1,208 matches
-
sângele. Or, sângele este una dintre semnificațiile simbolice esențiale pentru roșu. Și alte lucruri sunt roșii: roșia, macul, căpșunile, cireșele etc., dar ele prezintă o corespondență simbolică cu roșul mai puțin puternică decât sângele. Cuvântul indus (sânge), pornind de la cuvântul inductor (roșu), revelează universalitatea cunoașterii și deci funcția sa unificatoare, dar și rezonanța inconștientă pe care simbolurile o produc întotdeauna. 2. O tehnică amuzantă constă în a supune o persoană unei serii de întrebări simple, dar repetitive. Poate fi întrebată «cât
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
legătura cu o competență într-un orizont sau altul existentă undeva în lume. Practic, dispozitivele tehnologice facilitează transferul și chiar convertibilitatea unor valori de la individ la individ, de la o cultură la alta. Dispozitivul ca atare acționează ca un instrument „universal”, inductor de conduite intelectuale similare. Internet explorer-ul, ca program de accesare a informațiilor, este același și în America, și în Japonia, și în Algeria, și în România. Universalitatea instrumentului obligă la gesticulații similare de uzitare a acestuia. E-learning-ul facilitează globalizarea și
Informatizarea în educație. Aspecte ale virtualizării formării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
cursul desfășurării sale, relațiile dintre „actori”. Persoanele care participă la un „scenariu psihologic”, În calitate de „actori ai acțiunii psihologice”, au fiecare „roluri” precise. În sensul acesta se pot distinge trei categorii de „persoane-actori” implicați În „scenariul psihologic”. Acestea sunt următoarele: - persoana inductoare este „actorul dominant”, cel care declanșează acțiunea psihologică. El este cel care fiind „Încărcat nevrotic” proiectează asupra „celuilalt” propriile sale „probleme” culpabilizându-l, pentru a-l obliga pe acesta să le preia. Din acest motiv, am denumit acest tip „persoana victimizantă
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
pe acesta să le preia. Din acest motiv, am denumit acest tip „persoana victimizantă”. - persoana indusă este „actorul dominat”, de regulă, o persoană slabă și cu un grad crescut de sugestibilitate. Ea este cea asupra căreia sunt proiectate „problemele” persoanei inductoare și care le preia printr-un mecanism de transfer, favorizând În felul acesta „descărcarea pulsională” a persoanei dominante. Din acest motiv am denumit acest tip „persoana victimizată” sau „victimă”. - al treilea „actor” reprezintă elementul esențial care, de fapt, pune În
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
care cei doi se raportează și pe care și-l dispută. Acest „element de referință” poate fi un obiect sau o persoană. „Persoana/obiectul de referință” este elementul care acționează, aparent pasiv, În mod egal asupra celor doi „actori”: persoana inductoare și persoana indusă. Acțiunea „elementului de referință” este În primul rând legată de o anumită semnificație psihomorală la care cei doi „actori” aspiră. că Al treilea element al acțiunii psihologice este reprezentat de desfășurarea propriu-zisă a acesteia. Ea are aspectul
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
la care cei doi „actori” aspiră. că Al treilea element al acțiunii psihologice este reprezentat de desfășurarea propriu-zisă a acesteia. Ea are aspectul unui „scenariu”, desfășurându-se după regulile „jocului dramatic”, În conformitate cu schema de mai jos: Persoana de referință. Persoana inductoare. Persoana indusă. „Scenariul psihologic” reprezintă o formă de „descărcare a conținutului pulsional” al „agresorului-inductor” asupra „victimei-induse”, conflictul dramatic având ca „obiect” „persoana de referință”. Între „inductor” și „indus” se construiește o „atmosferă de tensiune emoțională” care face ca cei doi
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
-se după regulile „jocului dramatic”, În conformitate cu schema de mai jos: Persoana de referință. Persoana inductoare. Persoana indusă. „Scenariul psihologic” reprezintă o formă de „descărcare a conținutului pulsional” al „agresorului-inductor” asupra „victimei-induse”, conflictul dramatic având ca „obiect” „persoana de referință”. Între „inductor” și „indus” se construiește o „atmosferă de tensiune emoțională” care face ca cei doi să se Înfățișeze și să se manifeste Într-o formă nudă, primară, fiind dominați de o confruntare reciprocă a pulsiunilor lor primare. În cadrul acestui „scenariu psihologic
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
persoana țintă a inducerii sugestive să adopte iluziile și să le substituie realității și adevărului. Ea va „crede” și se va lăsa „manipulată” de interlocutorul său, de funcția fabulatoare a acestuia, devenind un individ docil, supus, „robotizat”, la dispoziția persoanei inductoare. Cuvântul este și trebuie să rămână „instrumentul adevărului”, al ideilor clare și al sentimentelor pozitive. El trebuie să construiască, să sprijine, să consoleze, să ușureze, să ajute, să-l susțină pe cel aflat În impas. Omul activ și omul inactiv
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
a statuturilor și rolurilor partenerilor cuplului respectiv. Orice conflict este un scenariu psihologic În care sunt angajați trei factori. În cazul conflictelor de Întâlnire, rolurile sunt distribuite În raport cu interesele disputate. În sensul acesta, avem de-a face cu o persoană inductoare, agresivă, victimizantă, și o persoană indusă, agresată, victima primeia, precum și cu o persoană/obiect de referință, pe care și-l dispută cei doi, așa cum se poate vedea În schema de mai jos: Persoană inductoare Element de referință Persoana indusă În
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
de-a face cu o persoană inductoare, agresivă, victimizantă, și o persoană indusă, agresată, victima primeia, precum și cu o persoană/obiect de referință, pe care și-l dispută cei doi, așa cum se poate vedea În schema de mai jos: Persoană inductoare Element de referință Persoana indusă În cazul conflictelor de intimitate, a conflictelor maritale de exemplu, remarcăm o conduită specifică, ce conferă anumite roluri În scenariul conflictului, atât pentru femeie, cât și pentru bărbat. De altfel, și mecanismul acestor conflicte este
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
victima acestuia este un aspect foarte important În explicarea și Înțelegerea conflictului dintre cele două persoane, care are ca efect prejudiciul. În relația agresor/victimă, fiecare dintre cele două persoane are un rol bine definit. Agresorul este o persoană dominantă, inductoare și victimizantă, prin acțiunile pe care le exercită asupra victimei. Victima este o persoană dominată, indusă și victimizată de acțiunile pe care le exercită asupra ei persoana agresorului. Practic, ea opune o foarte slabă rezistență sau nu opune nici una. Aceste
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
față de cea a țesutului normal și persistă în aceeași formă exagerată și după încetarea stimulului care a determinat-o. Această creștere patologică depășește dezvoltarea țesuturilor normale, se sustrage mecanismelor de homeostazie ale creșterii tisulare și persistă după încetarea acțiunii factorilor inductori, manifestând în consecință autonomie biologică în raport cu organismul. Spre deosebire de proliferarea din inflamații sau regenerare, care are caracter reactiv și se integrează în procesele de apărare și adaptare ale țesuturilor, proliferarea tumorală este primitivă, nelimitată și nu numai inutilă, ci și dăunătoare
Tumorile de unghi intern al ochiului Clinică şi tratament by Lucian Nelu POPA () [Corola-publishinghouse/Science/101001_a_102293]
-
și de urma asta de grație, zicîndu-i, bineînțeles, Balena. Balena și Puia erau mai tot timpul împreună. Nu e greu de ghicit care erau relațiile dintre ele. Participau la un delir în doi, fascinant și odios, în care Puia era inductorul care stăpânea în mod absolut voința celeilalte. Balena era publicul Puiei. Asculta cu gura căscată scenariile feerice ale fetiței cochete, poveștile despre prințese în conduri de argint, care se odihnesc pe marginea unor bazine de cleștar, pline de pești roșii
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
asocialitate; comportament delictual polivalent; spontaneitate în acțiunile delictuale care decurg nu din incapacitatea de deliberare, ci din cea de satisfacere imediată a pulsiunilor instinctiv-emoționale și imaturitate afectivă. Acest tip de personalitate este caracterizat printr-o agresivitate exacerbată, un rol de inductor negativ, activ, sociopatic, tendința de bravare și de simulare. c) personalitatea psihotică dezvoltă o degradare a mecanismelor ce susțin funcțional viața psihică. În rândul psihoticilor cea mai gravă formă de manifestare este comportamentul melancolicilor, caracterizați printr-o formă ambivalentă de
Psihocriminologie by Lăcrămioara Mocanu () [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
primul reper și prototipul tuturor obiectelor pe care nou-născutul le va per-cepe ulterior. Sânul este un organ extrem de ambiguu. El este sursă de maternitate, erotism, narcisism, obiect al admirației sau al excitației. Din nefericire, sânul poate fi și suportul lezional, inductor al suferinței și morții. Frumusețea femeii nu trebuie redusă la aspectele superficiale. Ea exprimă o etică și o estetică stabilite după modelul operei de artă, un fel de a fi armonios. Cel puțin sub aspectele exterioare, frumusețea ocupă același loc
Despre muncă şi alte eseuri by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1398_a_2640]
-
tranzitoriu, au aceeași formă indiferent de sensurile de circulație a puterilor (de regimul de convertor: motor sau generator), consider că regimul staționar trebuie analizat cu ecuațiile dobândite prin particularizări adecvate și prin urmare ecuațiile circuitelor induse (rotorice) și ale circuitelor inductoare (statorice) vor fi scrise într-o singură manieră (de exemplu, după convenția de la receptor). Din acest motiv, în volumul de față se întâlnesc: unele reprezentări în complex ale mărimilor diferite față de cele din bibliografie, o altă exprimare a bilanțului de
Maşini electrice/Vol. 3. : Maşina asincronă by Alecsandru Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1660_a_2996]
-
28]. Mașina asincronă normală cuprinde două armături, una fixă numită stator și alta mobilă, concentrică cu prima, numită rotor. La mașinile în construcție directă, statorul posedă o înfășurare, de cele mai multe ori trifazată, conectată la o rețea și îndeplinește rolul de inductor. Rotorul posedă de asemenea, o înfășurare trifazată sau polifazată (cel mai frecvent din bare scurtcircuitate la capete) și constituie indusul. Înfășurarea inductoare, care produce câmpul magnetic învârtitor, poate fi și monofazată sau bifazată. Printr-o analogie cu transformatorul, circuitul inductor
Maşini electrice/Vol. 3. : Maşina asincronă by Alecsandru Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1660_a_2996]
-
construcție directă, statorul posedă o înfășurare, de cele mai multe ori trifazată, conectată la o rețea și îndeplinește rolul de inductor. Rotorul posedă de asemenea, o înfășurare trifazată sau polifazată (cel mai frecvent din bare scurtcircuitate la capete) și constituie indusul. Înfășurarea inductoare, care produce câmpul magnetic învârtitor, poate fi și monofazată sau bifazată. Printr-o analogie cu transformatorul, circuitul inductor se mai numește și circuit primar, iar circuitul indus circuit secundar. De cele mai multe ori se acceptă corespondențele: stator - primar și rotor - secundar
Maşini electrice/Vol. 3. : Maşina asincronă by Alecsandru Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1660_a_2996]
-
inductor. Rotorul posedă de asemenea, o înfășurare trifazată sau polifazată (cel mai frecvent din bare scurtcircuitate la capete) și constituie indusul. Înfășurarea inductoare, care produce câmpul magnetic învârtitor, poate fi și monofazată sau bifazată. Printr-o analogie cu transformatorul, circuitul inductor se mai numește și circuit primar, iar circuitul indus circuit secundar. De cele mai multe ori se acceptă corespondențele: stator - primar și rotor - secundar, valabile pentru mașinile în construcție directă, iar indicii folosiți pentru distingerea acestor mărimi vor fi 1, respectiv 2
Maşini electrice/Vol. 3. : Maşina asincronă by Alecsandru Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1660_a_2996]
-
învârtitor. În principiu, aceasta cuprindea 4 poli aparenți inductori statorici pe care erau plasate 4 bobine alimentate de la un sistem bifazat de curenți. Rotorul era sub forma unui cilindru din Cu. O altă variantă, construită de Nicolae Tesla cuprindea un inductor sub forma a 4 bobine înfășurate pe un tor (în inel), fiecare ocupând câte un sfert din acesta (echidistante). Și în acest caz se alimentau bobinele de la un sistem bifazat de curenți. Rotorul era sub formă cilindrică, din material feromagnetic
Maşini electrice/Vol. 3. : Maşina asincronă by Alecsandru Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1660_a_2996]
-
a fost propusă și analizată în mod amănunțit de Dolivo - Dobrowolski în 1889. Aproximativ aceleași elemente componente ale mașinii propuse atunci se regăsesc și în construcțiile actuale. În cele ce urmează se vor face referiri la mașinile în construcție directă; inductorul este considerat a fi statorul iar indusul rotorul. Statorul este sub forma unei coroane cilindrice exterioare, iar rotorul este sub forma unui cilindru interior concentric cu statorul. Statorul este ansamblul elementelor fixe ale mașinii, fiind constituit în esență dintr-un
Maşini electrice/Vol. 3. : Maşina asincronă by Alecsandru Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1660_a_2996]
-
ALE MAȘINII DE INDUCȚIE (ASINCRONĂ ) 5.2.1 Principiul de funcționare al motorului trifazat Se presupune o mașină asincronă în construcție directă având pe stator o înfășurare trifazată, alimentată de la un sistem trifazat simetric de tensiuni sau curenți. Acest câmp inductor intersectează atât conductoarele statorice fixe cât și conductoarele rotorice, presupuse inițial imobile (la pornire), inducând în acestea, tensiuni. Tensiunile induse în înfășurarea rotorică trifazată, întrețin curenți prin conductoare, dacă circuitul rotoric este închis. Închiderea circuitului rotoric se realizează prin reostatul
Maşini electrice/Vol. 3. : Maşina asincronă by Alecsandru Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1660_a_2996]
-
de reglare a vitezei) la mașinile cu rotor bobinat și prin inelele de scurtcircuitare a barelor rotorice în cazul mașinilor în colivie. Se poate aprecia că în rotor apare o „ pătură de curent “ indus, care prin interacțiune cu câmpul magnetic inductor, creează forțe tangențiale între armături la nivelul întrefierului, ce se manifestă sub forma unui cuplu electromagnetic. Statorul, prin fixarea sa pe tălpi de exemplu, echilibrează acest cuplu, în schimb rotorul va fi antrenat în mișcare de rotație cu o anumită
Maşini electrice/Vol. 3. : Maşina asincronă by Alecsandru Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1660_a_2996]
-
se manifestă sub forma unui cuplu electromagnetic. Statorul, prin fixarea sa pe tălpi de exemplu, echilibrează acest cuplu, în schimb rotorul va fi antrenat în mișcare de rotație cu o anumită viteză unghiulară Ω, în sensul de rotire a câmpului inductor. Sensul de rotire a rotorului este astfel încât să fie eliminată cauza care produce „ discontinuitatea “ energiei magnetice în întrefier [7], deci apariția curentului rotoric, adică a variației câmpului magnetic prin rotor. Dacă rotorul s-ar roti cu viteza unghiulară de sincronism
Maşini electrice/Vol. 3. : Maşina asincronă by Alecsandru Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1660_a_2996]
-
eliminată cauza care produce „ discontinuitatea “ energiei magnetice în întrefier [7], deci apariția curentului rotoric, adică a variației câmpului magnetic prin rotor. Dacă rotorul s-ar roti cu viteza unghiulară de sincronism (a câmpului) Ω1, atunci nu mai există variația fluxului inductor prin circuitul rotoric, nici curent rotoric indus, iar cuplul ar deveni nul. Tensiunile induse, deci și curenții rotorici vor avea frecvența dictată de această viteză relativă, adică, similar cu (5.1) (întrucât este pozitivă): Întrucât înfășurarea rotorică este trifazată-simetrică, în
Maşini electrice/Vol. 3. : Maşina asincronă by Alecsandru Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1660_a_2996]