190 matches
-
vădesc reflexe ale suprarealismului. Poetul vizează o sinteză personală, cultivând „modernisme” felurite în tipare devenite „clasice”, pe care le subordonează dicțiunii sale elegiac-sceptice, definită printr-un sentimentalism blând-ironic. S-a observat că asociația fortuită, ambiguitățile semantice, mimarea automatismului, imagismul deliberat incongruent sunt „matrițe” în care poetul construiește adeseori litanii de o frumusețe clară și sigură: „Nu putem trece fără ca să privim / gânditori / la acest trunchi negru / care reamintește discret / ce departe de noi este bucuria abandonată. / Toți îngerii se leagănă / cu
JALES-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287663_a_288992]
-
înfrigurat identificarea cu eroul mitic din titlu, simbol al fertilității, nu reușește decât să caligrafieze, pe zeci de file, titlul operei pe care o plănuiește. Subiectul (evocarea vădit documentară a anilor ’50, precum și meditația asupra problemelor politice ale perioadei) este incongruent ca tehnică narativă. După cum mărturisește L. într-o petiție adresată lui Nicolae Ceaușescu, publicarea cărții a fost tergiversată; evident, funcționau antipatiile pe care scriitorul și le atrăsese din varii motive. Suferința urmașilor reia schema monografică a romanului social, înrudindu-se
LANCRANJAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287743_a_289072]
-
15:4. 5. William Caruso și Gerald Leisman, „A Force/Displacement Analysis of Muscle Testing”, Perceptual and Motor Skills, 2000, 91, 683-692. 6. D. Monti, J. Sinnott, M. Marchese, E. Kunkel și J. Greeson, „Muscle test Comparisons of Congruent and Incongruent Self-Referential Statements”, Perceptual and Motor Skills, 1999, 88, 1019-1028. 7. Arden Lawson și Lawrence caleron, „Interexaminer Agreement for Applied Kinesiology Manual Muscle Testing”, Perceptual and Motor Skills, 1997, 84, 539-546. 8. Chang-Yu Hsieh și Reed B. Philips, „reliability of Manual
-Medicina energetica pentru femei. In: Medicina energetica pentru femei by Donna Eden, David Feinstein () [Corola-publishinghouse/Science/2365_a_3690]
-
după mine, efortul pe care trebuie să-l facem pentru a ieși din propriile noastre scutece, pentru a merge un pic mai departe. Pentru mine, anarhetipismul metodologic este o provocare: obligația, manieristă de fapt, de a asocia domenii și gusturi incongruente. De pildă, la New Europe College, Andrei Pleșu ne vorbea de mesele de la Wissenschaftskollege din Berlin, unde se ajunsese la rafinamente gastronomice postmoderne fabuloase, consumându-se, de pildă (cu o plăcere nu Întotdeauna unanimă, dar unanimitatea e o psihoză modernă
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
plasticitatea, virtuozitatea prozodică. I s-au reproșat însă exprimarea prea directă, chiar naivă, prea psihologică și mai puțin estetică, lipsa originalității viziunii și a limbajului poetic, o anume artificialitate și un ușor convenționalism în construirea imaginilor, unele asamblări de elemente incongruente. Peste ani, rămâne ardoarea cu care s-a dedicat poeziei. Chiar dacă era înzestrat cu posibilități modeste, lipsit de o forță de creație și expresie notabilă, D. reprezintă un caz de sinceritate, de atașament firesc la poezie. SCRIERI: Poezii (1915-1919), pref.
DUMITRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286908_a_288237]
-
1974), constituind ciclul Bizu. În căutarea unei serenități ideale, Bizu (care nu se confundă întocmai cu autorul, deși implică răsfrângeri ale acestuia) întregește galeria intelectualilor nepractici, nostalgici, din prozele lui Mihail Sadoveanu, Camil Petrescu și Cezar Petrescu; patru personaje contrastante, incongruente se înseriază în situații definitorii: un Bizu delicat, sfios, deschis reveriei, radical diferit de vărul său, Lică Scumpu, acesta arivist abject, fără scrupule; paralel, o Diana Verea, perversă, înșelând iluziile lui Bizu, și o suavă Mili, soție a funestului Lică
LOVINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287856_a_289185]
-
totuși respinsă. Ninge la izvoare umple pliurile unei recuzite modic decrepite (pluvială-lichidă-autumnală etc.) - direcționată cel mai adesea regresiv, către un spațiu al unei blânde surpări cvasiamniotice - cu sonoritățile unei retorici care, deși reflexivă și „timidă” temperamental, lasă suficient spațiu pozei incongruente. Nicolae Manolescu sesiza aici „un anumit aer de epocă [...] în atitudini și în limba încă nespecifică, impregnate de ecouri din Ioan Alexandru, Adrian Păunescu cel de atunci sau, mai general, din «noii tradiționaliști»”. Recuzita este păstrată în versurile din Viața
ROBESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289289_a_290618]
-
astfel de temă sunt foarte diverși: Tucci, Stein (combinând cu o pricepere incomparabilă cercetările de simbolistică religioasă a habitatului și cele de geografie mitică 2), Eliade, Guénon, Oppitz, Brauen sau miriade de glosatori umili care au promovat o dată cu popularizarea extrem de incongruentă a acestui mit. Dintre ei, mă voi opri În câteva rânduri la Rolf A. Stein, unul dintre cei mai mari orientaliști din secolul XX, a cărui târzie (după vechiul sistem francez) și fastuoasă teză de doctorat susținută și publicată În
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
liderilor comuniști cu părinții noștri. Aceste pretenții sunt, analitic vorbind, semne erotice cu tentă patologică - există o relație profundă între putere și sexualitate. Concomitent, puritanismul de suprafață al comunismului desemna și un complex de inferioritate în confruntarea reală cu probleme incongruente ideologic, cum este aceea a eroticului. Deoarece doar efectul de durată al complicității implică un conflict în plan moral sau rațional, la nivelul conștiinței individuale s-a produs o intersectare „de-a valma” a unor aspecte contradictorii, ca urmare a
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
și, când aceasta nu are rolul ei obișnuit de conjuncție coordonatoare, ci sugerează succesiunea neîntreruptă a unor acțiuni. (Cu acest rol conjuncția și apare mai ales În stilul narativ). Un exemplu luat dintr-o carte recentă: (Titlurile de noblețe sunt incongruente cu forma de singular a verbului utilizat. Desigur, tema dialogului de asemenea contrastează cu titulaturile pretențioase.). (Cernicova, 1998, p. 83). După cum se vede, În acest caz autoarea a pus punct atât Înainte, cât și după paranteză! Cred că ne aflăm
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
indivizilor. Totuși , aceste exprimări negative (poți mai bine !) pot fi încurajatoare pentru sportivul bun , dar descurajatoare pentru cel slab (Nu voi putea niciodată , deja fac tot ce pot !). Acestea devin vagi sau confuze când mesajele intenționate și cele percepute sunt incongruente (nu se completează , sunt diferite ). Această nepotrivire poate apărea când limbajul verbal și cel non-verbal sunt contradictorii. Cuvântul “bine” poate exprima o laudă sau un eșec. Anumite combinații de cuvinte pot de asemenea crea confuzie. De exemplu, ce semnifică expresiile
UNIVERSITATEA DIN BACĂU FACULTATEA DE ŞTIINŢE ALE MIŞCĂRII SPORTULUI ŞI SĂNĂTĂŢII APARATE ŞI DISPOZITIVE UTILIZATE ÎN ACTIVITATEA DE EDUCAŢIE FIZICĂ ŞI SPORT CURS – STUDII DE MASTERAT. In: APARATE ŞI DISPOZITIVE UTILIZATE ÎN ACTIVITATEA DE EDUCAŢIE FIZICĂ ŞI SPORT CURS – STUDII DE MASTERAT by CĂTĂLINA ABABEI () [Corola-publishinghouse/Science/279_a_493]
-
Lanț al Ființei (cu expresia lui Arthur O. Lovejoy). Se oferă parțial, treptat și mereu altfel. Conștiința modernă nu este preocupată atât de ceea ce se știe, cât de noile posibilități cognitive și reale. În consecință, noile enciclopedii cuprind adesea liste incongruente, vizibil nesistematice (acumulări )<ref id="36">Ibidem, p. 40.</ref>. Nu atât dorința de consemnare completă este în joc, cât evitarea unor clasificări sărace, precum cele arborescente. Pe de o parte, există lucruri ce nu pot fi definite și clasificate
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
fi definite și clasificate. Pe de altă parte, lumea de posibilități apare mereu deschisă. Este ceea ce readuce în față principiul semiozei nelimitate, apt să genereze noi și noi interpretări. Am putea înțelege de aici că absurdul însuși - sub forma celor incongruente - își face loc în noile enciclopedii ale istoriei cognitive. În textele de limbă latină, incongruens apare frecvent ca un sinonim pentru absurdum. Iar cele incongruente și discordante participă la configurarea unui nou speculum mentis în cultura europeană modernă. Ca să clarifice
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
noi și noi interpretări. Am putea înțelege de aici că absurdul însuși - sub forma celor incongruente - își face loc în noile enciclopedii ale istoriei cognitive. În textele de limbă latină, incongruens apare frecvent ca un sinonim pentru absurdum. Iar cele incongruente și discordante participă la configurarea unui nou speculum mentis în cultura europeană modernă. Ca să clarifice mai bine acest lucru, Eco distinge, asemeni altor exegeți, trei tipuri de labirint. Este vorba mai întâi de labirintul clasic, unicursal, precum cel grec din
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
incorectitudinea celor spuse. Iar la nivelul sensului, adecvarea și inadecvarea lor. Ce rezultă de aici? Cele absurde nu sunt oricând și în orice privință inacceptabile. Unele propoziții (precum „cele cinci continente sunt patru“; „idei verzi și incolore dorm furios“), deși incongruente din punct de vedere elocuțional, „pot fi, totuși, adecvate: prima, ca glumă, a doua ca poezie“. Are loc, în acest fel, o neutralizare a incongruenței ca atare. Propoziția absurdă în privința desemnării poate fi acceptabilă, absurditatea ei fiind neutralizată la nivelul
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
deloc formală - devine posibil sau nu tocmai în economia vie a unui discurs. Ca să revin la întrebarea de mai sus, este totuși posibilă exprimarea a ceva inacceptabil la orice nivel al limbii? Ar trebui să ne gândim la ceva deopotrivă incongruent, incorect și inadecvat. Ar fi nu doar un eșec în privința desemnării, ci deopotrivă ceva lipsit de semnificație și de sens. De exemplu, când un fizician - care nu are deloc o dispoziție ludică sau poetică - îi spune altui fizician că aude
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
și deopotrivă în lumina discretă - a unui dicționar inepuizabil ca atare. Comentând enumerarea borgesiană din Limba analitică a lui John Wilkins, Umberto Eco, cel în căutare veșnică de liste și arborescențe, o consideră o ilustrare perfectă a tipului de listă incongruentă. Altfel spus, absurdă. Ar da expresie dorinței autorului de a vorbi excesiv. Căci recurge pur și simplu „la hybris și lăcomia cuvântului, la o senină (rar obsesivă) știință a pluralului și a nemăsuratului“. Borges ar oferi aici „exemplul 194 PRIVIND
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
a vorbi excesiv. Căci recurge pur și simplu „la hybris și lăcomia cuvântului, la o senină (rar obsesivă) știință a pluralului și a nemăsuratului“. Borges ar oferi aici „exemplul 194 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE cel mai măreț de listă incongruentă (încât își poate permite luxul conciziei)“. Într-adevăr, în primă instanță această enu merare sfidează orice regulă logică. Nu dispune de un criteriu, de o măsură a celor enumerate. Nici de limite care să oprească proliferarea pluralului, căci lasă cuvântului
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
mai afli dorința unei replici față de formula logică. Nu ține cu tot dinadinsul să aducă „un ultragiu PARADOX ȘI NONSENS 195 201. 202. oricărei ordini logice preexistente“. Nu răspunde unui exces cu un alt exces: listei congruente cu o listă incongruentă, mulți mii normale cu o mulțime non normală. Ceea ce surprinde bunul simț este mai degrabă o formă de libertate neașteptată. Revine, de fapt, o specie uitată a celor absurde. Enumerarea lui Borges este absurdă în accepțiunea etimologică - și secundă - a
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
al Ființei (cu expresia lui Arthur O. Lovejoy). Se oferă parțial, treptat și mereu altfel. Conștiința modernă nu este pre ocupată atât de ceea ce se știe, cât de noile posibilități cognitive și reale. În consecință, noile enciclopedii cuprind adesea liste incongruente, vizibil nesistematice (acumulări „de relații imprevizibile și inedite între obiectele cunoașterii“)<ref id="36">Ibidem, p. 40.</ref>. 48 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE 35. . 36. Nu atât dorința de consemnare completă este în joc, cât evitarea unor clasificări sărace
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
fi definite și clasificate. Pe de altă parte, lumea de posibilități apare mereu deschisă. Este ceea ce readuce în față principiul semiozei nelimitate, apt să genereze noi și noi interpretări. Am putea înțelege de aici că absurdul însuși - sub forma celor incongruente - își face loc în noile enciclopedii ale istoriei cognitive. În textele de limbă latină, incongruens apare frecvent ca un sinonim pentru absurdum. Iar cele incongruente și discordante participă la configurarea unui nou speculum men tis în cultura europeană modernă. Ca să
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
noi și noi interpretări. Am putea înțelege de aici că absurdul însuși - sub forma celor incongruente - își face loc în noile enciclopedii ale istoriei cognitive. În textele de limbă latină, incongruens apare frecvent ca un sinonim pentru absurdum. Iar cele incongruente și discordante participă la configurarea unui nou speculum men tis în cultura europeană modernă. Ca să clarifice mai bine acest lucru, Eco distinge, asemeni altor exegeți, trei tipuri de labirint. Este vorba mai întâi de labirintul clasic, unicursal, precum cel grec
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
incorectitudinea celor spuse. Iar la nivelul sensului, adecvarea și inadecvarea lor. Ce rezultă de aici? Cele absurde nu sunt oricând și în orice privință inacceptabile. Unele propoziții (precum „cele cinci continente sunt patru“; „idei verzi și incolore dorm furios“), deși incongruente din punct de vedere elocuțional, „pot fi, totuși, adecvate: prima, ca glumă, a doua ca poezie“. Are loc, în acest fel, o neutralizare a incongruenței ca atare. Propoziția absurdă în privința desemnării poate fi acceptabilă, absurditatea ei fiind neutralizată la nivelul
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
deloc formală - devine posibil sau nu tocmai în economia vie a unui discurs. Ca să revin la întrebarea de mai sus, este totuși posibilă exprimarea a ceva inacceptabil la orice nivel al limbii? Ar trebui să ne gândim la ceva deopotrivă incongruent, incorect și inadecvat. Ar fi nu doar un eșec în privința desemnării, ci deopotrivă ceva lipsit de semnificație și de sens. De exemplu, când un fizician - care nu are deloc o dispoziție ludică sau poetică - îi spune altui fizician că aude
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
și deopotrivă în lumina discretă - a unui dicționar inepuizabil ca atare. Comentând enumerarea borgesiană din Limba analitică a lui John Wilkins, Umberto Eco, cel în căutare veșnică de liste și arborescențe, o consideră o ilustrare perfectă a tipului de listă incongruentă. Altfel spus, absurdă. Ar da expresie dorinței autorului de a vorbi excesiv. Căci recurge pur și simplu „la hybris și lăcomia cuvântului, la o senină (rar obsesivă) știință a pluralului și a nemăsuratului“. Borges ar oferi aici „exemplul 194 PRIVIND
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]