205 matches
-
tot așa, în senzația iubirii, fenomenul topirii este nu mai puțin revelator și semnificativ. Iubirea este o formă de comuniune și de intimitate. Or, ce poate exprima mai bine această formă decât fenomenul subiectiv al topirii, al spargerii tuturor barierelor individuației? A te topi în iubire înseamnă a încerca un fior organic, ce reduce toată viața din tine la o pulsație și la o pâlpâire, greu de definit. Cu ce te pune în contact iubirea? Nu este ea universalul și specificul
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
În haos Înapoi înspre haosul inițial, înspre haosul absolut! Să desfășurăm subiectiv un proces care să reprezinte intrarea în confuzia primordială, în vârtejul de început al lumii. În noi să crească un avânt înspre învolburarea cosmică, înainte de apariția formelor, înainte de individuație. Simțirea noastră să pâlpâie de acest efort și de această nebunie, de aceste văpăi și de aceste prăpăstii. În interiorul nostru să dispară legile lumii, precum și toate consistențele ei, toate cristalizările și toate structurile, pentru ca, în această topire și dezechilibrare, accesul
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
activitate și manifestare sânt formele vieții. Tot ceea ce faci răsare din sâmburele vieții, dintr-o obscură productivitate vitală. Experiența naivă a iraționalului te situează în imanența substanțială a vieții. De aceea, naivitatea este o expresie directă a iraționalului. În naivitate individuația nu reprezintă un principiu de tragism, fiindcă în naivitate individul nu e separat de lume, ci este asimilat organic fluxului irațional al existenței. Șerpuirile acestui flux pot fi cât de complicate; atunci când trăiești în ele, nu suferi din cauza lor, deoarece
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
românesc, s-a făcut anonim. În zadar încerci să descoperi o realitate vie după acel nimeni care ne ascunde pe toți. Am fost anonimi în anonimat. Așa sânt toate stările preculturale, așa este orice subistorie. Cultura este un triumf al individuației. Ființa individuală ia un caracter specific și o direcție proprie, separîndu-se de colectivitate. Epocile culturale de mare stil au o structură monadică. Lumi individuale, a căror armonie derivă dintr-o comună participare la spirit. O cultură nu atinge culmi decât
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
lui sânt tot atâtea trepte înspre putere. Ura este virtutea politică prin excelență. Cine susține contrariul uită că lumea s-a divizat în atâtea părți, nu mai pentru ca să nu dispară ura. Pluralismul este baza metafizică a urii. El este justificarea individuației, fără de care ura este inconceptibilă. Metafizicile moniste, de la indieni la Schopenhauer și Eduard von Hartmann, au conceput ideea de anulare a individuației prin iubirea universală. Fără ură însă, numai înțeleg ce s-ar putea petrece pe acest pământ. Voluptatea omului
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
în atâtea părți, nu mai pentru ca să nu dispară ura. Pluralismul este baza metafizică a urii. El este justificarea individuației, fără de care ura este inconceptibilă. Metafizicile moniste, de la indieni la Schopenhauer și Eduard von Hartmann, au conceput ideea de anulare a individuației prin iubirea universală. Fără ură însă, numai înțeleg ce s-ar putea petrece pe acest pământ. Voluptatea omului politic este adversarul. Cu cât el este mai mare, cu atât el își creează mai mulți. Acest lucru este tot așa de
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
și în atâți alți oameni, cu o îmbrățișare a vieții nu mai puțin amplă. Viața nu tinde spre împliniri complete; dinamismul e posibil numai în mărginire. De aceea, eroismul este în viață, pe când sfințenia, dincolo. Eroismul încearcă rezistențele ultime ale individuației. A fi erou înseamnă a trăi activ paroxismul ființei individuale în cadrul vieții. Cum la atâta tensiune nu rezistă nici viața și nici ființa individuală, prăbușirea este consecința inevitabilă. Eroismul nu e condiția firească a firii, dar este singura demnitate a
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
-i rămâne decât să accepte a fi purtat cu umbrele de soarta lucrurilor trecătoare. Hegel însuși, prea mult metafizician pentru a înțelege indivizii, a făcut din marile individualități, după cum bine se exprimă Friedrich Meineke, funcționari ai spiritului absolut. Metafizica anulează individuația. "Spiritul absolut călare pe cal", a exclamat Hegel, văzând pe Napoleon intrând victorios în Jena. Și a scris apoi mai departe la Fenomenologia spiritului, pentru a ne arăta ce puțină răspundere avem în istoria universală. Și acum, să revenim la
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
paradoxal, întâlnirea culturii oficiale cu contracultura a fost favorizată tocmai de tendința evazionistă a experimentelor poetice stănesciene, de absența sentimentului identității și responsabilității: Nicăieri ca la poetul Oului și sferei faptul că „intimitatea” nu are nimic de-a face cu individuația și cu procesul de instituire a eului nu este mai evident. Chiar de la început, lirica sa și-a vădit preferința pentru evocarea originilor, a increatului, și-a construit o mitologie a simțurilor libere și suverane, o magie a cifrelor și
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
să emoționeze, să exprime sentimentele individuale, asemenea poeților după Petrarca, pictorii după Van Eyck și Masaccio, sculptorii după Donatello și Claus Sluter. Acești artiști reușesc în de-mersul lor, mai ales odată cu apariția operei și a concertelor. Acest proces de individuație devine individualism în momentul în care omul caută gloria sau este glorificat. Exemplele abundă atât în lumea artistică, cât și în lumea militară (condottieri) sau în rândul conducătorilor de stat (Francisc I, Carol Quintul, Henric al VIII-lea...). Individul devine
Sociologia valorilor by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
sub tirania "eului"), dar poate să-și câștige dreptul la o nouă viață printr-o alianță cu tatăl (simbol al "sinelui")32. Ca atare, eliberarea de legăturile "naturale" s-ar realiza cu ajutorul unei proiecții fantasmatice voluntare, ce declanșează și procesul individuației. În mod simptomatic, agronomul recunoaște că, dintre cei doi părinți, numai armurierul (părintele spiritual prin excelență) îi spunea pe numele său (Anton), în vreme ce "porecla" îi fusese inventată de maică-sa, în amintirea tatălui natural. "Bizu" e de fapt numele generic
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
inimii nemărginite. Ecleziastul spune că "Inima omului înțelept se află în partea dreaptă, iar cea a neștiutorului, în stînga". De fapt, vrea să sugereze un proces de dezmărginire, care face posibilă realizarea Existenței Unice Infinite, în care nu mai există individuație, ci doar Ființa Eternă. Toate religiile postulează trei principii fundamentale : lumea, sufletul și Dumnezeu. De fapt, la o trăire mai adîncă, cele trei sunt una. Cum iarăși se spune în Gita : Tot acest cosmos reprezintă o particulă din mine"... cunoașterea
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
cu ea însăși, pe de o parte și cu științele în general și cu cele umane în particular, pe de altă parte, cu această lume a cunoștințelor, pentru impunerea unui nou spirit și a unei noi inteligențe, a unei noi individuații psihice. Deși purtată cu armele filosofiei, aceasta este o luptă politică. Individuația psihică este văzută aici ca un proces de formare și transformare psihică a indivizilor și, prin ei, a societăților pe care le formează, un mod de reunire a
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
și cu cele umane în particular, pe de altă parte, cu această lume a cunoștințelor, pentru impunerea unui nou spirit și a unei noi inteligențe, a unei noi individuații psihice. Deși purtată cu armele filosofiei, aceasta este o luptă politică. Individuația psihică este văzută aici ca un proces de formare și transformare psihică a indivizilor și, prin ei, a societăților pe care le formează, un mod de reunire a unei societăți în slujba unei cauze mai înalte, atît pe baza experienței
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
credea, bunăoară, și Clement Alexandrinul. Sigur că, în și după perioada axială, ideile se cam amestecă, iar Alexandria era un creuzet în care se amalgamau în acea epocă toate culturile. În plus, creștinismul a accentuat și mai mult procesul de individuație și de universalizare a ideilor. Dar cred mai curînd că aparentele asemănări dintre cele două arii culturale nu sunt, de fapt, decît diferențieri mascate. Că sensul fiecărui termen sau sintagme trebuie luat în considerație în lumina propriului context istoric și
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
Avem nevoie de o nouă creștere, calitativă, de îmbunătățirea distribuției și de remoralizarea sisemului. Această schimbare este crucială pentru umanitate. Avem nevoie de o reîncîntare a lumii, de o creștere spirituală, de o reificare a rațiunii și de o nouă individuație psihică, care să ducă la o schimbare decisivă a individului și, prin el, a societăților noastre. 5.7. STRATEGIA "CELOR DOI PUMNI" Pentru prima dată după 33 de ani, economia chineză dă semne de încetinire a ritmului anual de creștere
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
spunea cineva, este egală cu raportul dintre ceea ce avem și ceea ce dorim / așteptăm. Căci dacă zburăm prea sus, ca Icar, prea aproape de soare, ni se pot topi aripile și iar cădem... Adam era fericit, era inconștient. Căzînd, în procesul de individuație, am dobîndit conștiința, cunoaște rea binelui și răului, dar scopul ei este regăsirea originilor, înțelegerea arhetipurilor prin cultivarea binelui, adevărului, a frumosului moral și dreptății. Căci dacă nu, Eriniile, slujitoarele dreptății, ne vor da în vileag. Avem de redescoperit în
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
pulsiuni ale dorinței. Marele deziderat al lui Dionysos este să evadeze din sine, să-și repudieze Egoul, plonjând în infern și în haos, scufundându-se în oceanul nesfârșit al senzațiilor. A se elibera din închisoarea Eului, a se sustrage durerilor individuației, a face să explodeze principium individuationis: aceasta este aspirația profundă a omului dionisiac de ieri și de azi. Această interpretare nu-i lipsită de profunzime. Ea arată de ce anume logica utilitară sau instrumentală n-ar putea epuiza relația noastră cu
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
și dialogul creativ cu imagini, anumite imagini noi care apar în visele și fanteziile noastre și pe care Jung le numește „imaginație activă”. Imaginația activă este o experiență dramatică de excitare, angajare și facilitare a proceselor psihobiologice de vindecare și individuație (p.133Ă. Visul vindecător Deoarece visele pot fi ușor induse și/sau utilizate în procesul psihoterapeutic, visul poate fi conceput ca „vindecătorul din interiorul nostru” (De Beneditis, 1999Ă. Deși interpretarea viselor poate fi utilă în procesul hipnoterapeutic, cele mai terapeutice
Hipnoza și stresul. Ghid pentru clinicieni by Peter J. Hawkins () [Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
-
parte integrantă a unui imens „hipercorp” (vezi Lévy, 1995, pentru înțelesul acestui termenă mondial și hibrid, desfășurat ca o rețea care unifică tehnologiile cibernetic-medicale cu elementul biologic, visceralitatea și mintea umane cu sistemele neuronale. În noua societate tehnologică a hipercorpului, individuația intră în șirul de permutări colective. Nu mai puțin himerică din punct de vedere ontologic și epistemologic, hipercorporalitatea, situată în planul contingentului, cunoaște problematici sociale și politice diverse și contradictorii, de la comunalitatea virtuală (internauții de azi strânși în așa-numitele
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
entuziasmul acela dezmărginit, dionisiac, din poemele de tinerețe ale lui Lucian Blaga, nici cu gingășia miniaturală a panteismului arghezian. Tentativa ridicării la cer e intuită de Ioan Alexandru ca și de T. Arghezi ("Cărticica de seară"), în principiul formativ al individuațiilor din toate regnurile; el se declară mai explicit în cel vegetal. Verticalitatea florilor și a plantelor învederează năzuința spre cele de sus. Sub impulsul aceste năzuințe, buruiana și firul de grâu absorb deopotrivă cerul, realizând nunta între cele două specii
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
într-o producție de cărți personale și nu în realizări reunite, care ar fi condus la mari dificultăți editoriale. Această formă de expresie l-a determinat pe Attali să spună că: "Grupul celor Zece a permis întîlnirea dintre transdisciplinaritate și individuație". Fiecare se gîndea, în felul său, la lecțiile primite. Să nu ascundem, totuși, faptul că Grupul celor Zece a avut și probleme de funcționare, repuneri în discuție, încercări/erori: tentative avortate de a publica un manifest, de a edita un
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
între el, Edgar Morin și Henri Atlan. În cursul acelei seri însă și-a expus teoria catastrofelor, care a fost o relevație pentru noi. René Thom și-a manifestat interesul pentru grup, dar noi am simțit numaidecît nu principiul de individuație, ci individualismul: omul își avea propria traiectorie, propriile idei. Nu a fost niciodată membru al grupului. B.C. Începînd cu 1975, au loc întîlniri centrate mai mult pe critica manuscriselor: pe 2 decembrie 1975 au fost discutate cel al lui Attali
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
implicau) mai mult decît alții și, dacă am compara Grupul celor Zece cu grupul Quadrivium, pe care l-am evocat în introducere, partea individualistă e mult mai evidentă în primul caz (chiar dacă Jacques Robin prefera să vorbească de "principiu de individuație"). Au fost produse puține opere comune, pe cînd, dimpotrivă, au fost publicate multe cărți personale. Fără Robert Buron, foarte carismatic, și Jacques Robin, care ținea loc de "liant", de "constructor de rețele", probabil că grupul n-ar fi putut exista
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
și pe Dilthey spre niște rezultate universal-valabile, de tip hegelian 140, fiindcă autorul unei Weltanschauungslehre vizează cu precădere un alt conținut: el "pune un preț hotărîtor pe <<articulația>> istorică a <<insondabilului>> vivo: pe durata <<care se deschide>> în articulația și individuația istorică"141. De aici, Metzger, căruia îi aparține observația de mai sus, trage concluzia că la Dilthey "teoria categoriilor se află în opoziție cu ontologia vieții"142. Deși ideea privitoare la accentul pe care-l pune Dilthey pe "<<articulația>> istorică
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]