93 matches
-
consecințele pe care le-a avut descoperirea «artei primitive» asupra primei generații de suprarealiști. Dar în toate exemplele acestea, «confruntarea creatoare» [s.n.] s-a produs în rândul artiștilor, nu al savanților.“ Atomizarea studiilor religioase în discipline și specializări care devin incomunicabile va conduce, în final, la trecerea acestor subdomenii în custodia disciplinelor dinspre care se revendică în privința metodei și deci la dispariția științei religiei ca domeniu de sine stătător, menit a avea propriul glas și propria contribuție în rândul disciplinelor umaniste
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
și frivol. Oricărui cititor care, citind un roman, e preocupat să știe cum vor sfâși personajele lui fără a fi preocupat să știe cum va sfârși el însuși, nu merită să-i fie satisfăcută curiozitatea. Cât despre durerile mele, poate incomunicabile, spun ceea ce-i scria Mazzini din Grenchen, la 15 iulie 1835, Judithei sale: „Azi trebuie să-ți spun ca să nu spui, dat fiind că durerile mele țin de poezie cum o numești tu, că sunt așa cu adevărat de câtva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
dreptate afirma Mircea Malița: „Culturile sunt egale din punct de vedere al vocației lor. Mijloacele de care dispun le fac inegale”. Ideea că orice operă muzicală se exprimă într-un sistem semiologic specific, intraductibil în alt sistem, dar nu și incomunicabil, este susținută de cuvintele academicianului Ștefan Niculescu, pe care-l citează și autorul nostru în finalul unui “despre”: “«Dacă muzica ar putea fi tradusă integral în cuvinte, evident, nu am mai avea nevoie de muzică»”. Iar Liviu Dănceanu, inspirat, adaugă
Despre...De musicae natura by Ovidiu Trifan () [Corola-journal/Journalistic/83695_a_85020]
-
referă la o lume pe care pretinde să o descrie, o exprimă ori o reprezintă.” (P. Ricoeur, 1999:98). În opoziție cu cele afirmate mai sus, un autor italian (Pagliaro) va afirma că „realitatea în complexitatea ei este în esență incomunicabilă. Fapt este că semnul lingvistic este doar o trimitere, o aluzie...” (apud Tullio de Mauro, 1978:197). Spre această idee va tinde și concepția wittgenseiniană în a doua parte a reflecțiilor gânditorului vienez, obiectivată în Cercetări filosofice. Cu toate acestea
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
o ață subțire, în care ajunsesem să aflu tot mai multe lucruri dintre cele care nu pot fi spuse în cuvinte. (Regele... p. 116) Aceasta pare a fi marea provocare a prozei Hertei Müller, transpunerea în limbaj a unei experiențe incomunicabile, natura ei fiind una periferică umanului. Frica, umilința, marginalizarea, toate sunt noțiuni cunoscute, comprehensibile, ceea ce nu poate fi exprimat este forma particulară în care acestea se manifestă în raport cu individul. Acesta este motivul pentru care experiențele ultime sunt în mod necesar
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
holul Societății Scriitorilor Romîni și altă dată la Căminul Scriitorilor de la Bușteni. Bacovia stătea tăcut, cu un braț atîrnînd în gol pe lîngă fotoliu. „Liniște, nu-l tulburați!’’, părea a spune Agatha, gardianca lui, care îl însoțea pretutindeni. Bacovia era incomunicabil, absent, chiar și cînd era de față. Poemul „Stanță la Bacovia” conține un singur element geografic: „Și glasuri/în văi răsunau...” Restul versurilor evocă un peisaj moral, a cărui notă dominantă o constituie buna conviețuire: „Bacovia,/Țară de încîntări/ Și
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
a personalității, întărind menirea spirituală și întâietatea acesteia din urmă în ordinea ritualului uzual al activității. După concepția lui Antonio Rosmini, "ființa umană este un subiect cunoscător și simțitor a cărui voință, ca suprem principiu al activității, furnizează suportul individualității incomunicabile care constituie fiecare natură umană ca persoană"44, delegând personalitatea cu statutul de adevărat subiect al acțiunii. Voința devine, într-un asemenea context explicativ, însușirea principală a unui corpus caracterizant chemat să rezume diversitatea ființială umană și să mandateze profilul
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
subiect? (...) mă refer la substanța din care e plămădit sufletul tău: disperare înghețată. Disperare arctică”. Aici răul crescuse treptat până ce acoperise cu totul triunghiul inițial mamătată-copil, trinitatea născătoare de iubire și de umanitate fusese ucisă. Rămăseseră în urmă trei individualități incomunicabile. Ilana părea singura norocoasă, fusese smulsă din izolarea ei de iubirea domestică, molcomă a noului ei soț, Michel. Pentru că nu mai putea fi vorba în acest punct de vreo reînviere a relațiilor dintre Ilana, Alex și Boaz, mama speră săși
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
libertate într-un program riguros. Biblia părintelui Ioan ajunge în mâinile lui Jacob prin intermediul Rosei care i-o lasă moștenire. Iacob îl va înlocui pe părintele Ioan, slujind în azil. Lumea pe care o imaginează Baștovoi are trei sertare aparent incomunicabile. Într-un sertar se închid bogații, puternicii, fugind de moarte. În alt sertar sunt închise mulțimile care se supun legii și care devin victime ale legii. În cel de al treilea sertar intră de bunăvoie, printr-o căutare mai mult
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
casa unde stătea: Napoleon ubicumque felix, Napoleon este fericit oriunde. Ca și Noica. Sau invers. Astfel de confesiuni au mai fost făcute și de alții. Reacțiune de altfel clasată, studiată 9. Ce poate fi, în definitiv, mai personal, subiectiv și incomunicabil decât fericirea? Dar echivocul rămâne. înțelegem și mai bine astfel de atitudini, inclusiv verbale, citind încă o confesiune 10: Ce limpede mi-e că limitele sunt lăuntrice. Ori de câte ori mi se plânge câte cineva de limitele exterioare, îl plâng că nu
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
despre irecognoscibilitatea miracolului (care "îmbracă cele mai nesemnificative aparențe. Precum piatra (lapis) alchimiștilor, e aurul care zace în noroi, este ceva vilis, exilis ce trebuie căutat in stercore, în materia cea mai amorfă") este reluată și reanalizată: miracolul "cognoscibil, dar incomunicabil" este moartea, ruptura de nivel care ""sparge acoperișul casei" acolo unde iubirea doar l-a crăpat puțin"59. Matei Călinescu descifrează în irecognoscibilitate, camuflare și uitare - precum și în opusele lor: recunoaștere, revelare și amintire - "cheile pentru a pătrunde și a
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
nou, capabil să le redea vigoarea. Oile s-adună; leii se izolează. De ce preferă burghezii ca soți pentru fetele lor pe un prost care are o situație unui om de talent? Pentrucă situația prostului poate fi împărtășită: pe când talentul e incomunicabil. Când ți-ai propus un țel timpul se scurtează. (Unii bărbați disprețuiesc pe femeia care le-a cedat.) Dacă ar ști câtă suferință ne produc proștii ne-ar plânge. Din douăzeci de persoane care se ocupă de noi, nouăsprezece ne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
există exact atât cât îl înfățișează poeții. Fără ei, "duhul limbii" ar fi o frumoasă invențiune fictivă romantică. Câtă vreme omul va mai beneficia de suflet va simți mereu (chiar dacă nu toată ziua-bună ziua) nevoia de a lua legătura cu incomunicabilul De ce n-are poezia română din zilele noastre cititori? Sunt prea "încifrați" autorii? Prea deștepți? E analfabet publicul? E prea mare confuzia de valoare? La câți cititori de poezie (și literatură română de azi!) avem, s-ar putea constitui o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
publicului de club". Dar și revoluțiile s-au pornit din cluburi și abia apoi au năvălit în stradă. Câtă vreme omul va mai beneficia de suflet va simți mereu (chiar dacă nu toată ziua-bună ziua) nevoia de a lua legătura cu incomunicabilul. Or, această legătură i-o poate face doar poezia. (Și, poate, rugăciunea, dar una o presupune pe cealaltă). Așa, conjunctural văzând lucrurile, unele din cele spuse de dvs. își au partea lor de vină în subțierea publicului. Există (și nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Aur, Cavaler al Fenixului Adevărat, Cavaler al Sfinxului, Sublim Înțelept al Labirintului, Prinț Brahman, Gardian Mistic al Sanctuarului, Arhitect al Turnului Misterios, Sublim Prinț al Cortinei Sacre, Interpret al Hieroglifelor, Doctor Orfic, Gardian al celor Trei Focuri, Custode al Numelui Incomunicabil, Sublim Oedip al Marilor Taine, Păstor Iubit al Oazei Misterelor, Doctor al Focului Sacru, Cavaler al Triunghiului Luminos. Astăzi, binevoind a evita chemarea adresată capcanic prin ecartarea acelor diabolice imagini care nu V-au înșelat, V-am consacrat Cavaler al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
se la domanda significa: il Dio di cui si parla nella Reppublica è lo stesso Dio di cui parlano i filosofi cristiani? La risposta deve essera diversa: il bene è coglibile solo attraverso un'intima e personale intuizione del tutto incomunicabile, ed in tal senso sembra che l'idea del bene sia essatamente ciò che la filosofia cristiana ha inteso per Dio. (444, apud Di Capua 30) Teza e respinsă de Luigi Di Capua în studiul citat în bibliografia acestui volum
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
coborârea vertiginoasă în noi, iluminarea sistematică a locurilor ascunse [...], plimbarea perpetuă în plină zonă interzisă”. Preconizata „recuperare” urma să culmineze cu accederea în „acel punct al spiritului din care viața și moartea, realul și imaginarul, trecutul și viitorul, comunicabilul și incomunicabilul, susul și josul nu mai sunt percepute contradictoriu”. O asemenea „suprarealitate” e un absolut ce nu se confundă cu cel mallarméean, identificat cu neantul, dar nici cu acela al spiritelor religioase, ce implică o unio mistica cu divinitatea. Spiritul gândirii
SUPRAREALISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290021_a_291350]
-
câmpul în care se joacă esențialul artei"472. Cântecul aedului, pictura și muzica lui Usher sunt tot atâtea moduri, de a realiza prin artă acest "domeniu rezervat, locul secretului, enclava narcisistă, de unde schimbul cu celălalt se realizează tocmai prin împărtășirea incomunicabilului; este locul ascuns de unde țâșnește izvorul și reprezentarea însăși a ceea ce este în noi: vorbesc despre sinele"473. Nu găsim la Landolfi, cel puțin în mod explicit ca la Poe, vreo punere în abis a textului prin intermediul poemului, desenului, ariei
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]