316 matches
-
ferată), în timp ce altele sînt pur și simplu greu de îndurat pe tot parcursul lecturii. Ritualul bărbieritului unui muribund în La fel ca altădată reface, în cheie profană, ceva din emoția euharistiei. Cînd și cînd, dintre nenumăratele tablouri ale dezolării cu inextricabil miez oniric răsar mici parabole, străvezii pînă în adîncul substratului lor social : Urechea muzicală nu e totul / Mai e și muzica, domnilor, strigam / Chiar în vreme ce pasărea măiastră / Cădea de pe ram". Lipsit de orice echivoc stilistic, scrisul Ilenei Mălăncioiu dovedește talent
Ianuarie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/10953_a_12278]
-
un seismograf al succesiunii dezordonate a clipelor, al șirului lor de verigi părelnic impure, de fapt pure prin prodigioasa spontaneitate ce le inspiră. Așadar, vorbim despre Nora Iuga. Pătrundem în poezia d-sale precum sub bolta unei vegetații viguroase, cu inextricabile împletituri de ramuri care, din instinctivul imbold de-a se înfățișa pe ele însele, străine de orice grijă a contextului, nu par a respecta vreo direcție, vreun proiect. Totul e îmbietor anarhic, în splendoarea izbucnirii primare. Nu e greu să
Cununa de spini a poeziei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10827_a_12152]
-
această inconsecvență, dar eu încă deliberez în chestiunea "defect sau calitate". Am făcut filmul să sune eteric și delicat, dar nu e tocmai așa. Există violență, care nu doar mocnește în umbra personajelor, ci le urmărește constant ca un "accident" inextricabil de ei. "Delicat" e lungmetrajul în măsura în care un bisturiu poate fi o operă de artă. De altfel, s-a și vorbit de el în termeni de "budism punk". Ei, acum citesc în cronica aceluiași film făcută de un englez că are
A fost odată... by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10770_a_12095]
-
retină au înfipt, dragă Horia, un pumnal veninos în creierul meu inocent. Au înfipt în creierul meu... adevărul. Iar adevărul, dragul meu, este că această țară este pierdută definitiv, iremediabil, ireparabil și ire... HORIA Și irefutabil, dragă Gabriel, știu. Irefutabil, inextricabil, inexpungnabil și indimenticabil. Veracitatea spuselor tale mă terifiază. Am întrezărit și eu astfel de imagini, într-un hebdomadar din acela colorat, odată, când așteptam să acced pe scaunul stomatologului. GABRIEL Pentru mine, dragă Horia, a fost o experiență nemiloasă, feroce
Carnea roz a sufletului lui Gabriel şi zgâlţâirile fiinţei lui Horia by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19420_a_20745]
-
tratare a unei discipline tradițional austere. Personal, ca fost student la istorie - cam mediocru, nimic de zis -, mă interesa Însă altceva. Adam Adam sugerase nu o dată pe parcursul prelegerilor că, dincolo de factologie, de succesiunea evenimentelor și de figurația adesea imprevizibilă și inextricabilă a personalităților de varii calibre pe marea scenă a lumii, ar exista - trebuie să existe! - o legitate ascunsă, un mecanism ordonator ce conferă sens și coerență Întregii babilonii, inclusiv dimensiunii sale metafizice, și că datoria supremă a celor care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
a unor civilizații superioare, premergătoare civilizației noastre - mă refer la fragmentul cunoscut din Epopeea lui Ghilgameș, la Atlantida și nu numai. Sunt convins că subscrieți la verdictul lui Lucrețiu, ex nihilo nihil, iar ca istoric, știți foarte bine că dincolo de inextricabilul aparent al majorității legendelor subzistă un grăunte de adevăr, deformat de malaxorul timpului, dar nu dispărut cu totul. Persistența lui În memoria culturală a omenirii reprezintă, din punctul de vedere al Centrului, un eșec. Pe cât de scuzabil, Într-un fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
e vorba de lașitate sau neputință și ne condamnăm fariseic pentru asta. Da, dar nici când Încercăm și eșuăm nu ne cade bine, fiindcă nimănui nu-i e ușor să accepte că Împrejurările pot fi uneori mult mai puternice, În inextricabilul lor, decât prețioasa lui rațiune. A Înțelege este unul dintre orgoliile supreme ale omului. Până la urmă, nici măcar nu era cine știe ce de Înțeles, cel puțin În datele prezentului imediat. Dacă aș fi putut face abstracție de insolitul existenței acestui Centru cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
imagini mai degrabă de prostituate, la care ademenirea sexuală provine din lascivitate și vulgaritate. Nu încape niciun dubiu că în viața cotidiană corpul se estetizează și erotizează în funcție nu neapărat de o anume persoană, deși raportul cu Celălalt este inextricabil, ci de ceea ce se presupune despre dorința colectivă. La fel ca și în artă, dincolo de alegerea modelului „frumos”, artistul îi sporește esteticul, diminuând, eventual, prin subtilități de tratament, seducția, dacă creatorii nu optează cumva pentru tratamente hipersexualizate ale obiectului. În
FRUMUSEŢE ŞI FARMEC de DAN CARAGEA în ediţia nr. 951 din 08 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364317_a_365646]
-
Acest secret este deosebit de periculos, putând duce la accidente grave, cum ar fi crime, sinucideri, fapte abominabile... Subiectul nu mai înțelege ce se întâmplă cu el, devine incapabil de a discerne realitatea de ficțiune, e prins într-un labirint monstruos, inextricabil... Personal, nu am fost capabil să-i găsesc antidotul. Am așternut totuși pe hârtie toate acestea pentru cazul în care cineva aflat într-o situație limită, disperată, ar...". Lisa a icnit scurt și s-a prăbușit la pământ. * Epilog. Când
ENIGMA de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1669 din 27 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350196_a_351525]
-
să știe ce a fost acest „ceva” particular. Nu banii. Nu dorința de succes. Nici măcar tentația (cât se poate de reală) de a-mi epata editoarea. Nu, a fost ceva cu mult mai periculos, înveninat și mortal, aparținând tenebrelor, adâncurilor inextricabile ale Iadului. Stăteam singur în încăpere. Știam binecunoscutul basm al autoarei franceze, recitisem în original și celebra „Fantomă de la Operă” a lui Leroux. Și, amintindu-mi de misteriosul și hidosul Erik, de felul în care îi erau descrise trăirile și
GUSTUL ÎNVENINAT AL INVIDIEI de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2316 din 04 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/350232_a_351561]
-
fie și o singură clipă, că admiratorul tău secret se ascunde de tine și de lume, suferă în tăcere fiindcă este blestemat? Da, dar și-a ales singur blestemul, acest blestem unic și nepieritor: de a te adora din adâncurile inextricabile ale Infernului, de a tânji după atingerea ta așa cum planta deșertului tânjește după apă... O, blestemat fie momentul în care mi-am semnat singur sentința, în care înfățișarea mea a devenit monstruoasă, dar binecuvântată fie clipa în care mi-ai
GUSTUL ÎNVENINAT AL INVIDIEI de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2316 din 04 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/350232_a_351561]
-
perfect de bine seama cât de ridicol suna întrebarea. "Vino!", mi-a șoptit, dându-mi, parcă, de înțeles că orice cuvânt în plus este inutil. Am rătăcit împreună ore, minute, zile... Am fost, vom fi... Aleasa, unica... E un labirint inextricabil. Lasă-mă să-ți dăruiesc magia, să-ți simt suflul... Lumea e o scenă a durerii și amăgirii, dar este și o rampă către infinit... Do you remember? Spațiile arhipline pe care le creai cu ajutorul cântecelor tale, pe care le
ULTIMUL DANS CU REGINA ŢIGANILOR (II) de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2224 din 01 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350227_a_351556]
-
și Vladimir Lossky. Părintele Dumitru Stăniloae refuza un raport dialectic, de opoziție între teologia negativă și cea pozitivă; în viziunea sa, ele nu se exclud, ambele sunt egal de legitime și necesare, pe toate treptele fiind vorba de o împletire inextricabilă a apofaticului cu catafaticul. Apofatismul, la rândul său, este o realitate complexă și graduală, Părintele Profesor Dumitru Stăniloae distingând pe urmele Sfântului Grigorie Palama trei trepte de apofatism: 1) teologia negativă intelectuală, inferioară; 2) tăcerea și încetarea oricărei gândiri la
DESPRE EVENIMENTUL ŞI EPISODUL SCHIMBĂRII LA FAŢĂ A DOMNULUI NOSTRU IISUS HRISTOS ÎN ORTODOXIA ROMÂNEASCĂ... PARTEA A II A de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2041 din 02 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/344361_a_345690]
-
și vladimir Lossky. Părintele Dumitru Stăniloae refuza un raport dialectic, de opoziție între teologia negativă și cea pozitivă; în viziunea sa, ele nu se exclud, ambele sunt egal de legitime și necesare, pe toate treptele fiind vorba de o împletire inextricabilă a apofaticului cu catafaticul. Apofatismul, la rândul său, este o realitate complexă și graduală, Părintele Profesor Dumitru Stăniloae distingând pe urmele Sfântului Grigorie Palama trei trepte de apofatism: 1) teologia negativă intelectuală, inferioară; 2) tăcerea și încetarea oricărei gândiri la
P. A II A de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 231 din 19 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364697_a_366026]
-
stilul angajează poetul în întregime. Efortul creator authentic are loc într-un plan în care conținutul și forma nu se mai pot disocia. Autenticitatea în poezie ca și în proză, înseamnă tocmai această adecvare deplină care conduce la o unitate inextricabilă. Stilul nu e, așadar, un simplu instrumente și nici, cu atât mai puțin, un adaus decorative, el este o prezență în profunzime. Adevărata poezie trebuie să îndeplinească exigența unității indestructibilă între idee și expresie. E o iluzie de neavizat sau
CONTEAZĂ CE SPUNE POETUL ŞI NU CUM SPUNE? SAU ŞI UNA ŞI ALTA? de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 367 din 02 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361728_a_363057]
-
analize istorice este că imaginea universului nostru tehnologic nu a fost modificată de evoluția naturală a popoarelor în științei viului, ci doar de știința morții, prin cultul morții și speculații teologice și geopolitice. Iar știința morții, teologia și geopolitica sunt inextricabil legate (prin castrarea imaginației umane, printr-un controlul total al minții) de această politică mondială de Depopulare Globale - de care organele juridice naționale și internaționale nu au voie să se atingă, deoarece acestea sunt prerogative de securitate globală, nu-i
O SCRISOARE PENTRU RALUCA-CRINA FLORESCU (PARTEA A DOUA) de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 1554 din 03 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/360394_a_361723]
-
caz într-o exo-tragedie sau tragi-comedie umană lipsită de chiar esența și substanța umanității. Dacă Marea Zeiță nu își face apariția și nu coboară pe pământ în Cetatea eternă, împreună cu Regina și cele trei zeițe-mume, pentru a dezlega o situație inextricabilă și incalculabilă, aceea dintre Electra, Ifigenia și Elena din Troia, orice viitoare trilogie e sortită eșecului. După părerea mea, fără o structură asemănătoarea aș spune cu cea “ecleziastică” care să cuprindă întregul corp mitologic, de la încet până la sfârșit, sub formă
SCRISOARE DESCHISĂ ADRESATĂ GENERAŢIEI OPTZECISTE ŞI ROMÂNILOR DE PRETUTINDENI (3) FRAGMENT DIN 144 DE SCRISORI DE TRANZIŢIE DIN MILENIUL III CĂTRE PRINŢESA X [Corola-blog/BlogPost/360388_a_361717]
-
cei mai însemnați și mai valoroși poeți actuali ai literaturii române, de fapt unul din relativ puținii poeți adevărați care funcționează în ultimele două decenii la Dunăre și Carpați”. (Virgil Nemoianu) “...farmecul indicibil al liricii lui Eugen Dorcescu. Aliaj subtil, inextricabil între senzație și spirit, între trăire și reverie, între profan și sacru”. (Adriana Iliescu) „Gândul greu. Acesta este Eugen Dorcescu: gândul greu”. (Marcel Turcu) „EUGEN DORCESCU (Timișoara, 1942) es una de las voces más representativas de la actual poesía rumâna...Șu
EUGEN DORCESCU de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 347 din 13 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340345_a_341674]
-
cei mai însemnați și mai valoroși poeți actuali ai literaturii române, de fapt unul din relativ puținii poeți adevărați care funcționează în ultimele două decenii la Dunăre și Carpați”.(Virgil Nemoianu)“...farmecul indicibil al liricii lui Eugen Dorcescu. Aliaj subtil, inextricabil între senzație și spirit, între trăire și reverie, între profan și sacru”.(Adriana Iliescu)„Gândul greu. Acesta este Eugen Dorcescu: gândul greu”.(Marcel Turcu)„EUGEN DORCESCU (Timișoara, 1942) es una de las voces más representativas de la actual poesía rumâna...Șu
EUGEN DORCESCU de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 347 din 13 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340345_a_341674]
-
literară: trupul și mintea. Trupul apare, pe de o parte, ca materie iradiantă și absorbantă. Mai întâi nu se ia seama la propriul corp, apoi se urcă la încredere trufașă, după care corpul se profilează ca străin. Constatarea raportului său inextricabil cu spiritul, face să se conștientizeze că a obosit („a adunat oboseală, rutină, toxine, înfrângeri”) și, sub aspectul ideii de moarte, se profilează ca fiind „atât de prețios”. Mintea și sufletul ca forme ale spiritului au până la perceperea morții o
GABRIEL CHIFU: Viaţa ca o operă literară, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339567_a_340896]
-
pentru aspectul corporal. Corpul este conceput ca o realitate separată, autonomă, cu o istorie proprie: mai întâi nu se ia seama la propriul corp, apoi se urcă la încredere trufașă, după care corpul se profilează ca străin. Constatarea raportului său inextricabil cu spiritul, face să se conștientizeze că a obosit („a adunat oboseală, rutină, toxine, înfrângeri”) și, sub aspectul ideii de moarte, se profilează ca fiind „atât de prețios”. Bucuria și fericirea corpului rezultă din atingeri și din jocuri („fotbalul, ogorul
GABRIEL CHIFU: Sensul vieţii şi spectrul morţii, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339569_a_340898]
-
aprecia pe tine și poți evalua culturile străine cu aceeași combinație de proximitate și depărtare” („Înțelepciune vs filosofie”, București, Editura Academiei, 2007, p. 9). Purtăm pretutindeni cu noi casa originară, patria și natalul. Omul este inseparabil de un natal, este inextricabil legat de inneitate și reminiscență. Natalul este ineradicabil și non-remisiv. Contactul cu o nouă cultură constituie înainte de toate o experiență a spiritului, a conștiinței. Este vorba despre o experiență a de-centrării, a confruntării cu alte tradiții, obiceiuri, ritualuri, simboluri
GABRIEL CHIFU: Romanul emigrării, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339568_a_340897]
-
aprecia pe tine și poți evalua culturile străine cu aceeași combinație de proximitate și depărtare” („Înțelepciune vs filosofie”, București, Editura Academiei, 2007, p. 9). Purtăm pretutindeni cu noi casa originară, patria și natalul. Omul este inseparabil de un natal, este inextricabil legat de inneitate și reminiscență. Natalul este ineradicabil și non-remisiv. Contactul cu o nouă cultură constituie înainte de toate o experiență a spiritului, a conștiinței. Este vorba despre o experiență a de-centrării, a confruntării cu alte tradiții, obiceiuri, ritualuri, simboluri
GABRIEL CHIFU: Un roman al emigrării, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339644_a_340973]
-
rațiunii dominante și a credinței treze. Moare astfel decapitat un continent al libertății responsabile câștigate cu atâta greutate, un teritoriu al „iubirii cumpătate de frumos și al iubirii vii de înțelepciune”. Și moare părăsit de fiii lui rătăcitori, pierduți în inextricabilele nuanțe ale unui inventat complex de vinovăție. Moare în prezența câtorva martori neputincioși în fața barbariei, a lipsei de spirit și a inumanității. Moare nelăsându-le nevrednicilor lui urmași nici măcar sentimentul că, îmbarcați pe corabia nebunilor, aceștia se năpustesc în infernul
Decapitarea bătrânei Europe în fața enoriașilor corectitudinii politice () [Corola-blog/BlogPost/337897_a_339226]
-
prețuirea pe care și-o poartă reciproc poetul timișorean și poetul insular (Sánchez Robayna trăiește în Canarias, la fel ca González Montañez). Iată ce spune Sánchez Robayna despre Eugen Dorcescu: „O profundă explorare a simțului transcendenței - adesea unită în mod inextricabil cu lecțiile misticii occidentale - se împletește în poezia [lui Dorcescu] cu o căutare metafizică („metafizică, nu filozofică”, insista Juan Ramón Jiménez) al cărei centru sau ax este ființa în fața eternității”. Or, și pentru poetul canar, așa cum declară într-un interviu
ILINCA ILIAN, EUGEN DORCESCU ÎN SPAŢIUL POEZIEI HISPANICE de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1144 din 17 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347308_a_348637]