44,221 matches
-
că Ion Vartic adoptă în acest caz atitudinea dandy-ului spiritual de tip Brummell. Ideea simplicității vestimentare care i-ar fi permis dandy-ului să treacă neobservat este transpusă acum, la nivelul discursului critic, într-o deloc întîmplătoare discreție a indicațiilor parantetice și frecventelor note de subsol. Acestea adăpostesc, uneori în mai mare măsură decât corpusul textului propriu-zis, subtile chei hermeneutice și chiar rezolvări interpretative originale, tot atâtea rezultate, la Ion Vartic, ale unei ingeniozități de veritabil “șahist” al criticii literare
Gratia interpretandi by Laura Pavel () [Corola-journal/Journalistic/13191_a_14516]
-
o anumită „indulgență”, trecerea cu vederea a unor defecte ale românilor, semnalate de autorii germani, alții v-au reproșat, dimpotrivă, „severitatea”. Știu că la noi s-a încercat, s-a propus traducerea lucrării dumneavoastră înainte de 1989 și au fost niște indicații venite de sus, deci, pe plan politic, încît cartea n-a putut fi tradusă decît după 1989. - Sigur. Fapt este că trimisesem exemplare ale originalului în limba germană cîtorva cunoscuți din România și am aflat că unele n-au ajuns
KLAUS HEITMANN: “Am început să învăț limba română din curiozitate...” by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/13219_a_14544]
-
le-am copt-o?!” Pe de altă parte, „temele” se conformau perfect spiritului vremii. Oricine-ar fi îndrăznit să-i reproșeze că își bate joc de sistem, ar fi primit replica usturătoarte că dl. Popa nu face decât să urmeze indicațiile partidului! Pe această coardă — sfidătoare și dubioasă în același timp — a evoluat mereu Marian Popa. Scria la „Săpămâna”, dar articolele sale, e adevărat, nu semănau cu insanitățile morale ieșite de sub pana „patronului” Barbu, a prim-ucenicului Vadim, a lui Mutașcu
O partidă sado-maso cu Nenea Iancu by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13230_a_14555]
-
de gardă: „Textul din acest volum a fost pregătit pentru tipar de G. Pienescu sub supravegherea autorului, în 1962.” Formularea a suferit o modificare după moartea scriitorului: „Textul din acest volum s-a tipărit sub supravegherea lui G. Pienescu, conform indicațiilor autorului și normelor ortografice stabilite pentru seria Opere.” Volumul 13, Vremuri și oameni, apare în 1988, însoțit de o prefață semnată de Dumitru Micu, sub îngrijirea lui Victor Iova. Enumerarea publicării lor înregistrează următoarele date. Volumul 14, Vremuri și oameni
Ineditele Agârbiceanu by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13344_a_14669]
-
față de latini (la care apăreau des "trei sute", "șase sute", "o mie" etc.). De fapt, chiar în interiorul aceleiași limbi, subsistemele culturale și registrele stilistice selectează numere diferite. Variază pe de o parte nivelul cifrelor, pe de altă parte gradul de precizie al indicației numerice. în română, de exemplu, nouă sute nouăzeci și nouă e hiperbola tipică basmelor, în vreme ce o mie e forma potrivită conversației banale ("ți-am spus de o mie de ori" ); milionul e cu siguranță cult și modern ("un milion de posibilități
Hiperbole numerice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12137_a_13462]
-
Au înlocuit parlamentul cu o caricatură de parlament, presa cu o caricatură de presă, alegerile cu o caricatură de alegeri, sărbătorile cu o caricatură de sărbători și așa mai departe. O caricatură a devenit și literatura, în măsura în care s-a conformat indicațiilor partidului comunist. Înainte de a trece însă la denaturarea creației literare prin transformarea ei într-un instrument de propagandă, reprezentanții regimului comunist au încercat să șteagă din amintirea poporului român literatura anterioară. De ce? Pentru a nu exista un termen de comparație
Din "realizările" regimului comunist - Cărți interzise by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12187_a_13512]
-
individ și a iresponsabilității și incompetenței unei clase îngrămădite în jurul lui". Benzina se dădea cu țârâita, lipseau medicamentele, studenții și profesorii, în loc să se ducă la cursuri, erau trimiși la strânsul recoltei, un fel de inutilă corvoadă. Și în timp ce el dădea "indicații" de tot felul, care de care mai absurde și mai revoltătoare: să se demoleze biserici și cimitire (Crângași) să fie scoase din biblioteci cărțile semnate de scriitori "fugiți" (Nicolae Balotă, Lucian Raicu și încă alții), aplaudacii, lumea politică, "sinistră ca
Terapia Jurnalului by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/12235_a_13560]
-
și la ocultarea convingerilor lui intime, a face binele în sens ideal, dincolo de accepția imediată, contingentă, a bunătății, devine a face bine opera în sine, respectându-i autonomia și propriile criterii. în pofida puterii, a ingerințelor politice, a interdicțiilor și a indicațiilor cenzurii, începând din deceniul șapte, autorul care se respectă va acționa după o intransigentă morală a "lucrului bine făcut". A crea un obiect de artă adevărat echivalează de fapt cu lupta împotriva falselor producțiuni impuse de comunism, polemizând indirect cu
Utopia literaturii by Alexandru Con () [Corola-journal/Journalistic/12608_a_13933]
-
și în mod constant și profund dacă această implicare este privită ca transfer de energie, ca formă de sugestie și de contagiune spirituală. În ceea ce privește implicarea directă, acțiunea sa are mai multe trepte; unele lucrări sînt doar dirijate de către }uculescu prin indicații tematice și prin sfaturi tehnice de ordin general, altele sînt supravegheate în detaliu, prin indicarea unei culori anume sau a unui anumit semn grafic, iar, în al treilea caz, intrevenția marelui pictor este directă și decisă, însă într-un cu
Eugenia Iftodi / Ion Țuculescu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12666_a_13991]
-
prezentului - de la argou la limba de lemn, la anglicisme, la creațiile jurnalistice recente. Despre biblioteca sa mentală fabuloasă circulau multe povestioare ilustrative: într-adevăr, era suficient ca un tînăr cercetător să-și expună o idee, pentru a primi, din memorie, indicațiile bibliografice necesare - desigur cu anul de apariție, uneori și cu numărul revistei ("despre asta s-a scris în 1960 și în 1982, în..."). Mioara Avram era, în continuarea marilor lingviști români din generațiile anterioare - Pușcariu, Densusianu, Iordan, Rosetti, Graur - un
In memoriam Mioara Avram by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12677_a_14002]
-
illo tempore o asemenea Sărbătoare. Am apucat-o și îi simt încă și azi, ca un arc peste jumătatea de veac comunist, farmecu-i inefabil. Amintirea ei e una eminamente luminoasă și împovărată de culori și miresme. De dimineață, fără nici o "indicație", toată lumea așternea cele mai frumoase covoare peste balustradele balcoanelor și pervazurile ferestrelor larg deschise. Obicei superb, care dădea întregului oraș o alură de fiesta și care, bineînțeles, a pierit fără nici o interdicție expresă, a pierit de la sine, de mâhnire și
Recuperarea Sărbătorii by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/12729_a_14054]
-
cu adevărat intestinele în cîrnați. Oricum, brevilocvența încurajatoare are interes narativ: diferența dintre timpul acțiunii și cel al povestirii e mare, munci culinare care durează ore în șir sînt rezumate în cîteva rînduri: pînă și sarmalele sînt rezolvate sintetic, prin indicații de genul: "se pregătesc foile de varză, care se umplu cu carne". Ar fi instructiv să comparăm textul contemporan cu unul de acum cîteva secole (ediția O lume într-o carte de bucate: manuscris din epoca brâncovenească, Editura Fundației Culturale
Tehnici și ambiguități culinare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12796_a_14121]
-
prezent șochează mai ales contrastul dintre obiceiuri culinare vechi și modernizarea și industrializarea alimentației, în alegerea unor materii la a căror producere tradițională cititorii nu prea mai au acces. E tot mai puțin realistă (și tot mai puțin atractivă) o indicație de tipul: Când se taie porcul, sângele se scurge într-un vas și se sărează"... O altă obiecție pe care o fac rețetelor e - recunosc - suspectă de rea-voință. Cu o judecată strict discursivă, mă irită desele omisiuni și reveniri temporale
Tehnici și ambiguități culinare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12796_a_14121]
-
ca și în textele juridice, pînă la urmă) e o anume doză de vag, de imprecizie, care se absoarbe în practica rezolvării cazurilor concrete. Cineva din afara domeniului nu are cum să știe ce înseamnă cuvintele adaptării și ale aproximării, în indicații de tipul: "se potrivește de sare și piper", "se pune la fiert capul porcului, cu urechile și botul tăiat bucăți de mărime potrivită", în cîte minute (sau ore?) se traduce indicația "se dă tava la cuptor" etc. Exemplele vechi sînt
Tehnici și ambiguități culinare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12796_a_14121]
-
știe ce înseamnă cuvintele adaptării și ale aproximării, în indicații de tipul: "se potrivește de sare și piper", "se pune la fiert capul porcului, cu urechile și botul tăiat bucăți de mărime potrivită", în cîte minute (sau ore?) se traduce indicația "se dă tava la cuptor" etc. Exemplele vechi sînt și mai bogate în aproximări și relativizări: "dupre ce va fiarbe câtvaș", "deci pune-i lapte cât vei socoti că tribue", "îi pune în apă réce să stea câtvaș, și-i
Tehnici și ambiguități culinare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12796_a_14121]
-
vei socoti că tribue", "îi pune în apă réce să stea câtvaș, și-i dă undă puțintel". Oricum, pe cît de expediată e complicata preparare a mîncărurilor, pe atît de precisă apare, în finalul rețetelor din cartea de "preparate tradiționale", indicația de asortare gastronomică. Nevoia de a accentua specificul local se manifestă în mod decisiv în alegerea potrivită: "Se servesc cu țuică".
Tehnici și ambiguități culinare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12796_a_14121]
-
lui, acesta este subintitulat "roman fracturist" și aici ar fi mai multe lucruri de discutat. În primul rând, cele patru capitole ale romanului sunt nu doar scrise diferit, dar la distanțe mari de timp. Lucru care se vede prea bine. Indicația așa-zis conceptuală a acestui nou-ism are menirea de a impune coerența acolo unde aceasta nu există. Căci, la nivel textual, romanul nu are patru părți, ci numără trei povestiri (ultimele două capitole, cele mai mature, merg împreună). Interpretarea pe
Prima tentativa de roman fracturist by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12806_a_14131]
-
fractura ar fi fost bruscă am fi putut vorbi de o schimbare de cod cu un efect gen Bunavestire. Altfel, avem doar o bâlbă. Trebuie să fii foarte îngăduitor să accepți această fâțâială conceptuală, un pretext atât de străveziu încât indicația din subtitlu nu poate fi luată decât ca un tribut naiv pe care autoarea se simte datoare să-l aducă grupului alături de care a participat la cenaclul condus de Marius Ianuș. Poemul colectiv (dacă chiar așa stau lucrurile) este, altfel
Prima tentativa de roman fracturist by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12806_a_14131]
-
îl știau în ambele ipostaze. Se auzeau, uneori, vîntul și ploaia de afară. Lucrau de zeci de ori la rînd fiecare expresie, fiecare intonație, accent, fiecare intenție. Vlad îi oprea și nu pricepeam imediat de ce. Le vorbea cîteva minute, dădea indicații concrete sau născocea mici povestioare cu tîlc. Abia după ce reluau, observam diferențele. Repetiția mi se părea istovitoare, regizorul nu-i cruța. Se forma un fel de angoasă în plus, aceea a perfecțiunii pe un text fără greșeală, scris pentru performanță
Ploua infernal by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12836_a_14161]
-
lui Vlad Zografi și Vlad Russo, publicată la Editura Humanitas. Dan C. Mihăilescu folosește, în varianta lui de la Editura Univers, "iepurașul meu" ca echivalent al alintului. Privesc decorul, instalat pe dușumeaua nouă a scenei. Pereți circulari, ușile și restul conform indicațiilor și planului desenat de autor. Cuvîntul "tablă" a condus probabil la alegerea negrului, astfel încît pereții sînt ca o tablă de școală, semicirculară, pe care stau scrise, o caligrafie școlărească, replici din piesă, aglomerate unele în celelalte, ca în mintea
Ploua infernal by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12836_a_14161]
-
ca în mintea protagoniștilor. Cuvintele, singurele care îi populează, îi vizitează, cuvintele-obsesii, care închid în ele viața înseși, vidul, neantul acestor bătrîni de 95 și 94 de ani. Mi se pare singura idee transmisă de decor, dincolo de citirea propriu-zisă a indicațiilor autorului. De fapt, asta este, finalmente, senzația pe care mi-a lăsat-o întregul spectacol. O citire aproape ad litteram a textului. (Scrie că Bătrînul se așează în brațele Bătrînei, asta se și întîmplă. De pildă.) Fără deslușiri majore, fără
Ploua infernal by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12836_a_14161]
-
abstract, mai metafizic text al lui Eugčne Ionesco. Cu alte cuvinte, spectacolul mi se pare perfect onorabil, curat, respectuos față de ce stă scris în piesă, cu o scenografie a Dianei Ruxandra Ion ce te emoționează, mai ales dacă nu cunoști indicațiile autorului, un spectacol modern cu doi actori importanți. Dar fără umbră de tragism. Un Ionesco devitalizat, cufundat în cea mai exactă interpretare realistă. Cînd am ieșit, ploua la fel. Infernal.
Ploua infernal by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12836_a_14161]
-
2000) și ăn internet: "i se ănchină tot amărâtul cu respect că deh! are și limbutza veninoasă " (FRL = Forum România Liberă - 15.03.2002). Eh, ăn schimb, există ăn DEX, ca intrare separată, alături de e și ei. Nu se dau indicații de pronunțare; din această absență ar trebui să deducem (dar lucrul e ăndoielnic) că h final se pronunță: "Cin " ți-a zis că păine fără muncă, eh? " (EZ 10.02.2000). În cazul lui eh e mult mai probabil să
Interjecții by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12876_a_14201]
-
Yambo se dovedește capabil a cita fără dificultate toate versurile pe care le-a citit vreodată, titluri și fraze întregi din romanele și povestirile care i-au căzut în mână, date, nume de locuri și personaje din cărțile de istorie, indicații din ghidurile turistice (de pildă atunci când vine vorba de Milano, orașul său natal, e în stare să recite rapid principalele obiective turistice menționate în ghiduri, adică Domul, Galleria Brera, Castello Sforzesco ș.a.m.d., dar nu recunoaște nici măcar drumul spre
Postmodernism á l'italienne by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/12316_a_13641]
-
de statui. In aceste condiții, Comisia pentru Artă Monumentală a Ministerului Culturii nu mai este decît un fel de școală de retorică unde se țin discursuri, se emit păreri și se contabilizează tot felul de supărări și scrisori, pline de indicații și de sfaturi dojenitoare, venite din partea reprezentanților acelorași organizații civice care nu omit să-și treacă în clar, înaintea numelui, și cinstitul grad de colonel ori de general. Intr-o asemenea halucinantă aventură a statuarului românesc de astăzi, dacă mai
Eternitate și fantasmagorie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12340_a_13665]