258 matches
-
are și pretenția îndreptățită de a fi recunoscut ca inovator în tehnica romanului. A avut orgoliul, dar și acribia de a crea un sistem filosofic original, bazat pe studiul amănunțit al conceptului de substanță. Unele poezii abordează acea desfacere a increatului, fiind certă o regresiune în cosmogonie și antropogonie, imanentă apariției orfanului: " Timpul se dilată-n gol și vin prin spații/ Către mine, flămânzite constelații.../ Sorii noi au nimburi tari de sfinți. Eu trec/ Ca o pasăre salvată de înec.//"174
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
deraiat de omizi". Transpunerea izomorfă este versul lui Rimbaud-"Des serpents géants dévorés par des punaises", care este considerat de Ladima o amprentă a destinului său. Și cum dicționarele și tratatele de simboluri consideră omida ca o formă particulară a increatului, printr-o succesiune de argumente am descifrat în poezia și romanele lui Camil Petrescu procesele de desfacere a increatului în elemente ale creatului. Asocierea cu poezia lui Ion Barbu a devenit astfel ușor de relevat. Întreaga operă a scriitorului reflectă
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
de Ladima o amprentă a destinului său. Și cum dicționarele și tratatele de simboluri consideră omida ca o formă particulară a increatului, printr-o succesiune de argumente am descifrat în poezia și romanele lui Camil Petrescu procesele de desfacere a increatului în elemente ale creatului. Asocierea cu poezia lui Ion Barbu a devenit astfel ușor de relevat. Întreaga operă a scriitorului reflectă tectonic acest mecanism magic de desprindere a creatului din increat, și un argument suplimentar rezidă din aspectul de indeterminare
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
și romanele lui Camil Petrescu procesele de desfacere a increatului în elemente ale creatului. Asocierea cu poezia lui Ion Barbu a devenit astfel ușor de relevat. Întreaga operă a scriitorului reflectă tectonic acest mecanism magic de desprindere a creatului din increat, și un argument suplimentar rezidă din aspectul de indeterminare al multora dintre personajele sale. Eroii nu pot trăi decât pentru a se reliefa unul pe celălalt, destinul unuia se împlinește prin reflectarea la celălalt. Astfel, în teatrul și romanul scriitorului
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
sînt compuse din suflet și trup, se ridică și problema relației suflet/trup. SÎnt posibile doar cîteva soluții, derivînd din două dihotomii majore: 1. Sufletul este preexistent trupului versus sufletul nu este preexistent. 2. Sufletul este creat versus sufletul este increat. Că sufletele sînt create și preexistente este un punct de vedere pe care Îl Împărtășesc hindușii, platonicienii, unii dintre gnostici, origeniștii și mulți alții. Că sufletele sînt create și că ele nu există mai Înaintea trupurilor respective este o combinație
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
să așez ca în fiecare zi/ semne, urme, picioare de păsăre” (Poemul despre mâna stângă). Volumul Drumul cu ființe (1990) aparține unui poet care se sincronizează cu generația textualistă. E momentul unei poezii a intrării în lumină, a nașterii, a increatului, dar și a trecerii „dincolo”. Gestul semnificativ, discursul ritualizat, efortul de a focaliza un sistem de „corespondențe” misterioase în raportul eului cu lumea și cu ceea ce se ascunde dincolo de ea rămân repere ale liricii. Cu fiecare carte filonul naturist, atitudinea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286677_a_288006]
-
un temerar cu aspirația de a-i smulge cuvântului disponibilitățile latente ori ascunse pentru ca astfel forța lui nucleară să înlesnească pătrunderea în lumi originare; mai mult încă, să introducă în mister, în lumi născânde, embrionare, în ceea ce Ion Barbu numea increatul cosmic. Dacă admitem că poezia e un fenomen hipercomplex, felurime de agregări și convergențe, de conotații asigurând transcendența, admitem implicit că ea e, totodată, o imensă succesiune de re-începuturi. Actul demiurgic, tensiunea în care se așază poetul având în minte
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
bătrânul, fata), civil (două doamne, doi domni), social (piccolo, barmanul), politic (Il Comandante), cultural (artistul laureat al hotelului)", procedeu care amintește de mijloacele de expresie ale teatrului antic și sugerând unitatea unui univers "nescindat de procesul numirii [...], un spațiu al increatului, în care realul și fantasticul fuzionează"597. 4.10. Numele sfânt. Meșterul Manole și Maria da Maria Din rândul "inițiaților" lui Eliade care, după expresia lui Sorin Alexandrescu, cunosc semnificatul, dar nu îl pot numi, face parte și Ieronim, "cel
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
fapt, asistăm în această perioadă la o fragmentare a monofizismului în tendințe diverse, printre care aceea a actisteților, ce au împins pînă la limită doctrina lui Iulian din Halicarnassus, afirmînd că trupul lui Cristos nu era numai inalterabil, ci și increat. Mai tîrziu (către 557, dincolo de limitele cronologice ale prezentului volum) a apărut triteismul, unde problematica cristologică „ricoșează” către cea trinitară, ducînd la admiterea a trei naturi în Sfînta Treime, pentru că sînt recunoscute în ea trei ipostasuri. Opoziția violentă a lui
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
aparține 197. De aceea fenomenul experienței religioase trebuie să fie abordat cu atenție de antropologia filosofică, ceea ce în cea clasică era ignorat. Dar punctul de plecare îl are constituirea unei conștiințe religioase adică de apartenență la un grup care divinizează increatul și creatorul totodată, deci nu cel apărut odată cu apariția teologiei, de unde și disputele privind doctrina transcendenței. Søren Kierkegaard gândea că existența umană își are sensul numai în experiența divină, angoasa și înstrăinarea în existența morții, distrugerea umană în absența lui
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
și gratuit, ca de obicei în jocurile de copii, de redescoperire a lumii prin imitație și invocație totemică”. Gravitatea actelor are o răsfrângere metafizică directă. Ideea sacrilegiului, tulburând cadrul nu va mai putea fi oprită. Melcul este un simbol al increatului, tot atât de complex ca și Oul dogmatic. El este din punct de vedere poetic o prezență simbolică (o formă virginală a existenței) mai ales prin atributul izolării. Cochilia sa îl protejează împotriva realului: „Copilul descoperă misterul increatului, transformă în act starea
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
este un simbol al increatului, tot atât de complex ca și Oul dogmatic. El este din punct de vedere poetic o prezență simbolică (o formă virginală a existenței) mai ales prin atributul izolării. Cochilia sa îl protejează împotriva realului: „Copilul descoperă misterul increatului, transformă în act starea de virtualitate”.<ref id=”27”>Ion Barbu, Poezii, Introducere, tabel cronologic, comentarii și note critice de Marin Mincu, Editura Pontica, Constanța, 1995, p. 99.</ref> în această operă dramatizată cu scenariu inițiatic, melcul devine „un simbol
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
în act starea de virtualitate”.<ref id=”27”>Ion Barbu, Poezii, Introducere, tabel cronologic, comentarii și note critice de Marin Mincu, Editura Pontica, Constanța, 1995, p. 99.</ref> în această operă dramatizată cu scenariu inițiatic, melcul devine „un simbol al increatului care se opune revelării. Reacția defensivă la contactul cu realul este una de retragere în sine. Numai că descântecul (poezia) prin puterea magiei cuvântului domină asupra lui. Ceremonialul configurat pare un simulacru. Incantația are un rol primordial substituind (distrugând) schema
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
se revelează ca teroare, kratofanie, e o formă a mâniei lui Dumnezeu pentru cei care imită creația, o formă prin care săvârșesc un hybris. Descântecul se va transforma în bocet. Fiind provocat, descântecul s-a împlinit. Magia nu admite gratuitatea. „Increatul, revelându-se, s-a negat. Deci revelarea este interzisă aprioric.”<ref id=”30”>ibidem, p. 113</ref> Falsul Demiurg eșuează, dar descoperă o traiectorie a cunoașterii, a descoperit tragismul ascuns al existenței, îndreptată iremediabil spre moarte, cât și tragismul cunoașterii
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
revelate se asociază cu vederea eshatologică. Sinteza palamită desăvârșește tradiția patristică, transgresând dualismul maniheist dintre sensibil și inteligibil. Dumnezeu se revelează creaturii în plinătatea Sa, fără a fi vorba de o cunoaștere intelectuală sau sensibilă. Limita este între creat și increat; cu alte cuvinte, aceasta nu înseamnă reducerea sensibilului la inteligibil sau materializarea duhovnicescului, ci comuniunea totală a omului cu necreatul, a persoanei umane cu Dumnezeu, dincolo de orice limitare a firii create. Pr. Rafail Noica încearcă să definească noțiunea de cuvânt
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
fantastic etc. - timp simbolic: timp limitat (durată trecătoare: clipa, ceasul, ziua, anii; timp ciclic, rotitor; „fugit irre parabile tempus“, „râul heraclitean“ al timpului)/ilimitat (vecia, veacurile, prezentul etern al naturii, eternitatea creației)/timp bivalent (universal și individual)/atemporalul (asociat divinității, increatului) timp al începuturilor (timp originar; zori de zi, primăvara; copilăria)/al sfârșitului (timp tragic, agonic, durată thanatică: amurg, toamnă, golul istoric, preatârziul etc.) timp sacru: timp mitic, arhetipal (timp al genezei/al etnogenezei; „vârsta de aur“, timpi eroici; timp echinocțial
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
al teluricului, al întunericului (Din umbra falnicelor bolți, umbra negrului castel). Contrastiv, planul cosmicuniversal este figurat prin imagini ce închipuie infinitul celest, spațiu al unei geneze continue, al lumilor ce izvorăsc din haosul primo rdial și pier în miezul de increat în care sălășluiesc Demiurgul și Hyperion. În antiteză cu lumea măruntă a fetei de împărat, lumile nepământene ale luceafărului sunt reprezentate prin simbolul sferei, ca imagine a unui univers total, armonios, integrator. Item 3: ilustrarea a patru elemente de compoziție
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
fapt, asistăm în această perioadă la o fragmentare a monofizismului în tendințe diverse, între care aceea a actisteților care au împins până la ultima limită doctrina lui Iulian din Halicarnassus, afirmând că trupul lui Cristos nu era numai inalterabil ci și increat. Mai târziu (către 557, dincolo de limitele cronologice ale prezentului volum) a apărut triteismul în care problematica cristologică „ricoșează” către cea trinitară, ducând la admiterea a trei naturi în Sfânta Treime pentru că sunt recunoscute în ea trei ipostaze. Opoziția violentă a
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
și limpedea lumină/ A bolților destinse deasupra lui, ar vrea/ Să sfărâme zenitul și-nnebunit să bea/ Prin mii de crengi crispate, licoarea opalină" (Copacul); 3. Setea de absolut, în înțeles platonician, admirația pentru "perfecțiuni poliedrale" duce cu gândul la increat, la "oul dogmatic"; principiul lumii este prezent în microcosm și macrocosm și trebuie contemplat în starea lui pură: "E dat acestui trist norod/ Și oul sterp, ca de mâncare/ Dar viul ou, la vârf cu plod/ Făcute să-l privim
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
atmosfera de mister, copilul a exprimat relațiile dintre natură și conștiință: "Melcul prost, încetinel.../ În ungher adânc, un gând/ Îmi șoptea că melcul blând/ Sub mormânt de foi, pe-aproape,/ Cheamă omul să-l dezgroape". Melcul simbolizează regenerarea naturii, "misterul increatului" (Mircea Martin). S-a vorbit despre caracterul ludic al textului, despre forma jocului, ca expresie a gratuității infantile, despre jocul aparent inofensiv, dar care provoacă "ceea ce este increat și viețuiește în somnul vegetativ". Săvârșind un sacrilegiu, prin apelul la magie
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
pe-aproape,/ Cheamă omul să-l dezgroape". Melcul simbolizează regenerarea naturii, "misterul increatului" (Mircea Martin). S-a vorbit despre caracterul ludic al textului, despre forma jocului, ca expresie a gratuității infantile, despre jocul aparent inofensiv, dar care provoacă "ceea ce este increat și viețuiește în somnul vegetativ". Săvârșind un sacrilegiu, prin apelul la magie și tulburarea ordinii firii, copilul vede cum pădurea se transformă într-un spațiu al fantasmelor înfricoșătoare și simte că este vinovat: "Ce e sigur e că micul protagonist
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
rețin câteva motive poetice (motivul cosmogonic, motivul sferei, motivul timpului nedivizat), tema destinului, antiteza dintre lumea profană (banală) și lumea sacră, caracterizată prin existența principiului, prin cunoaștere, desacralizarea miturilor și resacralizarea acestora prin intermediul poeziei. "Oul viu" semnifică imaginea eternă a increatului. În ou, poetul imaginează o adevărată cosmogonie în care există principiul vieții ("palat de nuntă") și principiul morții ("cavou"). Albușul este învelit în "trei atlazuri" protectoare, "culcușul viu fiind principiul masculin ("sărutul plin"). Gălbenușul reprezintă principiul pozitiv, al plinului, al
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
Soarelui (simbol al cunoașterii, al nunții alchimice care impune moartea și renașterea) se relevă sensul oului-dogmă. Soarele este roata de aur, marea roată cosmică ale cărei mișcări se derulează sub semnul ciclicității. Acolo în ou, "nuntirea" și rodirea presupun moartea increatului. În poezia lui Ion Barbu, actul poetic devine el însuși unul inițiatic. BIBLIOGRAFIE: Călinescu, G., Istoria literaturii române de la origini până în prezent, Fundația Regală pentru literatura română, București, 1941; Grigurcu, Gh., De la Mihai Eminescu la Nicolae Labiș, Editura Minerva, București
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
este una extatică; 11. Misterul Întregul univers poetic blagian se află sub puterea magică a misterului, sub vraja morții, a stihiilor, a demonicului; 12. "Marele Tot", în cosmologia lui Blaga, presupune ca fiecare lucru să tindă către partea sa de increat; 13. Creatorul de mituri poetul este creatorul de mituri, de imagini trans-semnificative; 14. Dorința de pierdere în anonimat, regresiunea spre originar, transcendentul, apocalipticul, gustul stihialului, vizionarismul poetic opus structuralismului; 15. Aspirații supra-individuale ale eului: dionisiacul (în Poemele luminii), panismul (în
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
grandioase, sublime, încât: "Te simți dintr-o dată martor ocular al creației, ești prins în hora sferelor cerești și asculți pitagoreica lor muzică pe care versurile o sugerează" (Zoe Dumitrescu-Bușulenga). În alte versuri sunt reliefate Geneza și Apocalipsa, de la nașterea lumilor (increatul) până la stingere (căderea stelelor și răcirea Soarelui). Descrierea haosului, a momentului de increat, în afara timpului și spațiului este susținută prin interogații asupra sensului repaosului universal. Facerea este exprimată și prin repetiție, cuvinte care provin din aceeași rădăcină: "La-nceput, pe când
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]