344 matches
-
broom” - mătură, dar și cu sensul de vrăjitoare în argou - însă nu ne aflăm tocmai în Valhalla cu istoria noastră, ci în Candieland. Ca și colonelul Landa, doctorul Schultz are un respect deosebit față de limbaj, practică un discurs hedonist până la incomprehensibil, cultivă o memorie culturală unde referințele dau o savoare particulară, numai de el înțeleasă a întâmplărilor. Doctorul Schultz reprezintă un alter ego manipulat cu dexteritate al lui Tarantino însuși care nu-și poate refuza comentariul ironic-sarcastic și statutul de master
Sânge și manieră by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3970_a_5295]
-
prin operațiile obișnuite ale rațiunii discursive, ci prin avatarurile iluminate ale Credinței vizionare. Adrian Botez nu-și pierde timpul cu “mărunțișurile” evenimențiale ale istoriei, decât dacă acestea pot fi privite și înțelese ca ilustrări exterioare ale unui sens ascuns și incomprehensibil. Cred că în această cheie pot fi descifrate și sensurile nuvelei de față. Toată lumea știe cam care au fost evenimentele (exterioare), care au marcat perioada deja menționată, evenimente ce au dus la întoarcerea armelor împotriva foștilor aliați (armata germană) și
DOUĂ-TREI ZILE DIN ISTORIA MISTICĂ A UNUI NEAM de PAUL SPIRESCU în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/384812_a_386141]
-
Radu Florea. *** Despre lucrările seriei „Rugăciune”, un proiect plastic de Raluca Moisoiu Pentru mine, seria „Rugăciune” împlinește o nevoie intensă și profundă a ultimilor ani, de întoarcere spre lumea Adevărului, Frumuseții și Purității. Este ca o aplecare interioară, tăcută, neștiută, incomprehensibilă. Intenția străbate câmpurile, racordându-se apoi, la întoarcere, în vopseaua difuzată pe suportul pictural, concretizând astfel relația ce are dublu sens. Parte a unei teme mai vaste, abia deschise în anul 2014 și aflată în derulare, prezentele lucrări își au
Ramp;R (o plastică a sufletelor- pereche) [Corola-blog/BlogPost/92855_a_94147]
-
cădeau fără rețineri, pe pieptul și trunchiul puternic. Era Îmbrăcat cu gust și neostentativ. Amory a observat că avea tendința de a privi drept În ceafa șoferului, ca și cum ar fi chibzuit constant, dar fără speranță, la vreo problemă hirsută și incomprehensibilă. Bărbatul mai puțin corpolent nu se remarca decât prin completa contopire cu personalitatea fârtatelui său. Făcea parte din categoria de mică importanță a secretarilor care, la patruzeci de ani, Își gravează pe cărțile de vizită precizarea „asistent al președintelui“, consacrându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
a-l stigmatiza pe cel care nu le vorbește limba, decretată singură și unică, ci se mulțumește cu sunete greu de auzit și imposibil de înțeles - să reamintim că, etimologic, termenul „barbar” se referă la cineva care bolborosește niște onomatopee incomprehensibile -, grecii recuză pe oricine nu-i de-al lor. Departe de imaginea simplificată și excesiv de optimistă a unui grec cosmopolit, cetățean al lumii, tolerant, democrat - democrația greacă cuprinde mai puțin de o zecime din populație: cetățeni îcu excepția femeilor), străini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
lui Ion Budai Deleanu, poem pe care părintele Baladierului îl transpusese în proză. Defineam, atunci, rescrierea ca formă, extremă poate, de intertextualitate și arătam că „ea a fost practicată și de alți scriitori atunci când limba respectivei lucrări începe să devină incomprehensibilă pentru cititorii altui orizont de așteptare lingvistică, numindu-se adaptare, transpunere dintr-un canon versificațional mai greoi într-altul prozastic mai accesibil, ca și dintr-un dialect periferic, devenit între timp arhaic, în limba literară curentă. Un exemplu evident îl
RESCRIEREA – O FORMĂ DE INTERTEXTUALITATE de ION ROŞIORU în ediţia nr. 942 din 30 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364215_a_365544]
-
atribuirea unui nume Ființei dumnezeiești: „nu lăudăm prin el pe aceea, ci ne călăuzim pe noi înșine prin cele spuse, spre înțelegerea celor ascunse.”[ 19] Filon din Alexandria accentuează și el insondabilitatea Ființei divine, ce rămâne pentru om o taină incomprehensibilă: „Eu sunt Cel ce sunt, pentru ea, aflând deosebirea dintre ceea ce este și ceea ce nu este, să priceapă (poporul Israel) că nu există nici un nume propriu în stare să mă desemneze pe Mine, singurul Căruia îi aparține existența.”[20] Însă
DESPRE RELIGIA IUDAICĂ ŞI CADRUL MONOTEIST A PERIOADEI PROFETULUI MOISE de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 89 din 30 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349641_a_350970]
-
și în 18 Brumar a lui Ludovic Bonaparte, scris de un Marx la tinerețe, dintr-o armată de strânsură. Căci a doua oară, cum o spunea în tinerețe inspiratul autor al Capitalului (această Biblie ateistă scopită de orice fior metafizic), incomprehensibilul Cosmos va fi acela ce va dicta ca evenimentele să aibă loc într-un registru comic. Cetățenii orașului Ploiești își trăiesc clipa -carpe diem- cu o frenezie împinsă până la o ancilară voluptate de a-și bea mințile. Într-o Republică
CARTEA CU PRIETENI XXVIII- ION IFRIM de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 341 din 07 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351485_a_352814]
-
grecești necreștine, îl constituie sistemul filosofic al lui Plotin (205 - 270 d.Hr.). Discipol al lui Pitagora și Platon, Plotin este denumit doctrinarul „religiei frumosulu” [9] și aduce în raport cu Platon noutatea afirmării unui Principiu absolut care este frumosul în sine - incomprehensibil și supranatural - ce poate fi trăit doar în experiența extazului (εκστασις). Plotin considera că înclinația omului spre frumos are un sens metafizic, iar în percepția operei de artă omul trăiește atât aspirația spre transcendent cât și intuiția mistică a Divinului
DESPRE FRUMUSEŢEA LUI DUMNEZEU ÎN RAPORT CU FRUMUSEŢEA NOASTRĂ de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 85 din 26 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350507_a_351836]
-
despre care vorbim acum, această kenoză, acest pogorământ, remarcăm dimensiunea divino-umană a sacralității, desăvârșita “cumsecădenie”, desăvârșita colocvialitate, în tăcere, a teribilului Yahvé, prezența sa în toate locurile și în toate fragmentele de timp prin care trece, în scurta-i și incomprehensibila-i viață, muritorul. Pornind de la datele înșirate mai sus, vom conchide că religiozitatea și misticismul lui Ticu Leontescu și ale poemelor sale sunt definite foarte exact de ceea ce se înțelege prin minimalism. Totul este dimensionat la scară umană, fără, trebuie
EUGEN DORCESCU, POEZIA LUI TICU LEONTESCU de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 865 din 14 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354872_a_356201]
-
stau complet în afara sferei experienței, că nu se poate vedea nici o forță în argumentele pe care se bazează această teorie: „E adevărat că nu cunoaștem felul în care acționează un corp asupra altuia, forța sau energia lor este în întregime incomprehensibilă. Dar nu suntem noi oare la fel de neștiutori în ce privește felul sau forța prin care un spirit, chiar spiritul suprem, acționează asupra sa însăși sau asupra corpului? Noi nu avem în noi înșine nici un sentiment sau o cunoștință despre această putere. Nu
DORINȚA BINELUI ȘI VOINȚA de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 2198 din 06 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368862_a_370191]
-
retras în oricare alt spațiu ce-i asigură solitudinea necesară unei viziuni cât mai nude, “acel ochi dinlăuntru, invizibil, neiertător”, ațintit asupra obiectului (Iubirea), eul (subiectul) cunoscător nu va întârzia să constate, gradual, relativitatea fatală, ambiguitatea extremă, intangibilitatea și caracterul incomprehensibil al stihiei: “Când iubirea debutează cu o iluzie deșartă, în deșert se sfârșește, iar când începe în rai, cu alungare dureroasă se alege”. Sau acest pasaj decisiv, care decodează titlul cărții: “...Iubirea. Eu cred că iubirea nu ține un loc
DESPRE STATORNICIE ŞI IMPERMANENŢĂ de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 465 din 09 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357115_a_358444]
-
pedepse, despre suferințe și izbăvire. Despre pești”. * Fabulosul are în scrierile lui Mihai Murariu și o interesantă funcție de structurare, de edificare textuală: este reper, pilon al unor unități narative, element esențial ce organizează, uneori, mari digresiuni, grupate în jurul unui eveniment incomprehensibil. Dar el, fabulosul, se insinuează, cu abilitate, și în structurile microtextuale (v., mai ales, în Foc și apă, frumosul episod legat de formarea și, apoi, de luptele cneazului Sviatoslaw), generând insule de polisemie, chiar de abisalitate, în fluxul narativ. Concomitent
DESPRE IMPENETRABILUL MISTER AL ISTORIEI de OLIMPIA BERCA în ediţia nr. 523 din 06 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358192_a_359521]
-
un dosar purtat prin labirintul birocratic în care deciziile instanțelor invizibile întârzie la infinit. Universul kafkaian este prin definiție straniu, absurd, rigid, determinist, generator de perpetuă suferință. Acestei realități mundane îi corespunde o arhitectonică inteligibilă la fel de impersonală, absconsă, arbitrară și incomprehensibilă. În fața unei astfel de menghini cosmico-metafizice care amenință fragila condiție a ființei umane, singurele căi de refugiu rămân resemnarea și atitudinea nihilistă. Josef K. nu e singurul acuzat: toți oamenii pe care îi vezi aici sunt acuzați. Registrele judecătorului de
Franz Kafka: Procesul. Recenzie, de Mirela Teodorescu () [Corola-blog/BlogPost/339517_a_340846]
-
E. Negrici, produc două stări de conștiință generatoare de mit și activează, în ultimă instanță, mituri. La rândul lui, mitul „impune faptelor o ordine și un înțeles, dându-ne șansa de a ieși printr-o iluzie, din inconfortul și spaima incomprehensibilului”. Așadar, o primă, certă sursă de iluzii sunt miturile. Ele chiar „alcătuiesc o perdea de iluzii ocrotitoare”. Pe de altă parte, „orice schimbare este producătoare de iluzii”: schimbările rodesc irepresibil iluzii. În al treilea rând, pe componenta sa mai rațională
Eugen Negrici: Cum se văd aparenţele, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339623_a_340952]
-
și, dacă meriți, intri. Ai un viitor. Comentezi? Cârtești? Cine te crezi? Dumnezeu e atotputernic, atotștiutor, nu-l înveți tu pe El. N-ai dreptul decât să te căiești. Nu știi de ce, știe El. Nu-i treaba ta. Dumnezeu e incomprehensibil. Nu e necesar să pricepi, e destul să te temi. Deci ceea ce fac părinții nu e decât ce face Dumnezeu. E voia Lui, așa a lăsat El lumea. Lumea e retardată. De 2000 de ani, a venit Fiul Omului (știați
Când bătaia e ruptă din Rai, omul e rupt în bătaie () [Corola-blog/BlogPost/338166_a_339495]
-
adică de comiterea repetată a acelorași greșeli. Comentezi? Cârtești? Cine te crezi? Dumnezeu e atotputernic, atotștiutor, nu-l înveți tu pe El. N-ai dreptul decât să te căiești. Nu știi de ce, știe El. Nu-i treaba ta. Dumnezeu e incomprehensibil. Nu e necesar să pricepi, e destul să te temi. Dumnezeu-Tatăl nu ne mustră. Nu ne pedepsește. Dar ne dă dacă cerem. Știe ce avem de trebuință pentru viața de zi cu zi. Trebuie să cerem Duh Sfânt. Duhul înțelepciunii
Când bătaia e ruptă din Rai, omul e rupt în bătaie () [Corola-blog/BlogPost/338166_a_339495]
-
urmare, în esența sa ultimă, textualizarea narativă implică, incontestabil, atitudinea subiectivă, ca, de altfel, întreaga literatură. Tema primei proze a volumului, Jurnalul unui pui de găină, este fantasticul simbolic, în fapt, o alegorie a înstrăinării ființei într-o lume ostilă, incomprehensibilă, neasumată lăuntric. Imaginea este împinsă spre o funcționare simbolică, puiul este aici simbolul existenței pure care este aruncată în contingență. Valoarea literară a prozei constă în inovație, în posibilitatea textului de a evita clișeul. Muntele este simbolul larg răspândit al
GHEORGHE ANDREI NEAGU, DE LA STÂNGA LA DREAPTA- EXISTENŢĂ ŞI SEMNIFICAŢIE, CRONICĂ DE CĂTĂLIN MOCANU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1047 din 12 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347233_a_348562]
-
vampirică" spune cercetătoarea Svetlana Paleologu-Matta în Jurnal hermeneutic (POESIS, nr. 6-7-8, 1994): "frumusețea eroului în diverse ipostaze sperie", nu atrage, nu liniștește. (Exemple: Luceafărul, Arald, Sarmis nebunul etc.). Ea motivează această imagine printr-un gând pascalian: omul este un "monstru incomprehensibil" (Pensees), pentru că dependent fiind, prea mult dorește, dincolo de ce i-a fost dat. Dar aceste însemne malefice ale unor personaje ne pot duce cu gândul la demonologia lui Maxim din Tyr, el spune că divinii trimit "zeii secunzi" pentru a
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
englez din orișice perioadă și de nici un străin din Secolul al XV-lea încoace, si apoi singurul său rival era Michelangelo"33. În timpul vieții sale Blake a fost puțin cunoscut că autor. Scrierile lui au fost pe atunci respinse că incomprehensibile, ininteligibile. În 1810, Henry Crabb Robinson mărturisea că, în vreme ce desenele sînt "adesea grotești", poemele lui Blake "merită cea mai mare laudă"; profețiile America și Europe formau o "misterioasă și de neînțeles rapsodie", "total inexplicabilă"34. În 1811, Robert Southey a
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
fondatorul criticii moderne blakeene. Samuel Foster Damon este de asemenea un pionier al blakeologiei moderne: în 1924 el a publicat studiul William Blake: Hîș Philosophy and Symbols, în care afirma că profețiile majore ale lui Blake, uneori considerate a fi incomprehensibile sau creație a unei minți iraționale, pot fi de fapt interpretate dacă abordăm opera din unghiul sistemului solid de simboluri folosit. Interesul pentru Blake este evident și în lucrarea lui Mona Wilson, Life of William Blake, publicată în 1927, considerată
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Uriel, după chipul Sfîntului Duh. Acestea sînt ca niște cercuri în jurul Fiului, fără a fi mai aproape sau mai departe de El154 (nu aparțin sferei spațialului). Îngerii au început și sfîrșit, adică, prin fire, sînt limitați, dar această limitare este incomprehensibila. În afara celor trei împărații, spune Böhme, se întinde tot puterea Sfintei Treimi, căci Dumnezeu-Tatăl nu are margini 155. Astfel, căderea lui Lucifer, împreună cu regatul sau, este căderea unei părți însemnate a divinității (că la Blake). Lucifer "a fost izgonit cît
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
mai privit pe Dumnezeu, s-a voit pe șine Dumnezeu cum va face Urizen și s-a scufundat în sine, începîndu-și căderea, si astfel devenind exterior lui Dumnezeu, cel putin parțial (din perspectiva lui Böhme, Dumnezeu este totul, deci este incomprehensibil cum ceva poate fi exterior lui Dumnezeu). Lucifer a fost astfel izgonit din "nașterea cea mai lăuntrica" (privită că "lăuntrica" numai după cădere, căci la începuturile creației nașterea aceasta era singura realitate) în "nașterea cea mai exterioară". Paracelsus, pe de
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Brumaru: „În contrast cu unii, nu puțini, poeți înșurubați în propria lor crispare, din care nu mai pot ieși, Versurile lui Emil Brumaru oferă un reconfortant exemplu prin claritatea clasică a prozodiei, prin destinderea visătoare a atitudinii, prin familiaritatea obiectelor. Față de atâtea incomprehensibile nevroze metafizice și ambițioase zboruri prin abstracțiuni, ce odihnitor cresc aluaturile grele în poezia lui Emil Brumaru și susură ceainicele care distilează «Ceaiuri scăzute până la esența / Trandafirie-a lucrului în sine!»” În Tânărul Dostoievski, Pe urmele lui Don Quijote, Dicționarul personajelor
CRISTEA-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286504_a_287833]
-
a-l stigmatiza pe cel care nu le vorbește limba, decretată singură și unică, ci se mulțumește cu sunete greu de auzit și imposibil de înțeles - să reamintim că, etimologic, termenul „barbar” se referă la cineva care bolborosește niște onomatopee incomprehensibile -, grecii recuză pe oricine nu-i de-al lor. Departe de imaginea simplificată și excesiv de optimistă a unui grec cosmopolit, cetățean al lumii, tolerant, democrat - democrația greacă cuprinde mai puțin de o zecime din populație: cetățeni îcu excepția femeilor), străini
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]