289 matches
-
Piesa titulară din culegerea de proză Se-aprind făcliile povestește cazul unei fete care a căzut victimă unui amor pe cât de irezistibil, pe atât de nepotrivit, cu intenția de a ilustra caracterul irațional, implacabil și dezastruos al pasiunii, dar și incongruența dintre spiritele superioare și ambianța umană de rând. Se remarcă schița O aventură din tinerețe a lui Sherlock Holmes, spumoasă, piperată și cu câteva gaguri, în care sunt făcute praf toate calitățile celebrului detectiv și pretențiile de moralitate ale englezilor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288976_a_290305]
-
se „ascunde” sub fiecare variabilă a ciclurilor stresului și, mai ales, de a preciza natura relațiilor dintre variabile. Astfel, Matteson și Ivancevich (1979) diferențiază stresorii în patru categorii: individuali - conflicte de rol, ambiguitatea rolului, responsabilitatea pentru subordonați; grupali - conflicte intragrupale, incongruența statutelor; organizaționali - climat, tehnologie, stil managerial, structură organizatorică; extraorganizaționali - familie, economie, calitatea vieții. Apoi ei introduc variabile moderatoare (ereditate, vârstă, sex, suportul social, coping-ul, trăsăturile de personalitate) pentru ca în final să subdividă „ieșirile” în: comportamentale (satisfacție, performanță, absenteism, accidente, abuz
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
se fac eforturi de reintroducere a criteriului etic, a moralei în cîmpul analizei economice și chiar de interpretare a economiei ca mod de descifrare a lumii (Baumol, Fisher, Hirschman, Sen, Bartoli, Tinbergen, Ladrière, Gruson și alții)59. O seamă de incongruențe și chiar un anumit impas al gîndirii economice contemporane se datorează utilizării excesive a calculului rațional, a matematicilor, econometriei, formalizării de dragul formalizării, pierzîndu-se adeseori din vedere tocmai obiectul studiului, finalitățile și interpretarea rezultatelor. Papa însuși a înțeles să intervină pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
prea mult de legătura cu finalul capitolului precedent. Folosirea timpului trecut în titlul capitolului III este, la rîndul ei, surprinzătoare. Timpul trecut nu pare să corespundă, de fapt, timpului comentativ, adică prezentului care e folosit în toate celelalte capitole. Această incongruență este rezolvată doar atunci cînd titlul celui de-al doilea capitol este transformat în concordanță cu regula formulată anterior. Potrivit acesteia, referințele narative precum "Povestește" fac ca titlul să fie unul narativ în care timpul trecut este cel la care
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
Simplicissimus", în: Der deutsche Roman, vol. 1; Düsseldorf 1963, 28 ș.u. 490 Încercările de reconciliere a dificultăților de interpretare care au urmat prin tratarea comentariilor cu tentă auctorială ale lui Moll drept ironice nu au fost foarte eficiente. Această incongruență reprezintă o problemă pentru orice interpretare a acestui roman, după cum a subliniat The Rise of the Novel: Studies in Defoe, Richardson and Fielding, Londra 1957, 115-118. 491 Chiar și schimbările relativ minore în schema relației eu-eu pot avea implicații pentru
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
cu luare-aminte" de "tăierea firului de păr în patru". În plus, maniera rabelaisiană de denunțare a superficialității anumitor personaje prin limbaj este, la rându-i, o preluare, o adaptare chiar pe teritoriul francezei colocviale a stilului voit obscur, plin de incongruențe, cultivat de Folengo și consacrat prin denumirea de macaronic. Opera pe care acesta o publicase sub pseudonimul de Merlin Cocaio, în 1521, Maccaronea, avusese un imens succes, certificat și de cele șase reeditări succesive de-a lungul a patru ani263
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
naturale din lume, în timp ce produsele sale mimetice ar fi doar umbrele și tot ceea ce este miraj; în Timaios (30c-31b), el nu produce nici măcar ideile preexistente, ci doar lumea ar fi produsul activității sale mimetice (Peters 74-81). Contextele diferite motivează parțial incongruențele din textele lui Platon în privința raportului dintre meșteșugarul divin, cel uman (admis în schema socială a pólis-ului ideal) și artist (exclus, dacă arta sa se dovedește înșelătoare și deformantă spiritual). Problema de fond poate să fie, ca și
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
discurs a unui element ce ar fi trebuit să se repete, dar care poate fi dedus din context (El pleacă la munte, ea la mare). Unele manifestări ale zeugmei se concretizează în subînțelegerea predicatului, în structuri în care se produc incongruențe sintactice, forma verbului subînțeles diferind de cea a verbului exprimat: El bea vin, noi bere. Alteori, se consideră că unele forme de zeugmă se situează la limita acceptabilității în raport cu norma literară, fiind mai degrabă asimilabile anacolutului: El este tînăr și
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
lumină o trăsătură ce îl deosebește pe Chiril de Origen: Chiril renunță la alegorizarea sistematică a textului biblic. Pentru tradiția alexandrină, nu toate pasajele din Scripturi erau pasibile de interpretare literală din cauza defectus litterae, adică a unor reale sau presupuse incongruențe care împiedicau înțelegerea literală a textului și justificau așadar prin însăși existența lor recurgerea la alegorie ca unic procedeu de interpretare; la Chiril acest criteriu nu există și exegeza alegorică se dezvoltă întotdeauna din cea literală. Mai mult, situația e
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
masive, aplică teoria relativității la structura universului și afirmă existența unei constante cosmologice. În paradigmaticele sale descoperiri, acest geniu universal a avut momente de incertitudine, amplificate de reacțiile opozante (o lege spiralogică). Moare cu incertitudini legate de teoria cuantică, datorită incongruenței ei cu teza relativității. Declară: God doesn't play with dice ("Dumnezeu nu joacă zaruri"). Pentru Einstein, fizica este știința care cercetează materia, energia și relația dintre ele. Împreună cu Podolski 193 și Rosen 194 răspunde la întrebarea: "Ce se întâmplă
[Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
se dovedește un tradiționalist, speriat de excese și mefient față de „invențiuni”. Și în recenzii el își dezvăluie felul de a gândi literatura. Exercițiul critic, la B., este o cale dibuitoare spre sine. Versurile lui sunt nesemnificative, palide rimări pe tema incongruenței dintre „realitatea vieții” și „visul tinereții” - temă centrală și în proza de început, în perioada deschisă de volumul Nuvele (1903), care s-ar putea numi „Bassarabescu înainte de Bassarabescu”. În afară de nuvele și schițe, a mai scris parabole pentru copii, note de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285670_a_286999]
-
mai obscure pasaje, în special din secțiunea finală a Cărții. Dar care este interacțiunea interdisciplinară pe care o puteam observa aici? Să presupunem că am învățat de la Geertz cum să suspendăm conținutul categoriei subiectului deoarece el a sugerat să luăm incongruențele aparente drept evidență a alterității, nu a prostiei. Astfel, antropologia "trece pe primul loc". Ca rezultat, m-am ferit să mă întreb, cum m-ar fi îndemnat psihologia realistă modernă, ce ar fi gîndit fiica lui Iefta despre iminența propriei
by MIEKE BAL [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
discuție. Cititorul atent nu poate să nu remarce modul năvalnic în care ele se succed în detrimentul unui construct argumentativ care să le includă și să le dea valoarea și sensul unității. Din această cauză credem că au apărut și unele incongruențe. După ce o vede, întemeiat, pe Bătrână ilustrând Ordinea lumii, criticul oferă și Marei un loc în lumea "oamenilor exemplari", a "adevăraților creștini" pe care el încearcă să o circumscrie în spațiul eroilor slavicieni. Radu G. Țeposu "demontase" odată 51 personalitatea
by Steliana Brădescu [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
riguroasă a metodei științifice), nu se susține, din moment ce termenului de "utopie" i s-ar putea aduce aceleași reproșuri. Spre exemplu, așa cum apare la Mannheim, "o stare a minții este utopică atunci când este incongruentă cu starea realității în care apare. Această incongruență este întotdeauna evidentă prin faptul că, în experiență, în gândire și în practică o asemenea stare a minții este orientată înspre obiecte care nu există în prezent"191. Avem de-a face, deci, în acest context, cu o raportare epistemologică
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
la care Părinții Bisericii au răspuns printr-o viziune dogmatică de ansamblu. Prin studierea perioadei de formare a limbajului teologic al Ortodoxiei ne putem supune unui examen autocritic. Vulgata triumfalistă a ortodoxiei moderne ține în chirie nenumărate și chiar inavuabile incongruențe tematice, sau cel puțin discontinuități discursive; de pildă, hristologia și metoda teologică generală cu care lucrează Sfântul Iustin Martirul (cca 100-165 d.Hr.) diferă semnificativ de poziția asumată în aceeași epocă de Sfântul Irineu al Lyonului (cca 120-203 d.Hr
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
oboselii și a dezgustului, frazele urmându-se una pe alta în virtutea unor automatisme și stereotipii bătătoare la ochi, lipsite de orice implicare afectivă sau ideatică. Ceea ce individualizează opera lui P. în peisajul literaturii române interbelice este tropismul diseminant al unei incongruențe funciare: fie că este vorba de roman, teatru sau poezie, scrisul său, departe de a se suprapune cu acuratețe unui model retoric intuitiv, proliferează dincolo de granițele constrângătoare ale genului sau speciei aparente cu naturalețea și spontaneitatea cu care un lichid
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288780_a_290109]
-
9.4.4. Strategii de restrângere 110 3.9.5. Strategiile tehnologice 111 3.9.6. Strategiile inovaționale 118 3.9.6.1. Inovația În cadrul sistemului antreprenorial 118 3.9.6.1.1. Neprevăzutul 122 3.9.6.1.2. Incongruențele 127 3.9.6.1.3. Necesitatea procesului 129 3.9.6.1.4. Structura sectorului și a pieței 130 3.9.6.1.5. Schimbări ale modului de percepție 131 3.9.6.1.6. Noile cunoștințe 131 3
[Corola-publishinghouse/Science/2241_a_3566]
-
angajat În sectorul respectiv și reprezintă simptomele schimbărilor care au avut deja loc sau se pot produce În viitorul imediat cu un efort minim. Ele includ (Băcanu, 1997, p. 285): • neprevăzutul - succesul neprevăzut, eșecul neprevăzut și evenimentul neașteptat din exterior; • incongruența - discrepanța dintre realitatea În fapt și percepția realității; • necesitatea procesului - veriga lipsă din structura sectorului sau din structura pieței. Sursele externe se referă la transformările care au loc În afara firmei sau a sectorului respectiv și se Împart În trei categorii
[Corola-publishinghouse/Science/2241_a_3566]
-
Compania a perceput schimbarea ca pe o oportunitate; șocul transformării „imposibilului” În realitate a impulsionat renunțarea la planurile și prognozele sale și adaptarea cât mai performantă la noile cerințe. 3.9.6.1.2. Incongruențeletc "3.9.6.1.2. Incongruențele" O incongruență este, de fapt, o discrepanță Între realitățile economice, Între acestea și percepții, Între principiile producătorilor și ale clienților sau Între verigile unui proces. Incongruența creează o stare de instabilitate, În timpul căreia eforturi mici pot genera restructurări economice și
[Corola-publishinghouse/Science/2241_a_3566]
-
perceput schimbarea ca pe o oportunitate; șocul transformării „imposibilului” În realitate a impulsionat renunțarea la planurile și prognozele sale și adaptarea cât mai performantă la noile cerințe. 3.9.6.1.2. Incongruențeletc "3.9.6.1.2. Incongruențele" O incongruență este, de fapt, o discrepanță Între realitățile economice, Între acestea și percepții, Între principiile producătorilor și ale clienților sau Între verigile unui proces. Incongruența creează o stare de instabilitate, În timpul căreia eforturi mici pot genera restructurări economice și sociale de
[Corola-publishinghouse/Science/2241_a_3566]
-
la noile cerințe. 3.9.6.1.2. Incongruențeletc "3.9.6.1.2. Incongruențele" O incongruență este, de fapt, o discrepanță Între realitățile economice, Între acestea și percepții, Între principiile producătorilor și ale clienților sau Între verigile unui proces. Incongruența creează o stare de instabilitate, În timpul căreia eforturi mici pot genera restructurări economice și sociale de proporții. Este simptomul unei schimbări În curs sau de dată foarte recentă din cadrul unui sector, al unei piețe sau al unui proces. Din acest
[Corola-publishinghouse/Science/2241_a_3566]
-
și procesului. 1. Realitățile economice incongruente apar atunci când crește cererea față de un produs sau un serviciu fără să se Îmbunătățească performanțele sale economice. Întrucât simpla creștere a cererii nu poate asigura rentabilitatea unui sector, firmele trebuie să folosească prilejul unei incongruențe pentru a-și Îmbunătăți poziția concurențială. Întreprinderile noi, mici și foarte concentrate exploatează cu succes aceste ocazii majore de inovație și beneficiază, de obicei, de un interval lung de menținere a avantajului obținut, deoarece companiile mari sunt prea preocupate să
[Corola-publishinghouse/Science/2241_a_3566]
-
urmă a rezultatelor financiare. Uneori problema este nelămurită, Însă este foarte clar ce trebuie făcut; alteori problema este bine Înțeleasă, dar nimeni nu știe cum să o rezolve. „Mini-laminorul” de oțel reprezintă o inovație care a valorificat cu deosebit succes incongruența dintre o cerere sacadată, cu creșterea lentă, și cerințele tehnologice ale unui proces de producție prin definiție supracapacitat. Industria siderurgică tradițională prosperă În timp de război și de reconstrucție; perioadele de pace Încetinesc creșterea cererii. Producătorii sunt constrânși de concurență
[Corola-publishinghouse/Science/2241_a_3566]
-
iar mini-laminoarele pot satisface creșterea sacadată a cererii, lucrând În același timp la capacitate optimă. Deși guvernele, laminoarele integrate și sindicatele continuă să lupte Împotriva lor, mini-laminoarele dețin deja aproximativ 50% din piața de oțel a Statelor Unite. În cazul unei incongruențe, soluția inovatoare trebuie definită clar și introdusă prin folosirea tehnologiei existente, cunoscute și cu resurse ușor de obținut. Dacă dezvoltarea sa necesită o muncă deosebită de cercetare și cunoștințe noi, firma trebuie să mai aștepte, deoarece inovația de succes pe
[Corola-publishinghouse/Science/2241_a_3566]
-
inovatoare trebuie definită clar și introdusă prin folosirea tehnologiei existente, cunoscute și cu resurse ușor de obținut. Dacă dezvoltarea sa necesită o muncă deosebită de cercetare și cunoștințe noi, firma trebuie să mai aștepte, deoarece inovația de succes pe baza incongruențelor de realitate economică este Întotdeauna simplă și evidentă. De obicei, inovatorii nu sunt deranjați de marii concurenți până când aceștia cresc suficient de mult pentru a transforma Întregul sector. 2. Incongruența dintre percepție și realitate conduce, de obicei, la Îndreptarea eforturilor
[Corola-publishinghouse/Science/2241_a_3566]