452 matches
-
verde“, pentru ca seria să fie completă. În tot volumul există o singură strofă care dovedește o anumită sensibilitate și merită ținută minte: „Pe o sârmă / cu becuri colorate / stau întinse la frig / sărbătorile de iarnă.“ (Dezamăgire) În rest, poemele sunt inexpresive și nerelevante, sunt surogate de poeme. Cel mai regretabil este faptul că Vasile Man se erijează adeseori în sfătuitor al cititorilor, plictisindu-i cu îndemnuri bătrânești: „Nu izgoniți poezia / Când vă bate / La ușa sufletului.“ (Ziua de Crăciun 2000) „Să
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
am plătit, / altele și-au oferit bucuroase șaua dintre picioare, / în rest, femeia n-a avut loc în viața mea.“ (Un gol imens și surd ) Presupunând că monologul este atribuit unui personaj detestat sau compătimit de autor, sinceritatea aceasta ternă, inexpresivă, lipsită de o funcție artistică, tot nejustificată rămâne. Dar nu reiese de nicăieri că este vorba de un personaj privit cu dezaprobare. Dimpotrivă, totul te face să crezi că autorul însuși este cel care se confesează. În texte scrise la
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
să zboare care-ncotro, / Ca-ntr-un puzzle“ etc. (Bine) Ideea cu băgarea motorului sub un morman de melancolii greoaie ar putea fi folosită de o firmă de salubritate, dar nu prea își găsește locul într-o poezie. Este forțată, inexpresivă, iar unii critici cu mai mult temperament ar eticheta-o drept „o tâmpenie“. Din plăcerea de a șoca, Felician Pop recurge frecvent la cuvinte tari. El face paradă de duritate, dar fără vocație, pentru că este, în fond, un naiv: „Cuvintele
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
de versuri, renunță la curtoazie și își face datoria de critic literar. inca nu S ´ i totuS ´ i da Îți asumi o mare responsabilitate când publici o carte. Este ca și cum ai scrie simultan cu o mie de stilouri. O frază inexpresivă sau ineptă, în loc să ajungă la o singură persoană, așa cum se întâmplă atunci când trimiți o scrisoare, ajunge la o mie de oameni. Sentimentul răspunderii îi caracteriza, de exemplu, pe marii noștri clasici, care revedeau un text de nenumărate ori înainte de a
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
urmă, dacă nu este vorba despre o confuzie sau, cine știe, de vreun mascul care nu găsește o altă modalitate de a agăța decât prin intermediul recepționerei. Iar dezamăgire... Curioasă, am coborât. Mă aștepta, într-adevăr, un bărbat cu o figură inexpresivă, indicat din priviri și de recepționeră. Părea civilizat. Convocată? am întrebat eu nedumerită. O nu, nu, a fost cu siguranță o greșeală de exprimare. Este vorba despre o invitație, a răspuns tipul aproape galant, făcând semn către o masă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
Înghețată, albastru-verzuie ori verde-albăstruie ca apa băltoacelor În diminețile de iarnă. Pe de altă parte, se putea deschide deodată Într-un zâmbet cald și primitor, precum un val de căldură topind un strat de gheață, În timp ce fața Îi rămânea serioasă, inexpresivă sau gravă. Mai avea, În afară de acesta, și un alt surâs, mult mai neliniștitor, pe care Îl păstra pentru momentele de pericol ori de tristețe: o strâmbătură pe sub mustață, care i-o deplasa spre colțul stâng al gurii, și care Întotdeauna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
ușoară. Jocurile se fac și aici în culise. Depinzi de voturi bazate pe simpatii și relații de clan. Mă uit mai atentă la ele. Sunt frumoase amândouă, au o armonie plăcută a trăsăturilor. Dar au în același timp o rigiditate inexpresivă care le anihilează farmecul. E clar că nu citesc cărți sau că, poate, citesc cărți cu vocabular la fel de sărac și de previzibil. De fapt, îmi spun, foarte rar mai văd pe cineva deschizând o carte într-un autobuz. Din ce în ce mai rar
Să nu vinzi pianul! by Mirela Stănciulescu () [Corola-journal/Journalistic/7863_a_9188]
-
răsunătare, plămîni puternici și întreaga conformație a feței și a corpului." (p. 12) De aceea, ar fi un semn de naivitate dacă i-am bănui pe retori de o deosebită profunzime spirituală. Firile adînci sînt de obicei încuiate, șterse și inexpresive sub unghi histrionic, ducînd lipsă de acea vîna extrovertită fără de care retorica se preschimbă într-o anostă trăncăneală. Și atunci, întorcîndu-ne de la Cicero către lumea contemporană, merită să ne întrebăm de ce oratoria a căzut în desuetudine, îngroșînd rîndurile artelor despre
Sfîrăitul oratoriei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7010_a_8335]
-
înclinație pentru acustica în surdină a vocabulelor perimate. O piatră de monument, venerabilă prin vîrstă și impracticabilă prin formă, dar nespus de sugestivă prin schițele de șantier verbal în care lucra preotul din Șișești. Sub unghi calofil scrisul său e inexpresiv, dar sub aspect etimologic spectacolul e impresionant prin efortul depus. De exemplu, Vasile Lucaciu, cînd descrie simțirea omenească, vorbește despre "apetitul concupiscibil" și despre "apetitul irascibil", iar cînd vorbește despre voință, pomenește de "nescari motive ce prevalează" în vrerea omului
Scrisul etimologic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6882_a_8207]
-
felului în care se construiește o idee, cum se argumentează, ce tip de asocieri se alătură. Cu cît limba este mai săracă, cu atît fondul ideii este mai primitiv. La noi, alarma este pe ambele planuri: și limbaj sărac, greoi, inexpresiv, și stîlcirea limbii în absolut toate planurile gramaticale, de topică, de frazare. Desconsiderarea față de valoarea limbii, a normelor, a cuvîntului conduce, încet, dar sigur, la prăbușirea unei societăți. Asta mi se pare că l-a determinat pe Dabija să purceadă
Homo ludens! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6763_a_8088]
-
ce vlădică trebuie pomenit acum și se întreba dacă este sau nu cazul să-l pomenească pe Stalin". Intrarea în Orhei a trupelor sovietice n-are nimic triumfal sau solemn; soldații "arătau ca niște ființe epuizate și indiferente, fețe placide, inexpresive", iar un popă salută Armata Roșie dintr-o șaretă trasă de un cal orb. Mătușa memorialistului, din teama de a nu-și pierde postul de învățătoare (se trăgea din neam de preoți), își îngroapă mama fără slujbă religioasă. Doi ofițeri
Un destin basarabean by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7435_a_8760]
-
instabil, și-a făcut bine loc printre microfoane, s-a așezat în fund și, cu fața luminoasă îndreptată spre public... a ținut un recital perfect. Aceasta spre deosebire de Ștefan Manasia sau Andra Rotaru, pe cât de serioși în comportament, pe atât de inexpresivi în lectura propriilor versuri. Buni performeri au fost, apoi, Dan Coman și Teodor Dună, post-expresioniști cu voce bine calibrată și un discurs (liric și retoric) pe cât de conținut, pe atât de percutant. Cel mai popular tânăr poet a fost însă
Turnir poetic by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7819_a_9144]
-
și amară tălăzuire aducând a ars care-a indundat ulicioarele ascunse curțile pustii ale caselor și însinguratele inimi curând armoniile imnurilor nemaiauzite dimpreună cu siniliile unduiri ale arderii de tămâie urcat-au la cer și polisul deveni din nou gri inexpresiv și creștinesc TIMPUL SUFLETULUI orele senectuții mele mai numără încă mai numără câteva clipe feciorelnice cu cât înaintez în vârstă cu atât timpul sufletului meu întinerește când va fi să mor el se va naște cu adevărat IULIE cu aspru
Leons Briedis by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/6811_a_8136]
-
întâlnit cu doctorul Octávio Cerdeira, i-a prezentat niște condoleanțe formale și i-a spus că ceremonia va avea loc a doua zi, când alaiul va pleca de la Casele Noi spre cimitirul satului. Medicul l-a privit într-un mod inexpresiv, și până la urmă a ridicat din umeri. Între timp Amoroso dobândise o subită forță și mobilitate, începând chiar el să-i dirijeze pe cei de la pompele funebre, care măsurau cadavrul și se interesau despre tipul de cosciug dorit și alte
José Viale Moutinho - Casele noi by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/7555_a_8880]
-
ce afirmă și totodată neagă tridimensionalitatea, legate poate de istoria recentă - ambiguitatea poziției Vaticanului în raport cu fascismul - ele sunt un exemplu al credinței de nezdruncinat a autorului că omul nu este decât un animal într-o cușcă. Aceste chipuri, cu ochi inexpresivi și o gură căscată, neagră, punte spre un abis nesfârșit, sunt o clară dovadă a originalității picturii lui Francis Bacon. Spre deosebire de pictorii pe care i-a admirat, Bacon n-a pictat inspirat de "realitatea" unui model. Pictura englezului s-a
Centenar Francis Bacon by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/7091_a_8416]
-
tatii. N-auziți?! Vă fut muma-n penalitate la toți de nu ieșiți." (pag. 35) Pe acest al doilea palier, Goncea nu mai are nici o putere. Nici măcar simbolică. (Comparați-i perlele de limbaj cu cele ale clanului Brandaburlea. Sunt vădit inexpresive.) E important, din acest unghi, faptul că, deși încă foarte influent politic, de la un moment dat el nu mai apare în carte decât ca gestionar isteric al marii substituții promise în titlu. Agenții înlocuirii vor fi alții, despre care Goncea
Arta programării textuale by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7122_a_8447]
-
Nicolescu, deși fidelă idealismului german (creștinism pus în triade speculative), e descrisă în termeni de cosmologie modernă nu îl îndepărtează de descendența spiritului dialectic. Mai mult, prudența lexicală cu care își descrie viziunea împrumută jargonului o matitate aridă, de limbaj inexpresiv. Firește că motivația autorului e că, vrînd a fi riguros, a preferat generalitatea de dragul expresiei directe, numai că aici nu avem de-a face cu știința, ci cu metafizica, adică cu o disciplină a cărei strictețe stă într-o reprezentare
Transa fizicianului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4914_a_6239]
-
vizavi de mine în tren. Fata are în ureche un fir cu căști fine. Firul iese din poșeta întredeschisă pe care se vede eticheta Esprit. Trenul este ticsit de călători, dar fetei nu-i pasă, vorbește tare, cu o privire inexpresivă ațintită într-un punct fix. Vorbește mult, cu o voce tăioasă ca o mașină vorbitoare. Pe deasupra, stă și neobișnuit de drept. Poșeta e așezată pe genunchi ca un obiect ce ar putea să cadă și să se spargă. Mânerele poșetei
Dubravka Ugrešic - Ministerul durerii by Octavia Ne () [Corola-journal/Journalistic/6023_a_7348]
-
lup. Câțiva pași mai încolo, rostogolit de propria greutate, zăcea un cap uriaș de lup, un cap smuls. Maxilarul i se înfipsese în zăpadă, botul imens era căscat, de parc-ar mai fi vrut să muște. Ochii sticloși se holbau, inexpresivi, rigizi, în noaptea cu clar de lună.
Bánffy Miklós - Lupi by Georgeta Hajdu () [Corola-journal/Journalistic/6053_a_7378]
-
într-un jargon mat, sec precum pocnetul stinghiilor de lemn, cartea lui Lardellier ar fi o reușită lucrare în marginea unei teme de strictă actualitate spirituală: ritualurile sociale și semnificația lor. Așa însă, turnată în cofa impenetrabilă a celui mai inexpresiv grai academic, cartea cere o răbdare de anahoret hotărît să-și ispășească păcatele prin chinul lecturii. Oricît te-ai concentra spre a-i urmări autorului ideea, atenția îți fuge în altă parte, sufocată de apăsarea unui lexic plicticos pînă la
Între rit și ceremonie by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6180_a_7505]
-
pelerinajele făcute la moaștele unui sfînt: scenografie mistică camuflată în spatele unui decor mai mult sau mai puțin laic. Și dacă acestea sînt trăsăturile ritului, atunci cum îl putem defini? Definiția lui Lardellier, ticsită de serbezimea drugilor semantici, e exasperant de inexpresivă: „ritul va fi înțeles aici ca un context social particular, instaurat în sînul unui dispozitiv de natură spectaculară, caracterizat prin formalismul său, și un ansamblu de practici normative, care posedă o puternică valoare simbolică pentru actorii și spectatorii săi." (p.
Între rit și ceremonie by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6180_a_7505]
-
nici nu puteam participa și pe care nici nu o puteam controla. Iar întrebarea pe care o uram cel mai mult - și care se făceau auzită când devenea frustrată că nu vorbesc prea mult - era aceea pe care o rostea inexpresiv, aplecându-se peste măsuță: Ce aștepți de la întâlnirea noastră? Am răbufnit: Sunt obligat de hotărârea instanței să fiu aici! Aș prefera să nu fiu aici, dar când m-au găsit atârnând de o frânghie încolăcită de ramura unui copac, unul
Rawi Hage (Canada) - Gândacul by Irina Vainovski-Mihai () [Corola-journal/Journalistic/6283_a_7608]
-
singură „pregnanță”, fie „pregnanța” e o valoare de confluență, făcută din toate cele de mai sus; care nu văd de ce-ar sta într-o relație de opoziție, de sau/sau, și nu într-una de și/și. Există „adevăr” inexpresiv? - fie el și simplu „adevăr critic”?! O interpretare care nu se știe pune în valoare nu există. Totuși, critica nu e bălmăjeală (deși la noi încă există oameni care cred că le bălmăjesc din pricină că au prea multe idei; dar o
Al. CISTELECAN: „Criticul nu-i doar o mașină de citit, ci și un stil, o fascinație, un seducător” by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/5098_a_6423]
-
compromisul burghez al juisării, ci un joc nervos, puțin exhibiționism, marca épater le burgeois. Manifestul este grosier, Patrick, cu o elocvență ordurieră, urinând în jacuzziul perechii de onorabili hotelieri, modelul unei domesticități oneste până la injurie, apoi masturbânduse cu o figură inexpresivă de pește în același bazin bolborositor cu perechea consternată, somată să consimtă sub amenințarea arbaletei pe care Rémy o ține îndreptată spre ei. Familia, citadela onorabilității burgheze, constituie o țintă pentru cei doi rebeli viatici care ultimativ se rad în
Ziua care va veni by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5354_a_6679]
-
unui reper transcendent îi insuflă sentimentul unei catastrofe iminente. Sub unghiul gimnasticii minții, volumul e de citit grație efortului pe care îl cere parcurgerea piruetelor dialectice, dar în privința ideilor care îți rămîn în minte, paginile rămîn albe și neașteptat de inexpresive.
Lumea ca simulacru by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5228_a_6553]