1,914 matches
-
acelui moment, despre ce citea și despre câțiva prieteni, N. Steinhardt a vorbit, a mărturisit câte ceva, dar fără a intra în detalii de viață personală, adică intimă. Nici Zaharia Sângeorzan (în volumul Monahul de la Rohia răspunde la 365 de întrebări incomode, 1992), nici Ioan Pintea (în volumul de convorbiri pomenit anterior) nu au reușit să-l facă pe N. Steinhardt să vorbească despre viața intimă. Singur Nicolae Băciuț, în micul, dar interesantul său volum de convorbiri cu N. Steinhardt, Între lumi
N. Steinhardt îndrăgostit by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11724_a_13049]
-
bunăoară, la întîmplare, Cad zidurile (romanul lui Babs H.Deal, nu al Cellei Serghi...), un singur schelet (dar atîtea...) ieșit din pămînt sau din mortar trage după el fire din trecut care leagă vieți la pachet, amintiri prespălate și vag incomode. N-aș spune că lucrurile stau chiar la fel în Degete mici. E, mai curînd, o problemă de interese, parțial suprapuse, și de straturi. Parțial suprapuse. Dacă uiți (deși nu-i o treabă ușoară) de nada și mai mare, și
Falange și falanstere by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11786_a_13111]
-
judecata critică și cea culturală? Polemistul ce își ridiculizează adversarii pe chestiuni de formă, fără a atinge miezul temelor în discuție, ori dascălul distant și plin de morgă? Omul mînat de o voință feroce, în stare să-și controleze subiectivitatea incomodă și să-și dureze o imagine plesnind de seninătate și obiectivitate, sau insul cotropit de spaime, căruia aproape îi e teamă să înnopteze cu sine însuși sub același acoperiș?" (p. 306). În finalul demonstrației sale, autorul găsește însă patru elemente
Ce rămîne din Maiorescu? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11833_a_13158]
-
să înțeleg cum, mai devreme sau mai târziu, aberații de acest fel îmbracă platoșa "drepturilor omului", compromițând instituții și persoane de toată isprava. Pot înțelege că diverși șmecherași politici folosesc passe-partout-ul "dreptului la imagine" pentru a se răfui cu ziariștii incomozi. Pot înțelege că invocarea feminismului e o excelentă trambulină socială, o sursă de privilegii, de promovări, de "grant"-uri și mijloace de presiune publică. Asta e, așa arată lumea în care trăim, și basta! Dar că ajungem la absurdități de
Site-uri pe centură by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11830_a_13155]
-
experienței", a "noutății" într-un sens oarecum gidian. Nu fără a se observa și comenta pe sine cu o fină autoironie: "Trebuie să stai un timp mai îndelungat decăt poți suporta într-o anumită poziție, uneori destul de contorsionată sau destul de incomodă. Este interesant să vezi cum reziști. Asta a fost o experiență care mi-a folosit mai tărziu, la închisoare. Acolo nu se mai punea problema să stai ca model, ci să stai ca obiect, ca victimă. Se putea și asta
Glose la ALEXANDRU PALEOLOGU (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12874_a_14199]
-
faptul că acest dialog a fost posibil. Și Ion Iliescu și Vladimir Tismăneanu ar fi avut toate motivele să evite discuția sau să o amîne pînă după expirarea mandatului actualului președinte. Ion Iliescu risca să fie pus în fața unor întrebări incomode și, eventual, a unor comentarii post factum mai puțin sau deloc elogioase. Tismăneanu, la rîndul său, risca să fie acuzat (a și fost) că asemenea unor buni amici ai săi (Emil Hurezeanu, Dan Pavel) s-a vîndut cui nu ar
Șocul normalității by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12924_a_14249]
-
spune că mărturiile lui Ion Iliescu din această secțiune a cărții sînt unilaterale, iar tendința lor naturală este de a se transforma în pledoarii pro domo sua. Nu este mai puțin adevărat că nici Vladimir Tismăneanu nu insistă cu întrebări incomode, iar atunci cînd o face, acestea rămîn fără răspuns. Pentru a fi mai explicit voi da doar cîteva exemple. Nicăieri în carte nu se pomenește de Tratatul Iliescu-Gorbaciov de la începutul anilor ’90. În legătură cu Piața Universității și mineriada care i-a
Șocul normalității by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12924_a_14249]
-
de prim-plan pe scena politică a țării. Serviciile secrete execută în continuare partituri de mare virtuozitate, continuând să fie aliați de nădejde ai puterii lui Ion Iliescu într-o formulă de maximă eficacitate când e vorba de eliminarea adversarilor incomozi. Slăbiciunea de azi a opoziției trebuie văzută și ca un reflex al stilului politic ce-a dominat România de la al Doilea Război Mondial încoace. Mitul „vocii unice”, cultivat cu obstinație și violență de către conducătorii comuniști, nu și-a pierdut deloc
Demonii (III) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12970_a_14295]
-
de la o adresă concretă și precizată. Sunt nevoit, în consecință, să-i răspund și eu pe calea aleasă de dânsul și, totodată, să vă pun pe dumneavoastră în situația de a-mi acorda dreptul la replică. Neașteptată (mai degrabă decât incomodă) este atenția, de care nu am nevoie, dar pe care mi-o acordă. După ce declară țâfnos ca derizoriu textul scrisorii “pe care -zice- mă sfiesc să-l privesc fie și în treacăt”, trece (totuși!) sârguincios la o analiză meticuloasă a
La umbra aceluiași monument stalinist by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12989_a_14314]
-
nerușinare și în loc de „justiție socială” românii primesc în cap ciomegele „justiției pesediste”. Europa e de vină pentru că baronii locali, îmbuibați de bani, au ajuns să-i râdă în nas șefului direct, iar ca amuzament s-au specializat în bumbăcirea jurnaliștilor incomozi. Poate să vină acum Năstase și să spună că va demite șefii polițiilor județene care nu-i vor livra pe vinovați, pentru că nu-l crede nimeni. În cel mai rău caz, va „roti” dintr-un județ în altul câțiva colonei
Primadona și ciomăgarii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13052_a_14377]
-
i-a trimis-o mitropolitului de la Iași. Nu s-ar putea spune că nu sînt actuale personajele din romanele d-lui Stanca. * În același număr al revistei de la Iași, dl Andrei Stavilă scrie despre Petre Țuțea articolul intitulat Un om incomod, o operă complexă. Ne stă pe limbă să replicăm: nici, nici... * NORD LITERAR din februarie continuă publicarea unor valoroase scrisori inedite ale lui N. Steinhardt, între anii 1965 și 1987, cu Eugen Jenney din SUA. Scrisorile au fost puse la
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13031_a_14356]
-
de minte, realizez că nu am auzit nici măcar o vorbă de tăgadă despre cel ce-a fost unul dintre cei mai importanți poeți ai generațiilor postbelice , totodată, dramaturg și traducător , dar, mai ales, prietenul de cuvânt românesc nealterat, Cezar Ivănescu. Incomod și erudit... , două cuvinte care sugerează esența portretistică a celui căruia Constantin Noica Îi mărturisea cu admirație: Am vibrat deosebit la glasurile unor poeme... am rămas rece la atingerea altora, dar peste tot am simțit că este vorba de ceva
Un ultim omagiu Omului, Actorului, Profesorului... Cornel Popescu (06.09.1944 – 10.03.2011). In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Daniela Gîfu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1543]
-
Într-o carte consacrată poeziei lui Cezar Ivănescu (Eros & Thanatos la Cezar Ivănescu, Contemporanul, București, 2010), Petru Ursache observa, cu temei, ca „primează (Încă) legendă omului”. Incomodul poet, ins orgolios și, inevitabil, polemic, risipind - În apariții zgomotoase, vădind o „iritație perpetua” - cuvinte grele, atacuri și laude, trăia Intru poezie, Împărțindu-se Între reprize de teatralitate, cu public și lungi Însingurări, scriind, cu o furie rară, pentru a
CEZAR IVĂNESCU ȘI „POEMUL ASCENSIONAL”. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Adrian Dinu Rachieru () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1552]
-
frumos”, „Moartea Bună” sau „Mama mea Moartea” că Întîlnire norocoasă. Dar e vorba de un Eros thanatic, Îmblînzind seductiv chinul, răul, teroarea etc. Într-o interminabila căinare și descoperind „transparență desăvîrșită a morții” și, negreșit, precaritatea omenescului, ruină trupului. Bătăios, incomod și imprevizibil ca om, Cezar Ivănescu - poetul știe prea bine că „tot ce-a fost se pierde”; versurile sale fiind „cîntare și amintire”, ne propun, pe portativ imnic, spectacolul genezic, rememorînd „vremea cu greime”, Întunecimea, suferință; sau, mai evident ÎnRosarium
CEZAR IVĂNESCU ȘI „POEMUL ASCENSIONAL”. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Adrian Dinu Rachieru () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1552]
-
Ca și cum eu-însumi aș fi fost un fel de ambarcațiune, închipuită doar pentru a-și scoate pasagerii la liman, care, odată obiectivul atins, era menită să dispară, scufundându-se-evaporându-se, fără să lase nici un fel de urmă. Numai că mă aflam în poziția incomodă de a fi în același timp și ambarcațiunea și singurul ei pasager. Cred că din acea perioadă am și început să am gustul neplăcut - oh, voluptos și incitant ca o perversiune - al scufundării. Multă vreme nici n-am căutat explicația
Îmi amintesc de Betina by Damian Necula () [Corola-journal/Imaginative/9613_a_10938]
-
în calea ce conduce către adevăr și să ne continuăm drumul. De aceea cred că vom putea ajunge la adevăratele concluzii. Iată, se adună noi și noi informații. Am publicat la sfârșitul anului trecut, așa cum știți prea bine, volumul „Adevăruri incomode - decembrie 1989”. Acolo sunt mărturiile a zeci de ofițeri din fosta Securitate. Și nu se poate să nu se observe că a existat o canava comună, elaborată de specialiști în dezinformare și manipulare a maselor, pe care s-au țesut
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93758_a_95050]
-
elaborată de specialiști în dezinformare și manipulare a maselor, pe care s-au țesut, cu nuanțările specifice, firești, sutele de experiențe personale ale ofițerilor de Securitate și ale celor din afara acelei instituții. P.C.: Reacția publică ne arată că volumul „Adevăruri incomode”reprezintă un succes. F.T.: Indiscutabil. Iată că în pofida concurenței făcute de televiziune, de ziare și reviste, cartea bună își află drum către cititori. Chiar și fără o „campanie de promovare”, pentru care nu avem, din păcate, fonduri. Cu toate acestea
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93758_a_95050]
-
pentru conferințe, expoziții și alte asemenea. Și permiteți-mi să preiau titlul inspirat al unui articol al dumneavoastră și să întreb: Cine are interes să nu se închidă robinetele urii? Nu cumva cei pentru care adevărurile despre decembrie 1989 sunt incomode? Remarcăm un fapt îmbucurător: adevărul își face loc către lumină. Eu sunt optimist. Cu siguranță vor apărea noi mărturii, se vor deschide noi arhive, va apărea un nou Snowden. Să ne gândim doar la arhivele Securității de la Chișinău... P.C.: Cum
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93758_a_95050]
-
fost un spirit temerar. Un ilustru cavaler al istoriei naționale, profesorul univ. dr. Gheorghe Buzatu s-a ridicat la Dumnezeu, întru slăvirea neamului său. Luni, 20 mai 2013, marele dascal de identitate națională și permanentul competitor în lupta pentru adevărurile incomode ale nației sale a căzut la datorie, în atelierul de cercetare de la de la Centrul de Istorie și Civilizație Europeană - Iași al Academiei Române, alături de colaboratori și înconjurat de cărțile și manuscrisele sale. Pe 6 iunie ar fi implinit 74 de ani
Gheorghe Buzatu a plecat la întâlnirea cu Mareşalul [Corola-blog/BlogPost/93905_a_95197]
-
iar că nu, nu se putea altfel, decât cu un preț încă și mai mare decât cel prohibitiv pe care îl plătești oră de oră." Despre scriitorul Norman Manea nu știam, atunci când ne-am cunoscut, decât că era un prozator incomod pentru autorități și care își punea, inginerește cuvintele la treabă, adică fără putința de a mai fi dislocate din context și își construia, meticulos, densul "edificiu" literar din idei limpezi și riguros exprimate. Așa că l-am întrebat, firește, dacă are
Amintiri despre Florin Mugur și Norman Manea by Horia Gane () [Corola-journal/Imaginative/12682_a_14007]
-
păsa (la urma urmei de ce i-ar fi păsat?) că în clipa nesfârșită îmi joc destinul pe o carte -, „pot să fumez?” l-am întrebat, simțeam nevoia unei respirații, eram silit să aleg între un post stabil, remunerat decent dar incomod, grevat de servituți nepotrivite structurii mele păcătoase și o ciosvârtă de catedră de doi bani în schimbul unei libertăți, unei comodități ispititoare dar incerte - cadristul între timp se iritase, mă obișnuisem cu temperamentul lor coleric, „te-ai hotărât?” a mârâit descoperindu
Viața la țară by Constantin Mateescu () [Corola-journal/Imaginative/13194_a_14519]
-
el s-ar sufoca, probabil, de nesfârșita mizerie morală ce curge din noi. Cât despre spiritul civic al jurnalistului Eminescu, ce să mai vorbim? Insuportabil prin luciditate și franchețe acum o sută douăzeci de ani, el ar fi măcar la fel de incomod și acum, având toate șansele să înfunde pușcăria, precum atunci a înfundat ospiciul. Eminescu rămâne visul frumos și curat al unei umanități care a uitat să mai viseze. Nu e loc pentru Eminescu printre noi. Dar poate va fi într-
Vederi din Iași by Alexandru Dobrescu () [Corola-journal/Imaginative/14204_a_15529]
-
teatrului și scandalos de nedreaptă pentru el. Căci, nu-i așa?, viața nu e altceva decât un șir de compromisuri, cu atât mai ușor de scuzat cu cât țelul în numele căruia sunt făcute mai nobil. Tot ce se poate ca firea incomodă a artistului să fi contribuit decisiv la împingerea lucrurilor într-o asemenea fundătură. Dar chiar așa fiind, tot mi-e greu să înțeleg de ce artistul e, de fiecare dată, cel care trebuie să-și calce pe inimă și să ceară
Vederi din Iași by Alexandru Dobrescu () [Corola-journal/Imaginative/14204_a_15529]
-
etc.), iar pe de alta pune în relație aspectele organizării cu producția literară propriu-zisă. Un accent special este pus pe înfățișarea relațiilor dintre scriitori și puterea comunistă, aceasta văzând în scriitorime, dincolo de actele de conformism ale acesteia, "eșantionul cel mai incomod dintre creatori și chiar dintre intelectuali". Anii postdecembriști aduc râvnita libertate a scrisului, dar și mari dificultăți materiale cărora U.S. încearcă să le facă față. Un studiu necesar ale cărui date concrete și concluzii pot sta la baza unei viitoare
LECTURI LA ZI () [Corola-journal/Imaginative/14219_a_15544]
-
de un fan al domniei sale. Reiau aici partea cea mai ațoasa: “(...) diferența o face aici felul în care obiectul acestor afecte e potentat, respectiv obnubilat de percepția, discursul și faptele admiratorului sau. Iubita, femeia e mântuita de accesoriu, de penumbre incomode, de tusele banalității sterile. Idolatrizata, ea devine stridenta, rebarbativ păstoasa, vampirica. Nu m-aș fi oprit asupra acestui pasaj dacă editorialistul, de altfel unul dintre cei mai puțin prețioși vorbitori și scriitori de limbă română, nu ar fi ținut să
Cum să scriem elaborat despre nimic by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82501_a_83826]