232 matches
-
lor divin, iubirii atotcompătimitoare pentru ceilalți. E drept: dandy-ul Își asumă singurătatea cu un anumit eroism, uneori tragic. El are curajul de a Înfrunta o lume Întreagă, refuzând să se Înscrie În normă, să cadă În regimul comunului, al indistinctului. Excentricitatea dandy-ului e o formă de apărare În fața agresiunii trivialului și a banalității pline de fadoare. Superioritatea sa afișată, ironia, disprețul, ostentația comportamentului, a veșmintelor, a limbajului sunt o formă de autoizolare În mijlocul unei societăți pe care dandy-i
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
o sursă ușor de detectat, deoarece o descriu și Încearcă să o justifice dandy-i Înșiși: oroarea de viață, de natural, de tot ceea ce i-ar putea Înscrie uniformizator În cadrul speciei. Fertilitatea și fecunditatea naturii Îi dezgustă. Le produce silă indistinctul și vulgarul, pentru că - obsesie a lui Baudelaire - „natura e toată lumea”, „natura mă silește să fac ceea ce face toată lumea”. De aici, rezerva și refuzul față de orice sursă a plăcerii provocată natural, dar și refuzul scârbit de a produce plăcere. Scrie tot
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
când se poate merge la toaletă, unde sunt ieșirile, ce trebuie să facă În diferite situații etc. Aterizarea, când pasagerilor li se comunică ultimele interdicții și li se mulțumește colectiv pentru că au ales o anume companie, accentuează statutul de comunitate indistinctă. Etapa de reintegrare Începe la ieșirea din avion, unde li se mulțumește individual pentru alegerea făcută și continuă prin reluarea, În sens invers, a riturilor de separare: redobândirea identității prin ștampila de la graniță, regăsirea bagajelor, ieșirea din spațiul inaccesibil oamenilor
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
ornamentate), care aduc un surplus de imagini și referințe legitimatoare. Linearitatea coloanelor exprimă ierarhiile sociale: În fruntea paradei sau aproape de obiectul sacru pus În mișcare de procesiune se află Întotdeauna reprezentanții grupurilor conducătoare. În mijlocul coloanelor, nu rareori Într-o masă indistinctă, sunt plasați cei din categoriile dominate. Analizând documentele adunate timp de trei secole În legătură cu procesiunea „Corpus Christi” din Mexico City, Linda Curcio-Nagy notează (1994, p. 3): „Corpus Christi” a funcționat ca o oglindă a societății. Poziția ocupată În procesiune sublinia
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
a dezvoltat Într-o mișcare volburoasă.” (I.-P. Laleye, 1996) Dacă privim cu atenție aceste versiuni, observăm că cele asiatice și cele africane se referă strict la un act cosmogonic: ele descriu modul În care, pornind de la haosul primordial și indistinct, Divinitatea creează un element (vântul, pământul), punând astfel bazele lumii așa cum o cunoaștem. Creația poate fi reușită sau poate eșua, iar efortul cosmogonic este reluat pentru a corecta greșeliele inițiale. În celelalte versiuni, gestul cosmogonic este continuat prin acte teogonice
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
cosmic, de regulă codrul sălbatic și grandios, poetul simbolist transportă singurătatea în cavouri și pune totul sub semnul unei culori unice care, în fapt, sugerează o dezolantă, apăsătoare culoare metalică (plumbul care nu are propriu-zis o culoare sau are una, indistinctă, negrul degradat spre cenușiu). Care este simbolul memorabil, unde e marea poezie în aceste versuri care adună și învârt asemenea detalii?: „Dormeau adânc sicriele de plumb / Și flori de plumb și funerar vestmânt - / Stam singur în cavou... și era vânt
BACOVIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285530_a_286859]
-
pustiu interior; este oroarea față de suflet. Trebuie negreșit înlăturată confuzia care se face între barbar și primitiv. Primitivitatea înseamnă primordialitate și este, cum știm toți, și cum de altfel etnologia modernă a arătat, de o mare bogăție sufletească, dar una indistinctă; primitivitatea presupune o metafizică și o cultură - asta se știe azi foarte bine. Într-un anumit sens și în anumite cazuri nu e ilegitim a se vorbi chiar de civilizație primitivă, cu un caracter foarte rafinat și complex, dar frenatoriu
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
sunt părți sau detalii tablourile dintr-un muzeu sau florile dintr-o grădină. Individul nu se disociază de grup prin sciziparitate; el are o autonomie ontologică, segmentul nu. E adevărat că în comunitățile tribale conștiința individuală ca fenomen moral este indistinctă și nu apare decât printr-o negație dialectică, adică prin antagonismul pe care-l postula Hegel între „Sittlichkeit” și „Moralität”. Dar tocmai aceasta reprezintă tranziția de la comunitate la societate; or, problema civilizației așa cum am încercat s-o pun în cele
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
Gas-City, în care Ovid S. Crohmălniceanu se grăbea să vadă transpusă „experiența de viață a anilor trăiți în universul «socialismului real»”, îi oferă autorului rama necesară unor ficțiuni care proporționează corect banalul, fantasticul și ironicul. Ca eventuală tehnică se remarcă indistinctul tempourilor narative, „discursul ironico- blazat” (Ov. S. Crohmălniceanu), cu efectul că suspansul este aplatizat, iar monotonia substituie, fie și parțial, subiectele. Gas-City e totuși departe de a fi locul unde nu se întâmplă nimic, oferind un repertoriu semnificativ de anecdotică
MANOLESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287988_a_289317]
-
nu mai pare atât de obsedată de drama propriului trup, de feminitatea imposibilă, funebră, cât de drama colectivă, în care intră neputință și vinovăție generală. Moartea, mutilarea nu mai sunt proprii doar trupului sau sufletului individual, ci și unei mulțimi indistincte, dezumanizate, tablourile romantice cu gemeni sau strigoi se transformă în imagini dominate de absurd, de vid, iar conotațiile politic-sociale sunt mai mult decât evidente: „Pradă visului meu / Eram luată și dusă pe sus / Fără greutate, / Și parcă era aievea, / Parcă
MALANCIOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287968_a_289297]
-
alternând respingerea cu participarea întregitoare prin iubire a bărbatului la misterul ,,autocrat”, și „muzical”. Într-o înțelegere care a existat, cu mult înainte ca Baudelaire să se regăsească întreg și în ,,rană”, și în ,,cuțit”, în mitologicul apokatastasis (nume al indistinctului totalității, citat de M.) și care se va întâlni în acel ,,entrelancement de contraires et de toutes les contradictions” clamat, în numele vieții ca sens ultim, de primul manifest Dada al lui Tristan Tzara, poetul va fi deopotrivă atras de ,,vocile
MARTINESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288046_a_289375]
-
complete ale lui Nestorios și fragmente din alte cinci. În documentele de la Efes, în greacă și latină, s-au păstrat două scrisori din 429, adresate papei Celestinus, în care Nestorios protestează împotriva ideii că în Cristos cele două naturi sunt indistincte și, în prima, contra atributului Theotokos; apoi două epistole către Chiril, din care prima este un răspuns la prima scrisoare a lui Chiril către Nestorios (din vara lui 429), iar a doua la „epistola dgomatică” de la începutul lui 430 (cf.
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
în etic și emic, marcând pregnant deosebirea dintre descrierea și explicația realităților unui grup cultural oferit de analistul din exterior (etic) și descrierea și explicarea propriilor realități de către grupul însuși (emic). Grav este - teoretico-metodologic și practic-aplicativ - când imaginea rezultată e indistinctă, când survine imposibilitatea decelării emicului de etic, a fenomenului de percepția și explicarea lui de către subiecții actori, sau când, printr-o aparentă sau reală inocență epistemologică, eticul este substituit aproape total prin emic. E adevărat că la o scrutate mai
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
scrisori complete ale lui Nestorie și fragmente din alte cinci. în documentele de la Efes, în greacă și latină, s-au păstrat două scrisori din 429, adresate papei Celestin, unde Nestorie protestează împotriva ideii că în Cristos cele două naturi sînt indistincte și, în prima, contra atributului Theotokos; apoi două epistole către Chiril, dintre care prima este un răspuns la prima scrisoare a lui Chiril către Nestorie (din vara lui 429), iar a doua la „epistola dogmatică” de la începutul lui 430 (cf.
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
legați ca de-un ecou, / La împerecherea clipei și la desperecherea ei, / Când e și moarte-n tot și naștere din nou” (La împerecherea clipei, în Poeme). Alteori perindarea în lume îl conduce pe insul rupt de obârșie în masa indistinctă, depersonalizată, în visul halucinant al pierderii de sine: „Ce număr port, deci, ce fel de număr / Mai este și capul meu, greu de răspuns - / Și-am dat să ies întinzând mâna spre ușă / Și iarăși, țin minte,-am atins chiar
ZAINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290689_a_292018]
-
visurile lui Daniel, calfă de alămar, literatura mistică intersectând istoria profană: un rabi Pincas face aluzie la tatăl scriitorului, Pincu Zissu, iar incendiul de la sinagogă îi prilejuiește protagonistului „retrăirea” unor evenimente petrecute cu două mii de ani în urmă. Un amestec indistinct de reverie, stări extatice și amintiri creează registrul specific, genul de fantastic al acestor proze, precum în Golem de Gustav Meyrink. Nuvelele din culegerea Ereticul de la Mănăstirea Neamțu pierd din tensiunea primei cărți, narațiunea câștigând în schimb coerență și verosimil
ZISSU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290742_a_292071]
-
figură acră”, lipsă de politețe sau indiferență. Acesta e modul lui de împărtăși dezaprobarea regimului pentru consum, modul lui de a „întârzia” vânzările. Cumpărătorii sunt cei care au nevoie de el, și nu invers. În fața lui nu există decât coada, indistinctă, vorace. Cum spune S2, nu conta sexul, vârsta ș.a. - toți erau tratați la fel, fără bunăvoință. Lipsa de politețe 9 este forma cea mai blândă și mai uzuală de a „apăra” marfa; o formă ineficientă, evident, din moment ce penuria devenise severă
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
o pedală melo, schițele și nuvelele având ca fundal războiul emit sugestia unui realism sumbru. Vieți frânte, pătimiri, drame într-o Moldovă pustiită, prin care se târăsc spre casă, unde nu bucurii îi așteaptă, bieți ostași istoviți, zdrențăroși, betegi. Siluete indistincte într-un peisaj întunecat. Mai mult contur au portretele cu tușă de grotesc (Antohi bogasierul). Umorul, mai rar în creația feminină, colorează plăcut prozele scrise de P., ca în Conu Gheorghieș și conu Alecuță. Îi reușesc și poveștile în canonul
PETRESCU-10. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288789_a_290118]
-
natură să asigure sau nu elaborarea celor mai bune decizii. Dacă pentru acțiune perspectiva normativă este vitală, pentru științele social-umane, care încearcă să descrie și să explice comportamentul real, perspectiva descriptivă este crucială. Presupoziția tacită care stă la baza acestei indistincții este că ambele perspective se fundează pe același model de raționalitate. Din acest motiv, modelele normative sunt de regulă considerate a fi totodată și descriptive, fiind utilizate în explicarea și predicția comportamentului decizional real. În fapt, o asemenea presupoziție, după cum
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
societății postdecembriste, percepția publică a sociologiei ca profesie salvatoare a societății aflate În criză, sociologii fiind solicitați să participe la crearea noilor mecanisme ale puterii și la construcția primelor strategii ale tranziției postcomuniste. Așteptările publice față de sociologie vizau, În chip indistinct, promisiuni vagi de furnizor autorizat de informații empirice esențiale cu privire la starea societății românești, la direcția ei de evoluție, paralel cu o presiune puternică În direcția schimbării paradigmei. Cea mai semnificativă și mai radicală schimbare a fizionomiei disciplinei, din 1989 Încoace
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
subiect istoric riscă astfel să fie eliminat aproape complet de pe scena istorică. Societățile particulare, de tipul statelor naționale sau al comunităților etnice, teritoriale sau culturale, indiferent de poziționarea lor geografică sau istorică, riscă să fie topite într-o societate universală indistinctă și atotintegratoare. Istoria riscă să fie transformată într-o istoricitate ce se autorealizează în mod evolutiv. Duratele lungi riscă să ascundă hiatusuri istorice cu efecte tulburătoare în devenirea ordinii sociale sau să releve o notă de superficialitate în desemnarea unor
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
a noului ca nou, dar și ca mai bun, mai valoros tocmai pentru că este nou. Tradiționalitatea căutării și instituirii noului este în modernitate forma de realizare a modernizării. Deși astfel constituită, nu e cazul să considerăm modernitatea ca o totalitate indistinctă social-geografic și atemporală ca periodizare, în care procese și structuri, instanțe și practici s-ar derula într-o uniformitate mereu identică cu sine. Dimpotrivă, în modernitate s-au constituit și continuă să se configureze perioade distincte și ritmuri sociale ce
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
instituționale: industria și industrialismul, birocrația și raționalitatea administrativă a statului național, relațiile de proprietate, distribuție și consum din societatea capitalistă, drepturile și libertățile individuale și democrația, valorile culturale materialiste și raționaliste, separarea formală a sectorului „public” de cel „privat”. Societatea indistinctă, privită ca totalitate, a fost treptat analizată cu referire la instituțiile și procesele specifice economiei, politicii, culturii și structurii sociale. Modelul analitic dominant a fost unul de tip determinist și voluntarist. S-a considerat adesea că un factor anume are
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
din căsătorii), odată cu creșterea familiilor monoparentale sau consensuale, ceea ce plasează familia românească în aceeași ipostază cu familia din țările dezvoltate. Modernitatea tranziției este contradictorie, chiar paradoxală prin combinația de tradițional și modern, de anticipativ și retrospectiv, care adesea sunt chiar indistincte. Viitorul va decide oricum asupra direcției de constituire a acelei structuri sociale în care corporațiile naționale și europene, chiar globale, vor fi dominante, iar familia se va reînscrie pe acea axă ce rămâne consecvent paralelă cu axa corporatistă. Acest viitor
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
de care îmi vorbisei câteodată... Mi se întâmpla tot mai des să-mi mărturisesc mie însumi că esențialul se ascundea în acele frânturi de trecut. Într-o zi, răspunzând la telefon, mi s-a părut că-ți aud vocea, aproape indistinctă în șuieratul unui apel ce venea parcă de la capătul lumii. Ți-am strigat de mai multe ori numele, pe al meu de asemenea, ultimele pe care le purtasem. După un țârâit surd, comunicația a devenit impecabilă și am auzit, chiar
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]