268 matches
-
de data aceasta, dimensiunea argumentativă a expunerii. În registru grav, atacul ia forma rechizitoriului, numai că, la Arghezi, acuzarea directă se sprijină pe mijloacele economiei discursive, cum ar fi litota sau apodioxisul, care nu au doar calitatea de a exploata indicibilul, dar permit respingerea tezei adverse în lipsa unei demonstrații dense și anoste. "E obligat poporul nostru să aștepte vindecarea într-a noua generație a sifilisului moral sinodal? [...] Ce-i mai comod de invocat decât strămoșia! Cu această teză romantică domnul Iorga
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
plasată emblematic pe pervazul ferestrelor: "la toate caturile, înfloreau în ghivece de lut vopsit tufe de busuioc sau de heliotrop"386* unul simbolizând Anticristul, celălalt religiozitatea. Întreaga forță a scenei finale stă în răsturnarea, întoarcerea într-un contrar nemaiauzit și indicibil, în explozia unui sentiment de atotputernicie în înălțarea voluptoasă și celestă pe care sacrificiul și renunțarea le-au pregătit, sau chiar forțat. Fiindcă Iulian este încă vânător, nu urmărindu-și prada care îi scapă, ci un vânător ce pune capcane
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
aceeași lume ca și persoanele din anturajul său. Această femeie prăbușită într-un fotoliu părea neînsuflețită, ea nu apleca măcar ochii asupra copilului pe care îl ținea la piept, dar privea în aer, în gol" ca obsedată de vreo nostalgie indicibilă, poate ca alte femei de amintirea sfâșietoare a unui trecut iremediabil, definitiv pierdut. Cea "care vine de la Castel" are ochii albaștri "obosiți" ea este ca un înger transparent cu eșarfa ei de mătase. Această "frumoasă imagine tristă și imuabilă", înțepenită
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
în felul său defectul ordinei simbolice, limitele unui limbaj care nu ar putea merge mai departe decât marginile propriului sistem. Sau mai degrabă secretul ar fi în altă parte decât acolo unde locutorul pretinde că-l caută? Nu într-un indicibil abis, ci la suprafață, acolo unde auzul și privirea nu îl caută?" (Christian Lacassagnère, " La poétique du secret dans les contes fantastiques de Poe", în Le secret, studii reunite de B. Bertrandias, CRLMC, Presses Universitaires Blaise-Pascal, 1999, pp. 179-180). Literatura
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
precar. Mulți dintre modernii de ieri sau de astăzi invocă în consens tragedia limbajului, nonconsonanța dintre semn și semnificație, incongruența dintre cuvânt și idee, acestea motive de mortificări și incompletitudini. Sublimul, tragicul, anxietățile nu pot fi puse în portativ verbal; indicibile, inexprimabile, inefabile acestea, la rândul lor, configurează mizeria poetului. Apropierea desăvârșită de cuvântul năzuit și regăsirea cuvântului pierdut solicită, în fapt, inventarea unui "limbaj în limbaj" (dezideratul lui Paul Valéry și al lui Michel Foucault), prag semantic spre iluminări și
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
să vâslească liber în apele timpului pur. Poetului îi stau în preajmă, consiliindu-l, Rimbaud, un voyant (un vizionar), nu un voyeur (privitor), Mallarmé, Paul Valéry, T.S. Eliot și alții, înaintași veghindu-i reprezentările, încurajându-l în mirajul monocentric al indicibilului. Ochiul său acționează eminescian, receptând "din afară înăuntru"; în Omul-fantă, alte dezvăluiri: "Nu se știe cine îl vede pe cine"; apoi, în Criză de timp, detalii: Copacii ne văd pe noi, / iar nu noi pe ei..." Trimiteri similare abundă în
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
necazurilor”, se înnădește treptat „povestea”. Decorul se animă, amplificând ecoul înneguratelor mărturisiri. Alteori, natura e indiferentă, când nu își bate joc, precum marea, cu un „hohot clocotitor”. Cel mai adesea, însă, cadrul e stăpânit de o „tristețe mută”. Prin pudoarea indicibilă a simțămintelor, prin complicațiile sufletești, inhibitorii, ale personajului narator, nuvela După douăzeci de ani consună cu Adela, romanul lui G. Ibrăileanu. O adiere de lirism nostalgic învăluie evocarea unei iubiri eterice. O „viață pierdută” este și aceea a romanțioasei Bibița
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285660_a_286989]
-
un secret. Cel mai bun exemplu de secret este cel al textului alchimic, care "se prezintă totodată ca dezvăluirea unui secret și ocultarea acestuia". Ca orice experiență inițiatică, textul alchimic se face că zice ceva despre care spune că este indicibil. Textul alchimic relevă un secret celui care-l cunoaște deja și-l poate identifica sub suprafața discursului, prin simboluri alchimice. "Ca toate secretele puternice și fascinante, secretul alchimic conferă puteri celui care pretinde că îl deține căci, de fapt, el
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
minimizare, diverse filtraje) între frontiere acceptabile pentru sistemul global. Prin aceste mecanisme, o reprezentare se poate adapta la evoluțiile contextului, ale actualității, fără să se schimbe fundamental. În al treilea rînd, SP este un adevărat "paratrăsnet" al reprezentărilor. El absoarbe indicibilul, injustificabilul, noul, fără a afecta centrul sistemului sociocognitiv. Favorizează astfel menținerea a ceea ce este nenegociabil sau necondițional pentru cutare sau cutare actor, în elementele NC. De fapt, elementele acestui sistem formează partea cea mai importantă cantitativ a enunțurilor discursive și
by Jean-Marie Seca [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
dem Morgenlande figura În bibliografia etnografiei indiene Întocmită de dr. W. Siegling ca anexă la tratatul de etnografie al lui Sir A. Baines 4. Temperamentului solid, pozitiv și, cel puțin câteodată, naiv În biografia lui Honigberger i-a corespuns acel indicibil dram de noroc fără de care orice relatare din acest jurnal ar fi fost la fel de anonimă precum sunt azi acei bieți pacienți pe care, vrând-nevrând, i-a pierdut. „Lucrurile acestea se pot verifica citind cărțile de călătorie, adevăratele cărți de călătorie
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
a trăi mitul" și a-1 reintegra în spațiul profan, redând evenimentelor" caracterul semnificativ și exemplar al întâmplărilor originare. Sub aspectul tehnicii literare, întâlnim un savant scenariu al fantasticului, faliile de real și de ireal interferându-se imprevizibil, cu semne indicibile, deduse numai de lector, inconștientizate însă de personajul principal, care, pe tot parcursul nuvelei, rămâne un străin în labirint, mai mult condus decât conducător al actelor sale. Modestul profesor de liceu, Gavrilescu, personajul central al nuvelei, nu ințelege până la capăt
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
eu însumi "Unicul", așa cum în aceeași ani Kierkegaard și el împotriva lui Hegel o denumește "Singularul". Principe al iconoclaștilor moderni, Stirner intenționează să demonteze orice sistem filozofic, orice abstracție, orice idee care își arogă sarcina imposibilă de a exprima caracterul "indicibil" al Unicului: Dumnezeu, dar și surogatele sale filozofice, precum Spiritul lui Hegel sau Omul lui Feuerbach, și de asemenea valorile și idealurile răsuflate ale retoricii politice. Până la urmă, acestea reprezintă idolii și simulacrele care produc oameni-sclavi și supuși, răpindu-i
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
ale expresivității poetice”. Așadar, prin mecanismele de reducție fenomenologică se devoalează „lumea” poetului, concentrată în jurul unor arhetipuri, ale căror semnificații simbolice transcend realitatea empirică, coborând în profunzimile sensurilor spirituale. Așa ar fi, de pildă, ființele misterioase, expresii simbolice ale unui indicibil dublu, ce populează poezia lui Eminescu (călătorul, strigoiul, demonul, titanul, geniul) sau metaforele simbolice ori miturile, cu întreaga lor încărcătură imaginativă și de semnificație, unde are loc - cum precizează exegetul - „procesul deschis al disocierii și reasocierii imaginii cu ideea, în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290206_a_291535]
-
primenesc energiile vitale. Cel care era în pragul colapsului existențial se trezește acum ridicat de o pneuma. E salvat. Și poate salva la rându-i pe cei care în locul scrisului au darul cititului. Între scriitor și cititor se insinuează o indicibilă complicitate și simbioză. Cititorul nu este un parazit al operei scriitorului, ci este un interpret al ei. Catharsisul livrat de literatură insului este o bună gură de oxigen în vreme de arșiță. Literatura însă nu salvează doar individualități, ci uneori
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
înalte trepte ale ierarhiei sociale și politice. Deși sunt descrise turpitudinea și promiscuitatea Bucureștiului de altcândva, urbe de la „porțile Orientului”, totuși din paginile romanului se degajă un farmec particular. Cu o remarcabilă intuiție artistică, C. a putut extrage o poezie indicibilă din boema și surparea prin viciu a personajelor coborâtoare din stirpea aristocratică. Peste tot este infuzată poezia tainei, a ființelor stranii, corelată cu voluptatea farmecului nocturn. Scriitorul șterge adesea hotarul dintre trecut și prezent, interferează datele realității cu cele ale
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286089_a_287418]
-
Mondadori, Milano, 1969, pp. 365-369. Bolelli, Tristano, "Leopardi e le lingue antiche", în Leopardi e îl mondo antico, atti del V Convegno internazionale di studi leopardiani, Olschki, Firenze, 1982, pp. 11-29. Borello, Rosalma Salina, "Oltre l'arco chiuso. Dicibilità dell'indicibile în Salvatore Quasimodo", în Salvatore Quasimodo. La poesia nel mito e oltre, a cură di Gilberto Finzi, Laterza, Bari, 1986, pp. 217-244. Bosco, Umberto, "Leopardi, Thovez e i Crepusculari", în Realismo romantico, Sciascia, Caltanissetta Romă, 1959, pp. 263-277. Campailla, Sergio
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
uniscono lo spirito alla natură, nella brama di un infinito che superi ogn'ora / nel tempo che parve eternă, d'uno spazio che d'angeli morți sorride, d'un paradiso che attende îl suo dio d'anima e di pietra. Indicibile sentimento, forse îl solo fecondo nella lirica contemporanea. S'ha da chiamarlo soltanto romanticismo? în Eugenio Montale, op. cît., p. 112. 228 Poezia lui Salvatore Quasimodo este nelle părți più notevoli, una poesia che tende ad alzarsi con la leggerezza
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
Stefanile, Quasimodo, Edam, Padova,1943. 267 Versurile îi aparțin lui Étienne Mallarmé: "Un coup de dés jamais n'abolira le hasard", Oeuvres complètes, Bibliothèque de la Pléiade, Paris, 1970, p. 475 iar observația Rosalmei Borello "Oltre l'arco chiuso, dicibilità dell'indicibile", Salvatore Quasimodo, la poesia nel mito e oltre, cît., p. 237. 268 Salvatore Pugliatti, 1974, op. cît., p. 111. 269 Gli ardiri rispetto a cerți modi epiteti frasi metafore, tanto commendati în poesia e anche nel resto della letteratura e
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
și meditațiilor expansiv-defensive, ca în baroc („odaia-scoică- ascunde o perlă în cădere”, ca alegorie a trăirii poetei). S. cultivă și forma fixă. Cu Sfera de apă (1981) melancolia ritualică evocă facerea poeziei (Melancolii), legile invocate cândva de Orfeu vorbesc despre indicibilul („nici rău, nici bine”) asupra căruia întrebarea poetei („Ființa cui e însăși Poezia?”) se suspendă („Poesis între cifre tace greu”). Rămâne intuiția genezei metonimice a lumii („norii-n glie zămislesc o rimă”), în care cele mici și obișnuite sunt iscate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289922_a_291251]
-
a spune lucrurilor pe nume, fără teama de a fi sancționat de vocea majoritară a tribului. De ce iubim femeile (carte comercială, supraevaluată) e executată sec: "Titlul cărții lui Cărtărescu angajează cuvântul "iubire", dar acoperă amintiri total lipsite de miracolul iubirii, indicibil în profunzimea lui. Pândit de pericolul grafomaniei, ca mulți alți publiciști, Cărtărescu face abuz de favoarea tiparului, publicând tot ce-i iese de sub condei." Într-un alt loc, pălmuța se duce înspre o celebritate literară ieșeană, transformată de fosta conducere
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
ai săi". Ipoteza e mai mult decât plauzibilă, știut fiind că inconștientul joacă un rol însemnat, niciodată pe deplin deslușit, în mecanismul creației literare. Aprecierea literaturii contemporane în funcție de calitatea ei de "poveste" și de capacitatea de a sugera "miracolul iubirii, indicibil în profunzimea lui" (zice Elvira Sorohan), denotă o viziune părtinitoare, specifică judecății de gust, subiectivă în esență, și nu celei de valoare. Dar la fel de părtinitor a fost și gustul literar al celor mai importanți critici români, de la Maiorescu (care respingea
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
stă o venerație comună pentru ceea ce fiecare în parte consideră a fi autoritatea absolută. Imago-ul politic este o „icoană” (instaurativă de sens) și se deosebește radical de simpla imagine. Imaginea este putere și sens pentru că poate trimite la un indicibil aflat literalmente dincolo de ea. (Edificatoare în acest sens este definirea icoanei ca anamneză de către cel de-al VII-lea Conciliu Ecumenic de la Niceea din 784). Există voci care acuză un anume iconoclasm la Platon, invocând pretinsele sale rezerve față de arta
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
decât a științelor naturii, Dubuisson susține că "sincretismul lui Eliade preia, deformează, simplifică, amestecă fără a justifica vreodată opțiunile; se mulțumește să invoce pentru aceasta o transcendență, cu atât mai vagă cu cât ea este absolută în ochii autorului, deci indicibilă."382 Yo-han Yoo, o specialistă coreeană în studiul istoriei religiilor, aduce o critică la această critică a operei lui Eliade, argumentând că acuzele proferate de către autorul francez denotă mai degrabă inabilitatea acestuia de a cuprinde întregul câmp disciplinar al operei
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
din urmă sunt guvernate în mare parte de inconștient, de unde și fascinația imaginii, a cărei putere nu rezidă în enunțare, ci în evocare (ceea ce este evocat este mai important decât ceea ce se arată, deoarece se află în raport direct cu indicibilul și revelează ceea ce într-un discurs formal ar cădea sub incidența prohibiției, chiar dacă pe alocuri ar putea fi acceptat tacit ca fondat: desenul arată că "regele e dezbrăcat").521 Dacă textul scris este o cale spre cunoaștere, un "mod de
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
canoanelor estetice ale unei taxonomii de valori tradiționale, și ajunge la concluzia că sursa ostilității este tocmai "monstruozitatea" ei tipografică (nu este nici desen pur, nici text limpede), acel "monstru plurivalent" care este ideograma și care se plasează la limita indicibilului, necesitând o decriptare îndelungată și delicată, în calitatea ei de "obiect fantasmatic și racursi semantic insolent". Bernard Toussaint, op. cit., p. 81. 573 Ibid, p. xv. Wright utilizează sintagma "formule narative" în accepțiunea lui John Cawelti, care le consideră "moduri în
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]