926 matches
-
de la Lisabona la art. 21 alin. 1: "Acțiunea Uniunii pe scena internațională are la bază principiile care au inspirat crearea, dezvoltarea și extinderea sa și pe care intenționează să le promoveze în lumea întreagă: democrația, statul de drept, universalitatea și indivizibilitatea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, respectarea demnității umane, principiile egalității și solidarității, precum și respectarea principiilor Chartei Organizației Națiunilor Unite și a dreptului internațional." Aceste principii au stat întotdeauna la baza creării Uniunii Europene, a dezvoltării și extinderii sale, fiind
Euroarmata şi apărarea României. Analiză de epistemologie constructivistă privind politica de securitate şi apărare comună a Uniunii Europene by Constantin Manolache () [Corola-publishinghouse/Science/1432_a_2674]
-
în cazul în care securitatea unuia este pusă în pericol. În timp ce apărarea colectivă își trage forța și semnificația sa din teoria realismului și recunoașterea intereselor naționale partajate, securitatea colectivă tinde a atenua importanța interesului național și presupune o formă de indivizibilitate a securității internaționale. În accepțiunea sa largă, conceptul de securitate colectivă tinde să includă și managementul crizei. Sfârșitul Războiului rece a marcat un moment de cotitură în istoria N.A.T.O. și a pus organizația în fața unor noi provocări privind noul
Euroarmata şi apărarea României. Analiză de epistemologie constructivistă privind politica de securitate şi apărare comună a Uniunii Europene by Constantin Manolache () [Corola-publishinghouse/Science/1432_a_2674]
-
riscurile și amenințărilor la adresa statului român și obiectivele naționale. Interesele naționale reprezintă aspirațiile fundamentale ale României pentru afirmarea identității și valorilor naționale, existența statului și asigurarea funcțiilor sale vitale; ele afirmă caracterul național al statului, suveranitatea și independența, unitatea și indivizibilitatea sa; ele promovează forma republicană de guvernământ, independența justiției, pluralismul politic și limba oficială, româna. Țară europeană, membră a U.E. și a N.A.T.O., România împărtășește aceleași valori ca și celelalte state membre: demnitatea omului, drepturile și libertățile cetățeanului, libera
Euroarmata şi apărarea României. Analiză de epistemologie constructivistă privind politica de securitate şi apărare comună a Uniunii Europene by Constantin Manolache () [Corola-publishinghouse/Science/1432_a_2674]
-
din participarea la dezvoltarea capacităților de apărare ale Alianței Nord Atlantice. În același timp, relația transatlantică de apărare colectivă este primordială, cu participarea S.U.A. și Canada, cadru democratic în care se respectă principiile esențiale ale Tratatului de la Washington: solidaritate, coeziune, indivizibilitatea securității aliaților, promovarea prevederilor Chartei Națiunilor Unite. Noul Concept Strategic al N.A.T.O. vizează reformarea și modernizarea Alianței, pornind de la trei sarcini fundamentale: apărarea colectivă, gestionarea crizelor, promovarea securității prin cooperare. În acest context, consolidarea statutului de membru N.A.T.O.
Euroarmata şi apărarea României. Analiză de epistemologie constructivistă privind politica de securitate şi apărare comună a Uniunii Europene by Constantin Manolache () [Corola-publishinghouse/Science/1432_a_2674]
-
mult bunul în cauză și mai putine celor care îl prețuiesc mai puțin . Analiza economică dovedește că bunurile sunt non-rivale în consum când costurile marginale de adăugare a unei persoane în consumul bunului respectiv sunt zero ("coalimentare"). Această apare din indivizibilitatea produsului. Adăugând una sau mai multe persoane (până la un anumit nivel), nu se adaugă costurilor variabile de productie bunul non-rival și, astfel, nu se adaugă nimic costurilor marginale, exemple tipice de bunuri non-rivale sunt emisiunile radio și TV . Caracterul de
Managementul public by Doina Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/1109_a_2617]
-
publice pure (ex. apărarea națională, iluminatul străzilor etc.). "Cel puțin de când a scris Adam Smith lucrarea The Wealth of Nations în 1776, economiștii au recunoscut că o societate organizată are nevoie de anumite bunuri și servicii ale căror caracteristici tehnice (indivizibilitate, punere în comun a producției etc.) fac neprofitabila furnizarea lor de către sectorul privat. Aceste așa numite bunuri publice includ apărarea, legea și ordinea, justiția, educația de bază și înzestrarea drumurilor"4. (Tanzu Vito) Pe langă bunurile publice pure, teoria economică
Managementul public by Doina Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/1109_a_2617]
-
și, mai ales al subsidiilor publice naționale și europene (mai ales prin intermediul fondurilor structurale) asupra dezvoltării colectivităților teritoriale. Dezvoltarea modelului francez de guvernare subnațională Franța, ca și sora ei din est, România, a fost nevoită să facă față unității în indivizibilitate a statului. În aceste condiții, guvernarea subnaționala a cunoscut o evoluție plină de temeri și chinuri politice ,,iacobine" crispate de o clasa politică centralistă, ,,republicană". Aceste rezistențe au fost alimentate, de la centru, de către președinte și diferiți miniștri, dar și în
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
duce în cele din urmă la dizolvarea imperiilor și la formarea noilor state care vor deveni forma dominantă de organizare politică specifică secolelor al XIX-lea și al XX-lea. Această noțiune a statului-națiune, combinată cu noțiunea de unitate și indivizibilitate a Republicii va deveni de aici înainte, unul dintre determinanții organizării teritoriale a Franței.20 Amenințările din exterior au venit din partea celorlalte puteri europene, cum ar fi Anglia, Austria și Prusia, consolidând simțul acesta al națiunii și a dus la
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
începutul Revoluției, s-a pus următoarea problemă: ce formă de organizare teritorială a Franței ar trebui adoptată. Exista un sentiment general că vechiul sistem reprezenta, după spusele abatelui Sieyès, un fel de "anarhie". Abatele, inspirat de noțiunile de unitate și indivizibilitate, a declarat că Franța nu putea fi "une collection d'Etats"*, negând astfel o organizare teritorială de tip federal. Mai degrabă, "... Elle est un tout unique, composé de parties intégrantes" (Franța este un corp unic, compus din părți integrante).22
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
o localitate de lângă Laponia, se bucurau de același nivel de servicii publice sănătate, educație, îngrijirea copilului etc. ca și locuitorii din Stockholm. Aceste idei au fost aplicate ușor tradițiilor franceze ale colbertismului (intervenția statului și regularizarea economiei), ale unității și indivizibilității statului (echitatea) și ale refuzului "corporatismului" și diversității instituționale (simetria). De asemenea, acest model a sprijinit departamentul care reprezenta treapta guvernului local responsabilă în primul rând de securitatea socială a plăților. Les Trentes Glorieuses (1945-1975) Aceste eforturi de a determina
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
că era condus de absolvenți ai Grandes Écoles precum Polytechnique Politehnica și École Nationale d'Administration (ENA) Școala Națională de Administrație, care produceau administratori și proiectanți de elită ai statului francez. Acestor elite le erau insuflate noțiunea de unitate și indivizibilitate a Republicii, noțiunea numită de către de Gaulle "la grandeur de la France" (măreția Franței) și erau profund conștienți de poziția lor de apărători ai statului. Într-un fel, este ironic că în această perioadă Franța și-a schimbat statutul de putere
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
în Marea Britanie. În realitate, obiecțiile au venit în primul rând din partea acelor indivizi și partide mai târziu auto-caracterizați ca souverainistes care aveau o percepere iacobin-tradiționalistă a statului și care se temeau că descentralizarea va pune în pericol principiul unității și indivizibilității Republicii. S-au opus în mod deosebit creării guvernelor regionale, temându-se că acestea vor respinge rolul departamentelor, care, în viziunea lor, erau instrumente importante ale statului republican. Totuși, în ciuda acestei opoziții, reformiștii au avut elanul și puterea de a
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
instituțional francez. Fiecare instituție are partizanii ei: "departamentaliștii" și "regionaliștii"; fiecare instituție este înființată printr-o anumită percepere a statului francez și a felului în care teritoriul acestuia ar trebui organizat. "Departamentaliștii" provin din iacobini și cred în unitatea și indivizibilitatea Republicii, în timp ce "regionaliștii" se aseamănă mai degrabă cu girondinii și cred în necesitatea recunoașterii diversității Franței. Nu este deloc surprinzător că geografi ca Jean-François Gravier sau istorici precum Fernand Braudel ar trebui incluși printre regionaliști, în timp ce politicienii naționali precum François
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
ceea ce privea puterea atribuită acestuia și resursele fianciare oferite pentru exercitarea acestor puteri. Mai mult, la acea vreme, cei mai mulți reprezentanți ai clasei politice, atât de dreapta cât și de stânga, erau departamentaliști convinși și erau legați de noțiunea unității și indivizibilității Republicii, pentru care departamentul și sistemul prefectoral care o însoțeau, reprezentau simbolurile specifice. Regiunea, pe de altă parte, era mai degrabă ca un "văr sărac" tratat cu oarecare suspiciune de către politicienii majoritari și ferm susținută doar de către cei care erau
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
nu ne susprinde atâta timp cât, după cum a afirmat René Rémond, există mai multe "drepte" diferite în Franța 5. Pentru a simplifica o imagine destul de complicată, putem distinge acele mișcări și partide de dreapta care au o concepție puternică a unității și indivizibilității națiunii franceze și care refuză orice fel de particularitate care ar putea pune în pericol această unitate. Din punctul de vedere al dreptei clasice, această poziție este foarte bine exemplificată de tradiția gaulistă, care, într-o anumită măsură, are la
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
relația cu furnizorii și clienții etc. Economiile legate de costuri grupează ansamblul factorilor care contribuie la diminuarea costurilor medii ale producției, ca urmare a creșterii dimensiunii Întreprinderii. Astfel, se pot distinge, pe de o parte, economiile de scară legate de indivizibilitatea echipamentelor, de costurile fixe sau de avantajele ce decurg din realizarea de tranzacții la scară largă, iar pe de altă parte, economiile de gamă, care se traduc printr-o diminuare a costurilor, ca urmare a folosirii resurselor pentru producerea simultană
Fuziuni şi achiziţii de Întreprinderi Particularităţi europene şi naţionale. In: Fuziuni şi achiziţii de Întreprinderi. Particularităţi europene şi naţionale by Mariana SEHLEANU () [Corola-publishinghouse/Science/227_a_211]
-
o delimitare precisă a frontierelor sale. Frontiera reprezintă o instituție juridică importantă, iar dreptul internațional o definește ca o zonă care separă teritoriul unui stat de altul sau la care se limitează atributele suveranității statale. Teritoriul prezintă două mari caracteristici: indivizibilitate; inalienabilitate. Indivizibilitatea teritoriului vizează unitatea acestuia. Teritoriul, fiind un element constitutiv al statului, nu poate fi divizat și înstrăinat altor entități statale. Inalienabilitatea - teritoriul nu poate fi înstrăinat altui stat. În practica internațională este acceptată ideea modificării frontierelor, dar numai
Bazele constituționale ale administrației publice by Crina Ramona Rădulescu () [Corola-publishinghouse/Science/219_a_361]
-
precisă a frontierelor sale. Frontiera reprezintă o instituție juridică importantă, iar dreptul internațional o definește ca o zonă care separă teritoriul unui stat de altul sau la care se limitează atributele suveranității statale. Teritoriul prezintă două mari caracteristici: indivizibilitate; inalienabilitate. Indivizibilitatea teritoriului vizează unitatea acestuia. Teritoriul, fiind un element constitutiv al statului, nu poate fi divizat și înstrăinat altor entități statale. Inalienabilitatea - teritoriul nu poate fi înstrăinat altui stat. În practica internațională este acceptată ideea modificării frontierelor, dar numai ca expresie
Bazele constituționale ale administrației publice by Crina Ramona Rădulescu () [Corola-publishinghouse/Science/219_a_361]
-
o delimitare precisă a frontierelor sale. Frontiera reprezintă o instituție juridică importantă, iar dreptul internațional o definește ca o zonă care separă teritoriul unui stat de altul sau la care se limitează atributele suveranității statale. Teritoriul prezintă două mari caracteristici: indivizibilitate; inalienabilitate. Indivizibilitatea teritoriului vizează unitatea acestuia. Teritoriul, fiind un element constitutiv al statului, nu poate fi divizat și înstrăinat altor entități statale. Inalienabilitatea - teritoriul nu poate fi înstrăinat altui stat. În practica internațională este acceptată ideea modificării frontierelor, dar numai
Bazele constituționale ale administrației publice by Crina Ramona Rădulescu () [Corola-publishinghouse/Science/219_a_360]
-
precisă a frontierelor sale. Frontiera reprezintă o instituție juridică importantă, iar dreptul internațional o definește ca o zonă care separă teritoriul unui stat de altul sau la care se limitează atributele suveranității statale. Teritoriul prezintă două mari caracteristici: indivizibilitate; inalienabilitate. Indivizibilitatea teritoriului vizează unitatea acestuia. Teritoriul, fiind un element constitutiv al statului, nu poate fi divizat și înstrăinat altor entități statale. Inalienabilitatea - teritoriul nu poate fi înstrăinat altui stat. În practica internațională este acceptată ideea modificării frontierelor, dar numai ca expresie
Bazele constituționale ale administrației publice by Crina Ramona Rădulescu () [Corola-publishinghouse/Science/219_a_360]
-
dar instanța judecătorească are libertatea să aprecieze, în condițiile concrete ale litigiului, concludența acestei probe. Alte mijloace de probă În absența unor reguli speciale, admisibilitatea acestor mijloace de probă este supusă regulilor dreptului comun. a) Mărturisirea. În materie comercială, principiul indivizibilității mărturisirii, reglementat de art. 1206 alin. (2) Cod civil, are o aplicație mai restrânsă, deoarece art. 46 Cod comercial permite folosirea oricărui mijloc de probă. b) Prezumțiile. Prezumțiile sunt permise însă numai în măsura în care este admisă proba cu martori. Întrucât în
Drept profesional. Teoria generală a contractului profesional by Maria Dumitru () [Corola-publishinghouse/Science/1415_a_2657]
-
sociogeosistemului sudanez în calitate de regiune-barieră în fața zonei de hegemonie franceză de la vest (Ciad) și sud (Africa Centrală, Zair). Soluția condominiumului anglo egiptean asupra Sudanului a fost aplicată de altfel în prima jumătate a secolului al XX-lea tocmai în scopul prezervării indivizibilității teritoriului său, în interesul metropolei coloniale. C. Forma (conturul) teritoriului statal Forma statelor, dată de conturul frontierelor, reprezintă o trăsătură ce conferă un atribut de personalitate fiecărui stat sau entitate teritorială în parte. Prin urmare, ea este condiționată practic, de
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3051]
-
și articole au încercat să lumineze una dintre colonadele masive Nicolae Titulescu - pe care s-a sprijinit viața politică internațională în perioada interbelică. Diplomatul român a susținut impunerea “forței dreptului” în dauna “dreptului forței”, în relațiile internaționale, autor al formulei “indivizibilității păcii” văzută de acesta ca “o stare de spirit”, pronunțându-se pentru respectarea suveranității, egalității în drepturi a tuturor statelor, pentru “spiritualizarea frontierelor”. Titulescu a prevestit declanșarea celui de-al Doilea Război Mondial, cu urmările sale catastrofale pentru umanitate. Perioada
Titulescu și Liga Naţiunilor Trei momente semnificative by Marius Hriscu () [Corola-publishinghouse/Science/1670_a_2912]
-
iluzie, oricît de tenace ar fi ea. Timpul nu este deloc ceea ce pare a fi. El nu curge într-o singură direcție, trecutul și viitorul sunt simultane"7, iar Heidegger vorbea despre unita-tea fondatoare a prezentului, trecutului și viitorului, despre indivizibilitatea și co-origina-litatea lor (Gleich-ursprunglichkeit). Această conștiință a trăirii într-un prezent continuu, practic în eternitate, acest timp al conștiinței conceput ca actualizare intensivă (Husserl) produce incredibile efecte pozitive. Pe de o parte, curba lui Lorenz, dovedește că s-ar putea
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
înțeleasă ca putere absolută, perpetuă și indivizibilă 52 a unei "republici"53, ceea ce înseamnă că prerogativa guvernării nu poate fi exercitată de mai multe persoane, ci trebuie să fie concentrată într-una singură 54. Argumentul lui Bodin în favoarea caracterului de indivizibilitate al suveranității se bazează pe observația că, dacă suveranul ar împărți puterea sa cu unul dintre supuși, nu ar mai fi cu adevărat suveran 55: "suveranul nu poate să îl transforme pe un supus în egalul său fără a-și
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]