139 matches
-
Ionescu celebru și parizian, n-ai cum evita să presupui și niscai... vînturi venite din partea psihanalizei: nevoia de autoritate, de un alt «tată» - sau, dimpotrivă, paricidul, diverse complexe...”. Prea posibil! Însă noi preferăm a reține, cum am spus, inconformismul, fibra incredulă, inadaptabilă, id est inteligența propriu-zis critică a eseistului care și-a ales o temă pe potrivă. Nu întîmplător scrierea în cauză a avut parte de dificultăți torturante, prelungite în timp. Scrisă în 1972 și înfățișată de îndată spre editare, cartea
Mai mult decît un exercițiu al memoriei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13301_a_14626]
-
Hugo, căruia îi dedică în junețe o fugoasă biografie, n-ar fi decît un "monoman", o "chintesență a tuturor vanităților", sfîntul e integral clădit pe imaginea lui Dumnezeu. Nu întîmplător sfîrșitul sfinților nu cunoaște degradarea de care are parte deseori incredulul: "ŤPsihanalistul Lacan devenise senil la sfîrșitul vieții. Nu cunosc un singur caz de sfînt senilť". La fel de importantă ne apare distincția dintre religios și mistic. în vreme ce religia e o instituție, o "ideologie" ca oricare alta, pactizînd cu lumea noastră imperfectă, aducîndu-ne
Eugen Ionescu pe via religiosa by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10198_a_11523]
-
Gheorghe Grigurcu Incontestabil, poezia românească n-a strălucit prin religiozitate. După toate probabilitățile, din pricina spiritului incredul, practic, înclinat spre zeflemea al românului, care mai curînd se resemnează cu schepsis și ironie decît să adore sau să se supună cu scrupulozitate vreunui canon. Cei mai de seamă poeți ai noștri care au abordat tema religioasă constituie mai
Un poet religios by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12622_a_13947]
-
fac încă simțite așa cum află fostul reporter special în urma succintei sale inițieri: "... chiar și în această lume fără mari pretenții, pe care o conducea el, Puterea trebuia consolidată cu simboluri ale Puterii. Mai merge cu Ceaușescu aici?» îl întrebă el incredul. «Cerșetorii bătrîni îl plîng pe față. Unii sînt plini de bani, dar își jelesc onorabilitatea de pe vremea cînd trăgeau mîța de coadă, cu cartea de muncă. Aștia le dau tonul boschetarilor, care acum visează la o revoluție pe invers și
Buimaci în tranziție by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12901_a_14226]
-
meu ce mi l-a dat dumnezeu. sînt băgat pînă la gît în cuvinte. sînt tîrît prin idei" (dependența de alfabet). În fond, avem a face cu un tip dunărean (Paul Aretzu e originar din Caracal), deci cu un trunchi incredul, inconformist, persiflator, pe care s-a altoit avangarda, precum un mod de expresie pînă la un punct convenabil. Plămada omenească din care au fost făuriți și alți scriitori ai zonei (unii de primă mărime) se "modernizează" datorită celei din urmă
Suprarealismul tîrziu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15998_a_17323]
-
alături de Petrea Lindenbauer. I-am cunoscut atât cât mi-au îngăduit întâlnirile de bursier ajuns pentru întâia oară în proximitatea unor profesori de la o universitate străină. Dar și puținul acesta mi-a fost de ajuns ca orice urmă de uimire incredulă în fața muncii acestor atât de exigenți cunoscători ai limbii române, ai istoriei României, ai mentalității românești, să se convertească în admirație. De ce au învățat o limbă a unei țări foarte puțin cunoscute? i-am întrebat pe cei doi profesori. De ce
Români la Universitatea din Viena: Michael Metzeltin, Petrea Lindenbauer și Mădălina Diaconu by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/3906_a_5231]
-
de acei băștinași/ ce rînjesc". Exasperat de rafinament, poetul coboară înapoi scara antropologică, dar, hélas, postura sa nu e decît o altă față, sofisticată, a rafinamentului. Sub faldurile masive ale delirului eroticesc, Mihail Gălățanu ascunde o egolatrie sfioasă, un egotism incredul care devine simpatic chiar prin această fragilitate a sa pe care o dau în vileag enormitățile. Poetul cochetează cu propria-i identitate, proiectată la o scară uriaș-derizorie, donquijotescă, prezentată, din prudență, în două variante. Una este cea a expansiunii neînfrînate
Cei șapte magnifici by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11811_a_13136]
-
o / bătrîn nătîng becisnic și nătăfleț / vezi mai bine de dă la vite o vadră de apă / și-o furcă de nutreț" (Dedicație nimănui). E o petrarchizare barbar-modernă. Elanul acestei perspective "coborîte din alte timpuri din alte spații", însă conținînd incredula constatare că "aceleași învîrteli se rostogolesc pe dale" și azi, tinde spre o desfășurare în sine, spre o eliberare a întunecatului imaginar. Materiile nu mai sînt prefirate ca entități cuminte cuprinse în contururile lor, ci desferecate, biciuite pentru a se
O sensibilitate transilvană by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7337_a_8662]
-
s-ar putea crede din liniile citate mai sus? Poate pînă la un punct, în măsura în care se disociază de "eroismele actualizante", care "răscroiesc un scriitor", după un plac croitoresc, adică de excesele care pîndesc din direcția revizuirii. Dar sub acest strat incredul, descoperim un constructiv tenace, care țintește o performanță, cea de-a găsi "într-o operă atît de transparentă și de simplă" resurse de noi semnificații rezonabile. În calitate de constructor, înțelege a evita disproporțiile proiectului: Nu va fi vorba, așadar, nici de
O nouă imagine a lui Ion Pillat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16225_a_17550]
-
său în exercițiul atitudinii negative. După ce a dat lui Dumnezeu ce I se cuvine, refuză a da Cezarului obolul pe care acesta îl pretinde pe atît de numeroase și nu o dată tortuoase, viclene căi omului de litere. Fibra sa de incredul, de inadaptabil, de, uneori, răzvrătit, dacă nu bate în direcția transcendenței, se afirmă cu prisosință (poate cu un secret năduf compensator) în sfera relațiilor cu puterea politicească actuală, și ea răsfrîntă în cărți de rememorare, de un, ca și inevitabil
Stil caragialesc by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7932_a_9257]
-
posibil să fie urmat de un alt mariaj. Prin modul sistematic în care denunță anomalia, iluzia oneroasă, truismul parazitar, autorul ne dă impresia că, în orice timp și în orice loc s-ar plasa, ar rămîne fidel naturii d-sale incredule, demistificatoare. Exaltarea naționalistă nu e azi la fel de reprobabil-ridicolă ca și în momentul Caragiale? "Imnul fotbaliștilor noștri, la ultimul campionat mondial, suna: Noi sîntem români! (Să nu fi crezut ăia că sîntem zuluși.) Rică Venturiano, în moment de vîrf, zicea: și
Un observator solitar Un observator solitar by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9680_a_11005]
-
împrumută trupul și numele"), pătrunse fiind de fluidul netrăitului: "cînd gîndul sporește / spre pașnice spații / cu grădini plutitoare / cu nopți netrăite" (Dincolo). Glisînd între dispoziții diverse, între clipe parcurse interior dar iute înlocuite cu altele, conștiința lirică se arată șovăitoare, incredulă în fața realului, caută a se strecura prin interstițiile lui. Sfiindu-se parcă de dotarea-i sensibilă, de limbajul senzațiilor ce-i este la îndemînă, poeta recurge la o notație cerebrală precum la un scut. Consemnează astfel perspectiva unei irealități, trupul
Un postsimbolism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7889_a_9214]
-
că nu. Firește că ești în stare, chiar dacă n-o iei de la început și sistematic, să înțelegi ce trebuie (de parcă trebuie ceva în poezie...) nu dintr-o strofă, zece, o sută, ci dintr-o tradiție întreagă. Personală și de grup. Incredulii (care-și rîd de aste vorbe...) se pot îndupleca răsfoind, măcar, o carte recentă, Puterea morților asupra celor vii, ,culegerea" apărută la Polirom din poeziile Gabrielei Melinescu. Primul mănunchi, spicuit din Ceremonie de iarnă (1965), separă un ungher în care
Șal cu ciucuri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11495_a_12820]
-
Cioran, dar și reacția unor contemporani care întorc pe dos xenofobia, despărțindu-se pe un ton vehement de propria nație) ne vor însoți, după toate probabilitățile, și de-acum înainte, pentru ultima ipostază un punct de reper rămînînd, firește, îndărătnicul incredul care a fost Nenea Iancu. Vasile Gogea, Mofteme, Edit. Charmides, Bistrița, 2012, 88 pag.
Caragiale între contraste by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3691_a_5016]
-
cu mărgele de sticlă/ soarele se turtește la orice eroare de limbă/ dar spre seară eu nu șterg nimic/ spun propoziții enorme/ mai complicate decît filigranul pardoselii spre paradis" (Vizionarea unui poem). În privirea meditativă a poetului nostru apar gesturi incredule, comparații sufocate parcă de propria lor cutezanță, retractări ale visului. Realul e redus la o stenogramă senzorială, dovadă a pudorii, dar și a unui scepticism congenital: Miroase a mere curățate cu un cuțit inox/ Liber să deschizi încet portița grădinii
Analiză lirică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16713_a_18038]
-
declarațiile lui Nicolae Manolescu în legătură cu Istoria critică a literaturii române la care lucrează și din care a apărut primul volum. D-sa se revendică acum de la concepția lui E. Lovinescu referitoare la mutația valorilor estetice, față de care, inițial, se arătase incredul: " Preferam să cred valorile absolute. Astăzi înțeleg că Lovinescu avea dreptate". Prin modificarea codului estetic, dar și a celui etic, religios etc., operele ni se înfățișează într-o lumină nouă, nu o dată defavorabilă, circumstanță ce le elimină din canon. Devenite
Critica pură by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9472_a_10797]
-
pile mari (și nici cu studiile nu stai prea grozav). Până la urmă, un cumnat, un verișor, un cunoscut, un consătean sau chiar chelnerul le va arăta calea cea dreaptă: „Bre, omule, fă-te și tu badigard " La început, surprins, apoi incredul ( "Cine mă ia pă mine, mă, că acolo trebuie să știi să dai caft"), apoi din ce în ce mai cucerit de idee, cu ultimii bani oferă „un tur" băieților de la mese, convins c-a tras, în fine, lozul cel mare. Amicii de pahar
O nouă ideologie: „badigardismul” by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13810_a_15135]
-
Emil Brumaru - Interpretează Mircea Rusu - Ce zimți zănatici au rotițele din ceasornice! De prunc tot desfăceam ceasuri. Precoce făptură, veți exclama increduli. Ei, uite că aveam, am meșteșugul ăsta înnăscut de-a demonta mașinării de timp. La început, maică-mea, lăsîndu-mă, oarecum neglijentă, lîngă un ditamai obiect ticăitor, rotund, burtos, cu două emisfere goale deasupra, protejînd un ciocănel de alarmă... alăturîndu-mă minunăției
Nu vă lăsați momiți de orologii by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/15242_a_16567]
-
Sibylle, te părăsesc, nu ne potrivim deloc. EA: Nu te opri, nu te opri. EU: Sibylle, m-am oprit acum ceva vreme. Ești cră cită și ai umor, așa e, dar niciodată în același timp. S-a ridicat în coate, incredulă, scrutându-mă de la cinci centimetri. EA: Godverdomme... Ce cretin. Pentru numele lui Dumnezeu! EU: Nu lua numele Domnului în răspăr. Sibylle s-a ridicat și s-a dus la oglindă... oglinda în care refuzase să ne admirăm în timp ce... — N-am
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
pe spate imitând o stea-demare? „Nu mă forța să fac teatru și acrobații“, mă rugase. După miezul nopții nu mai sunt trenuri pentru Bruxelles. La hotelul sărăcuț, viciosul de la recepție nu voia să-mi dea o cameră. Mă tot întreba, incredul, dacă sunt singur. Probabil că încerca să-și imagineze care-i „trucul“ meu. — Da, singur sunt, i-am aruncat excedat. Nu se vede scris pe fruntea mea: singurătate de supernovă? Au nu am oare găuri negre în ochi și o
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
la masa de alături două mumii împerlate, inelate și veștejit bronzate croncăneau scrutând-o dezaprobator cum își împingea bucățile de carne cu cuțitoiul în gură, iar în momentul în care i-am suflat să nu mai facă asta a trântit incredulă tacâmurile pe masă: — Parcă ai avea opt sute de ani! A continuat să mănânce ostentativ cu mâinile și să-și bage cu ți tul în gură, clefăind zgomotos și uitându se pro vocator în jur. Ca s-o îmbunez, la cafea
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
cu o lipsă totală de simpatie prin găurile măștii. — Nu știu, zise căpitanul. Poate faptul că unul din ei, În primejdie de moarte, n-a cerut milă pentru sine, ci pentru camaradul lui. Inchizitorul și mascatul schimbară o scurtă privire incredulă. — Doamne sfinte, murmură călugărul. Ochii lui Îl măsurau plini de fanatism și de dispreț. Sunt un om mort, Își spuse căpitanul, citindu-și sentința În pupilele acelea negre și nemiloase. Orice ar fi făcut, orice ar fi zis, privirea aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
se afla cu un prieten credincios, care ședea alături de el compătimitor, gata a-l urma oriunde, cu toate că nu-l credea nevinovat de o crimă de care era acuzat. " Sunt nevinovat!" declara Ioanide în imaginație. Botticelli cel închipuit dădea din cap incredul și zicea: "Să te ferească Dumnezeu de ceasul rău! Acum, ce-o fi o fi, merg și eu cu dumneata la ocnă!" " N-auzi că n-am ucis?" " Nu te mai gândi la asta, sănătatea e mai bună decât orice
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
ceremonia apare absurdă. Cadavrul executatului e o piatră care nu va ști niciodată că a fost un condamnat la moarte. N-am reflectat adânc la substratul religiei, acceptând instituția Bisericii din rațiuni politice. Totuși, n-am fost de asemeni niciodată incredul total. Sunt prea aproape de atmosfera din copilărie. Mama, Pica vorbeau de morți ca existând efectiv, și când Pica a murit, mama era foarte preocupată de a face toate formalitățile pentru liniștirea duhului ei, pe care îl socotea foarte speriat. De
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
sală de spectacole de atât pe atât, cu atâtea locuri, pe o astfel de suprafață, nu se poate în alt chip. Știința se opune. Afară de cazul când vrei să-ți cadă în cap toată binaua. G. Călinescu Clientul ascultă foarte incredul argumentația lui Pomponescu, care îl invită să mai consulte și pe alții și apoi să-i comunice dacă s-a hotărât să adopte proiectul. Negustorul plecă și de atunci nu mai dădu nici un semn. Astfel, prima încercare profesională a lui
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]