204 matches
-
barocul barocul a devenit cea dominantă. Clădirea Bibliotecii Teleki-Bolyai a fost construită între anii 1799-1804, sub îndrumarea directă a contelui Sámuel Teleki, fondatorul bibliotecii. Fondul de bază al bibliotecii îl constituie cele 40.000 de volume, printre care 66 de incunabule și o mulțime de opere și ediții rare din colecția personală a contelui. Prima bibliotecă publică din Centrul și Estul Europei a fost deschisă la Târgu Mureș. În secolul trecut 80.000 de volume de valorare amplă din Colegiul Reformat
Târgu Mureș () [Corola-website/Science/296951_a_298280]
-
observatorul astronomic nu a mai putut funcționa decât parțial, specializându-se pe măsurători meteorologice. Baza bibliotecii, la înființare, a fost colecția privată a episcopului Ignațiu Batthyány, care era formată din 18.000 de unități bibliografice, manuscrise și tipărituri, între care incunabule, datate începând cu secolul al IX-lea. În prezent sunt păstrate în bibliotecă peste 50.000 de cărți, 19.000 de documente, 1.230 manuscrise și aproape 600 incunabule. Cele mai vechi incunabule din colecția bibliotecii sunt: Între cele mai
Biblioteca Batthyaneum () [Corola-website/Science/319019_a_320348]
-
din 18.000 de unități bibliografice, manuscrise și tipărituri, între care incunabule, datate începând cu secolul al IX-lea. În prezent sunt păstrate în bibliotecă peste 50.000 de cărți, 19.000 de documente, 1.230 manuscrise și aproape 600 incunabule. Cele mai vechi incunabule din colecția bibliotecii sunt: Între cele mai vechi lucrări din colecție se numără și "De sacramentis", de Nicolaus Olahus (Viena, 1561), Palia de la Orăștie (Orăștie, 1582) , și o parte din Codex Aureus, cu evangheliile lui Matei
Biblioteca Batthyaneum () [Corola-website/Science/319019_a_320348]
-
unități bibliografice, manuscrise și tipărituri, între care incunabule, datate începând cu secolul al IX-lea. În prezent sunt păstrate în bibliotecă peste 50.000 de cărți, 19.000 de documente, 1.230 manuscrise și aproape 600 incunabule. Cele mai vechi incunabule din colecția bibliotecii sunt: Între cele mai vechi lucrări din colecție se numără și "De sacramentis", de Nicolaus Olahus (Viena, 1561), Palia de la Orăștie (Orăștie, 1582) , și o parte din Codex Aureus, cu evangheliile lui Matei și Marcu din secolul
Biblioteca Batthyaneum () [Corola-website/Science/319019_a_320348]
-
von Mallinckroth, și se referea la prima "tipographiae incunabula", pentru a denumi perioada de început a tiparului, nu cărțile propriu-zise. Termenul a fost consacrat în 1688, la Amsterdam, de librarul olandez Cornelius van Beughem, care a publicat un catalog intitulat "„Incunabulele tipografiei sau catalogul cărților și scriitorilor editați în orice limbă, din primii ani de la inventarea tiparului, până la anul de la Hristos 1500 inclusiv“". Primul incunabul cunoscut este "Biblia de 42 de rânduri" tipărită în jurul anului 1455 de Gutenberg, fiind considerată prima
Incunabul () [Corola-website/Science/309532_a_310861]
-
în 1688, la Amsterdam, de librarul olandez Cornelius van Beughem, care a publicat un catalog intitulat "„Incunabulele tipografiei sau catalogul cărților și scriitorilor editați în orice limbă, din primii ani de la inventarea tiparului, până la anul de la Hristos 1500 inclusiv“". Primul incunabul cunoscut este "Biblia de 42 de rânduri" tipărită în jurul anului 1455 de Gutenberg, fiind considerată prima carte tipărită cu litere mobile din Europa. S-au păstrat doar patru exemplare complete (cu 1.282 pagini). Unul din exemplare este păstrat la
Incunabul () [Corola-website/Science/309532_a_310861]
-
spațiu liber, care se „picta“ ulterior manual de către caligrafi, așa-numiții "„rubricatores“". Nici pagină de titlu nu exista, cărțile aveau o pagină explicativă, la sfâr-șit, iar copertele nu se făceau în tipografie. Clientul și le comanda în altă parte. Textul incunabulelor se deschide - în absența foii de titlu - cu "incipit" și se încheie cu "explicit", formule care sunt caracteristice manuscriselor. După 1500 a apărut și pagina de titlu, iar cărțile au început să se tipărească integral. Co-pertele realizate în tipografie au
Incunabul () [Corola-website/Science/309532_a_310861]
-
de titlu, iar cărțile au început să se tipărească integral. Co-pertele realizate în tipografie au apărut însă abia la începutul secolului al XIX-lea. În total, în România au fost luate în evidență un număr de 1348 de titluri de incunabule, în peste 1640 de exemplare, cu o valoare estimată de 164 de milioane de euro. În timpul evenimentelor îndeobște cunoscute ca Revoluția Română din 1989 a fost incendiată Biblioteca Centrală Universitară din București, ceea ce a dus la pierderea unui număr de
Incunabul () [Corola-website/Science/309532_a_310861]
-
peste 1640 de exemplare, cu o valoare estimată de 164 de milioane de euro. În timpul evenimentelor îndeobște cunoscute ca Revoluția Română din 1989 a fost incendiată Biblioteca Centrală Universitară din București, ceea ce a dus la pierderea unui număr de 6 incunabule. Cele mai multe exemplare se află la Biblioteca Batthyaneum din Alba Iulia. Alte colecții importante, păstrătoare de incunabule, se găsesc la Aiud, Arad, Sighișoara, Oradea, Satu Mare..
Incunabul () [Corola-website/Science/309532_a_310861]
-
îndeobște cunoscute ca Revoluția Română din 1989 a fost incendiată Biblioteca Centrală Universitară din București, ceea ce a dus la pierderea unui număr de 6 incunabule. Cele mai multe exemplare se află la Biblioteca Batthyaneum din Alba Iulia. Alte colecții importante, păstrătoare de incunabule, se găsesc la Aiud, Arad, Sighișoara, Oradea, Satu Mare..
Incunabul () [Corola-website/Science/309532_a_310861]
-
de umanistul, savantul, patronul și colecționarul bizantin, cardinalul Bessarion; el și-a donat propria colecție la 31 mai 1468: circa 750 de manuscrise în limbile latină și greacă, la care a adăugat încă 250 de manuscrise și unele cărți tipărite ("incunabule"), constituind prima bibliotecă "publică" deschisă oamenilor de știință din Veneția. (În 1362 biblioteca lui Petrarca a fost donată orașului Veneția, dar această colecție de manuscrise, cărți vechi și scrisori personale a fost pierdută sau dispersată). Ca și British Library sau
Biblioteca Marciana () [Corola-website/Science/333558_a_334887]
-
a extins de atunci iarăși în spațiile sale originale adiacente și chiar în secțiuni ale "Procuratie Nuove" din Piața San Marco. Astăzi, în afară de circa un milion de cărți tipărite, Biblioteca Marciana conține aproximativ 13.000 de manuscrise, 2.883 de incunabule și 24.055 de lucrări tipărite între 1500 și 1600. Există multe anluminuri. Printre comorile de neînlocuit sunt zeci de partituri de operă de Francesco Cavalli și sonate de Domenico Scarlatti.
Biblioteca Marciana () [Corola-website/Science/333558_a_334887]
-
ce capi de familie, 6 văduve, 4 păstori și un învățător. Între anii 1524 - 1596, se menționează că tinerii din Brateiu făceau studiile la Brașov și Viena. În perioada 1615 - 1639, preotul satului a fost Johannes Fabini, preot care deținea incunabulul "Opuscula plurima" de Augustinus Aurelius, tipărit în anul 1481 la Strasbourg, carte ce se află astăzi la Muzeul Brukenthal din Sibiu. Numele de Johannes Fabini a fost purtat de asemenea și de un alt preot al secolului al XIX-lea
Biserica fortificată din Brateiu () [Corola-website/Science/326679_a_328008]
-
a fost inaugurată biblioteca. Printre ele un loc aparte îl ocupă cărțile generalului Liprandi, dar și două volume de Aristotel, comentate de Donati Acciaioli și de Simplicius, cele mai vechi cărți din colecțiile Bibliotecii, opere care ne leagă de epoca incunabulelor și ne include astfel în concertul celor mai valoroase biblioteci europene. Biblioteca deține ediția a doua a Cazaniei lui Varlaam (prima carte scrisă și tipărită în Moldova, la Trei Ierarhi, în 1643), editată la Râmnic (Muntenia) în 1792; Apostolul, editat
Biblioteca Națională a Republicii Moldova () [Corola-website/Science/314528_a_315857]
-
și scria o monografie istorico-geografică dedicată acesteia, găsea în 1968 în biblioteca de la Uppsala: peste 1 milion de cărți de diverse specialități, circa 30.000 de manuscrise, 500.000 teze de doctorat, 13.000 de titluri de periodice, 2.500 incunabule, mii de ediții princeps etc. Între rarități, el cita: "Codex Argenteus", traducerea Bibliei de către Vulfila, rămasă în manuscris, "Saga Sfântului Olaf", "Edda din Uppsala", o culegere din literatura scandinavă din secolul al XIII-lea. Dintre raritățile care-i interesează pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
literatură, în care cel mai previzibil lucru era tocmai imprevizibilul! Ținuta ridicolă a lui Sherlock Holmes, ale cărui accesorii obligatorii erau pipa, lupa și pelerina, bastonul de unchieș inofensiv și pălăria tare ale lui Hercule Poirot, plăcerea de a colecționa incunabule a lui Peter Winsey (numele lui întreg e Lord Peter Death Bredon Wimsey!) sunt pure elemente de decor. Detectivul lui Chandler e decupat din realitate și nu extras din serele cu aer rarefiat ale splendidelor edificii de stil victorian. Ca
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
o scenă lungă de dragoste, între naratorul savant și fecioara, în biblioteca. S-ar iubi în papirusuri și s-ar înfășură în ele, ele s-ar umple de sânge, ei s-ar duce la baie și s-ar șterge cu incunabule, cu pagini scrise, cu hieroglife, cu cuneiforme, pe urmă ar face dragoste între opere celebre care s-ar deschide singure, pe urmă cu operele lui Sade și ale lui Sacher Masoch... Nu mă interesează, i-am răspuns repede, în biblioteca
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
în jurul anilor 1530-1550 la forma de prezentare pe care o cunoaștem și astăzi, cu excepția cîtorva detalii. Se cuvine să insistăm asupra acestui prim secol al cărții tipărite. Se obișnuiește ca primele cărți tipărite, pînă în 1500 inclusiv, să fie numite incunabule (din latină, incunabula: leagăn). Cu toate că această separare este comodă, ea nu e mai puțin artificială: cărțile secolului al XV-lea au deja un aspect foarte modern, în timp ce cu mult înaintea secolului al XV-lea altele păstrează o prezentare arhaică. O
by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
capitolului în curs; este titlul comun, care se folosește și astăzi. Ca și manuscrisele, primele texte tipărite nu aveau titlu. Ele erau desemnate prin primele cuvinte ale textului, incipit; această absență a "stării civile" face delicată datarea și localizarea multor incunabule. S-a luat repede obiceiul plasării la sfîrșitul volumului a unei formule care indica în cîteva rînduri autorul și titlul lucrării, locul și data ediției, numele tipografului: este colophon-ul (de la un cuvînt grecesc care înseamnă a termina). Acest colophon era
by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
tipărite au continuat să primească miniaturi, ancadramente, "picioare de muscă" și capete de rînd colorate. Atunci cînd cartea tipărită avea propria decorație, pictorii și ilustratorii mai interveneau uneori pentru a da strălucire lemnului. 1. Gravura în lemn. De fapt, multe incunabule au scăpat ilustratorilor și au rămas fără decorație; astfel, tipografii au ajuns să-și decoreze singuri edițiile, folosind bucăți de lemn gravat. Fiind în relief, acestea se asamblau cu ușurință în formă, alături de caracterele tipografice; astfel, textul și imaginile puteau
by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
jumătate din ele aparțin domeniului religios. Astfel, Biblia, primul text tipărit, a avut în jur de 130 de ediții în secolul al XV-lea, iar 1 300 de ediții ale comentariilor Scripturii au fost publicate din 1465 pînă în 1520. Incunabulele numără multe cărți liturgice: 418 breviare și 73 de diurnale (parte diurnă a Breviarului), 364 cărți de rugăciuni etc., iar tipografia secolului al XV-lea difuzează din plin lucrările învățaților medievali: 205 ediții incunabule ale Sfîntului Albert cel Mare, 187
by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
publicate din 1465 pînă în 1520. Incunabulele numără multe cărți liturgice: 418 breviare și 73 de diurnale (parte diurnă a Breviarului), 364 cărți de rugăciuni etc., iar tipografia secolului al XV-lea difuzează din plin lucrările învățaților medievali: 205 ediții incunabule ale Sfîntului Albert cel Mare, 187 ale Sfîntului Bonaventura, 187 ale Sfîntului Augustin, 174 ale Sfîntului Bernard, 136 ale Sfîntului Anton din Florența etc. În același timp, apare o întreagă literatură destinată alimentării smereniei credincioșilor: opuscule de pietate, lucrări despre
by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
187 ale Sfîntului Augustin, 174 ale Sfîntului Bernard, 136 ale Sfîntului Anton din Florența etc. În același timp, apare o întreagă literatură destinată alimentării smereniei credincioșilor: opuscule de pietate, lucrări despre viețile sfinților, separate sau în antologii (140 de ediții incunabule ale Legendei de aur), cărți de rugăciuni (800 de ediții între 1485 și 1530). Să mai amintim că în multe orașe presele își încep activitatea prin tipărirea unei cărți liturgice sau a unei lucrări religioase. Editarea secolului al XV-lea
by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
numeroase comentarii, mai ales cele ale jurisconsultului italian al secolului al XIV-lea, Bartolo da Sassoferrato, editate de 200 de ori, multe ediții din Corpus juris canonici și comentarii ale sale. Domeniul "științific" acoperă o altă zecime a producției de incunabule; marile compilații medievale ale lui Vincent de Beauvais, Barthélémy de Glanville, Pietro de Crescenzi, Werner Rolevinck aveau un mare succes, dar tipografia nu a jucat nici un rol în dezvoltarea teoretică a științei. Ea a adus mai multe servicii tehnicii publicînd
by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
să intereseze un număr cît mai mare de clienți, iar alegerea lor nu evidențiază gîndirea medievală decît prin prisma (poate deformată) a gustului și preocupărilor oamenilor secolului al XV-lea. Statisticile nu sînt sigure în privința datei fatidice de 1500, sfîrșitul incunabulelor. Această ruptură este nepotrivită, atît în ceea ce privește forma de prezentare a cărții, cît și din punctul de vedere al textelor. Este periculos să se pretindă trasarea unei granițe cronologice între Evul Mediu și Renaștere; trecerea de la o perioadă la alta în
by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]