246 matches
-
sau glandular, stromă fibroasă.Tumoră anaplastică din celule stratificate fără formare de punți intercelulare sau producție de cheratină. Aparat Golgi bine dezvoltatCelule de formă variabilă, nuclei mari, citoplasmă abundentă, granule cu miez dens și diferențiere neuroendocrină Celule rotunde cu membrane indistincte, granule citoplasmatice neurosecretorii, procese „pseudopod-like” între celulele din apropierea membranei bazale. Imuno-histochimicAc policlonali la citokeratina tip epidermal, la Ag de membrana epitelială EMA, Ag carcino-embrionar CEA și proteinele plăcii desmozomaleAc monoclonali fie la o moleculă de glicoproteină asociată membranei fie la
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by TEODOR HORVAT, ALEXANDRU NICODIN, CEZAR MOTAŞ () [Corola-publishinghouse/Science/92109_a_92604]
-
urmă, o poveste a timpurilor. Cu titlu prescriptiv (manualul) sau anecdotic (literatura parașcolară), ea rămâne cea mai abilitată formă de educare a reprezentărilor temporale culte. Firește, în aceste pagini, timpul supraviețuiește prin faptele actorilor săi, cei care întrerup curgerea lui indistinctă și ni-l transmit sub formă de trecut. Misiunea povestitorilor-educatori rămâne deci administrarea cât mai abilă a celor trei mari dimensiuni narative: durata, faptul istoric, protagoniștii. Construirea unui oarecare fir cronologic cum ar fi cel invocat de Dumitru Almaș nu
Didactica apartenenţei : istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
Înfundați În rutina grijilor cotidiene, măcinați de orgolii și prejudecăți primitive, datorate lipsei de informație, de idealuri elevate și de orizont intelectual. În orice societate, oricât ar fi ea de democratică și egalitară, adevăratul intelectual nu se topește În masa indistinctă a acesteia, ci se plasează deasupra ei, ca o conștiință critică și lucidă, ca o voce menită să rostească adevărurile necesare, adeseori incomode, dar vitale pentru sănătatea spirituală a Întregului organism social. Revenind Încă o dată la istoria universității clujene, următorul
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
numește Liviu Maior XE "Maior" ), provocată, În primul rând, de distanțarea treptată a revoluției maghiare de austrieci. Inițial, În primăvară (când preoții români predicau ascultarea deplină față de autorități), Împăratul, guberniul Transilvaniei, nobilii proprietari și oficialitățile militare alcătuiau cu toții, În mod indistinct și solidar, baza instituțională a ordinii care trebuia apărată, inclusiv de către țăranii români, pentru a dovedi În acest fel că sunt cetățeni loiali, care merită să fie recompensați pentru atitudinea lor responsabilă. Din vară Însă, Începe o concurență acerbă a
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
cosmic, de regulă codrul sălbatic și grandios, poetul simbolist transportă singurătatea în cavouri și pune totul sub semnul unei culori unice care, în fapt, sugerează o dezolantă, apăsătoare culoare metalică (plumbul care nu are propriu-zis o culoare sau are una, indistinctă, negrul degradat spre cenușiu). Care este simbolul memorabil, unde e marea poezie în aceste versuri care adună și învârt asemenea detalii?: „Dormeau adânc sicriele de plumb / Și flori de plumb și funerar vestmânt - / Stam singur în cavou... și era vânt
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285530_a_286859]
-
felul, practicile intertextualității se repertoriază ușor și se lasă descrise 34 (Samoyault: 2001, 5). Autoarea studiului asupra intertextualității apreciază rolul jucat de Gérard Genette în trecerea noțiunii din lingvistică în poetică. Scriitorul Palimpsestului a diferențiat două tipuri de relații altădată indistincte și confuze, conform celor două categorii, de intertextualitate și hipertextualitate, separate pe considerentul că prima desemnează coprezența a două texte, iar cealaltă arată când un text derivă din altul (vezi supra). Capitolul dedicat memoriei literaturii actualizează tipologia practicilor intertextuale în
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
visurile lui Daniel, calfă de alămar, literatura mistică intersectând istoria profană: un rabi Pincas face aluzie la tatăl scriitorului, Pincu Zissu, iar incendiul de la sinagogă îi prilejuiește protagonistului „retrăirea” unor evenimente petrecute cu două mii de ani în urmă. Un amestec indistinct de reverie, stări extatice și amintiri creează registrul specific, genul de fantastic al acestor proze, precum în Golem de Gustav Meyrink. Nuvelele din culegerea Ereticul de la Mănăstirea Neamțu pierd din tensiunea primei cărți, narațiunea câștigând în schimb coerență și verosimil
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290742_a_292071]
-
fel de lumină nevăzută, un fel de străvezime ce pătrundea"26, cunoașterea care sfârșește în bucuria recunoașterii, vederea care ajunge până la "chipul omului, zămislit din lumină"27. În mod paradoxal, adâncindu-se, vederea nu coboară în nevăzutul absolut, în bezna indistinctă, ci urcă spre lumină; de fapt, aici urcarea și coborârea sunt cuprinse în acolada aceluiași act: doar privirea înclinată - închinată - poate să se înalțe mai presus de ceea ce cade în simțuri, devine vedere. Smerită, aplecată în praful pustiului și al
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
vreo expoziție ori despre vreun spectacol, încît ai impresia că românul nu s-a născut doar poet, ci și critic. Într-un eon, vorba lui Blaga, atît de pestriț cum este cel pe care-l trăim azi, cu un amestec indistinct de cover, remake, fake și ce-o mai fi, cînd a devenit capodoperă muzicală o făcătură ca Gangnam Style sau cînd Harlem shake reprezintă mai cu seamă pentru tinerii sms-iști și care excelează într-o limbă cum este facebook-eza dansul
Cel de-al treilea sens by Ion Dur [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
de-a lungul timpului", prin amintire și alcătuiesc o "unitate de viață" (Lebenseinheit): Conștiința unei trăiri și natura sa, existența-ei-pentru-mine și ceea ce există în ea pentru mine, sunt una: trăirea nu se opune ca obiect subiectului aprehensiunii, ci existența-ei-pentru-mine este indistinctă de ceea ce există în ea pentru mine" (s.n.). Printr-o formulare foarte plastică: "Nu există nici un fel de locuri în spațiu din care s-ar putea vedea ceea ce există în spațiu", Dilthey diferențiază încă o dată imaginea de trăire, subliniind imposibilitatea
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
și a conținuturilor experienței", cât și "a liniilor de delimitare dintre diferite clase ale cunoștinței, pe care logica și teoria cunoașterii tradiționale le-au instituit într-un sistem de enunțuri admise științific"152. Bineînțeles, Riedel are aici în vedere reunirea indistinctă sau contopirea reprezentărilor, evaluărilor și scopurilor 153 în "conexiunea dobândită a vieții psihice", adică la nivelul acelei structuri secundare despre care am mai vorbit și a cărei origine se află în categoriile "reale" ce alcătuiesc structura primară a trăirii (vezi
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
cu lumea...Prea multă teorie pentru a defini propensiunea națională spre petrecerea colectivă nu este necesară. O știa prea bine Caragiale, îmbătat de plăcerea de a privi și de a fi în posesia adevărului uman cuprins în pornirea spre existența indistinctă, ce acordă gregarității, in-diferenței, un loc categorial. Cine crede că autorul și-a făcut o profesiune de credință din "simt enorm și văz monstruos" pare a scăpa din vedere tocmai apetitul enorm al scriitorului pentru situațiile cocasse, pentru ceea ce este
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
intensitatea câmpului sau densitatea energiei era maximă. În anul 1985 laboratoarele de cercetare Almaden de la IBM aveau să fotografieze pentru prima dată organizarea moleculelor de germaniu folosind un microscop electronic. Spre surpriza cercetătorilor, ceea ce au văzut semăna cu niște sfere indistincte, întrepătrunse, organizate conform unor modele repetitive, ordonate. Această structură observată semăna însă cel mai bine cu un model creat de unde staționare, în care nu se regăseau deloc orbitele electronilor ! Modelul semăna cel mai bine cu cel al radiației produse de
Conexiuni by Florin-Cătălin Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/667_a_1016]
-
a fost receptat ca o soluție extremă la problema carteziană a interacțiunii minte-corp: intervenția divină este adevărata cauză, propria voință a individului nefiind decât ocazia 32. ontologism = doctrină filozofică; prima cunoaștere a minții umane este cunoașterea imediată sau cel puțin indistinctă a lui Dumnezeu, toate celelalte lucruri fiind cunoscute dependent de acesta 33. panteism = teoria conform căreia Dumnezeu și universul sunt identice (sec. 18, irlandezul J. Toland); panteiștii susțin imanența și resping caracterul transcendent și personal al divinității; teismul creștin a
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
nu lăsa să se creadă că asemenea transformări ar fi posibile pe cale pașnică. De unde trista singularitate românească. Acestor două succese le-a fost asociat un alt fel de trăire a identității, o altă relație față de lume: națiunile ieșeau din imaginea indistinctă a "celor din Est" și căpătau voința de a (re)deveni european și de a acționa pentru a intra în Comunitatea Europeană. Al treilea succes, cel puțin așa cum este el trăit în Est, este cel de a putea trăi într-
1989-2009. Incredibila aventură a democraţiei după comunism by Lavinia Stan, Lucian Turcescu [Corola-publishinghouse/Administrative/882_a_2390]
-
dimineață mi s-a părut de nesuportat. Am putut să contemplu adîncimea navei și înălțimea ei. Însă nici acum n-am trecut dincolo de tabernacolul cu racla Sfîntului Ioan cel Nou. Pe latura dinspre interior a raclei erau mai mulți credincioși, indistincți în smerenia lor, în afară de un cuplu de tineri, pe care îi voi reîntîlni și în capelă, unde au format din lumînări aprinse numele lor: Tina + Costel. La căpătîiul Sfîntului, un popă pleșuv, palid, obosit, spovedea și dădea sfaturi celor care
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
află pretutindeni într-o indiferen- țiere care devine manifestă nu atât pentru o urbanitate nedecantată de rural, cât pentru o umanitate nedecantată de reziduurile de animalitate. Ceea ce asigură distincția, suavitatea și serenitatea unui peisaj idilic, este aici expre- sia unui indistincții orduriere. Încercarea de desprindere de această animalitate pe care Mița Baston o intenționează printr-un simbolic zbor apoteotic sfârșește în noroi. Ceea ce se găsește în nota comicului caragialesc, un lirism exacerbat, este recuperat de către Pintilie cu un accent în plus
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
un pește sau o muscă. Cu toate acestea, astăzi luăm în serios ceea ce Einstein, din cauza tendințelor panteiste, avea încă dificultăți să accepte: faptul că ordinea ("Cosmosul") și necesitatea sunt doar o parte a universului. O alta este dezordinea ("Haosul"), indeterminatul, indistinctul, cazualul, dovedit de întreaga dezvoltare a cosmosului și în special mecanica cuantică pe care Einstein o refuzase tocmai din acest motiv. Oricine cunoaște admirabilele progrese ale științelor naturale din ultimile două secole începând cu Kant nu poate decât să se
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
Virginia, sora Herminei, încă un copil, sau Paulina, mătușa lor, femeia-fecioară; incestuoasă, când intră în joc mama fetelor; provocator-scandaloasă, căci posedarea mamei are loc în prezența Virginiei adormite), în fapt, sunt experiențe „la marginea morții”, în atracția fatală exercitată de indistinctul dionisiac (Nietzsche figura între lecturile preferate ale lui C.) Obsesiile mistuitoare ale lui Emanoil, pentru care femeia e vis, poezie trăită, halucinată, pentru că în voluptate este presimțită amenințarea primejdiei de dezindividualizare și moartea („Nu mai exist!”), au rezultate remarcabile în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286158_a_287487]
-
firmitas, rs. tvérža „întăritură, tărie, soliditate, trăinicie” etc. În al doilea caz, surdos se opune semantic vigorii și strălucirii lui lux, cum arată lat. surdus „lipsit de strălucire, tern, insensibil, surd, necunoscut, inanimat, lipsit de sonoritate, obscur, ocult”. Sensul de „indistinct” al acestui cuvânt se referă nu numai la auz, ci și la miros, culoare, vedere, la materie în general și la perceperea de către om a manifestărilor ei. Divinitatea lituaniană echivalentă lui Zamolxis (Žameluks / Žiameluks / Žemeluks) cu ultimul component însemnând „lumină
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
curți mari și pustii, abandonate unei vegetații haotice. Curtea lui Moș Costache este un veritabil parc, cu chioșc și copaci numeroși, iarbă netunsă și cărări improvizate. Deși la stradă casele sunt apropiate, fundurile de curte par să fie depărtate și indistincte între ele, separate eventual formal. Nu altfel stau lucrurile în Casa cu Molii a mătușilor lui Jim din Cartea nunții. Clădirile sunt scunde și înconjoară un teren comun, fiind construite prin adițiune aleatorie. Și Moș Costache Giurgiuveanu, când vrea să
[Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
simplitate adîncă, de care stilul Coenilor, cu compozițiile lor studiate, academice, rămîne foarte departe. Dilema Veche, februarie 2008 Evadare Scafandrul și fluturele/Le scaphandre et le papillon (Franța-SUA, 2007), de Julian Schnabel La început nu există decît forme și zgomote indistincte. Apoi formele devin siluete, zgomotele devin voci ; spectatorul realizează că vede prin ochii unui om accidentat care tocmai și-a revenit în simțiri, într-un spital, și că una dintre voci e a lui. Apoi realizează că vocea asta n-
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
căror înflorire contrazice orice analiză non ideologică a fenomenului care ar fi condusă potrivit perspectivei dreapta stânga. În schimb, paradigma lui Rokkan permite descurcarea încâlcelii multipartitismului într-o manieră clară, elegantă, fără a fi necesar să se recurgă la categorii indistincte precum "populism". De altfel, grija pedagogică în cazul expunerii sistemului de partide din Țările de Jos ne-a făcut să recurgem în 1969 la modelul celor patru clivaje. Dacă lăsăm la o parte cazul englez, german și francez, pentru a
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Administrative/916_a_2424]
-
legați ca de-un ecou, / La împerecherea clipei și la desperecherea ei, / Când e și moarte-n tot și naștere din nou” (La împerecherea clipei, în Poeme). Alteori perindarea în lume îl conduce pe insul rupt de obârșie în masa indistinctă, depersonalizată, în visul halucinant al pierderii de sine: „Ce număr port, deci, ce fel de număr / Mai este și capul meu, greu de răspuns - / Și-am dat să ies întinzând mâna spre ușă / Și iarăși, țin minte,-am atins chiar
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290689_a_292018]
-
să avem o escală, conform hărții inițiale a traseului nostru. La fel a ieșit din calcule San-Sebastian, capitala Țării Bascilor, din motive de securitate, ni s-a spus. Germania văzută prin fereastra vagonului nu ține să ne impresioneze. Un amestec indistinct de Est și Vest. Arhitectura caselor e mai săracă, mai austeră. Stații de triaj în care oprim, cu conștiința efemerului. Mai ales că și calitatea vagoanelor noastre, comparândcu TGV-ul franțuzesc, lasă de dorit. Seamănă destul de mult cu cele românești
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]