5,765 matches
-
seducția unui public mai larg, Istoria sinuciderii reconstituie un trecut pe care documentele s-au străduit aproape întotdeauna să-l oculteze. Cartea are ceva din tactica unui roman polițist. Georges Minois "vînează" orice informație referitoare la subiect, alcătuiește chiar, cu inevitabile aproximații, statistici privind rata suicidului în spațiul european din Evul Mediu și pînă în Epoca Luminilor, formulează ipoteze și îl atrage pe cititor în descifrarea "misterului". Toate cu singur scop - refacerea traseului pe care l-a parcurs mentalitatea europeană în
Răspuns la întrebarea lui Hamlet by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15263_a_16588]
-
fiecăruia îi trece prin cap să se dea de gol, nu reușește să renunțe însă la „fața” pe care și-o construise pentru uzul imediat, resimțind mult prea puternic presiunea imaginii-model pe care-o adoptă. Cu toată latura de basm inevitabilă, povestirea lui O. Henry este un excelent exemplu de interacțiune simbolică în care fiecare perfomer e conștient de caracterul de rol al performanței sale și-l joacă nu pentru a se pune pe sine în evidență, ci ca să construiască pentru
Theatrum mundi by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13470_a_14795]
-
au intrat în sevraj o demonstrează uluitoarea incoerență a tot ce fac: azi propun o lege, mâine o retrag. Azi vorbesc cu voci de țârcovnic de reducerea impozitului pe salar, mâine, din mâlul nesimțirii, bâiguie ceva despre „testarea” măsurii și inevitabila ei retragere. Incoerența, incompetența crasă, nerușinarea garnisită cu disperare alcătuiesc un exploziv la care partidul hoției naționale n-a găsit și nu va găsi antidot. Grețosul cult al personalității cuplului Năstase-Iliescu (acești Nicu-și-Elena unisex ai tranziției), pornit cu ajutorul unor canale
Scheletul de plumb by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13482_a_14807]
-
dincolo de acestea se află esența și noi am încercat s-o pipăim. După doi ani s-a uitat, de exemplu, de ce există la un moment dat o pauză. O pauză nu se naște ca o necesitate absolută, ca un eveniment inevitabil. Corpul, mușchii au memorat că era o pauză. Se face această pauză conștiincios, însă încetează de a avea sens. Pentru că iese din structură și spectacolul cade în clișeu: tristețea comună. Cum devenim abstracți, distrugem viața pe scenă. Viața este întotdeauna
Interviu cu regizorul rus Yuri Kordonski by Maria Sârbu () [Corola-journal/Journalistic/13600_a_14925]
-
Barbara Wiedemann observa că, pentru acesta, „fiecare poem are de-a face cu adevărul, cu un adevăr ce reiese din realitatea în care poemul s-a ivit”. În beneficiul înțelegerii operei sale poetice, marfa de contrabandă a biografiei se dovedește inevitabilă și, mai mult decît atît, indispensabilă!
Marfă de contrabandă by Andrei Cornea () [Corola-journal/Journalistic/13579_a_14904]
-
codul dominant și mijlocul dominant de comunicare par să se fi schimbat și ele: în loc de frazele cărții, limbajul computerului, în loc de cuvânt, imaginea, în loc de cartea însăși, ecranul computerului sau al televizorului. Aceste mutații țin de un anumit moment istoric și sunt inevitabile. Evitabile însă pot fi urmările lor nefaste asupra literaturii unei țări, evitabile dacă lucrurile acolo funcționează corect, dacă se gândesc și se practică măsuri de protecție coerente și fără parti-pris-uri jenante, așezându-se cultura scrisă la locul cuvenit, sus (oricum
Unele răspunsuri la câteva întrebări pe care nu mi le pune nimeni by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Journalistic/13635_a_14960]
-
simulată din nostalgia celor reale. El nu face decît să ateste "oroarea de vid" pe care ( aidoma naturii) o are Ileana Roman. D-sa nu suportă sub nici o formă decorporalizarea, absența, golul. Drept care are grijă a umple momentele de abstragere, inevitabile în dialectica morală, cu o materie jovial-suavă: "Sunt singură, nu știu ce zici,/ Azi e duminică dang-ding./ Văd fir cu fir absența ta/ De pînză goală de paing" ( Scrisoare de duminică). Solitudinea, resimțită în calitatea ei de vid ( sacrificiu) social ca o
"Sclavă și regină” by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13768_a_15093]
-
a impus în toate domeniile. Clișeele cele mai puternice sînt cu siguranță cele bazate nu numai pe repetiția lexicală, ci și pe impunerea unor scheme mentale, a unor simplificări comode; ca pentru a le confirma, pe o pagină personală apare inevitabila cugetare: "Viața e o continuă provocare, o luptă pe nivele, o avansare, o nervoasă căutare". Locul cel mai tipic de manifestare a clișeului provocării este în orice caz descrierea tehnicilor de angajare; în modelele de curriculum și de interviuri, cuvîntul-semnal
Provocare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13771_a_15096]
-
e motivat mai ales în temeiul acestor legături tradiționale de prietenie, omițând trimiterile la alianța cu Axa, iar ambasadorul Morand are grijă să apese asupra acestei motivări). În ce privește situația de pe frontul de răsărit, reflecția diplomatului merge de la autoiluzionare la constatarea inevitabilă a înaintării rusești și a amenințărilor secvente acesteia pentru români. El notează chiar în discursul mareșalului Antonescu o îndulcire a tonului față de ruși și încercări de conciliere cu opoziția, ca un fel de pregătire pentru perspectiva înfrângerii. Semnificativă e și
Paul Morand și România by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/13854_a_15179]
-
dintre accepțiile ei, este un sentiment. Fie și față de o transcendență, dar tot o emoție este. Spiritul critic, în schimb, care ar trebui să stea la baza criticii literare ori artistice, este o formă a prejudecății și interpretării în care inevitabila aplecare spre sentimente a ființei noastre nu joacă decît un rol accidental sau ocazional. Dacă repet aceste truisme, este fiindcă observ de la o vreme cum iubirea este tot mai des invocată ca argument împotriva revizuirilor critice. Și ura, ca probă
Critică și iubire by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13889_a_15214]
-
Dacă nu mai citim astăzi o operă sau un autor așa cum îi citeam ieri, aceasta nu ține de voința noastră, nici de vreo schimbare în sine a operei sau a autorului în chestiune, ci de un concert de factori obiectivi, inevitabili, cîteodată imponderabili; și singurul lucru care contează cu adevărat în noua percepere a operei sau a autorului este de natură literară, estetică, altfel spus, privește menținerea ori pierderea interesului nostru pentru frumusețea textului literar. Ne mai place sau nu ne
Critică și iubire by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13889_a_15214]
-
parlamentar și cea de om de afaceri. Ca din întâmplare, au condus sau conduc publicații, edituri sau fundații, fiecare dintre ei continuă să reverse spre populația din ce în ce mai încovoiată de mizerie balele iluziilor de doi bani, împlinite numai și numai prin inevitabilele lor persoane. Fie că-și botează partidul-fițuică „România Mare", fie că blochează ecranul televizorului cu emisiuni sforăitoare gen „Bătălia pentru România", doi dintre indivizii menționați sunt parte a coșmarului dezlănțuit tocmai în numele țării, pe care n-au nici un scrupul să
Copiii zeilor de carton by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13860_a_15185]
-
ceia, În Iași, era mare lipsă de apă. Un orator spunea: „Domnilor, cu ce v-ați ales de pe urma lungii guvernări liberale? Atât, că pe timpul ei, a vrut Dumnezeu să fie cramele pline de vin. Ei bine, noi vă aducem apa.” Inevitabilul cetățean turmentat remarcă: „Dar era mai bine Înainte!” XXIV Trăim din amintiri, cum fumăm mucuri de țigări când isprăvim tutunul. Scriitorul George Petrone - Președintele „Academiei Libere Păstorel” din Iași arată, În articolul „Un magician al spiritului: Al.O. Teodoreanu - Păstorel”, apărut
115 ani de la nașterea lui Păstorel Teodoreanu. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Culicovschi () [Corola-journal/Journalistic/81_a_340]
-
verificat, dar sunt absolut sigur că nu există reguli prin care mijloacele de transport în comun să fie igienizate la fiecare capăt de linie, așa cum se întâmplă în lumea civilizată. Dacă vom continua să tratăm murdăria ca pe-o caracteristică inevitabilă a neamului, n-are nici un rost să mai discutăm. Dar dacă începând chiar de mâine voi vedea echipe de oameni ai primăriilor care-i amendează pe cei care scuipă pe jos, aruncă hârtii, chiștoace și coji de semințe, mai există
Cu mîinile curate by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13890_a_15215]
-
din belșug cu sentimentalism) reușește să stîrnească interesul și pofta de a citi autori căzuți în uitare. Disputele politice de la începutul anilor ’90 nu au fost de bun augur pentru demersurile de geografie literară. S-a spus atunci că „localismul" inevitabil al unor asemenea studii este un pas spre secesiune teritorială, parte a unui scenariu de rescriere a frontierelor. Grupul „A Treia Europă" format la Timișoara de Cornel Ungureanu, împreună cu Mircea Mihăieș și Adriana Babeți, a fost o țintă permanentă a
Călătorii în lumea literaturii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13896_a_15221]
-
împinși de foame extremă un mus, după ce se salvaseră, în urma unui naufragiu, pe o barcă. Vor fi condamnați la spînzurătoare, deși, un secol și ceva mai devreme, într-o situație similară, inculpații fuseseră achitați sub pretextul că fapta lor fusese inevitabilă în condiții de naufragiu și foamete. Distanța dintre cele două verdicte măsoară modificările apărute în disputa dintre dreptul natural și cel politic, dispută ce se regăsește, simetric, în discursul teoretic. Pătrunsă aici, șalupa ce-i transformă pe naufragiați în antropofagi
Cum dispar canibalii by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13922_a_15247]
-
prindem și în București!) la sfîrșitul anului trecut. Îl putem citi acum în ORIZONTUL de pe aprilie, număr avîndu-l pe dl Liiceanu pe copertă. E aproape păcat să reproduci pasaje. Interviul are o căldură intelectuală care s-ar risipi prin tăieturile inevitabile. Totuși, fiindcă dl Liiceanu este autorul Cărții Anului 2002 în viziunea României literare, iar cartea cu pricina e un jurnal intim, să cităm splendida definiție a acestuia pe care dl. Liiceanu o dă chiar în finalul interviului: Spre deosebire de unii amici
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13918_a_15243]
-
binecunoscutul W.D. Snodgrass, și Michael Ondaatje. Celebrul canadian a contribuit la volumul Modern Romanian Poetry apărut în 1977, la Oakville, Ottawa datorită editurii Mosaic Press, Valley Editions. Față de aceste calități, eventualele observații sunt mai degrabă sugestii pentru viitoare ameliorări inevitabile în orice lucrare omenească. Ne gândim în primul rând la facilitarea găsirii informației dorite, Bibliografia funcționând și ca excelent instrument lexicografic. Poate că la edițiile ulterioare, pe care această Bibliografie le merită din plin, se va găsi și o modalitate
Poezie românescă în engleză by Mihaela Mudure () [Corola-journal/Journalistic/14022_a_15347]
-
aceea pe care activitatea gazetărească a lui Mihai Sârbulescu o acoperă și o susține cu multă dezinvoltură. Într-un asemenea cadru, al relației colegiale și al parteneriatului profesional, discuțiile se desfășoară egal, fără crispare, dar și fără acele divagații, absolut inevitabile atunci cînd comunicarea dintre parteneri nu se realizează în parametrii exacți ai acelorași coduri. Din aceeași pricină, care privește apartenența profesională a moderatorului însuși, selecția interlocutorilor este făcută cu o foarte mare exactitate și într-o perfectă cunoștință de cauză
Ucenicul neascultător by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10398_a_11723]
-
vorbea despre înviere și evlavie și, folosind credința din Sfânta Scriptură, spunea: Adevărata viață este să mori astfel, iar negarea lui Dumnezeu este moarte sigură; adăugând că, după puțin timp, chiar fără intervenția nimănui, va surveni moartea. Acesta este sfârșitul inevitabil al tuturor muritorilor, după aceasta însă dăinuirea nu este la fel pentru toți, ci oarecum după felul cum oamenii au făcut să prevaleze rațiunea în viața lor, a celor care și-au rânduit bine darurile și primesc fără să crâcnească
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
de a te vedea bătrân// cine? eu?/ cine? eu?" În banalul existenței cotidiene zilele se scurg aparent identic, ai sentimentul că nimic nu s-a schimbat în viața ta, temperatura sufletească este aceeași, dar deteriorarea trupului sub acțiunea timpului este inevitabilă. Evoluția vieții unui om este contradictorie. Pe măsura înaintării în vârstă are tendința să se înalțe în plan spiritual, fiecare nouă experiență trăită și fiecare carte citită îi dau sentimentul îmbogățirii sufletești, iluzia că, prin voință și cunoaștere, poate deveni
Cartea neliniștirii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10467_a_11792]
-
găsit tonul potrivit pentru o astfel de scriitură și asta i-a atras un număr mare de cititori, cerința pentru noi tiraje. Emoționant este faptul că pe toate treptele de receptare existente în text, vulnerabilitatea, îndoiala, frica, spaimele, neliniștile, neîmplinirile inevitabile nu sînt ocultate, sînt prezente. Autocenzura a funcționat în a găsi tonul, cum spuneam, în a-și tempera pulsiunile structurale și nu în a truca mărturisirile de om și creator pe care a acceptat să le facă aici. Universitatea "Babeș
În țara aspră a minunilor by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10522_a_11847]
-
la desacralizarea lumii; taxe plătite din modeste câștiguri (atât de modeste încât ar putea fi numite pierderi) ce-mi vin în urma cărților sau pur și simplu a simplelor texte pe care le scriu despre frumusețea ce va salva lumea despre inevitabila victorie a umanismului în lumea ce se tot urâțește dezumanizându-se ireversibil...
Taxe și tare by Leo Butnaru () [Corola-journal/Imaginative/4136_a_5461]
-
aude creșterea ierbii precum la Blaga se aud razele de lună lovindu-se de geam precum... În fine - auzeam cum creșteam simțeam cum puțin câte puțin mi se îndepărtează capul de picioare și nicidecum nu uit acel simț nici în inevitabila succesiune istovită a uitărilor deja în ne-creșterea trupului și a lăsării puțin câte puțin a capului mai spre picioare... 2 ...după care va fi iarăși atâta liniște în jur încât se va re-auzi creșterea ierbii și cum razele de
Poezii by Leo Butnaru () [Corola-journal/Imaginative/4623_a_5948]
-
Universală. point d’orgue Străduințe mari, pe când intrăm, dimineața, în Catedrală Saint-Pierre din Geneva, ale sunetelor izbucnite spre bolțile gotice să se limpezească în linii, triunghiuri, cristale, - câtă sudoare sub bolovanii urcați, recăzuți, împinși iarăși, de Sisiful orgii! Iată, așadar, inevitabilă metaforă prestigioasa, în spațiul gol, cu masa altarului pustie, în fața doar cu-o psaltire deschisă pe un stativ, ca o condica de Prezență. Și doar eu, singur, neprotestantul, ascultăm țipetele disperate, gâfâitul greoi din tuburi. - Trebuia, nu-i așa, să
Poezie by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/6544_a_7869]