83 matches
-
Goga (căruia îi închină o elegie îndoliată, în 1938), Aron Cotruș, Mihai Beniuc (din etapa debutului). Generate de „jalea Transilvaniei sfâșiate”, cântecele, baladele și elegiile din această carte reiau „cântarea pătimirii noastre”, într-o formulă căreia nu-i lipsesc notele individualizante. Versurile vorbesc de „drumuri oprite să treacă Feleacu...”, de o „jale mare, fără leac,/ de când e hatul la Feleac”, de inima care „bate a-nceput de furtună...” Imaginea Ardealului sfâșiat de consecințele unui act politic arbitrar revine cu insistență în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285899_a_287228]
-
La Călinescu, echilibrul între gândire și imaginație, idee și expresie, noțiune și termen, cerebralitate și suculență verbală este, în paginile exemplare, care sunt foarte multe, perfect, stilul său fiind o magistrală sinteză de distincție academică și spontaneitate elevată. ă...îNota individualizantă esențială a "scriiturii" lui Călinescu este, evident, concretețea, facultatea de a da ideilor trup, de a face din expunere un spectacol. Dumitru MICU, G. Călinescu. Între Apollo și Dyonysos, colecția "Universitas", Editura Minerva, București, 1979, p. 473-474, 484. Unul din
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
carte? - Mă cunoaște d-nu Stremayer. - Nu-i vorba de cine te cunoaște. Unde ai învățat? - Am șters ciubotele d-lui Brzrcek, referende la ministeriul instrucției. - Nu te-ntreb unde-ai șters ciubotele. Unde ai învățat?"469. Pamfletul cu adresă individualizantă se transformă, în fragmentul citat, în critică mânuită cu o mare plasticitate verbală. Valoarea expresivă constă în maniera simplă de a traduce, fără prea multe neologisme, într-o limbă la îndemâna cititorilor, marile abstracții. Ideile gazetarului sunt puse în scenă cu
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
perspectiva construcției de ansamblu a operei, în totalitatea și devenirea ei. Sunt identificate în special cuvintele și structurile recurente („a cânta”, „cântec”, „a zice”, „a fi”, „fire”, „ființă”, „a face”, „a crea”, „lume”, „lumină-întuneric”, „poveste”, „eres”, „sat” etc.), cu valoare individualizantă pentru stilul și viziunea asupra lumii și vieții a poetului și dramaturgului. SCRIERI: Bune și nebune... Amintiri, Aalborg (Danemarca), 1995; Ionică. Poveste de război, Aalborg (Danemarca), 1995; Lucian Blaga. Teme și tipare fundamentale, București, 1997; Arta poetică eminesciană, București, 1998
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285635_a_286964]
-
de înaintare, de expansiune în orizont, sentimentul catabasic 32 echivalează cu o retragere din orizont, cu o etică a non-înfăptuirii iar sensul neutru ar fi echivalent cu rămânerea pe loc. Năzuința formativă, nisus formativus, cu cele trei tipuri ale sale -, individualizant, tipizant și stihial 33 este cel de-al treilea și cel mai vizibil factor care determină fenomenul stilului. Aceasta este "apetitul formei, nevoia invincibilă de a întipări tuturor lucrurilor [...] forme articulate în duhul unei stăruitoare consecvențe" (Blaga, 1965:87). "Lucrurile
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
transmutații puse în relație cu treptele universului, ardoarea unitivă și capacitatea de cunoaștere intelectuală. Recuplat la Focul divin pe care îl va contempla cu ochii lui Christos , omul își va realiza astfel statura de ființă universală. Elementele sale reci, grele, individualizante trupul sensibil și sufletul egoist nu vor fi eliminate, ci preschimbate. își vor recîștiga ardenta calitate spirituală cu care fuseseră create. Potrivit Epistolei II Corinteni, 5, 4, pasaj des interpretat de Origen, în cortul acesta suspinăm îngreunați de vreme ce dorim nu
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
ca tipar de narare. Nu mai multe vieți de importanță egală, ca în arhitectura impresionantă a unui Galsworthy, chiar Dickens. O singură viață, ce le înghite pe toate în faldurile ei. Unicitatea eroului Desperado, capttivarea lectorului, stau în tiparul narativ individualizant. Incidentele se adună în biografia unui singur erou, toți ceilalți fiind simple pretexte pentru desfășurarea acțiunii. Cu toate că momentele intrigii ne sunt dezvăluite dezordonat, cronologia există și se impune. Autorul nu o violentează, dar nici nu respectă redarea ei tradițională, dezvoltarea
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
ceilalți istevoni 1. Acest mit păstrează, În mod cert, o credință străveche, având În vedere că se găsesc termeni clari de comparație cu mitologia indo-iraniană. Să Începem cu Tuistoxe "Tuisto". Din punct de vedere etimologic, acesta reprezintă forma slabă (adică individualizantă) al unui nume care conduce la numeralul „doi”; semnificația sa trebuie să fi fost „dublul, geamănul”. Este deci inevitabilă comparația cu zeul vedic Yamaxe "Yama" (care Înseamnă tocmai „Geamăn”), din a cărui iubire incestuoasă cu sora lui Yamxe "Yam"șxe
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]