602 matches
-
cu un veac, ori că adevărurile de atunci au rămas neschimbate. Chiar dacă s-au schimbat legile societății... TOBOȘARUL: Să plece nebunul! UN BĂIAT: Nebunul e de prisos! BUFONUL: Credeți? TOBOȘARUL: Zmeul, ca și Geniul, au fost izolați și eliminați pentru că incomodau. BUFONUL: Toboșarule, ai crescut în ochii mei! Încă puțin și ești bun de bufon! DOAMNA LUME: A vorbit Domnul Destin! Bravo! CÂNTĂREȚUL ORB: Un biet visător... BUFONUL: Un visător, spui? Bine. Poate că eu nu fac decât să visez într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
mine glăsuiește - chipurile - o patimă nebună. (Și, culmea culmilor, au reușit chiar să și demonstreze asta prin nu știu ce diagnostice psihiatrice doveditoare, dar în întregime scornite, firește!) De fapt, lucrul acesta s-a întâmplat pentru unicul motiv că le-am fost incomodă întotdeauna, punându-mă împotriva pornirii de gloată, pornire ce în ei își găsește atât de bine expresia. Iar acum, probabil, se bucură pe deplin de victoria lor asupra mea, căci bucuria începe acolo de unde încetează disconfortul, și oricăruia dintre noi
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
rezerve. Chiar dacă nu le exprima cu glas auzit, acestea se conturau în murmure și gestică și se puteau deduce din întregul lui comportament. Uneori, erau și întrebări de genul: - Mămică, Vișinel va sta de acum tot timpul la noi!? - Te incomodează? - Nu-l vezi, nu respectă nici cele mai elementare obiceiuri ale casei... Ina știa bine că Vișinel trebuie să deprindă unele lucruri de care fusese străin. Atât modul său de a se purta, cât și limbajul, cereau o răbdătoare șlefuire
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
directoarei spitalului să lucreze amândouă în aceeași secție. Ele își făcuseră și unele calcule care țineau de activitatea zilnică: Dacă una din noi are o anumită situație, cealaltă o poate înlocui fără a leza interesele serviciului. Pe cine ar putea incomoda prezența noastră în aceeași secție? Își spuneau ele. Dorim să ne afirmăm și vom dovedi că vom pune întotdeauna deasupra intereselor noastre pe cele ale locului de muncă. Ce e rău În asta? Nu ne vom despărți! - Mai întâi, veni
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
Însăși rațiunea lor (În latinește: quatenus juris ratio patitur). Astfel, de exemplu, prohibiția actelor de emulație, adică a acelor acte care - În dreptul de proprietate - „nu au alt scop decât pe acela de a vătăma pe alții sau de a-i incomoda”. De asemenea, dreptului ce aparține fiecărui individ, prin votul său liber - direct sau indirect - la formarea și Întocmirea legilor, „corespunde datoria de a observa aceste legi, chiar emanate din voința comună a poporului. Aceste legi trebuie, ele Înseși, să adapteze
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
a fi al lor era totuși o mască, cum era bunăoară și fumatul sau râsul uneori prostesc, o mască cu rolul de a le da posibilitatea de a se disocia de propria naivitate, de tracul și de modestia care le incomodau. Cam așa se petreceau lucrurile cu Iozefina care, cu toate că era deja căsătorită, trăda o alură de domnișoară. Felul ei de a se comporta în gașcă era chiar cel al fetelor care încercau din răsputeri să și consolideze rapid o personalitate
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
nici o șansă să scapi? adăugă fără să aștepte un răspuns. Cîteodată mă întreb dacă e corect să fac pe invalidul în scaunul ăsta cu rotile, dacă asta a fost cea mai bună soluție pentru a scăpa de oamenii care mă incomodau. E și asta o formă de protest, din punctul ăsta de vedere mă simt acoperit. M-am obișnuit atît de bine, încît dacă aș mai fi pus încă o dată în fața aceleiași situații, aș face aceeași alegere. Experiența îl învățase că
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
săltat pe sanie și hopa sus, să-mi hotărască Comandantul Suprem soarta. Ai făcut prostia vieții sau poate aveai vreun plan ascuns, atunci puteai să-ți dai seama că apele nu erau chiar atît de limpezi, era clar că îl incomodai, mă mir că te-a suportat și orele alea în care ați fost nevoiți să călătoriți împreună, el știa noutățile, cîștigase încrederea Geniului, vorbise deja cu Copoiul, care ca un arhanghel îi adusese vestea cea bună. Adică se putea face
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
fără nici o problemă ușa closetului și a intrat. Problema care ne-a îngrijorat pe toți a fost că a zăbovit prea mult înăuntru. I-o fi venind mai greu ca de obicei să se dezbrace, s-a gîndit Broscoiul, îl incomodează ghipsul, nu-și poate lăsa pantalonii pe vine cum trebuie, nu se poate așeza bine pe colacul veceului, ne-au trecut prin cap tot felul de năzbîtii din astea, pînă în clipa în care Monte Cristo s-a trezit să
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
s-a părut din nou că aud soarele cum strălucește la apus, strălucind În cerceii ei, ca niște scântei de lumină, am Înțeles că imaginația mi-o luase razna. Mi-am Întins gâtul - chiar dacă gulerul Înalt de crep mă cam incomoda - și mi-am ciulit urechile. Și pentru că nu mai auzeam țăcănitul tocurilor, am presupus că pășește pe covorașul Împletit din hol. Peste câteva secunde Însă, le-am distins din nou, vagi și distante, ca niște picături de ploaie grele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
să devin o „femeie respectabilă“? Mai devreme sau mai târziu trebuia să mă maturizez și eu, nu? Era imposibil să nu detectez ironia și mă simțeam ca un impostor. Conform celor spuse de ea, prestația mea o stingherea și o incomoda În același timp. Săptămâna următoare n-am mai sunat-o. Și nici În săptămânile care au urmat. Povestea cu usturoiul distrusese totul. Ar fi trebuit să fiu mai Înțelept și să mă destăinui. Pot să spun În apărarea mea că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
spre cursă, făcîndu-și loc. Puneți coșul la bagaje arată șoferul unei bătrîne, întinzînd mîna pe lîngă umărul Letiției, spre oblonul ridicat. Vreau să-l țin în brațe strînge bătrîna cu amîndouă mîinile coșul de nuiele, acoperit cu o broboadă. Ne incomodați, de ce nu vreți să înțelegeți?! Ce-i în coș? Tonul aspru al șoferului și, mai ales, întrebarea o sperie pe bătrînă, care se retrage, merge la burta mașinii, bagă coșul într-o margine, face un gest de mîngîiere cu palma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
grămădesc amîndoi pe genunchii tatălui, cu nasurile lipite de fereastră. Mircea Emil își trage pe ochi pălărioara mirosind a mucegai și închide ochii. Lazăr bagă mai bine sub genunchi geanta cu afișe, întrebînd-o pe fata de alături dacă n-o incomodează. Fata dă din cap că nu și scoate din traista de lînă un caiet de curs pe care îl deschide, mai mult din dorința de-a-l ignora pe tînărul de alături, înalt, bine legat, cu o figură de om supărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
mai întîlnit cu Arbore? Da, aseară. Vine și el? Ne-am zărit doar, se grăbea; îl caut mîine dimineață... Nu-i nevoie, Mihai face Săteanu un gest de lehamite. N-a vrut să vină niciodată pe la mine, înseamnă că-l incomodează funcția mea. Ăsta-i neam de-a lu' Arbore: săraci și cinstiți. De fapt, cinstea lor consta într-o repulsie totală față de ceea ce nu era a lor, ce nu li se cuvenea. Țin minte că veneau la prășit la noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
dar flexibil. Stătuse în picioare pentru a-și termina treaba. Privindu-l pe Bull, aplicase strat după strat de bandaj, pansându-l strategic. După fiecare strat, îi ceruse lui Bull să-și miște piciorul ca să vadă dacă nu cumva îl incomoda. Bull, din ce în ce mai ușurat, era cuprins de liniștea pe care ți-o dă doar convingerea că o persoană este capabilă să-ți ofere tratamentul adecvat. Când, în cele din urmă, se ridicase de pe canapea și își trăsese pantalonii, simțea că e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
vă intre bine în cap, nu mă cred cu nimic superior. Atunci ce vrei? Nimic, nu înțelegeți? îi strigă. Ni-mic! Nu voia nimic și totuși exista acolo, printre ei, te împiedicai de figura lui crispată la fiecare pas, te incomoda cu prezența lui. Un astfel de om, gândi Marcu e ca o piatră de moară. Se interesă pe la băieți. Îl văzuse careva cu vreo fată? Da, îl văzuseră mai mulți, vorbea cu una, Viorica, funcționară la telefoane, o fată urâtă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
-l privește nedumerită. A doua stradă la dreapta, zise repede femeia și se posomorî fără să știe nici ea de ce. Avea impresia că vorbele lor se spun după un cod anume, al cărui înțeles îi scăpa deocamdată. Nu se simțea incomodată de prezența bărbatului. Înțelese că va avea, în sfârșit o seară când se va putea și ea gândi la ceva anume. Ovidiu se căsătorise cu o lună în urmă. Așteptase exact termenul legal după ce se terminase divorțul, nu mai auzise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
copil care voia și eu mă duceam, băi, să nu vă futeți, spunea Baby din patul de alături, vreau să dorm. Și noi ne miroseam deodată, cu nările, unul în ceafa celuilalt și el arunca perna de sub cap că-l incomoda, și paharul în care îi dizolvasem o vitamină și gemea ușor, mârâia atunci când mă ridicam ca să nu-l las singur și mie nu-mi venea să cred. De fiecare dată îmi plăcea să mă ridic, deși aș mai fi stat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
pe sărite, câteva discuri și atât. Până atunci Însă aveau o sâmbătă liberă cu care n-au știut niciodată prea bine ce să facă. O visau toată săptămâna și când, În sfârșit, ajungeau În fața ei, constatau cu uimire că Îi incomodează. Prea scurtă pentru câte ar fi dorit să facă și prea lungă pentru a lâncezi În casă, cum se Întâmpla până la urmă de fiecare dată. Așa Încât duminica Îi găsea mereu obosiți și enervați la gândul că a doua zi luau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
de Împlinirea lui ca de o oprire a liftului Între etaje. Se Înscrisese și el, ca tot omul după Revoluție, alături de alți veleitari, la Crosul tezarzilor, Încredințându-se astfel unui ritm care nu era al său dar care nu-l incomoda câtuși de puțin. Era, la urma urmei, o alergare pașnică, de amatori, patronată, după caz, de figuri legendare ale atletismului intelectual de la Aristotel și Platon la Nietzsche, Heidegger și Habermas. Fiecare alerga alături de idolul său și nicidecum de vecinul său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
ciuperci. Călca rar. Nu părea grăbită. Avea timp să privească În jur și să verifice dacă toate erau la locul lor, cum face tot omul când se Întoarce acasă sau Într-un loc cunoscut. Nici el nu era grăbit, doar incomodat de pălărie, amenințată din când În când de crengi prea joase. Tunica din piele era la adăpost În sacul de umăr. A scăpat de ea chiar În autobuz. Se pregătea să o Înghesuie În sac peste Ulrich, Agathe, Diotima, Tomas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
rămînă "a'ntîia" nepolitizată. "Mă înnebunea cu telefonul", s-a motivat un colabo. "Mai scrieți, mă, și voi despre Ceaușescu". Da, da' ție-s ies mai bune". Nu, Fluturel, tu nu te-ai împotrivit, tu ai întîrziat; tu n-ai incomodat, tu ai fost mai molatic. "Lasă-l. Revino la interviul lui Rusalin. Și nu mai deschide-închide atîtea paranteze, m-a tras de mînecă vocea. Ce-ai cu Fluturel?" Că veni vorba de destine încrucișate. Al meu și-al lui. Atîta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
nici o șansă să scapi? adăugă fără să aștepte un răspuns. Cîteodată mă întreb dacă e corect să fac pe invalidul în scaunul ăsta cu rotile, dacă asta a fost cea mai bună soluție pentru a scăpa de oamenii care mă incomodau. E și asta o formă de protest, din punctul ăsta de vedere mă simt acoperit. M-am obișnuit atît de bine, încît dacă aș mai fi pus încă o dată în fața aceleiași situații, aș face aceeași alegere. Experiența îl învățase că
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
săltat pe sanie și hopa sus, să-mi hotărască Comandantul Suprem soarta. Ai făcut prostia vieții sau poate aveai vreun plan ascuns, atunci puteai să-ți dai seama că apele nu erau chiar atît de limpezi, era clar că îl incomodai, mă mir că te-a suportat și orele alea în care ați fost nevoiți să călătoriți împreună, el știa noutățile, cîștigase încrederea Geniului, vorbise deja cu Copoiul, care ca un arhanghel îi adusese vestea cea bună. Adică se putea face
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
fără nici o problemă ușa closetului și a intrat. Problema care ne-a îngrijorat pe toți a fost că a zăbovit prea mult înăuntru. I-o fi venind mai greu ca de obicei să se dezbrace, s-a gîndit Broscoiul, îl incomodează ghipsul, nu-și poate lăsa pantalonii pe vine cum trebuie, nu se poate așeza bine pe colacul veceului, ne-au trecut prin cap tot felul de năzbîtii din astea, pînă în clipa în care Monte Cristo s-a trezit să
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]