101 matches
-
asidue, mai ales din Mircea Eliade, pe care și l-a ales drept model și mentor și de la care, trimițându-i în 1947 întâiul său articol publicat, a obținut o primă recunoaștere: „Încă un indianist român!”. Debutul publicistic în domeniul indianisticii a avut loc în 1947 (Les Mythes de l’atman et la génèse de l’absolu dans la pensée indienne, în „Revue des études indo-européennes”). Ca medic, specialist în otorinolaringologie, a desfășurat cercetări de foniatrie, depunând o muncă de pionierat
AL-GEORGE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285209_a_286538]
-
împotriva ordinii de stat. Condamnat la șapte ani de închisoare, a fost pus în libertate în aprilie 1964, în baza decretului de grațiere referitor la deținuții politici. După anii de detenție, și-a reluat activitatea de medic, însă cercetările de indianistică, reprezentând pentru el o pasiune puternică, i-au ocupat treptat prim-planul activității intelectuale. Fără să aibă studii universitare în materie, A. a devenit o personalitate recunoscută ca atare în România și în străinătate, inclusiv în India, în mediile universitare
AL-GEORGE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285209_a_286538]
-
prim-planul activității intelectuale. Fără să aibă studii universitare în materie, A. a devenit o personalitate recunoscută ca atare în România și în străinătate, inclusiv în India, în mediile universitare și în cercurile savanților preocupați de același domeniu - studiile de indianistică (sanscritologie, miturile și credințele indiene, filosofia, cultura tradițională indiană în general), cu deschidere pertinentă către domenii de mai mare generalitate (filosofia limbajului, culturologie, reflecția asupra filosofiei culturii). A publicat studii în periodice de specialitate - între altele: Purna ghata et le
AL-GEORGE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285209_a_286538]
-
Istoria medicinei universale (1970), capitolele Medicina indiană și Medicina tibetană. În 1971-1974 a predat un curs liber de cultură și civilizație indiană la Universitatea din București, unde, în 1980, invitat de profesoara Amita Bhose din India, care preda disciplinele de indianistică, a coordonat cu pasiune cenaclul de studii indiene organizat - neoficial - în rândul studenților. A prefațat, tradus și adnotat importante texte ale culturii indiene în volumul Filosofia indiană în texte (1971), cu versiuni din Bhagavad-gita, Shamkhya-karika, Tarka-sangraha, traduse din limba sanscrită
AL-GEORGE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285209_a_286538]
-
1977, al publicației franceze „Cahiers de l’Herne”, dedicat lui Mircea Eliade. Debutează editorial cu Limbă și gândire în cultura indiană (1976). Volumul de eseuri culturologice care interesează un public mult mai larg decât cel al specialiștilor ori pasionaților de indianistică este Arhaic și universal. India în conștiința culturală românească (1981). Dacă în Limbă și gândire în cultura indiană A. depășea fruntariile stricte ale demersului lingvistic și filologic, dezvoltând considerații filosofice, prin volumul de eseuri Arhaic și universal - considerat capodopera sa
AL-GEORGE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285209_a_286538]
-
în conștiința culturală românească (1981). Dacă în Limbă și gândire în cultura indiană A. depășea fruntariile stricte ale demersului lingvistic și filologic, dezvoltând considerații filosofice, prin volumul de eseuri Arhaic și universal - considerat capodopera sa - practic transcende domeniul strict al indianisticii, oferind o reflecție, profundă și fundamentală, în marginea fenomenului cultural. Cartea a îmbogățit în chip oportun bibliografia privitoare la literatura - și, în general, la cultura - română, reprezentând o contribuție notabilă în domeniul culturologiei, și anume într-un câmp problematic fecund
AL-GEORGE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285209_a_286538]
-
a omului din neolitic și până În zilele noastre. Pentru deplina Înțelegere a operei lui M. Eliade, perspectiva globală este indispensabilă. Scrisă de-a lungul a șase decenii, opera sa cuprinde: studii de istoria religiilor, antropologie, etnografie, folclor, mitologie, lucrări de indianistică, literatură, memorialistică, jurnalistică. Lucrările sale științifice au atras atenția cercetătorilor Încă de la Început, suscitând curiozitatea unui numeros public, fascinat de ideile și de noutatea interpretărilor sale. Autorul impresiona prin erudiție, prin capacitatea de a pune În valoare esențialul În unele
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
Taste (DEX2), telenovelă < sp. telenovela (MDN), tetieră < fr. têtière (DEX2), yală < n.pr. eng. Yale (DEX2, internet)6. 3.1.2. Tipul flexionar ă-i: am înregistrat 25 de substantive: acvaristică, africanistică, albanistică, americanistică, anglistică, antiliteratură, birotică, brizură, coplată, democratură, ebenistică, indianistică, indo-europenistică, inventică, metalingvistică, microelectronică, ortoptică, robotică, românistică, protetică, pseudoliteratură, relectură, subcultură, subgrindă, tastatură. Dintre acestea, la 15 se recunoaște sufixul -ică, productivitatea (nu foarte mare) a tipului datorându-se și sufixului. Câteva substantive nu au o formă de plural, încadrarea
[Corola-publishinghouse/Science/85008_a_85794]
-
vechi al substantivelor în -că). 2.2.1.2. Tiparul [ă - i (devocalizat)] primește extrem de puține împrumuturi recente. - Se includ aici unele substantive terminate în -(t)ură (*brizură, *democratură, *stagiatură), altele, semianalizabile, terminate în -ică (*acvaristică, *birotică, *africanistică, *americanistică, *ebenistică, *indianistică, *inventică, *ortoptică, *protetică, *robotică)17 sau nesufixate în -că (*geacă - geci). Structurile morfematice în -(t)ură și -ică conservă, indiferent de vechimea bazei, tratamentul lor mai vechi, caracterizat prin selecția obligatorie a desinenței -i. - Exceptând structurile morfematice conținând pe -(t
[Corola-publishinghouse/Science/85017_a_85803]
-
această perioadă, la drept vorbind scurtă, pentru a se informa mai bine în legătură cu tantrismul, dat fiind că primul său articol despre acest subiect a fost publicat in Cuvântul , la puțin timp după întoarcerea din Italia. Studiind în biblioteca seminarului de indianistică de la Universitatea din Roma, Eliade avea să descopere, într-o dupăamiază de mai, primul volum al unei lucrări publicate în 1922 la Cambridge - A history of Indian Philosophy a lui Surendranath Dasgupta. În prefața lucrării sale, Dasgupta îi mulțumea protectorului
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
împotriva Bisericii creștine; numele sonor și misterios al lui Zoroastru, proslăvit de tradiția clasică, îngăduia să i se opună un rival lui Moise; Persia le disputa vechilor evrei gloria unei legislații primitive și sublime”, recunoaște derapajul, încă în 1932, patronul indianisticii franceze, Sylvain Lévi1. Celebra aserțiune a lui Ernest Renan - lumea ar fi fost mithraică dacă creștinismul ar fi fost oprit în ascensiunea sa de o maladie mortală 2 - se fondează pe același prestigiu al originii iraniene, i.e. ariene, folosit ca
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
Cuvântul, la puțină vreme după întoarcerea din India, în legătură cu mizele teoretice ale comparatismului religios și rolul jucat de prelatul suedez în dialogul interreligios 1. Această poziție îi va permite formarea câtorva generații de istorici ai religiilor, ale căror cercetări, de indianistică, iranistică sau egiptologie, studii vetero-testamentare și patristice, asupra religiilor Greciei antice și islamism, Tor Andræ, Jan Bergman, Carl-Martin Edsman, Erland Ehnmark, Ivan Engnell, Martin Nilsson, H.S. Nyberg, Harald Riesenfeld, Helmer Ringgren, Geo Widengren, rămân pentru Eliade în mod constant, atât
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
timp împreună, discutând mai ales istoria religiilor indo-europenepe care în ultimii zece ani o reînnoise, atât de strălucit, Georges Dumézil”- cf. Memorii II, p. 113. „A venit Stig Wikander la Paris. Stă la hotelul meu. Asta înseamnă că vom discuta indianistică până la miezul nopții, înfiecare seară, și voi neglija romanul” - Jurnal I (3 noiembrie 1949), p. 158. Va rămâne cel puțin până la începutul lui ianuarie, când participă la ceremonia nunții lui Eliade cu Christinel. Alături de Herescu, Cioran, soții Dumézil și Puech
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
de schimbare a cetățeniei în cea americană, iar după doi ani mă voi stabili în America, profesor la Harvard University”, Calcutta, 12 iunie, ibidem, pp. 269-271), având de fiecare dată un fir conducător - posibilitatea de a-și desăvârși studiile de indianistică fiind profesor la Harvard University, catedră despre care nu este exclus să fi știut de la George Sarton, corespondentul său încă dinaintea plecării în India - vezi Addendum Eliade la Eliade-Wikander IV. Abandonarea unui vast proiect asupra religiilor asiatice, imposibilitatea de a
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
rubrica respectivă. E un ecou al lecturilor din Kierkegaard, poate și din Papini sau din alți autori, unii probabil vehiculați prin cursurile lui Nae Ionescu. Autorul nu era un debutant ; începuse de patru ani să publice studii de exegeză și indianistică, iar cu doi ani înainte îi apăruse primul roman, care a avut un succes de scandal, provocând polemici între personalități culturale notorii. Placheta e de o prospețime dezarmantă, de un teribilism inofensiv, și rămâne interesantă ca document psihologic. Intervalul care
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
în privința asta și fără succes. Nici ideile mamei n.-au biruit până la urmă, firea copilului rupând orice zăgaz. Gruia a terminat un liceu de informatică, atras mai ales însă de lecțiile profesorului de română, un om cultivat, cu preocupări de indianistică, care tradusese din original Upanișadele. Dacă la gimnaziu Gruia se lăsa antrenat mai degrabă în zburdălnicii, preocupările băiatului au devenit mai târziu serioase. Voia să dea admitere la teologie. Cu ceva timp înainte de revoluție mă aflam, însoțit de o echipă
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
Cicerone George D. Poghirc (n. 20 martie 1928, Pogana, județul Vaslui - d. 15 aprilie 2009) a fost un clasicist român, specialist în lingvistică generală, indo-europenistică, indianistică și istoria religiilor, profesor universitar și membru marcant al exilului românesc. s-a născut la 20 martie 1928, în com. Măscurei (astăzi com. Pogana, Vaslui), într-o familie de învățători. Și-a făcut școala primară în comuna Iana (1935-1939). A
Cicerone Poghirc () [Corola-website/Science/307767_a_309096]
-
național 'Pentru Merit' în grad de Comandor", ca o recunoaștere a meritelor sale pe tărâmul științei și serviciilor aduse țării. În ultimii ani a trăit mai retras, vârsta și mai ales boala împiedicându-l să mai circule. Preocupările sale de indianistică și de istorie a religiilor l-au apropiat de Mircea Eliade, de care l-a legat o îndelungată prietenie. Despre importanța marelui istoric al religiilor a scris "L’itinéraire mythique d’une existence accomplie. Ce que Mircea Eliade signifie pour
Cicerone Poghirc () [Corola-website/Science/307767_a_309096]
-
indiană în texte și studii" (căreia îi adaugă un "Cuvânt înainte" și note), iar în 1979 scoate o nouă ediție din "Un dicționar al întelepciunii" (ed. Junimea, Iași). O contribuție cu totul specială a avut în promovarea studiilor române de indianistică. Bun cunoscător al limbii sanscrite, ca de altfel al principalelor limbi indo-europene vechi, și al literaturii și filosofiei indiene, C. Poghirc a reușit - contrar directivelor autorităților comuniste - să fundeze și să cultive, cu toate resursele sale și cu un mare
Cicerone Poghirc () [Corola-website/Science/307767_a_309096]
-
de altfel al principalelor limbi indo-europene vechi, și al literaturii și filosofiei indiene, C. Poghirc a reușit - contrar directivelor autorităților comuniste - să fundeze și să cultive, cu toate resursele sale și cu un mare entuziasm, o școală română modernă de indianistică. Pe lângă editarea operelor lui Theofil Simenschy, el a acordat sprijin unor indianiști de frunte, și în primul rând lui Sergiu Al-George, de care l-a legat o strânsă prietenie și cu care a și fost în India. Este de asemenea
Cicerone Poghirc () [Corola-website/Science/307767_a_309096]
-
europaea ad Dacoromanos pertinentia", ce nu avea să cunoască, din păcate, decât două numere: cel inaugural din 1976 și cel din 1980, editat de Dan Slușanschi (recenzat de prof. Poghirc în "'Kurier" nr.12/1981). Chiar și lucrările sale de indianistică erau privite din perspectiva originii indo-europene a limbii române (și în acest sens sunt grăitoare câteva titluri precum "Contribuții la o mitologie comparată traco"-"indică" și "Rituri funerare la traci, indieni și români", ambele în St. Trac. 1976, sau "O
Cicerone Poghirc () [Corola-website/Science/307767_a_309096]
-
limba romani din România. Cursul a fost ținut în fiecare an începând de atunci, prof. Sarău fiind autorul programei de studii universitare pentru limba romani. În anul universitar 1997/1998, ca urmare a demersurilor sale, a fost înființată secția de indianistică (hindi - rromani) ca secție B, cele două limbi studiindu-se în egală măsură. Prima promoție de 10 absolvenți avea să se înregistreze în anul 2001. În anul universitar 1998/1999, s-a înființat și s-a autorizat provizoriu secția de
Gheorghe Sarău () [Corola-website/Science/309044_a_310373]
-
care încerca să se realizeze pe doua planuri, ca medic și ca indianist, publicase deja primul său studiu, "Le mythe de l'atman et la genese de l'absolu dans la pensee indienne". În perioada 1950-1958, lucrează intens în domeniile indianistică, sanskrită, tibetană, filosofie, lingvistică, împreună cu prietenul său, Arion Roșu, publicând articole la Paris și Berlin. În 1952 este îndepărtat, pe motive politice, din clinica universitară ORL unde era asistent, ceea ce nu-l împiedică să continue cercetările. Între 1953-1958 devine foniatru
Sergiu Al-George () [Corola-website/Science/317045_a_318374]
-
lucra împreună cu Nicolae Steinhardt. I-a dedicat tatălui său cartea cea mai dragă, "Bhagavad-gita". Ultimii doi ani sunt legați de scrierea cărții "Arhaic și universal". În 1981 participă la cel mai important eveniment științific al vieții sale: Congresul mondial de indianistică de la Varanasi și susține o dizertație la Universitatea din Delhi, avînd ca temă cele două mari pasiuni științifice ale vieții sale: despre Metaforă și despre Panini. Pe data de 10 noiembrie 1981, la patru zile de la întoarcerea din India, se
Sergiu Al-George () [Corola-website/Science/317045_a_318374]
-
(n. 8 ianuarie 1972 - București) aparține tinerei generații de indologi și traducători din sanskrită, formate în noua paradigmă socială - “post revoluționară”. Și-a început studiile de indianistică în 1990 cu dr. Amita Bhose la Universitatea București, alături de care a studiat sanskrită, bengali, literatură și filosofie indiană. A urmat apoi un stadiu de doi ani (1996-1998) în India, aprofundând, alături de profesorii dr. Satcitananda Dhar, dr. Debabrata Sensharma și
Vlad Șovărel () [Corola-website/Science/328918_a_330247]