1,451 matches
-
se află evoluția unei comunități - indiferent dacă ea decade sau sporește - și starea în care se află bisericile și cimitirele aceleiași comunități nu ne poate spune prea mult despre decăderea sau propășirea ei. Lucrul pare paradoxal, întrucît religia este un indubitabil factor de coeziune înlăuntrul unei seminții. Iar lucrul acesta e de două ori mai valabil în cazul unei minorități etnice, și asta deoarece conștiința handicapului numeric pe care membrii minorității îl au în raport cu majoritatea le provoacă, ca reacție instinctuală de
De la biserica la cimitir by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10121_a_11446]
-
să nu mizeze doar pe expresivitatea fragmentarismului. Câte din jurnalele contemporane răspund acestei pretenții? Prea puține. Publicarea confesiunilor, aproape în priză directă, nu mai e demult o modă. E aproape un tic profesional. Probabil și o formă a lenii, pe lângă indubitabila doză de narcisism presupusă de decizia de a-ți împărtăși micile sau marile gânduri. Toate acestea sunt de natură să-mi diminueze apetitul pentru lectură Atunci când distanța e anulată, când întâmplările sunt nu doar transcrise, ci și livrate public „la
Jurnal cu The Boss by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/2810_a_4135]
-
îl retrăiește. Scaunele, vazele, cărțile devin redute, parapeți, cote și asalturi eroice se dau din nou. Ranița cu povești de război a lui Nea Mircea e inepuizabilă și fascinantă. Și nu-s simple povești, ci cronici de război exacte, militărești, indubitabile. Născut în 1906, generalul a absolvit în 1928 Școala Militară de Cavalerie din Târgoviște, devenind ofițer de cavalerie în Regimentul 2 Roșiori, în care și-a făcut întreaga carieră militară. „În regiment erau mulți bănățeni, cu care în iunie 1941
Agenda2003-25-03-c () [Corola-journal/Journalistic/281159_a_282488]
-
într-un paradox al săracului, derivat de la statutul nostru de colonie tehnologică: exportăm produse ieftine pentru a cumpăra produse scumpe, adesea cu înalt conținut tehnologic. Modelul de dezvoltare actual, bazat pe mâna de lucru ieftină, care a adus în mod indubitabil rezultate, se va afla în final de ciclu în următorii 15 ani, o dată cu delocalizarea producției înspre țări ca India și China. Pentru ca trecerea de la un sistem majoritar axat pe producție înspre un sistem majoritar axat pe inovație să poată fi
Agenda2004-48-04-c () [Corola-journal/Journalistic/283090_a_284419]
-
Din acest sistem al consultărilor electorale, mereu uzând de aceleași mijloace vexatorii și falsificatoare, ar reieși absența dimensiunii democrației în România. Ar fi, de s-ar trage această încheiere, o judecată pripită și neadevărata. Democrația și libertățile individuale erau realități indubitabile, dar, aș spune relativizant, imperfecte. Pentru că dacă excludem din ecuație modalitatea consultării electorale (dar e posibilă o astfel de eliminare integrală?), democrația a fost o realitate înfăptuita. Parlamentul funcționa după toate standardele internaționale, legile erau dezbătute, interpelările guvernului (evident, si
DOUă CăRTI DE Z. ORNEA by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17742_a_19067]
-
legilor lumii, el se naște din conflictul voinței mele cu o voință universală; apare, de asemenea, din conflictul dintre mine și eu însămi, dintre diversele mele voințe, impulsuri contradictorii". Aceste tentative de definire pot fi luate în considerare. Rămîne faptul indubitabil că Ionesco este, alături de marii săi colegi, unul dintre creatorii unei formule specifice de dramaturgie, teatrul absurdului. Pînă și mărturisirea că l-au influențat operele lui Kafka, Chirico, Borges, cu angoasele lor, e o dovadă a apartenenței sale la literatura
Convorbiri cu Eugene Ionesco by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17747_a_19072]
-
anodine, mai putin revelatoare. Și doar ultima secțiune a ediției se numește chiar "Ultimii ani". Să se datoreze această omisiune faptului că editorul Al. Talex a fost din plin amestecat în racolarea lui Panait Istrati pentru Cruciada Romanismului? Acesta e indubitabil răspunsul. Panait Istrati, Pelerinul inimii. Antologie, cuvînt înainte, prezentări și traduceri de Alexandru Talex, Editura Minerva, 1998.
Cum a devenit Istrati scriitor by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17876_a_19201]
-
atît secvențele receptării cît și materialitatea obiectului artistic. Acesta este momentul în care, dintr-o nevoie interioară de simetrie și din scrupul muzeografic, se deconspiră identitatea imaginii și i se face lucrării o sumară fișă administrativă. Ceea ce privitorul poate descifra indubitabil din acest gen de creație, de glosă video pe marginea universului artistic, după ce a acceptat ceremonialul misterios al întregii construcții, este lesne de comunicat prin cîteva observații: mai întîi, autorul acestei secvențe, și aici mă refer în primul rînd la
O clipă de artă: Clip Art by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17216_a_18541]
-
făcute în epocă, a dus în primul rând această grea luptă, prin colaboratorii săi și întâi de toate prin echipa sa de critici literari? Înseși organele represive percepeau revista ca un factor de rezistență la totalitarism, cum reiese din documente indubitabile publicate în faimoasa Carte albă a Securității în care, printre altele, se poate citi: "Concluzie: sectorul de critică a structurat o revistă literară care întreține un climat de inadeziune și suspiciune la adresa culturii socialiste, a culturii naționale." Și încă ceva
În plin absurd by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/17277_a_18602]
-
pentru că ilustrează deopotrivă tendințele, greșelile tipice, dar și presiunea normei; de altfel, în cazul dat, rezultatele reviziei sînt din punct de vedere lingvistic foarte corecte. E vorba de fapt de mai multe situații destul de diferite: cele mai multe privesc corectarea unor erori indubitabile de ortografie, de punctuație sau de gramatică; altele, omiterea unor informații pe criterii non-lingvistice ("locuiesc în cartierul Militari din București" devine "sînt din București"; "Mă numesc Popescu Georgeta, mi se spune Getuța" se reduce la "Mă numesc Getuța"); în fine
Scriere și rescriere by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17300_a_18625]
-
Gibraltarului, îi aduce în materie de dizidență pe țărăniști la scor de egalitate cu pedeseriștii. Ba chiar și cu liberalii. Tehnica despinderii aripioarelor, a dezlipirii butașilor de pe trunchiul-mamă a devenit în România post-ceaușistă singura regulă a vieții politice. Un semn indubitabil că partidele de la noi sunt aglomerări de interese conjuncturale, și nu asociații pe bază de opțiuni doctrinare. Ca dovadă, ele se destramă atunci când și-au înfipt adânc colții hămesiți în ciolanul generos al guvernării. O banalitate, veți spune. însă tocmai
Ferește-mă, Doamne, de dizidenți, că de partid mă apăr singur! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17327_a_18652]
-
dura. Faust ajunge să-l invoce pe Mefisto poate fiindcă s-a săturat de îndoieli. El vrea să fie sigur de propriul viitor. Și aici și pe tărîmul celălalt. Îndoielii, care e un iad, el îi preferă iadul cel adevărat, indubitabil. Însă, prin asta, Faust încetează să mai cugete, deci să mai fie. Anulînd celebrul adagiu al lui Descartes, Faust își neagă chiar esența sa umană. Pactul său cu Mefisto este, și în acest sens, echivalent cu o sinucidere. Faust vrea
Faust, cavalerul și struțocămila by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/17343_a_18668]
-
inovații produse în acest registru la noi, după 1989. Deși are trăsături specifice, fenomenul nu e însă un caz unic, pentru că în multe alte culturi moderne o parte a presei a optat pentru o asemenea strategie lingvistică, cu avantajele ei indubitabile: accesibilitate, crearea unui sentiment de familiaritate și complicitate cu publicul, expresivitate, compensare a banalității de conținut prin producerea de surprize lexicale. Trăsături specifice (și discutabile) ale jurnalismului românesc sînt, cum bine se știe, excesul de oralitate, alunecînd în manierism stilistic
Șturlubatic by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17374_a_18699]
-
a faptului că două dintre articolele sale nu fuseseră publicate. Eliminarea lor ar fi pornit, pare-se, de la unul dintre redactorii suplimentului, o persoană căreia I. Funeriu îi atribuia pe atunci "nostalgii roșii". Această bănuială o etichetează astăzi drept amprenta indubitabilă a mentalității comuniste inchizitoriale, pentru care lipsa de probe reprezintă o uzanță judiciară, iar prezumția de nevinovăție un moft de fațadă. Ceea ce la domnul Funeriu ține loc de - și e de fapt mult mai mult decât o prefață pare, în comparație cu
Curs de sinceritate by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17356_a_18681]
-
-o, oriunde și neîntârziat, dacă nu în cimitirul satului, în "capela", de fapt bisericuța familiei, din "1769", nu așteptând cine știe ce fonduri pentru construcții monumentale ori pentru restaurări mărețe. Presupunând că nu s-ar recunoaște valoarea intrinsecă a "unor oseminte", este indubitabilă valoarea lor simbolică, precum și importanța respectării dorinței ființelor din care provin. Cine ar invoca argumentul că asemenea nume ilustru este mai nimerit să se afle printre alți iluștri francezi (uneori, rari, șí străini) se poate liniști: ar mai exista acolo
Enescu - între Père-Lachaise și Tescani by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/17348_a_18673]
-
mai bate nu mai bate/ inima transparență a gîndului?/ în adînc în adînc îngropat este gîndul/ cum e îngropată bucuria în creierul/ pruncului care se va naște peste o sută de ani" (Nouă glaciație). În același timp se remarcă urmele indubitabile ale formației pozitive a bardului craiovean (absolvent al Facultății de Automatica și Calculatoare din orașul natal), a cărui grafie dobîndește nu o dată întorsături "inginerești". Expresionismul cosmotic primește în felul acesta un altoi "tehnic": "a venit un om ruginit/ și a
Un nou "rău al veacului" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17889_a_19214]
-
în care ne tîraște, tîrîndu-se pe șine, istoria imediată." Pe urma acestei afirmații de acum 38 de ani, grupul de cercetători de la Jurnalul literar au dezgropat din uitare românul, l-au studiat și au ajuns la concluzia că el aparține indubitabil lui N.I. Herescu, eroul principal, scriitorul român exilat la Paris, Gabriel Adam fiind un alter-ego. Drept care, Editura Jurnalul literar a publicat recent, în traducerea Corneliei Ștefănescu (o muncă deloc ușoară fiindcă originalul abundă în jocuri de cuvinte, expresii argotice și
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17958_a_19283]
-
numai de ei. Dar știm oare să o recunoaștem? Dezlegarea interioară am asteptat-o, toți acești ani, din diverse direcții. O soluție era publicarea inexistentelor opere de sertar, ca o explozie editorială eliberatoare. Îmi amintesc însă și de o experiență indubitabila, colectiv împărtășită, dar singulară: îmi amintesc de reacția sălii de cinema la vizionarea filmului Balanța de Lucian Pintilie. În rest - o tăcere grea, sufletească. Puține ocazii de a o mai dezminți, pe ici, pe colo - ocazii în care să se
A apărut o cultură a străzii by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/18082_a_19407]
-
Duilă") asupra articolului Frunze găsite prin volume, în perioada cînd viitorul prozator îi cîntă în struna lui Macedonski. E dreapta, în schimb, observația (deloc, ce-i drept, inedită) ca întreg ciclul Comănestenilor a evoluat în descrescendo, Îndreptări, Anna fiind eșecuri indubitabile, la care as adaugă, parțial, și românul În război. Reiese că doar în Viață la țară și Tănase Scatiu, partial în nuvelistica, (colegul meu are dreptate indicînd pentru această secțiune, nuvelă Spre Cotești), a izbîndit Duiliu Zamfirescu. Și asta nu
Istoria literară ca exegeză by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18100_a_19425]
-
Husserl, sexagenara gimnastă, fostă victima a soldaților ruși. Dincolo de aceste figuri individuale, mult mai apăsător e disprețul oamenilor respectabili an general care, "atunci cand treceau prin fața Hotelului Arkadia, traversau șoseaua/.../ Toți procedau la fel, după un tipic la fel de puternic și de indubitabil că instinctul. Explicația putea fi foarte simplă, ca de pildă putoarea pe care o emană Hotelul Arkadia. Căci, pentru nasurile neobișnuite cu el, amestecul ăla de mirosuri - curry, si usturoi, si cârnați sârbești și vinjak, si remarcabil de rezistență duhoare
Cealaltă Arkadia by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17464_a_18789]
-
simți, de a gândi și de a "face". Sau, de ce nu, Europa ar mai fi și starea poeziei, sau literaturii țării respective și apetente... Nu că am da noi, în chip subiectiv, un rol de seamă poeziei. Poezia însă exprimă, indubitabil, starea economică, civică, culturală a statului în numele căruia poemul este emis că o monedă sau bancnotă de nefericiții respectivi... Pe lîngă A. Depărăteanu, al cărui nume vine de la străvechiul a depăra, implicînd măsurarea de hotare, cînd martori erau aduși la fața
Poeti minori by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17613_a_18938]
-
anumită măsură. Numai istoria poate decide dacă faptele bune săvârșite în final - cu o îndârjire și celeritate în care putem întrevede premoniția apropiatului său sfârșit - ar fi de natură să-i atenueze vina pentru daunele antiromânești la care contribuise înainte. Indubitabil, intrând în conflict deschis și radical cu autoritatea guvernatoare a sistemului, Ceaușescu a fost și el străbătut de frisonul primejdiei fatidice. A mers cât a mers înainte, în răspăr, după care, simțindu-și spatele complet descoperit, a început să pună
Evocări din „prima fază“ by Dumitru Popescu () [Corola-journal/Journalistic/2472_a_3797]
-
întreaga complexitate, pentru că aceasta ține de varietatea caracterelor umane, imposibil de egalizat de către nici un regim, niciodată, indiferent de duritatea metodelor folosite. Cei care servesc exemplar și zelos Partidul în paginile „Gazetei literare” sînt puzderie, dar să recapitulăm actorii principali. Protagonistul indubitabil al primei jumătăți din existența revistei este Mihai Beniuc. Acesta dă tonul încă din primul număr al revistei, cu poezia La drum, ale cărei îndemnuri (No haida/ Să nu ne pese ce-o să urle haita!) le urmează neabătut. Primește de
O revistă culturală în comunism. „Gazeta literară“ 1954-1968 by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/2502_a_3827]
-
Ministerul Sănătății, Casa Națională de Sănătate etc., de la care, evident, nu primesc niciun răspuns", a adăugat acesta. Un ultim caz exemplificat de social-democrat este cel de la Spitalul de Urgență Floreasca, unde mai multi șefi de secții, medicii de un profesionalism indubitabil, chirurgi renumiți, printre care și foștii miniștrii ai Sănătății Mircea Beuran și Daniela Bartoș au depus memorandumuri asemănătoare directorului general al spitalului, profesor doctor Alexandru Macovei. „Aceștia, la fel ca și colegii lor din alte centre medicale, își declină responsabilitatea
Codrin Ştefănescu (PSD): Sănătatea este pe marginea prăpastiei () [Corola-journal/Journalistic/25173_a_26498]
-
inutil, concertul de glasuri ilustrînd diversitatea ireductibilă. Pentru unii autori, ermetismul lui Barbu este marea prejudecată pe care critica a răspîndit- o de-a lungul timpului, pe cînd alții sînt încredințați că prundișul alegoric pe care curg versurile barbiene e indubitabil. În fond, ludic sau serios, eliptic sau clar, Barbu e înainte de toate un talent. Satirul din Cotroceni are un har atît de frapant că cel mai potrivit mod de a-l gusta e să-i citești poemele fără să cauți
Ion Barbu, poetul satir by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2540_a_3865]