359 matches
-
proiective de factură colectivă, În care nucleul central este reprezentat prin suferința umană. În sensul acesta, durerea este resimțită În mod diferit, raportată la suferință, după cum urmează: aă Durerea mea, ca suferință personală, este trăită ca o experiență existențială proprie, incomprehensibilă pentru ceilalți, care mă Închide, răpindu-mi libertatea și reprezentând pentru mine o amenințare vitală. bă Durerea celor apropiați mie este cea pe care eu o resimt, la care particip, sufăr alături de ei, mai mult chiar, căutând să-i ajut
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
de ajuns să-i garanteze imobilitatea; toate explicațiile astronomice se fondează pe ipoteza imobilității Pământului în jurul căruia se deplasează cu anumite viteze planetele și sfera stelelor fixe. Dacă Pământul ar deține o mișcare proprie, întreaga teorie a aparențelor celeste devine incomprehensibilă. Termenii librantis și nu indică o rotație autentică, ci un echilibru, o balansare sau o oscilație a Pământului în jurul axei proprii (I, 22, 7 nec in recessum aut accessum moveri eam patitur vel vis circumvallantis et ex omni parte vigore
by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
-
extrem de importantă dintre Renaștere și baroc, tot așa cum aplicarea ei la literatura germană de către Strich stabilește o opoziție artificială între etapa pseudoclasică din evoluția lui Schiller și Goethe și mișcarea romantică de la începutul secolului al XIX-lea, lăsând neexplicat și incomprehensibil curentul Sturm und Drang, în realitate, literatura germană de la sfârșitul secolului al XVIII-lea și începutul secolului al XIX-lea formează o unitate relativă, care nu poate fi descompusă în două elemente contrare, ireconciliabile. Astfel, teoria lui Wölfflin ne-ar
[Corola-publishinghouse/Science/85058_a_85845]
-
În aur - sensibilitatea cîtorva inițiați [...] Creatori străbătînd singuratici, la intervale mari, coaja epocelor, călcînd În echilibru peste munți ca peste umeri, acrobați pe funia inteligenței invizibil subțiată, dărîmători sau constructori de formule tîrziu devenite passe-partout tuturor. [...] Prin definiție, aceștia sînt incomprehensibili, păstrați admirației unui număr restrîns”. Divorțul „elitist” față de publicul burghez apare astfel deopotrivă ca voit și nevoit, programatic și condiționat de realitatea de fapt. Voința radicală de Înnoire, presupunînd răsturnarea tuturor convențiilor și regulilor admise, Închide implicit, În mare măsură
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
violenței ca absență din dispozitivul totalizat al lumii: „die entsühnende Kraft der Gewalt für Menschen nicht zutage liegt. Von neuem stehen der reinen göttlichen Gewalt alle ewigen Formen frei, die der Mythos mit dem Recht bastardierte.“ Manifestare pură, neplanificată și incomprehensibilă, violența divină este invizibilă în ea însăși. Aparent secundară în text, afirmația lui Benjamin devine esențială din perspectiva unei teorii a reprezentării care stă sub cenzura teologică a idolatriei. În Theologisch politisches Fragment este negată semnificația politică a teocrației. Ordinea
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
plecând atât de la filozofia limbajului a lui Benjamin, cât și de la filozofia istoriei: mereu într-o pers pectivă dialectică, absolutul este regăsit în lume tocmai prin covârșitoarea sa absență. În textul care intră în atenție în aceste pagini, caracterul invizibil, incomprehensibil al violenței este cel care îi certifică originea sa divină: „Where the recursive visibility of mythic violence offers a criterion for understanding it as its own end, the invisibility (sic!) of the ends of divine violence allows it to appear
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
nu un me canism, iar experiența urbană întreține doar afinități diverse cu experiențe politice concrete, fără a se confunda cu acestea. A spune, precum Montaigu în 1848, „flânons, mais flânons en patriotes“ („să hoinărim, dar să hoinărim ca patrioții“) pare incomprehensibil. La fel și distincțiile pe care, de pildă, Grand Dictionnaire Universel Larousse din 1872, citat de Ben jamin în Passagen-Werk, le face între „flaneurul inconștient“ și „fla neurul inteligent“: primul este în mod inevitabil steril, „une variété du paresseux“, în timp ce
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
de a vedea fața lui Dumnezeu și a răspunsului divin, la Exod 33, 23: „Tu vei vedea spatele Meu, iar fața Mea nu o vei vedea!”. Consecința acestei revelații speciale este că Dumnezeu este infinit în natura Sa, nu doar incomprehensibil pentru inteligențele noastre slabe, fiind și obiectul dorinței infinite, adică, al unei dorințe care nu poate niciodată alinată pe deplin. Teognosia (θεογνωσία) presupune înnoirea sufletului prin etape spirituale sau așa-numitele trepte ale urcușului duhovnicesc, așa cum au fost ele descrise
Din comorile Teologiei Părinților Capadocieni by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/151_a_441]
-
footnote De vita Moysis, P.G., XLIV, col. 297 sq. et passim. footnote>. Nikos Nissiotis, într-una din lucrările sale<footnote Philosophy of Religion and Philosophical Theology (1965), p. 48f. footnote>, menționează: „Dumnezeul necunoscut Care ne-a devenit nouă cunoscut, rămâne incomprehensibil în esența Sa. Cunoașterea lui Dumnezeu nu este consecința revelației esenței Sale, ci, mai degrabă, participarea la energia Sa”. Tocmai aceasta înseamnă și vederea lui Dumnezeu din spate (Exod 33, 23), adică a contempla energiile Sale, niciodată ființa Sa, căci
Din comorile Teologiei Părinților Capadocieni by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/151_a_441]
-
vorbește și el despre epectază, mod de acces la domeniul trans-formal: cu cît te vei apropia de înțelepciune, cu atît vei afla că e mai adîncă ; cu cît o vei fi scrutat, cu atît îi vei înțelege caracterul inefabil și incomprehensibil. Ceea ce Origen marchează prin deosebirea dintre sedentar și itinerant Nicolaus Cusanus va caracteriza matematic prin cele două moduri posibile de a privi un șir convergent spre Limita infinită. în măsura în care concepi șirul respectiv ca mulțime a termenilor săi, te afli într-
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
spirituale și a modurilor de a concepe transcendentul. în fața acestei diversități cu concordanțele, convergențele ei, dar și cu logica ireductibilă a fiecărei tradiții , putem presimți diferența de nivel dintre formele sub care transcendentul se comunică și natura lui de neîngrădit, incomprehensibilă. Putem aproxima astfel distanța verticală care, despărțindu-ne de el, ne interpelează. Pluralismul și condiția perspectivală încrederea în diversitate în modernitatea tîrzie, unitatea pare să-și fi pierdut prestigiul, puterea de atracție, caracterul de normă spre care aspirăm. Suverană de
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
șir nesfîrșit de porți și pasaje spre Ultim, care rămîne de neatins, dar intens atrăgător, căci stă dincolo de zidul conjuncției opuselor. Dat fiind că se bazează pe paradoxul conjuncției-în distanță, metoda cusană se poate declara în mod legitim un mod incomprehensibil de a cuprinde incomprehensibilul. Ea nu lasă nici o clipă intelectul să poposească cu mulțumirea de a-și fi cuprins ținta ; îi pune mereu în față poarta antinomiei prin care intelectul trece, amplificat, spre un alt nivel de realitate și de
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
și pasaje spre Ultim, care rămîne de neatins, dar intens atrăgător, căci stă dincolo de zidul conjuncției opuselor. Dat fiind că se bazează pe paradoxul conjuncției-în distanță, metoda cusană se poate declara în mod legitim un mod incomprehensibil de a cuprinde incomprehensibilul. Ea nu lasă nici o clipă intelectul să poposească cu mulțumirea de a-și fi cuprins ținta ; îi pune mereu în față poarta antinomiei prin care intelectul trece, amplificat, spre un alt nivel de realitate și de înțelegere. Cu mai bine
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
a lui Dumnezeu, dualitățile care desfășoară viața intra-divină decurg din unitatea Coroanei, a sefirei supreme. Dar Coroana nu e decît punctul de comunicare între fața interioară a divinului configurată de dualitățile sefirotice și Infinitul lui (Ein Sof), atît de incomprehensibil încît, din afară, apare drept Nimic (Ain). Evanghelia după Ioan începe prin proclamarea tensiunii unitive din inima divinului : în principiu, în unitatea treimică, Logosul e în distanță unitivă față de Dumnezeu, e către El în mod dinamic, pros ton theon. Gîndirea
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
interpretată ca fiind sinonimă cu moartea, unele persoane pot dezvolta tulburări psihice severe, care interferează apoi chiar cu tratamentul pentru cancer. Caracteristicile esențiale ale unei conceptualizări clinice eficiente sunt: să fie acceptată de pacient; să conceptualizeze teoretic problemele pacientului, transformând incomprehensibilul în comprehensibil. Acest lucru este similar cu „principiul lui Rumpelstițkin”. Probabil că ne amintim din poveștile citite în copilărie că Rumpelstițkin este drăcușorul rău și urât care amenință fata de împărat că îi va lua copilul în schimbul ajutorului pe care
[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
-
aceea că sunt autohtone, apar pe neașteptate și nu sunt comprehensibile în raport cu procesele mintale normale, în timp ce delirurile secundare pot fi înțelese ca fiind influențate de istoria persoanei, ori de situația curentă. Jaspers consideră delirurile primare ca fiind "în bună măsură incomprehensibile, ireale, dincolo de puterea noastră de înțelegere"; el credea că nu există nici un proces coerent în spatele formării lor. În pacient apar unele "senzații primare, sentimente vitale, stări, cunoștințe". "Pacienții trăiesc o senzație de stranietate cuplată cu una de suspiciune. Totul dobândește
[Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
Cythera soluția este mai "relativă", se bazează pe un "sistem de referințe instantanee", menite să stabilească noțiuni iraționale comparative ale timpului, cu alte cuvinte, noțiuni concrete ale timpului. Soluțiile sugerate în ambele cazuri sunt deopotrivă dialectice - "angoasa" și "evidenta violență" incomprehensibilă ce caracterizează cele două tablouri sunt, în mod esențial, de același fel -, iar ceea ce distinge una de cealaltă este maniera distinctă în care fiecare produce verificarea "mecanică" și, într-un fel "spațială", a întrebării argumentative. Criticul recunoaște, în fenomenele de
[Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
religios: „Roua/ pe crizantemă// dar, iubitei// fără nume// Iisuse, ce va fi cu ei/ străini, cum sunt/ acum// și frumusețea armei/ în crângul înflorit”. Probabil că estetica lui T. e acum una a tainei, iar încercarea de a aproxima verbal incomprehensibilul devine, paradoxal, dar firesc pentru un practicant ortodox, încercare de contopire cu acesta. În Pentru a picta un peisaj, spre exemplu, se recomandă „apropierea” de peisaj prin „meditație”, până la a deveni „chiar peisajul”. Polii universului sunt acum lumina și umbra
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290307_a_291636]
-
a te elibera. În momentul morții, ți se dăruiește, într-o străfulgerare, o viziune totală a întregii realități. Pentru cei mai mulți dintre noi va fi - știu eu - un fel de explozie violentă, ca o bombă atomică, ceva înspăimântător și orbitor și incomprehensibil. Dar dacă o vei putea sesiza și înțelege, atunci vei fi liber. — Deci e necesar să știi ce te așteaptă. Și ce înseamnă liber? — Pur și simplu liber... Nirvana... în afara Roții. — Roata reîncarnărilor? — Roata, da, a atașamentelor, a nostalgiilor, a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
fu bu guo san dai (nici o avere nu rezistă mai mult de trei generații), minunându-se cum de am devenit atât de nedisciplinați, de distrași și de libertini. Întreaga zarvă ce a Înconjurat scandalul Monicagate a fost privită ca o incomprehensibilă pierdere de vreme de o națiune ai cărei Împărați erau aprovizionați cu mii de concubine. Chinezii sunt la fel de uimiți de faptul că americanii Își permit să se Înglodeze În datorii și să subfinanțeze școlile publice, În timp ce mass-media acordă spații largii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2108_a_3433]
-
vampirică" spune cercetătoarea Svetlana Paleologu-Matta în Jurnal hermeneutic (POESIS, nr. 6-7-8, 1994): "frumusețea eroului în diverse ipostaze sperie", nu atrage, nu liniștește. (Exemple: Luceafărul, Arald, Sarmis nebunul etc.). Ea motivează această imagine printr-un gând pascalian: omul este un "monstru incomprehensibil" (Pensees), pentru că dependent fiind, prea mult dorește, dincolo de ce i-a fost dat. Dar aceste însemne malefice ale unor personaje ne pot duce cu gândul la demonologia lui Maxim din Tyr, el spune că divinii trimit "zeii secunzi" pentru a
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
surclasat de fostele sale auxiliare: ilustrații, statistici și, în general, orice fel de "documente" ajutătoare. Marc Ferro înregistra ca fapt deja ireversibil disoluția povestirii, notând că "s-a trecut la istoria în fărâmituri, roțile au devenit minuscule, confecționarea dificilă, limbajul incomprehensibil"286. Ceea ce ar putea fi considerat un atribut al postmodernității, încă un semn al "sfârșitului Marilor Povestiri" (după J.F. Lyotard), pare mai curând o reașezare a narativului în forme miniaturizate, diseminate, personalizate. Ca fapt cultural, narațiunea se află în general
Didactica apartenenţei : istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
primea de la Marcu un potir mic plin cu vin. Acesta îi cerea să împlinească ea însăși euharistia (agere gratias), după care vărsa conținutul potirului într‑un altul, mai mare, pronunțând formula următoare: „Fie ca cel ce este înainte de toate lucrurile, incomprehensibilul și inexprimabilul Har, să umple Omul din tine și să înmulțească în tine cunoașterea lui, semănând grăuntele de muștar în pământul cel bun!” (I, 13, 2). Minunea consta în faptul că vinul din cupa cea mică umplea cupa cea mare
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
amintire și, dat fiind faptul că în ebraică acest termen are o conotație pozitivă, ea își cere scuze imediat: „așa-numita experiență”, se corectează imediat, specificând că nu a fost o amintire plăcută. Moartea surorii ei prilejuiește apariția unor fenomene incomprehensibile în casa Sarei. Brusc, casa s-a umplut de zarvă - oameni ciudați veneau și plecau, stăteau pe podea -, o experiență amenințătoare pentru un copil atunci când acestuia nu i se dă nici o explicație. Rutinele normale ale familiei sunt întrerupte. Nici un adult
[Corola-publishinghouse/Science/2308_a_3633]
-
nimeni care să aibă această putere, de a-l „comunica” pe Dumnezeu. Ci el însuși, fiind unicul care are această capacitate, se deschide omului, de la sine, prin proprie inițiativă. Prin autocomunicare, Dumnezeu rămâne în același timp atât deschis, cât și incomprehensibil, pentru că în acest proces el nu se schimbă, ci doar îi oferă omului posibilitatea unei cunoașteri personale și mai profunde despre însăși dumnezeirea Sa. În aceste condiții, cunoscându-l mai mult pe Dumnezeu, omul experimentează concomitent și prezența misterului, devenind
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]