366 matches
-
Cid Hamete Benengeli, Tristram Shandy, "eul" din Middlemarch și pe Strether", Rhetoric, 149-150. G. Genette, în Narrative Discourse, 188, critică această clasificare a lui Strether. 354 Booth, Rhetoric, 152-153. 355 Ibid., 164. 356 Pentru o discuție referitoare la zonele de indeterminare, vezi mai ales Ingarden, Das literarische Kunstwerk, 261 ș.u., precum și Vom Erkennen des literarischen Kunstwerks, 12, 49 ș.u., 250 ș.u., 300-301, 409 ș.u. 357 Vezi Rainer Warning (ed.), Rezeptionsästhetik. Theorie und Praxis, München, 1975, unde este
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
Kunstwerk, 261 ș.u., precum și Vom Erkennen des literarischen Kunstwerks, 12, 49 ș.u., 250 ș.u., 300-301, 409 ș.u. 357 Vezi Rainer Warning (ed.), Rezeptionsästhetik. Theorie und Praxis, München, 1975, unde este publicat și capitolul despre zonele de indeterminare din cartea lui Ingarden Vom Erkennen des literarischen Kunstwerks: "Konkretisation und Rekonstruktion", 42-70. 358 Am descris acest fenomen într-un articol publicat anterior care făcea referire la situația narativă la persoana întîi și la situația narativă la persoana a treia
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
considerau că cerințele legii naturale erau precepte ale justei rațiuni și că ele dictează în virtutea comunicării rațiunii umane cu rațiunea divină. Teologia protestantă nu mai admite ideea că legile rațiunii umane pot conduce la cunoașterea voinței divine, de unde o anumită indeterminare cu privire la modul în care legile naturii sunt sursă de obligație. În calvinism, sursa obligațiilor morale este considerată a fi voința revelată a lui Dumnezeu, Scriptura fiind unica sursă de autoritate pentru cunoașterea revelației. De aici rezultă o serie de dificultăți
[Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
studiu introductiv și note de Nina Façon, Editura pentru Literatură Universală, București, 1965. Duda, Gabriela, Introducere în teoria literaturii, Editura ALL, București, 1998. Dumitrescu-Bușulenga, Zoe, Renașterea, umanismul și destinul artelor, Editura Univers, București, 1975. Eco, Umberto, Opera deschisă. Formă și indeterminare în poeticile contemporane, ediția a II-a, traducere și prefață de Cornel Mihai Ionescu, Editura Paralela 45, Pitești, 2002. Garin, Eugenio, Umanismul italian, traducere de Grigore Arbore, Editura Univers, București, 1982. Genette, Gérard, Palimpsestes. La Littérature au second degré, Éditions
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
unei poetici explicite sau implicite a necesității, este în mod substanțial deschisă unei serii virtual infinite de lecturi posibile, fiecare din ele făcând opera să retrăiască potrivit unei perspective, unui gust, unei execuții personale" (Umberto Eco, Opera deschisă. Formă și indeterminare în poeticile contemporane, ediția a II-a, traducere și prefață de Cornel Mihai Ionescu, Editura Paralela 45, Pitești, 2002, p. 71). 71 Cu privire la aspectul sedimentar al teoriei literare antice, vezi considerațiile lui D.M. Pippidi din "Artele poetice în Antichitate", în
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
timp realsubiectiv: durată interioară, timp psihic (timpul magic al copilăriei, timp den sificat al clipei înveșnicite prin iubire/timp dilatat prin cunoaștere etc.) - timp ireal, imaginar: al aventurii imaginare, al visului; atemporalitatea eului creator, timp regăsit, al recuperării unității pierdute; indeterminarea timpului basmic; timpul fantastic etc. - timp simbolic: timp limitat (durată trecătoare: clipa, ceasul, ziua, anii; timp ciclic, rotitor; „fugit irre parabile tempus“, „râul heraclitean“ al timpului)/ilimitat (vecia, veacurile, prezentul etern al naturii, eternitatea creației)/timp bivalent (universal și individual
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
alte texte, literare sau nonliterare. Intertextualitatea și colajul devin astfel procedee menite să de construiască textul, săi distrugă unitatea. Epicul își pierde ponderea, în favoarea descriptivului, care devine parte esențială a textului, determinând „amânarea“ evenimen telor sau suspendarea lor, și, implicit, indeterminarea, ambiguizarea și subiectivizarea discursului. Se creează în acest mod narațiuni mixte, fragmentare, în care pla nurile (narative, descriptive, analitice) nu se mai diferențiază, iar instanțele narative nu mai sunt delimitate. Relația dintre autor, narator, personaje și naratar se ambiguizează, având
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
întregului text. O consecință a ambiguității în textele literare este multiplicarea nivelurilor de semnificare și a codurilor de interpretare. Mecanisme de producere a ambiguității: conotația, transferul de sens, inovații lexicale, metalimbajul, prezența unor metonimii sau metafore închise, simbol izarea, ermetismul, indeterminarea referentului ficțional, tehnica sugestiei, a corespondențelor etc. - Sugestia este calitatea particulară a stilului care constă în valorificarea resurselor lingvistice de semnificare multiplă, echivocă, de exprimare aluzivă prin care ideea nu se oferă direct cunoașterii raționale, ci intuiției, imaginației și sensibilității
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
acțiunii și reacțiunii, al tezei și antitezei etc. Această deplasare de putere a generat o mare incertitudine, o instabilitate a relațiilor politice și economice interna-ționale, cu consecințe greu de întrevăzut. Majoritatea oamenilor și agenților economici preferă ierarhia și stabilitatea trecutului indeterminării și instabilității relațiilor actuale, în care fiecare vine cu regulile sale. Absența, după sfîrșitul războiului rece, a unei contraponderi la hegemonia americană, a negarhiei sau puterii de a nega, limita sau restrînge voința unicei supraputeri, riscă să provoace acum anarhie
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
poate avea loc fără creșterea complexității structurale și funcționale. Cu cît le crește complexitatea, sistemele economice devin mai vulnerabile. Principalele probleme țin de informare, comu-nicare, integrare, organizare și conducere. Managementul sistemelor moderne trebuie să controleze, să stăpînească riscuri noi și indeterminări ce nasc vulnerabilități majore. Ei bine, controlul și stăpînirea acestor invariabile creează dificultăți majore managementului modern. Acesta trebuie să se schimbe în mod radical, reorientîndu-se dinspre dimensiunile hard spre dimensiunile soft ale sistemului, dinspre dimensiunile cantitative ale fenomenelor spre cele
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
să începi și tu". Nefiind înscris în structura enunțului, subînțelesul are o "existență nesigură". V. act, influență, maximă, politețe. DUCROT 1972; GRICE 1975; ANSCOMBRE - DUCROT 1983; KERBRAT-ORECCHIONI 1986; SPERBER - WILSON 1986; MOESCHLER - REBOUL 1994; MAINGUENEAU 2001; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002. NM INDETERMINARE. În mod obișnuit, determinarea contextuală (discursivă sau situațională) rezolvă cazurile de ambiguitate sau măcar oferă soluția cea mai plauzibilă. Există însă situații, arată H. P. Grice, atunci cînd se uzează de metaforă, în care implicatura conversațională are o determinare mai
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
arată H. P. Grice, atunci cînd se uzează de metaforă, în care implicatura conversațională are o determinare mai curînd inferioară decît superioară. Ca atare, conținuturile comunicate indirect prin enunț, care nu țin exclusiv de rolul informativ al enunțului, realizează o indeterminare (sau nedeterminare). Aceasta se întîmplă deoarece multe expresii lasă nedeterminat, în unele situații, faptul că trebuie afirmate sau negate. Astfel, cu cît o metaforă este mai frecventă și mai fixă, cu atît implicaturile ei sînt mai determinate (Casa lui e
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
șantier, deci în curs de reparare, deci nu a fost încă terminată, deci nu se poate încă locui etc. Din perspectiva a n a l i z e i d i s c u r s u l u i, indeterminarea solicită strategii interpretative pentru mai multe enunțuri în mod simultan, rezultatul fiind uneori formularea mai multor ipoteze. V. implicatură. MOESCHLER - REBOUL 1994; DUCROT - SCHAEFFER 1995. RN INDIVIDUAȚIE. Termenul individuație este, în înțeles general, un sinonim al lui identitate, atunci cînd
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
un individ, renaște În altul, momentul de discontinuitate fiind doar aparent, dar necesar pentru a Înțelege viața ca eternă și efemeră În același timp. Una dintre descoperirile mecanicii cuantice, care a avut ca rezultat formularea de către Werner Heisenberg a principiului indeterminării, se referă la efectele procesului de măsurare asupra realității. În urma măsurătorii, observatorul, adică individul care efectuează măsurătoarea, modifică (transformă) realitatea respectivă. Cu metodele morfologice măsurarea se face prin interpretarea formei În funcție de forma propriu zisă, de poziția formei Într-un referențial
Medicina si psihologie cuantica by Valentin AMBĂRUŞ, Mariana FLORIA, () [Corola-publishinghouse/Science/1642_a_2904]
-
situații este vorba de introducerea unor verbe noi, iar formele de infinitiv lung nu sunt relevante pentru dinamica flexiunii nominale. Am păstrat, în schimb, acele substantive cu o formă asemănătoare cu infinitivul lung (care nu au un verb corespondent), ca: indeterminare, vălurire (nu sunt înregistrate în DOOM2 verbe ca indetermina, văluri). Aceste substantive sunt formate cu sufixul --(a)re, -(i)re, de la diverse baze nominale sau adjectivale sau sunt împrumutate (indeterminare < fr. indétermination, cf. DEX2); − supinul substantivizat al unor verbe preexistente
[Corola-publishinghouse/Science/85008_a_85794]
-
cu infinitivul lung (care nu au un verb corespondent), ca: indeterminare, vălurire (nu sunt înregistrate în DOOM2 verbe ca indetermina, văluri). Aceste substantive sunt formate cu sufixul --(a)re, -(i)re, de la diverse baze nominale sau adjectivale sau sunt împrumutate (indeterminare < fr. indétermination, cf. DEX2); − supinul substantivizat al unor verbe preexistente: demachiat, improvizat, îndoit, masat, salivat, tăbluit, tălăzuit, tras. Eliminând aceste tipuri de substantive, am obținut un total de 1564 de substantive nou introduse. Acestea se pot grupa: a) după gradul
[Corola-publishinghouse/Science/85008_a_85794]
-
formei de genitiv: acvaristică, africanistică, ebenistică, ortoptică, robotică. 3.1.3. Tipul flexionar e-i: am înregistrat 70 de substantive: aerodinamicitate, alteritate, autotaxare, biodiversitate, comunicabilitate, confidențialitate, creativitate, demipensiune, disfuncționalitate, dizabilitate, euroobligațiune, extraversiune/extroversiune, febricitate, fezabilitate, fiabilitate, fonoizolare, funcționalitate, imaturitate, inadecvare, indeterminare, infertilitate, infracționalitate, insațietate, inscripțiune, intenționalitate, interdisciplinaritate, interoperabilitate, iraționalitate, lasitudine, lejeritate, lichiditate, lentoare, maiestuozitate, mancurtizare, melodicitate, meteorosensibilitate, multiculturalitate, multidimensionalitate, multidisciplinaritate, multifuncționalitate, narativitate, neexecutare, periclitate, permisivitate, policalificare, preaderare, presesiune, prespălare, previzibilitate, previzionare, procesualitate, promovabilitate, pulsiune, reeligibilitate, remixare, reprezentativitate, rinocerizare, sacralitate, spațialitate, subsidiaritate
[Corola-publishinghouse/Science/85008_a_85794]
-
o ruptură mai radicală între "ficțiunea” din romane și "facticitatea” din lumea reală. Nu pentru că literatura, în mobilitatea ei, nu poate să construiască pe o realitate stabilă și solidă din pricina unui abuz de "tehnică” și a unei înclinații spre indeterminare, ci pentru că simțul realității este o construcție fluidă, înclinată spre schimbarea formei, așa că redarea sa "definitivă” în literatură este imposibilă. În schimb, dacă ne gîndim la alcătuirea semiotică a oamenilor, lucrurilor și a textelor de non- ficțiune ca aparținînd aceluiași
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
este limfatic, nervos și... feminin; bărbatul matur a rămas oarecum copil a cărui nevoie întârziată de protecția maternă exprimă „o pasivitate ca atitudine generală de viață, care e aspect al feminității lui, comportament nu de viață, ci de sex, de indeterminare sexuală.” 2 Natură feminină, sedentară, eroul trăiește într-un „copleșitor sentiment de rudenie cu lumea vegetală”: „Feminin, pasiv, sedentar, clorotic și chiar clorofilic, atât ca organism, cât și în spirit, el dispune de un imens număr de metafore descriptive, toate
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
didactic are caracteristici proprii. Utilizează limbajul obișnuit, vocabularul, structurile gramaticale, modul uzual de expunere pentru că va recurge la noțiunile de transmis cu ajutorul acestora. Dacă se are în vedere că cele mai multe dintre noțiuni au multiple semnificații, atunci vom recunoaște o relativă indeterminare a limbajului didactic. Această relativă libertate poate fi înțeleasă în sensul ei pozitiv, favorizând gândirea și formularea exprimării potrivite, dar poate deveni și obstacol când se transmit cunoștințe noi. În comunicarea didactică trebuie să fim preciși și expresivi, în același
SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” by Rotenstain Solo, Ursachi Mihaela () [Corola-publishinghouse/Science/570_a_1174]
-
de promisiunile neîmplinite ale Iluminismului, nu poate restitui demnitatea paradoxului în geografia vastă a ființei 2. Pe lângă deconstrucția radicală operată de hermeneutica fenomenologică, Louth așază o nouă stație filozofică: opera epistemologului Michael Polanyi. În acest context, ne este reamintit „principiul indeterminării”, al lui Werner Heisenberg (1901-1976 - fiul augustului bizantinolog german A. Heisenberg) și mutația metodologică provocată de succesul epocal al fizicii cuantice. Pentru că M. Polanyi și-a scris opera după remarcabilele transformări de epistemă de la începutul secolului XX1, se cuvine să
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
același observator. Problemele ridicate de acest principiu se situează la nivelul descrierii fenomenelor subatomice, fiind astfel pusă în dubiu maniera determinist-intuitivă de reprezentare a lumii fizicii. Aceeași dificultate a fost ridicată și de W. Heisenberg prin formularea ecuației principiului de indeterminare (1927), care exprimă acut imposibilitatea determinării precise, cu ajutorul aparatelor de măsură, a poziției unui electron în mediul subatomic, fără a degrada precizia cunoașterii vitezei sale. Altfel spus, localizarea strictă a undei asociate unei particule elementare nu poate fi simultană decât
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
vectorială”1. Conștiința subsidiară asigură suprapunerea datelor conștiinței focale pe o percepție semantică a totalității, determinând funcționarea cunoașterii tacite ca mediu prospectiv al oricărei înțelegeri a realității. Labirint autotelic al conștiinței, fondul tacit al cunoașterii asigură unitatea sintetică, dar și indeterminarea formală a înțelegerii. Acest fond tacit coincide cu dimensiunea aperceptivă a conștiinței 2, oferind printr-o „vagă și subtilă aluzie” ritmul și calitatea comprehensiunii. Dacă Polayni tematizează caracterul nespecificabil al conștiinței, Husserl evocă nedeterminarea orizontului intențional al acesteia 3. Prin
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
condițiile necesare ale fericirii, rostite de Iisus în Predica de pe munte. Participarea sobră la misterul afectivității transcendentale dă fiecăruia măsura condiției sale filiale. Eliberat de orizontul morții, cel renăscut în sine ca Fiu al lui Dumnezeu, nu mai trăiește angoasa indeterminării afective, ci luminoasa bucurie a Învierii, pregătită de o suferință pascală 1. Restituirea pe care o face Michel Henry spiritului creștinismului seamănă foarte puțin, este adevărat, cu ceea ce tradiția modernă - de la Kant și Hegel până la Heidegger, poate cu excepția lui Schelling
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
celelalte discipline umaniste. Drept urmare, vocația sa pastorală, terapeutică și profetică s-a diluat, iar agenda Bisericii a fost confiscată de obsesiile răzgândite ale modernității. Trei nume s-au distins prin încercarea de a oferi un răspuns acestor neașteptate confuzii și indeterminări: N.T. Wright, Oliver O’Donovan și J. Milbank. Tom Wright, actualmente episcop de Durham, este un biblist de clasă internațională. Autor al unui vast număr de studii noutestamentare 1 care au meritul de-a resitua Evangheliile în matricea lor iudaică
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]