235 matches
-
îl juca faptul în epistema secolului al XIX-lea. Între două forme politice opuse: totalitarismul și integrismele (creștin, islamic, hindi), democrația, bazată pe proiectul individului și societății și cunoașterea-recunoașterea celuilalt își continuă traseul, nu rareori sinuos și dificil: "Ea este indisociabil legată de mișcarea centripetă ce apropie de noi tot ceea ce raționaliștii, expulzaseră, refulaseră: sexualitate și folie, inconștient și univers colonizat, muncă proletară și experiență feminină" (A.Touraine, 1994:201). Este o reconfigurare a lumii, marcată de întoarcerea a tot ceea ce
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
faptul că o persoană este nevăzătoare, fotografia în locul persoanei înaintea unui interviu de angajare). Unirea formei sensibile (semnificant, expresie) cu un conținut inteligibil (semnificat, conținut) generează semnul lingvistic. SEMNIFICANT Latura materială a semnului lingvistic. SEMNIFICAT Latura non sensibilă a semnului, indisociabil legată de semificant, conform reglementărilor codului. SIMBOL 1. În semiotica peirciană semn care trimite la obiectul denotat în virtutea unei legi, convenții. El este general și identifică clase. Relația care îl unește cu obiectul nu este nici analogică (ca în cazul
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
cu narațiunea vizuală, Observă, comentează și valorifică însă, referindu-se la opera lui Otto Pacht, extinderea proiectului de conectare a privitorului la imagine. Lewis arată că în accepția lui Pacht, percepția în sine este deja interpretativă, privirea și gândirea sunt indisociabile și izbucnirea bruscă, inegalabilă și deplină a seriilor de imagini se confruntă cu imobilitatea, tăcerea și încercarea de a transmite o poveste desfășurată în timp. O poveste prezintă o secvență de evenimente: . Lewis arată că metoda lui Pacht, fondată pe
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2198]
-
cu narațiunea vizuală, Observă, comentează și valorifică însă, referindu-se la opera lui Otto Pacht, extinderea proiectului de conectare a privitorului la imagine. Lewis arată că în accepția lui Pacht, percepția în sine este deja interpretativă, privirea și gândirea sunt indisociabile și izbucnirea bruscă, inegalabilă și deplină a seriilor de imagini se confruntă cu imobilitatea, tăcerea și încercarea de a transmite o poveste desfășurată în timp. O poveste prezintă o secvență de evenimente: . Lewis arată că metoda lui Pacht, fondată pe
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2197]
-
cu narațiunea vizuală, Observă, comentează și valorifică însă, referindu-se la opera lui Otto Pacht, extinderea proiectului de conectare a privitorului la imagine. Lewis arată că în accepția lui Pacht, percepția în sine este deja interpretativă, privirea și gândirea sunt indisociabile și izbucnirea bruscă, inegalabilă și deplină a seriilor de imagini se confruntă cu imobilitatea, tăcerea și încercarea de a transmite o poveste desfășurată în timp. O poveste prezintă o secvență de evenimente: . Lewis arată că metoda lui Pacht, fondată pe
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2196]
-
au acordat cea mai mare importanță organizării regiunilor, ca acțiune ce comportă o reformă a Statului. În lucrarea Vers un ordre social chrétien. Jalons de route 1882-1907, La Tour du Pin a oferit o foarte bună prezentare a acestor concepții indisociabile de corporații și prea puțin preocupate de democrație și de libertăți. Dar în propunerile lor privind regiunile, creștin-democrații rețin aporturile catolicilor liberali, care vedeau în promovarea autonomiilor regionale nu apariția unei societăți creștine, ci garanția apărării libertăților. În L'Avenir
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
daruri prețioase, Tora, pământul lui Israel și lumea ce va să vină, și toate trei în suferințădd. Mai multe pagini din Midrash încurajează primirea suferinței ca un mijloc de a evolua și a se desăvârși. Într-adevăr, ea apare ca indisociabilă de natura umană, ca motor al devenirii și dezvoltării acesteia și ca o cale de expiereee. Noul Testament a prelungit, atenuând-o, interpretarea evreiască a suferinței. Epistola lui Iacov reflectă această influență evreiască asupra creștinismului timpuriu. Aici este afirmată virtutea încercărilor
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
evreiești din Europa Centrală, îndemnându-i totodată pe evrei să rămână evrei fără ca asta să constituie un pericol, de vreme ce numai religia îi diferenția de anturajul lor creștin. Iudaismul era de acum redus la o comunitate religioasă, iar viața evreiască era indisociabilă de condiția diasporei. Accesul la cetățenie se dovedea astfel o necesitate pentru acești evrei care trebuiau să uite că fuseseră un popor. Se contura astfel portretul unui iudaism anistoric, în esență obiect de persecuție și opresiune, al unui popor martir
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
în numele celor care muriseră în lagăre și al viitorului mai bun care trebuia asigurat noilor generații. Fondarea statului Israel câștiga astfel în moralitate. Toate sacrificiile erau justificate, precum și toate suferințele provocate palestinienilor. Acest stat era sacru, iar sacralitatea lui era indisociabilă de genocid. Procesul lui Eichmann legitima acest model de prezentare atât în statul evreu, cât și în diasporă. Dar nu era deloc o prezentare anodină. Pentru supraviețuitori, ea era cea a suferinței lor, pentru tinerii israelieni, un mod de a
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
Ceea ce se joacă acum este primul act, marea uvertură a acestui război, al cărui scop final, precum, cu șaizeci de ani în urmă, soluția cu același nume, este distrugerea statului Israel"qqqqq. Cum o atestă din nou această declarație, caracterul indisociabil al Holocaustului și al "izbăvirii" lui, Israelul, este în mod regulat adus în prim-plan în situațiile de criză, minore sau majore. Contrastul este frapant dacă ne amintim că în 1955, când s-a pus problema ridicării unui Memorial al
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
organele lor, în lipsa unei culturi evreiești bogate și creative, permite adunarea oițelor mult timp împrăștiate în luptele cetățenești și în ideologiile anilor de după război. Din acest moment se intră în exclusivitatea unei memorii care marchează distanțarea de universalism, atât de indisociabilă, până atunci, de vocația evreului modern de a dori să schimbe lumea. Ruperea contractului dintre evrei și țările în care locuiau în timpul celui de-al Doilea Război Mondial pregătise această turnură, care devenea tot mai vizibilă odată cu impasul conflictului israeliano-palestinian
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
extraordinar de îngust pe care iacobinismul acceptă să-l acorde exprimării diversității, una dintre fațetele acestui război al memoriilor este respingerea Celuilalt, ale cărei manifestări principale, în perioadă de criză, sunt antisemitismul, ostilitatea antievreiască și corolarele ei. Supralicitarea victimității este indisociabilă de concurența între victime. Această tendință ne vine din Statele Unite. Dar acolo legitimitatea multiculturalismului limitează dezechilibrele prea flagrante. Aici suntem abia la începutul procesului, iar această concurență riscă pe termen lung să acopere în Franța adevărata dezbatere politică. Cu atât
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
teritoriu de altundeva, de dincolo de real, o realitate mereu înscrisă într-o rețea de tensiuni între viață și moarte, vizibil și invizibil, material și imaterial, incarnat și dezincarnat. În fond, este vorba despre raportul dintre materialitatea teatrală și elementul fantomatic. Indisociabilă de aceste luări de poziție în privința statutului realității în teatru, se redeschide și problema actorului. Un actor plasat și el în zona unei duble determinări: animat și inanimat, corp viu și manechin sau marionetă. Un actor situat între imobilitatea statuii
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
sălbatice, furia demenței criminale. Corul nu se înșală în această privință: „E Gorgo, fiica nopții, înconjurată de viperele ei cu o sută de limbi șuierătoare, e Lussa, a cărei privire te împietrește”. Ca și Gorgo, ca și eriniile, Lussa e indisociabil legată de ideea răzbunării cerute de sângele vărsat, de pedepsirea vinovaților pentru faptele lor de neiertat. Iar când Heracles, pradă acestei furii ucigașe, își va omorî propriii copii crezând că sunt copiii lui Euristeu, privirile lui crâncene, fioroase, vor semăna
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
care poartă în ea forța străvechilor efigii și în care se ascunde, în același timp, posibilul vid al simulacrelor. Forma (shape) conturată, imaginea croită „după asemănarea cu... ” au deopotrivă consistența realității și inconsistența iluziei. Aceasta este însăși esența puterii magicianului, indisociabilă de puterea teatrului. Magicianul shakespearian, maestrul provocării aparițiilor, este totodată cel ce se folosește de ispitirile aparenței, cel a cărui artă poate fi definită ca un veritabil iluzionism al asemănării. Iar în contextul creștin propriu lui Shakespeare, această „uzurpare” a
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
land”. Într-adevăr, suntem pe tărâmul minunilor. Prin jocul imprevizibil al dublurilor, pătrundem într-o lume a închipuirilor, a năzăririlor, unde iluzia poate fi luată drept realitate, unde totul te îndreptățește să crezi în existența fantomelor. Căci jocul dublurilor rămâne indisociabil de metamorfozele, de transformările produse deopotrivă în spirit și în formă; el aparține neîndoielnic domeniului magiei. În finalul piesei, ducele se declară incapabil să dea un verdict categoric, ce ar putea decide o dată pentru totdeauna natura celor două elemente ale
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
fi trezit deodată întoarsă la vârsta copilăriei”, căci „copilăria e ca și moartea; o lumină, un sunet, un strigăt iau proporțiile unor arătări uriașe”. Fapt care ar explica de ce, în opinia lui, toată această „hârjoană idilică” din spectacolul discutat este indisociabilă de „ceva insolit, ceva ce reprezintă însuși fondul operelor shakespeariene și care le apropie atât de mult de dramele grecești”. În pădurea din Cum vă place, dincolo de jocuri frivole și de giumbușlucuri, ba în chiar miezul lor, Artaud aude „voci
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
natura imuabilă a operelor. Chestiunea îl obseda pe Craig, care condamna aspru devierea, în teatru, de la proiectul originar, fondator, al regizorului și care vedea un remediu al acestei devieri în apelul la Supramarionetă. Supramarioneta, paliativ ce caută să suprime viciul indisociabil de prezența omului ca material veșnic supus accidentalului, erorii sau schimbării. Pe scenă, actorul în carne și oase îl dezamăgea profund. Două mari figuri emblematice i-au adus acestei probleme soluții practice, cert antinomice, dar eficace din punct de vedere
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
fi sesizate atât „starea” proiectului scenic, cât și efectele sale asupra publicului: supravegherea de parcurs le vizează pe amândouă. Născută în același timp cu punerea în scenă, supravegherea de parcurs este, ca și aceasta, de dată recentă. Cele două sunt indisociabile. Relație organică, relație ombilicală. Regizorul trece de la produsul finit la supravegherea infinită: ea nu se oprește decât odată cu încetarea reprezentațiilor - cele două „finaluri” coincid. Oglinzi și transparențătc "Oglinzi și transparență" Supravegherea a cunoscut o tratare diferită din momentul în care
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
epurările fizice sau simbolice de persoane, stigmatizările prin injurii În presa de scandal, malversațiunile economico-editoriale, evidența strictă a dosarelor și a instrumentelor de scris, sabotările ședințelor scriitoricești Încarcă de dramatism contrastiv un tablou Învăluit În culorile omogenizante ale liniei oficiale. Indisociabile de mecanismul cooptărilor, integrărilor și Încurajărilor financiare, opresiunile iau Înfățișarea libertăților dirijate. A lupta Împotriva cenzurii și din interiorul spațiului pe care ea Îl tutelează rimează cu a te confrunta cu un sistem Întreg beneficiind de recuzita pe care tot
Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
pe lăbuța unui iepure, ar putea fi reprodusă pe aceeași lăbuță a altui iepure prin simpla injectare, într-o parte oarecare a corpului, a unei mici cantități de sânge a animalului deja analgeziat. Din perspectiva MTC, psihismul este un sistem indisociabil al corpului fiind conceput pentru a practica schimburi energetice cu organele. Operațiile pe care le realizează psihismul (deducție logică, analiză senzorială, imaginație, luarea deciziilor etc.) nu-și au originea doar în sistemul nervos central. Ele sunt rezultatul unei mișcări de
Manual de masaj tradițional chinez by Michel Deydier-Bastide () [Corola-publishinghouse/Science/2060_a_3385]
-
nu le aveam la vremea respectivă. Celebrul "micro-macro", chiar îmbogățit de "mezo", îmi apărea atunci ca o viziune foarte diminuată a nivelurilor de organizare, infinit mai complexe de fapt, și care legau o pluralitate de logici diferite, conflictuale și totuși indisociabile, ce trebuie arti-culate-armonizate fără a-l exclude pe vreunul, fără a le reduce la unul singur. Credeam amîndoi că la nivelul social, conflictul e în natura lucrurilor. Ce e îngrijorător nu e conflictul, ci absența sa, deoarece atunci cînd nu
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
seduși de mitul unei informatici democratice și descopereau în noile mijloace de comunicare o posibilitate de a dezvolta participarea cetățenească democratică. În anii '80 și '90, atacurile împotriva "tehnoștiinței moderne ce ridică obstacolul major în dezvoltarea unei cunoașteri deschise, multidimensionale, indisociabile de viața noastră individulă și socială sub toate aspectele sale"172 devin mai clare, fie în articolele apărute în Science/Culture, fie în Trans-versales. În 1992, ca răspuns la apelul de la Heidelberg care denunță "ecologia ca o ideologie irațională", reafirmă
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
stînga" și devine deputat al de-partamentului Isère (1968-1973). În 1973, publică La société éclatée, de la première à la seconde révolution mondiale (Societatea spulberată, de la prima la a doua revoluție mondială). Pentru David Rousset, reflecțiile istorice, analizele politice și acțiunea sînt indisociabile. 21 Centrul internațional de cercetare și studii transdis-ciplinare, al cărui vice-președinte e Jacques Robin, a fost fondat în 1987. 22 Gérald Edelman, Biologie de la conscience (Biologia conștiinței), Odile Jacob, 1992. 23 Leroi-Gourhan a murit în 1986. 24 Am păstrat de
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
pe care le dau naștere. În cartea Nașterea clinicii (1963), istoricul francez tratează diversele enunțuri din istoria medicinei prin raportul semn-semnificant-semnificat. De exemplu, este de părere că raportul, esențial pentru practica medicală, anamnezic-diagnostic-prognostic s-a întemeiat pe un raport primar indisociabil semnificant-semnificat. Saussure a atribuit o concepție de reprezentare suverană pentru vorbire și limbă din moment ce consideră scrierea ca având "unicul scop" de a reprezenta limba. De fapt, scrisul este o activitate în sine, dincolo de vorbire și de limbaj. Scrisul poate comunica
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]