136 matches
-
alta. Mă Întorc puțin să văd reacția bătrînei. Nu are una, e inertă. După cum arată, o mînă de om, mă Întreb dacă chiar au avut ce să scoată din ea. Se oprește o clipă la patul meu, dă din cap incredul, apoi o ia spre ușă: — Fie ai avut zile, fie ai capul foarte tare, strigă el mîndru ca un om cu datoria Împlinită. N-aveți nici pe dracu’, zice peste umăr, ieșind, dar o să mai stați pe-aci o vreme
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
și pentru că are perspectiva unei vacanțe de Sărbători În spital - față de un Crăciun cu caporalul Porcescu, răcnind de pe biuta tunului celebra replică „Culcat - Salt Înainte!“. Așa că povestea lui apocaliptică, spusă pe acest ton vesel, pare o gogomănie. Țăranul Îl privește incredul, În timp ce se extrage de sub pătură și Își caută pantofii pe sub pat cu picioarele. Așteaptă să fie operat, dar boala de care spune că suferă nu cred că există În nici un manual de medicină. E bine că e Încrezător. Acum, ar
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
inimile, ne umple ochii de lacrimi. Cum e posibil așa ceva? Mă ridic și eu iute, Încercînd să nu-mi pierd bandajul de pe ochi. Chiar și babele par să fi Înviat, ceva se mișcă nedeslușit și molîu sub pături. Ne uităm increduli unii la alții și nu știm ce să facem. Ce facem? Sărim din paturi În timp ce alte voci ne spun să stăm pe recepție, să deschidem televizoarele. Vor fi știri și comunicate. Vor urma știri LIBERE. SÎntem toți În picioare, Moise
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
-ți Împlinești visele. PS SÎnt convinsă că România va fi bine, poate cu o stîngă socialistă care nu va mai naște dictatori. Noi toți sîntem de stînga aici, avem convingerea că ăsta trebuie să fie viitorul Întregii Europe. Monica privea incredulă scrisoarea. Ce dracu’ e asta? S-a Însuflețit ca proasta tîrgului... Bun, nu sîntem niște sărmani, dar nu putem să ne mai scriem? Și cum adică socialiști? Cum să fie de stînga? E nebună, nu știe cine a fost Ceaușescu
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
are În vîrful capului ceva ce seamănă cu o carapace de țestoasă), ești foarte aproape, e-n continuare, aci, pe culoar cu noi. Fenomenal! Îl găsesc pe Rică la scrumiera de pe hol, Încon jurat de cîțiva bolundei care cască ciocul increduli: Rică le execută foarte abil scamatoria cu degetul arătător rupt și dezlipit (de fapt, e degetul mare mascat), strîngînd țigara Între buze. Mă vede pe deasupra capetelor plecate și Îmi face semn rîzÎnd. Cu vorbirea clară, puternică și un pic tărăgănată
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
alții care au aceleași gînduri. Poate c-ar trebui să organizați o grevă, dar nu intrați în grevă pentru bani. Inamicii voștri înțeleg mai bine banii decît voi. Intrați în grevă pentru obiecte. Pentru case mai mari.... Macfee se strîmbă incredul și strigă: — Eu? Să organizez o...? Mulțam pentru rahatul ăsta! Sări din scaun și se îndreptă spre lift. — Așteaptă! strigă Lanark, cățărîndu-se peste tejghea. Așteaptă! Mi-a venit o altă idee! își făcu drum prin aerul stătut al etajului și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
inevitabil și, de aceea, corect. Totuși, corpul lui devenea din ce în ce mai puțin maleabil; capul îi țiuia; cînd Monboddo a spus „o platformă nouă și înaltă, un oraș plutitor în spațiu,“ i s-a părut că aude o altă voce, brutală și incredulă: „Omu’ e nebun“. Chiar așa, fu îngrozit cînd se trezi în picioare strigă cît putu de tare: — SCUSCUSCUSCUSCU! Powys și Odin îl înșfăcară de încheieturi, dar el se smuci și urlă: — SCUZAȚI-MĂ! SCUZAȚI-MĂ! dar Lordul Monboddo a mințit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
va putea face cu ocazia fiecărei întâlniri. Pentru moment există vreuna? ― Da ― se auzi o voce în spatele lui Gosseyn. Recuz prezența aici a unui individ care pretinde că se numește Gilbert Gosseyn. ― Ce? ― tresări Gosseyn. Se întoarse și-l privi, incredul, pe Nordegg. Omul îl fixă fără să clipească, apoi ochii îi alunecară spre fețele celor plasați în spatele lui Gosseyn. Apoi rosti: ― Când Gosseyn a intrat aici, mi-a făcut un semn ca și cum m-ar fi cunoscut; asta m-a determinat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
va putea face cu ocazia fiecărei întâlniri. Pentru moment există vreuna? ― Da ― se auzi o voce în spatele lui Gosseyn. Recuz prezența aici a unui individ care pretinde că se numește Gilbert Gosseyn. ― Ce? ― tresări Gosseyn. Se întoarse și-l privi, incredul, pe Nordegg. Omul îl fixă fără să clipească, apoi ochii îi alunecară spre fețele celor plasați în spatele lui Gosseyn. Apoi rosti: ― Când Gosseyn a intrat aici, mi-a făcut un semn ca și cum m-ar fi cunoscut; asta m-a determinat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
de acel mod sistematic de a defăima valoarea existenței umane, de a spune „saliva mea e dulce, trupul meu e călduț, mă simt fad“, În loc de „pace, bucurie, iubire“. Rezultatul era totuși ăsta: tata copleșit, Îmbrăcat În halat, cu un aer incredul, repetînd Întruna: „a citit Greața, a citit Greața“ ca și cum ar fi aflat că aveam o boală venerică. Avea atît de puțină Încredere În mine? În realitate, nu suportase ideea că mă interesează și altă formă de gîndire decît a lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
birou. Nu am la mine decât mobilul. Vibrează din nou și mă uit la el câteva clipe. Apoi, cu o gheară în stomac, îl ridic la ureche și apăs pe Răspunde. — Bună. Am vocea spartă. Eu... sunt. — Samantha ? Glasul lui incredul îmi răsună în ureche, spărgându-mi timpanul. Tu ești ? Unde ești ? — Nu știu. A trebuit să scap de acolo. Am... fost efectiv șocată. — Samantha, nu știu dacă mi-ai primit mesajele. Dar... Șovăie. Știe toată lumea. — Știu. Mă rezem de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
a valorilor tradiționale. Eddie se întinde după ziar și îl deschide. „Samantha Sweeting crede că femeile ar trebui să se întoarcă lângă plită de dragul sănătății lor și a societății”. Poftim ? N-am zis niciodată așa ceva ! Înșfac ziarul și scanez textul incredulă. De ce sunt atât de obsedați cu toții ? — E un sezon prost, spune Eddie, apucând ziarul Express. E adevărat că ai descoperit de una singură legăturile Mafiei cu firma la care lucrai ? — Nu ! Ridic privirea îngrozită. Cine a zis așa ceva ? — Nu-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
vom primi rezultatele autopsiei pe care o Întreprinde doctorul Rizzardi În după-amiaza asta. — Avea o rană prin Înjunghiere? — Da, avea. Dar nu sunteți sigur că rana prin Înjunghiere a fost cauza decesului? Întrebarea lui Carlon se Încheie cu un sforăit incredul. — Nu, nu suntem, răspunse Brunetti afabil. Cum v-am explicat, nimic nu va fi sigur până când nu vom avea rezultatele autopsiei. — Alte urme de violență? Întrebă Carlon, nemulțumit de cât de puține informații primea. Numai după autopsie, repetă Brunetti. — Urmează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
Aglae, văzîndu-l pe geam, intrase și ea. Fără să spună nimic, Stănică se așeză pe sofa, își desfăcu puțin vesta și se întinse pe spate cu o mână pe frunte și una în dreptul inimii. - Dar ce ai? îl întrebă Aglae, incredulă, în vreme ce Simion,hipocondru, îl privea cu neliniște. - Sunt bolnav, sunt grav bolnav, șopti cu întîrziere Stănică și, vârând cu încetineală mâna în buzunar, scoase o batistă mare, pe care o întinse spre Aglae, fără sa privească. - Ce e cu batista
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
foaia dotală... ar fi avut o casă unde să se adăpostească... Simion tuși puțin, dar nu se mai irită. - Aș dori să pot să mai trăiesc câteva săptămâni, mai adăugăStănică, spre a-i da un nume. - Stănică, zise Aglae autoritar, incredulă în fond, dar întrevăzînd cu îngrijorare o ipoteză posibilă a cazului Olimpiei, bolnav-nebolnav, să faci bine să nu mai lungești... cununați-vă odată, măcar civil, și isprăviți... ne râde lumea... am să vă dau și eu câte ceva... ai auzit, Simioane
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
o întrebare care-i sui acestuia tot sângele la cap: - Ascultă... tu ești bine cu Otilia... spune drept... sepretează? - Cum poți jigni pe Otilia, se indignă Felix, presupunând asemenea lucruri? Otilia e o fată cuminte. Titi mestecă saliva, preocupat și incredul: - Mama spune că a văzut-o cu mulți. - Nu e adevărat, nu e adevărat! negă Felix aprins. Într-o zi însă, Titi, după o lungă ședere nemotivată în apropierea Otiliei, care citea, îndrăzni un gest oarecare de concupiscență, care irită
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
bătrână, își face treburile cu dumneata. Spune-mi drept (Stănică îl privi pe Felix în ochi), te sondează în chestia localului, ți-a spus ceva de contract, de vreo vînzare? - Nu! minți Felix, devotat lui Iorgu, din instinct. Stănicăse uită incredul. - Zău? Dar e în stare! Să nu te uiți la el. Ăsta e un pungașcare a făcut milioane, pe spinarea mea, a dumitale, a cui vine să-și lase banii aici. Ce-ar vrea el? Să ia un local splendid
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
trecători, îi plăcea și se decise în gând să citească acasă pe Samain. - Ai iubit vreodată? întrebă brusc studentul, după ce-laruncase inutil prin poezia rusească, prin Nekrasov și Balmont. - Cred că da! răspunse după puțină ezitare Felix. Weissmann îl privi incredul, apoi se porni, cu obișnuita frenezie, pe confesiuni. - Ca mine n-ai iubit! E imposibil. Eu am iubit fenomenal,așa cum numai o dată un om iubește într-un secol. Am material 1 "Sunt stranii seri în care și florile se-animă
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Pathé-Frÿres și le copia în pastel sau în acuarelă. Olimpia nu știu să vorbească bătrânului decât de Aglae, Aurica și ceilalți care "țin foarte mult, unchiule, la dumneata", G. Călinescu ceea ce nu provocă din partea lui moș Costache decât niște mormăituri incredule. Aurica îi vorbi de tragedia fetelor fără noroc și-i povesti întîmplarea unei fete "nici frumoasă, nici deșteaptă", căreia un unchi bogat i-a făcut zestre, înlesnindu-i măritișul. Moș Costache tuși violent și supse țigara, dar nu-și dădu
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
se afla cu un prieten credincios, care ședea alături de el compătimitor, gata a-l urma oriunde, cu toate că nu-l credea nevinovat de o crimă de care era acuzat. " Sunt nevinovat!" declara Ioanide în imaginație. Botticelli cel închipuit dădea din cap incredul și zicea: "Să te ferească Dumnezeu de ceasul rău! Acum, ce-o fi o fi, merg și eu cu dumneata la ocnă!" " N-auzi că n-am ucis?" " Nu te mai gândi la asta, sănătatea e mai bună decât orice
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
ceremonia apare absurdă. Cadavrul executatului e o piatră care nu va ști niciodată că a fost un condamnat la moarte. N-am reflectat adânc la substratul religiei, acceptând instituția Bisericii din rațiuni politice. Totuși, n-am fost de asemeni niciodată incredul total. Sunt prea aproape de atmosfera din copilărie. Mama, Pica vorbeau de morți ca existând efectiv, și când Pica a murit, mama era foarte preocupată de a face toate formalitățile pentru liniștirea duhului ei, pe care îl socotea foarte speriat. De
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
sală de spectacole de atât pe atât, cu atâtea locuri, pe o astfel de suprafață, nu se poate în alt chip. Știința se opune. Afară de cazul când vrei să-ți cadă în cap toată binaua. G. Călinescu Clientul ascultă foarte incredul argumentația lui Pomponescu, care îl invită să mai consulte și pe alții și apoi să-i comunice dacă s-a hotărât să adopte proiectul. Negustorul plecă și de atunci nu mai dădu nici un semn. Astfel, prima încercare profesională a lui
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Ioanide. . - E imposibil, frate-meu poartă patruzeci și trei. - Este știut că oamenii blânzi și sentimentali au labapiciorului mare. Doctorul însuși poate să explice. Probabil sunt demineralizați, de unde o sporire a suprafețelor osoase. Indivizii caustici au oasele mici. Erminia asculta incredulă această teorie, apoi venea cu o coală de hârtie desfăcută și cu un creion. . - Pune piciorul aici! . - Ce vrei să faci? Ai căzut la practici magice? . - Nu te mișca! Cu creionul, Erminia, îngenunchind, descria conturul ghetei. - Într-adevăr, ai piciorul
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
se temea de confiscarea casei, care era pe numele său. Exprimîndu-și prin aluzii teama de a nu ajunge ca Ioanide, fu ironizat de madam Pomponescu: - Ce tot îl căinezi pe Ioanide? Are un adevărat palat și dărecepții senzaționale. Pomponescu privea incredul, deoarece expresia "bietul Ioanide!" aruncată de Gaittany se popularizase. Era o apelație căreia îi corespundea un adevăr subtil și totodată o glumă a superficialilor, în primul rând șocați de luxul arhitectului. . - Unde te duci, domnule, așa îmbrăcat din ac? E
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
se cristalizează cel mai adesea pe clișee mentale strict desemnate: eficacitatea pieței, misiunea culturală a serviciului public, necesitatea reducerii poverii fiscale pentru întreprinderi, moneda unică europeană ș.a. Or, certitudinea vizînd chestiuni atît de complexe, se sugerează în mod natural observatorului incredul existența unor mecanisme psihologice ascunse, cu care Marx, apoi Freud și Nietzsche, ne-au obișnuit. Dar dacă e nevoie de astfel de mecanisme ascunse pentru a explica principiile ideologice, e necesar, înainte de orice, de luat măsura singularității pe care acest
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]