251 matches
-
și inexprimabilul, ceea ce nu este susceptibil de exprimare. În concluzie, prin analogie cu sensul tradițional prezentat mai sus, se poate spune că volumul de versuri Tăcerea din cuvinte este labirintul pe care trebuie să îl parcurgem pentru a ajunge la inexprimabil, la acele trăiri unice pe care poetul le-a parcurs fugitiv, „scotocind în vechi mistere”, și pe care forma poetică le-a salvat de la uitare. Să păstrăm însă ideea, ca pe un „fir al Ariadnei”, că pentru poet „Cuvintele rămân
TĂCEREA DIN CUVINTE DĂ GLAS POETULUI ANDREI PAVEL de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 257 din 14 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359450_a_360779]
-
numele de decadenți. Reprezentanți de marcă ai decadenților sunt și A. Rimbaud, T. Corbière, J. Laforgue. Arthur Rimbaud (Iluminările) este un alt mare novator, precursor al liricii moderne, în încercarea sa de a exprima inefabilul, de a comunica în versuri inexprimabilul. Modernismul, cum s-a numit tendința de înnoire a demersului artistic de la începutul veacului trecut și până pe la mijlocul acestuia, concomitent cu aceea de contestare a tradiției și completa ei înlocuire cu noi modalități de exprimare în artă, include mai multe
DESPRE MODERNITATE ŞI MODERNISM de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 1837 din 11 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340316_a_341645]
-
aparentă, revoluta înstrăinare de sine: discursul de poetica. Modernitatea, până la clasicismul ei, lasă să răsune în poetica lui Arghezi hamletianul strigat al lui Rimbaud de a fi modern. Proiectarea și reflectarea ei din lumea lui Eminescu îi gravează originalitatea românească, inexprimabila. În mărturisirea poetica, Arghezi sugerează, insinuează, construiește, cu o naturalețe a apropierii de obiect care are aerul detașării, cu o volubilitate uituca în fața imposibilului asumat. Eseul sau ar fi cazanie, daca nu s-ar pamfletiza spre a da viață unei
BAUDELAIRE ŞI POEŢII ROMÂNI -INDOEMINESCOLOGY de GEORGE ANCA în ediţia nr. 2359 din 16 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340064_a_341393]
-
se intersectau! Dintr-odată timpul se dilată, aerul devenea mai viu, mai pur, parcă toate forțele naturii se trezeau, ca pentru a face să explodeze corpul meu devenit brusc prea strâmt. Universul celebra trăirile și iluziile mele. Savoarea clipei, vibrațiile inexprimabilului, paleta de culori a fiecărui moment... toate se împleteau pentru a însufleți iubirea care se năștea în mine. Să simți că iubești, că ești îndrăgostit, înflăcărat și iubit, să trăiești dorindu-ți și primind prezența celuilalt, ce revoluție fermecătoare în
Jacques Salomé – Curajul de a fi tu însuţi. Prezentare și selecție, de Adi Popescu () [Corola-blog/BlogPost/339375_a_340704]
-
deschis, ca oricărui cititor, porțile Universului în care hohotesc, dansează și sărbătoresc miliardele de vise ale celor care au fost, sunt și vor fi, prinzându-și mâinile într-o horă a nesfârșirii, astfel că starea pe care o încercăm este inexprimabilă” (p. 297) Lucrarea are trei parți cu titluri sugestive, adevărate metafore: I. HEPTAGRAMA ÎNSTELĂRII; II. CRUCEA SHEPIROTHICĂ; III. ZBORUL ÎNFLĂCĂRAT. Prima parte, HEPTAGRAMA ÎNSTELĂRII, vorbește despre teme mereu actuale precum început, sărăcie, veșnicie, viitor, curgerea timpului, suflet, iubire sau cunoaștere
Dr Adriana Mihaela Macsut: N. N. Negulescu, Oglinda misterelor (Recenzie de carte) () [Corola-blog/BlogPost/339415_a_340744]
-
a mocirlei, a vertijului și excesului. Sănătatea,robustețea psihica de bucătar, de primar comunal, de protopop, e întotdeauna perdantă, neproductivă în plan creator. Pe de altă parte suferința, sfâșierea existențială a artistului, scriitorului, filosofului etc. ar putea fi tributul plătit Inexprimabilului, Nicăieripestetotului divin pentru forțarea granițelor ontologice. Dacă viața este făcută să fie trăită (cu veselia și ignoranța păstrăvului de munte căruia nu-i pasă cine i-a ascuțit coada și i-a pictat șalele) sau e făcută să fie interogată
Franz Kafka: Procesul. Recenzie, de Mirela Teodorescu () [Corola-blog/BlogPost/339517_a_340846]
-
de invidie sau de ranchiună.” În economia cărții, primul loc îl ocupă imaginile și clișeele ființării intime sau a înstrăinării incurabile pe care fiecare emigrant și le procură în momentul plecării de acasă. Adesea autorul reușește să transmită cititorului și inexprimabilul, pauzele interviului, acele pauze în care intervievatul simte o nevoie acută să tragă aer în piept, altfel durerea amintirilor, chiar și acum când le repovestește, parcă nu-l lasă să meargă mai departe. Citind, simți pur și simplu cum aceste
UN MANUAL DE IGIENĂ MORALĂ ŞI SPIRITUALĂ de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 342 din 08 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341475_a_342804]
-
în care intervievatul simte o nevoie acută să tragă aer în piept, altfel durerea amintirilor, chiar și acum când le repovestește, parcă nu-l lasă să meargă mai departe. Citind, simți pur și simplu cum aceste pauze completează senzația de inexprimabil, senzația dureroasă pe care o încearcă cel care povestește despre trecutul care pare un câine bătrân, și care, oricâtă vreme ar fi trecut, îl recunoaște și îi linge rănile. Autorul redă cu fidelitate flash-uri de viață relatate de personajele
UN MANUAL DE IGIENĂ MORALĂ ŞI SPIRITUALĂ de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 342 din 08 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341475_a_342804]
-
deschis, ca oricărui cititor, porțile Universului în care hohotesc, dansează și sărbătoresc miliardele de vise ale celor care au fost, sunt și vor fi, prinzându-și mâinile într-o horă a nesfârșirii, astfel că starea pe care o încerc este inexprimabilă în cuvinte nenuntite. Dar unde-i poetul?! Poetul este în toate și întru totul ce a lăsat Dumnezeu pe pământ și în ceruri, astfel că acest incunabul profetic al tipografiei astrale deschide noi perspective spiralei liricii românești. Volumul se bucură
POET AL NEMĂRGINIRII ÎN VIZIUNEA DOAMNEI ELIZA ROHA de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1033 din 29 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342048_a_343377]
-
ca trezire în interior a Sinelui (“Dară ochiu-nchis afară, înlăuntru se deșteaptă” (I-107), pentru a-l întoarce din Logos-ul formal în Logos-ul sacru, apoi retrăgând amprentele energetice și absorbindu-l (dincolo de umbra-urmă = amprente energetice de limită, spre inexprimabil în Ființa Divină: visarea, ca tărâm al Arhetipurilor Unitare (I-303: “Cetățile mari răspândite-s în soare (concentrate în jurul nucleului Foc Mistic), / Palate de-argint se ridic gânditoare / Și regi sunt îngeri cu aripi de-arginți (...) / De visuri, de umbre
HRISTICUL EMINESCU de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 61 din 02 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341754_a_343083]
-
nu-s capabili să reproducă ceea ce fac doi pinguini, un mascul și o femelă, înainte de a se contopi într-un extaz sobru și totuși plin de poezie. Întâi, ciocurile lungi și negre descriu cercuri în aer pentru a comunica pasiuni inexprimabile prin cuvinte, apoi se apleacă la pământ, într-o curbă geometrică perfectă, ca în cele din urmă să se unească într-un soi de sărut. Nicio grabă, niciun amănunt inutil. Ritualul se repetă de câteva ori până ce perechea ajunge la
POVESTIRE ÎN ALB de HARRY ROSS în ediţia nr. 1219 din 03 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/343238_a_344567]
-
acestui PP stătea în pălărie, Măceșul și cu mierla erau de acord cu această realitate, Laurul și mirtul de asemenea, castanul și smochinul Erau de altă părere, au venit nucul, lumânarea, Nuca și zidul, erau neutri, maimuța a adăugat ceva inexprimabil aici, Salcia și dovleacul roșiră, ce vă mirați? Orice este posibil într-o lume mai bună. Nevăstuica, pisica erau consemnate la domiciliu, Păianjenul, strugurele scriau anonime, Enervat, omul cu pălărie și-a scos accesoriul de pe cap, Iar întreaga lume a
PURTĂTORUL DE PĂLĂRIE de BORIS MEHR în ediţia nr. 2176 din 15 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379887_a_381216]
-
Dar, în ce iureș trebuie că aleargă gândul editorului redactor tv Dana Grecu, din moment ce nu rostește o singură vorbă fără a merge drumul de la părere la certitudine, cu repeziciunea fulgerului! În atari măiestrii verbale pare a nu fi inaccesibil și inexprimabil niciun gând, numai că, pesemne, fiecare se ciocnește de o inflexibilitate la un moment dat, în care cuvântul nu mai e în stare să întruchipeze o idee, un gând, un sentiment... În ce o privește pe Dana Grecu, dincolo de tăcerea
DANA GRECU. SIMPLITATEA SENTIMENTELOR PRIN SINCERITATE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1720 din 16 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381882_a_383211]
-
mă menține în formă ( atâta câtă este! ) și mă ferește de neplăcerile care apar, cel mai adesea, în timpul călătoriilor pe apă. Am scris deja treizeci de pagini și n-am de gând să mă opresc aici. Simt acel imbold interior, inexprimabil, care-mi dă aripi. Sunt clipe intense de inspiație divină, fiindcă altceva nu poate fi. Parcă îmi dictează cineva din cer, nu șterg nimic, nu adaug, cuvintele izvorăsc nevăzut, ca apa dintr-un izvor, iar eu, cel însetat, nu stau
DRUMUL APELOR, 5 ( ROMAN ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2210 din 18 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374327_a_375656]
-
Acasa > Literatura > Evaluari > MAGDALENA BRĂTESCU - ALEXANDRU MIHALCEA A TRĂIT ISTORIA ȘI O RESCRIE PENTRU CONTEMPORANI ȘI POSTERIATE Autor: Magdalena Brătescu Publicat în: Ediția nr. 1957 din 10 mai 2016 Toate Articolele Autorului „Umanitatea trebuie să păstreze inexprimabilul unui timp nenorocit, să cunoască răul făcut poporului român în numele căruia regimul comunist pretindea cu cinism că diriguiește țara spre un viitor luminos, suferințele pricinuite nenumăratelor victime ale totalitarismului” Alexandru Mihalcea era copil când în România a fost instaurat regimul comunist
ALEXANDRU MIHALCEA A TRĂIT ISTORIA ŞI O RESCRIE PENTRU CONTEMPORANI ŞI POSTERIATE de MAGDALENA BRĂTESCU în ediţia nr. 1957 din 10 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/375156_a_376485]
-
a vedea în profunzime realitățile înconjurătoare, marea experiență în ... VII. MAGDALENA BRĂTESCU - ALEXANDRU MIHALCEA A TRĂIT ISTORIA ȘI O RESCRIE PENTRU CONTEMPORANI ȘI POSTERIATE, de Magdalena Brătescu, publicat în Ediția nr. 1957 din 10 mai 2016. „Umanitatea trebuie să păstreze inexprimabilul unui timp nenorocit, să cunoască răul făcut poporului român în numele căruia regimul comunist pretindea cu cinism că diriguiește țara spre un viitor luminos, suferințele pricinuite nenumăratelor victime ale totalitarismului” Alexandru Mihalcea era copil când în România a fost instaurat regimul comunist
MAGDALENA BRĂTESCU [Corola-blog/BlogPost/375159_a_376488]
-
studențimii de a dărâma un sistem inuman, a decis înăbușirea până și a celei mai neînsemnate posibilității de deviere sau dizidență. Sub pretextul „întăririi dictaturii proletariatului și al construirii cu succes a socialismului”, ... Citește mai mult „Umanitatea trebuie să păstreze inexprimabilul unui timp nenorocit, să cunoască răul făcut poporului român în numele căruia regimul comunist pretindea cu cinism că diriguiește țara spre un viitor luminos, suferințele pricinuite nenumăratelor victime ale totalitarismului”Alexandru Mihalcea era copil când în România a fost instaurat regimul comunist
MAGDALENA BRĂTESCU [Corola-blog/BlogPost/375159_a_376488]
-
în umbra idealismului sau a materialistului, în cele din urmă va da în monismul estetic crocian, în care conținutul și forma constituie o unitate "metafizică", ce neagă în mod implicit (sub raport filozofic și religios) transcendentul și (sub cel artistic) inexprimabilul. În concluzie, influențele hegeliene (și în mod implicit sau explicit cele indiene) asupra culturii occidentale sînt deosebit de grave sub raportul naturii sau a rațiunii umane, în măsura în care acestea tind să deformeze omul și în parte au reușit și să-l facă
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
există un spațiu privilegiat, un loc paradisiac, pe care, dacă ai avut norocul să-l cunoști, nu-l mai poți uita toată viața. Căci în Sambô simțeam că nu mai trăiesc așa cum trăisem până atunci; trăiam altfel, într-o continuă, inexprimabilă fericire. Nu știu de unde izvora beatitudinea asta fără nume. Mai târziu, amintindu-mi de Sambô, am fost sigur că acolo mă aștepta Dumnezeu și mă lua în brațe îndată ce-i călcam pragul. N-am mai simțit, apoi, nicăieri și niciodată
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
1796, British Critic denunță "gustul detestabil" al "fanteziei depravate [a lui Blake] [...] care substituie diformitatea și extravaganța forței și expresiei"29. Garth Wilkinson, un spiritualist, descria cîteva desene ale lui Blake (pe care le-a văzut în 1838) ca fiind "inexprimabile și abominabile [...] întregul sau om lăuntric trebuie să fi fost într-o condiție monstruoasa și deformata"30. The Anti-Jacobin Review a considerat desenele lui Blake ca fiind adesea "absurde", "deplină expresie a nudității", "rodul unei fantezii morbide"31. Cu toate
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
distant, insolent, o toaletă Îngrijită, mustața sau barba tunse cu grijă ș...ț”. La fel și Alfred de Musset, firav copil al propriului secol, mărturisește În aceleași vremi, ros de melancolie, proaspăt refuzat la „Jokey Club”: „Un sentiment de rău inexprimabil Începu atunci să fiarbă În sufletele june. Condamnați la nemișcare de către suveranii lumii, lăsați la cheremul tuturor pedanților, al trândăvelii și plictisului, tinerii vedeau cum le pier puterile. Toți acești gladiatori Îmbibați În uleiuri purtau În adâncul sufletului o suferință
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
mult, să poată deveni a ei. Și îl iubește încă. După toți anii aceștia fără el. Îl iubește în stepa asta nocturnă, în imensitatea asta rusească. Îl iubește...” Dragostea mi-a apărut din nou în toată dureroasa ei simplitate. Inexplicabilă. Inexprimabilă. Ca și constelația care se oglindea în ochiul unui animal rănit, în mijlocul unui deșert acoperit de gheață. Hazardul unui lapsus a fost cel care mi-a revelat o realitate derutantă: franceza pe care o vorbeam nu mai era aceeași... Într-
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
Augustin. Iar în rarele ocazii când oferea această ocazie, spera tainic că ucenicul va ignora acest avantaj, spunând că un text e doar un text, o înșiruire de cuvinte, sipet aurit pentru o credință adevărată, a cărei esență rămâne însă inexprimabilă. - Sârguința, băiete, stă la baza tuturor lucrurilor. Amestecată cu tot atâta smerenie, ea formează lutul cel bun din care sunt plămădiți cei mai aleși frați ai noștri, rosti Abatele de parcă ar fi fost o mașină de dictat, încercînd să-l
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
3.2) mai mic ș.a.m.d. Mulți autori plasează în acest regn Divinitatea; dar, se impune un comentariu pentru a vedea că de fapt, realitatea este, logic, alta, comentariu ce ia în considerare doar un singur exemplu. Anume, Brahman, Inexprimabilul, ca și dumnezeu de altfel (e vorba doar de o diferență de nume este situat desigur la infinit , el fiind Realitatea Unică, Cauza Primă a Universului infinit. El este, prin urmare, de neatins, citând Moliftele lui Vasile cel Mare, arată
Fundamente de antropologie evolutivă pentru psihiatrie by Cristinel V. Zănoagă Mihai Tetraru Maria Tetraru Mihai Asaftei () [Corola-publishinghouse/Science/1265_a_2075]
-
sau al Întreprinderii. Ea este cea care Întemeiază și subîntinde fiecare ba, plonjând dincolo de Mei (vizibil) și de An (interiorizat). Moku-no-chi este alcătuit din cele trei componente spirituale ale omului: Înțelepciunea, dragostea și voința. El este fundamentul cunoștinței vitale și inexprimabile. Gradația chi-ului pleacă de la date pentru a atinge providența, trecând prin informație, cunoaștere, Înțelegere, spirit (wit), Înțelepciune și sophia. Această scară coboară din cer spre pământ, de la zeu la om, de la natură la umanitate. Efortul cotidian articulează elementele Mei (clar
Trezirea samuraiului. Cultură şi strategie japoneze în societatea cunoaşterii by Pierre Fayard () [Corola-publishinghouse/Science/2271_a_3596]