205 matches
-
dimpotrivă, dezagreabil. Nu întâmplător vorbim despre figura “acră” a cuiva sau spounem că altcineva zâmbește “dulce” sau “amar”. Apărut încă din a cincea săptămână de viață, zâmbetul constituie un indiciu că sugarul a depășit un stadiu important în procesul de individuație. Că zâmbetul ne atrage atenția mai mult decât alte manifestări mimico-gestuale ne-o demonstrează și faptul că poate fi perceput de la o distanță la care nu observăm încă trăsăturile feței unui individ (90 de metri). Forma extremă a zâmbetului este
Ad-Studium Nr.3 by Asociaţia Naţională a Profesorilor pentru Elevi cu Deficienţe de Auz VIRGIL FLOREA () [Corola-publishinghouse/Science/788_a_1651]
-
filosofice și politice ale modernității. 2.2.1. Proiecția individualistă asupra socialului În termeni relativ simpli, ideea de bază a individualismului ca tipar ideologic de construcție a realității sociale este aceea potrivit căreia societatea modernă este rezultatul unui proces de individuație. Acest proces conține două laturi, dintre care una vizează dezvoltarea forței eului, iar cealaltă are în vedere creșterea singurătății specifice omului modern, ce decurge din faptul despărțirii de "o lume care, în comparație cu existența individuală, este copleșitor de puternică și deseori
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
de neputință și angoasă"286. Dintr-o perspectivă care se apropie de ceea ce ar putea fi numit "existențialism psihologic", se sugerează că, odată cu neliniștea specifică modernității, la care individul ajunge în urma ruperii legăturilor sale originare, apar două posibile rezultate ale individuației. Este vorba, mai întâi, despre "supunerea, însoțită de ostilitate, față de o autoritate"287 și, în al doilea rând, de o "relație spontană cu omul și natura, care leagă individul de lume fără a-i distruge individualitatea"288. Din înțelegerea pe
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
felul de a fi al receptorului și ar trebui înțeleasă în termeni diferiți de cei în care am formulat întrebarea, iar cheia acestei reformulări se regăsește în înțelegerea rolului de individuator pe care materia îl joacă. Deoarece materia este principiul individuației, receptorii materiali, cum sunt spre exemplu organele de simt, vor recepta doar individualul, nu și universalul, chiar dacă îl vor recepta în mod imaterial, adică fără materia cu care acesta este amestecat în compusul hilemorfic. Pe aceeași linie, intelectul, fiind imaterial
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
simte și înțelege. Dar trebuie să fie diferite grade ale acestui mod de a fi imaterial. Căci este un grad în acord cu care lucrurile sunt în suflet fără materia proprie, dar totuși în acord cu singularitatea și condițiile de individuație care țin de materie. Acesta este gradul simțului care este capabil de a primi speciile individuale fără materie, dar totuși într-un organ corporal. Iar intelectul, care receptează fără un organ corporal speciile abstrase cu totul din materie și de
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
rămăsese deschisă. Așa cum se desprinde din fragmentele (I.11.) și (I.12.), nivelul intermediar aparține simțurilor. Ceea ce are un mod de a fi particular și material în obiectele din natură poate fi tot în mod particular a cu condiții de individuație, însă fără materie a într-un organ de simt, pentru ca, mai apoi, să atingă în intelect un grad sporit de imaterialitate și universalitate. Extremele acestei ierarhii a imaterialității sunt modul de a fi sensibil și cel inteligibil. Ceea ce se află
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
în definirea unui cunoscător. Între gradele de imaterialitate și gradele de perfecțiune pe care o formă le poate avea există o relație de proporționalitate: cu cat o formă are un mod de a fi mai imaterial (separată de condiții de individuație, de organ corporal, de particular), cu atât este mai inteligibila, iar cu cât este mai inteligibila, cu atât este mai aproape de perfecțiunea de a fi universală, adică de a putea fi aplicată mai multora. În De veritate, Toma spune că
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
informează puterile cognitive cu for mele din obiectul extramental, și proprietatea acestora de a fi numeric diferite în diferiți subiecți cunoscători pare a fi imposibil de rezolvat, soluția este simplă și face recurs la ceea ce Toma din Aquino numește principiul individuației. Materia care se află sub anumite dimensiuni clar determinate, materia signata, este cea care individualizează compusul: (ÎI.2.27.) Anima autem intellectiva [...] eo modo individua tur secundum materiam corporalem ut dictum est, în quan tum scilicet habet habitudinem ut sit
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
habet habitudinem ut sit formă huius cor poris (De spirit. creat., a. 9, ad 15). Sufletul intelectiv [...] este individualizat, cum s-a spus, în funcție de materia corporală, adică în măsura în care are dispoziția de a fi formă acestui corp. Luând în calcul principiul individuației, constatăm că X și Y diferă, printre altele, și datorită materiei din care sunt alcătuiți, ceea ce mai departe înseamnă că, în momentul în care roșeața cubului este receptata de X, SX va fi automat individualizata de materia lui X. Același
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
lor], în măsura în care [această din urmă] are o relație cu forma. Dar cum orice formă este în ea însăși universală, relația cu forma nu ne face să cunoaștem materia decât prin cunoașterea universală. Dar cum materia astfel considerată nu este principiul individuației, ci [este principiul individuației] în măsura în care este considerată în [obiectul] singular, care este materia desemnată, [adică materia] care există sub dimensiuni determinate: de fapt, prin această [materie], forma este individualizata. De aceea spune filozoful în Metafizica VII că părțile omului sunt
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
urmă] are o relație cu forma. Dar cum orice formă este în ea însăși universală, relația cu forma nu ne face să cunoaștem materia decât prin cunoașterea universală. Dar cum materia astfel considerată nu este principiul individuației, ci [este principiul individuației] în măsura în care este considerată în [obiectul] singular, care este materia desemnată, [adică materia] care există sub dimensiuni determinate: de fapt, prin această [materie], forma este individualizata. De aceea spune filozoful în Metafizica VII că părțile omului sunt formă și materia luate
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
doi se gandesc la un cotlet, forma cotletului care va fi în mintea lui Asterix și cea care va fi în mintea lui Obelix vor fi individualizate datorită materiei determinate a fiecăruia dintre cei doi gali. Deoarece materia este principiul individuației și orice minte umană este unită cu un trup, rezultă că tot ceea ce va fi perceput de o minte umană va fi individualizat datorită unirii cu materia determinată. Aceeași idee poate fi exprimată prin următorul argument: (1) orice lucru este
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
nu sunt identice între ele, rezultă că nu sunt identice cu quiditatea obiectului. De această data Claude Panaccio ignoră nu unul, ci două aspecte ale teoriei cunoașterii: dublă existența a speciilor inteligibile, despre care am vorbit mai sus, și principiul individuației. Principiul individuației spune că orice obiect este individuat, este diferit de un altul, prin materia signata a materia determinată care se află sub anumite dimensiuni și care are caracteristici determinate. Această materie determinată este cea care își pune amprenta asupra
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
identice între ele, rezultă că nu sunt identice cu quiditatea obiectului. De această data Claude Panaccio ignoră nu unul, ci două aspecte ale teoriei cunoașterii: dublă existența a speciilor inteligibile, despre care am vorbit mai sus, și principiul individuației. Principiul individuației spune că orice obiect este individuat, este diferit de un altul, prin materia signata a materia determinată care se află sub anumite dimensiuni și care are caracteristici determinate. Această materie determinată este cea care își pune amprenta asupra oricărui obiect
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
subiecții în cîmpul diversității izvorîte, organizate, insuflate de Unu. îngerii apar ca una dintre variantele cele mai convingătoare ale universalului nu numai datorită calității lor de contemplatori și mesageri ai Unului, ci și pentru că diversitatea lor nu e grevată de individuația separativă al cărei simbol este corpul fizic. Deși le considerăm în mod curent categorii universale, natura, societatea, istoria țin de domeniul individual-generalului și ne mențin în el. Ca ființă naturală și ca ființă socială, omul rămîne individ, om parțial și
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
mitul care îi corespunde repunându-ne în contact cu sinele profund, restabilind contactul cu "forțele inteligente lăuntrice".103 Doar ascultând mesajele acestea criptate ale visului, descifrabile numai prin mit, putem să ne realizăm pe deplin viața individuală completă (proces denumit "individuație"), și nu doar ca persoană, care e o identitate falsă, o mască socială (nu din întâmplare originea etimologică a cuvântului "persoană" e latină și desemnează masca prin care vorbește un actor).104 O altă contribuție importantă la studiul mitului, tot
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
pierde capacitatea de a fi trăit și devine literatură).439 Pentru David Adams Leeming, în viziune psihanalitică, eroul este persoana noastră, "reprezentantul nostru în lumea visului care este mitul", metafora universală pentru căutarea umană a conștiinței de sine, precum și a "individuației"; eroii apar când este nevoie de ei, în perioade întunecate (adesea simbolizate prin solstițiul de iarnă), necesitatea psihologică fiind cea care determină procesul apariției eroului în noi înșine, și prin care acceptăm călătoria "șamanică" în subconștientul nostru pentru a descoperi
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
prin intermediul simbolicului. Compoziția imaginii conduce la asociații cu mitologia, la înțelegerea jocului și a tehnicilor creației, la cogniția operei de artă, precum și la interpretarea limbajului artei sau la înțelegerea comunicării sale prin dimensiuni non-verbale. În această situație, ochiul devine mecanismul individuației și organul ce face posibilă conexiunea dintre artă și conștiință. Dar, prin intermediul organului văzului imaginea nu se limitează doar la ceea ce există în opera de artă. Prin intermediul simbolului și al imaginației imaginea se transpune pe fundalul psihicului, devenind o imagine
[Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
baza muzicalității ideea poate fi transmisă cu ușurință cu scopul de a emoționa, forma versului liber aduce cu sine o idee sau un sentiment, fiind diferită de proză prin forma sa. Putem vedea, astfel, cum tropii ontologici duc la o individuație și o executare a poeziei, în alte cuvinte, ele arată mecanismul intern de funcțiune pe baza căruia poezia este prezentă. Alte elemente și artificii artistice pot lua parte la compoziția poetică. Astfel, prezentarea vizuală ține de modul de aparență al
[Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
oglindind în deplină puritate supraveghetoare fermentul creator al sinelui și răsfrângând în mediul interacțiunii individuale cu frumosul sensuri integrative care țin de o armonie spirituală superioară. De la simpla inspirație și până la străfulgerările geniului, disponibilitatea expresivă a artistului se hrănește din individuația unor principii ale reflexivității, adică primește contribuția în mod surprinzător "calculată" a instanței regulative supreme. De aceea, în virtutea unui paralelism frecvent utilizat, conștiința de sine reproduce la scară subiectivă o intervenție de natură pan-spiritualistă a idealității în materia umanității
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
a persoanei în toate implicațiile complexei sale alcătuiri. Va fi vorba permanent de o sinteză a liberei cunoașteri de sine care progresează către concepție și către principii și care oferă, conform unei frumoase legi a reversibilității, o regulă de simetrică individuație. Aceasta din urmă vine ca un corolar concluziv firesc al unui efort de inducție care adună materialul debordant al parcursului destinal. Ea este expresia răsturnată (cu pretenție de realitate legată de sensuri ale constituirii genetice), a unui model elaborat inițial
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
Iar pentru această esență se elaborează, prin al doilea tip de sinteză, o știință a concretului, o știință a detaliului și a integrării lui în definiții generale, știință care implică parcurgerea condiționată noetic a unui dublu drum al înglobării și individuației. Ea presupune o apropiere riscantă și subtilă între cazul unic și general, adică administrarea unui domeniu de intersecție. Astfel, "a doua sinteză" e un tip aparte de sinteză, care nu abandonează detaliul de la care a pornit, care mântuiește diferența originară
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
autentică înseamnă autonomie, iar această determinație fundamentală o distinge în noianul inform al colectivității, îi dă statut de exponent al unei valori și o contrapune unui val acaparator al tendințelor unui mediu solicitant. Mai mult, în unghi psihologic, personalitatea înseamnă individuație (unde "individuația coincide cu dezvoltarea conștiinței din starea de identitate primordială... individuația semnifică deci o lărgire a sferei conștiinței și a vieții psihologice conștiente"27), adică înseamnă, în virtutea extinderii conștiinței, o sporire considerabilă în libertate. Ea nu înăbușă dotația personală
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
autonomie, iar această determinație fundamentală o distinge în noianul inform al colectivității, îi dă statut de exponent al unei valori și o contrapune unui val acaparator al tendințelor unui mediu solicitant. Mai mult, în unghi psihologic, personalitatea înseamnă individuație (unde "individuația coincide cu dezvoltarea conștiinței din starea de identitate primordială... individuația semnifică deci o lărgire a sferei conștiinței și a vieții psihologice conștiente"27), adică înseamnă, în virtutea extinderii conștiinței, o sporire considerabilă în libertate. Ea nu înăbușă dotația personală, ci îi
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
al colectivității, îi dă statut de exponent al unei valori și o contrapune unui val acaparator al tendințelor unui mediu solicitant. Mai mult, în unghi psihologic, personalitatea înseamnă individuație (unde "individuația coincide cu dezvoltarea conștiinței din starea de identitate primordială... individuația semnifică deci o lărgire a sferei conștiinței și a vieții psihologice conștiente"27), adică înseamnă, în virtutea extinderii conștiinței, o sporire considerabilă în libertate. Ea nu înăbușă dotația personală, ci îi dă o interpretare particulară care crește priza la propriile posibilități
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]