205 matches
-
fie cumva Anticrist” [3, 10]). Seria argumentelor invocate de predicator cu scopul de a trezi sârguința practică a credincioșilor continuă până în capitolul 13. Încet, încet ne dăm seama că donatismul este pierdut din vedere sau, mai exact, devine un nume infamant, abstract și atemporal care‑i înglobează pe toți cei ce‑l „neagă pe Isus”, actuali sau potențiali, din interiorul sau din afara Bisericii. Ultima problemă dezbătută de Augustin se referă la versetul 2,27 din 1In. în care se spune că
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
reintrat în drepturile-i firești sub “dictatura luminată” a lui Ceaușescu! O altă formă de opoziție a țăranilor față de colectivizare, era vânzarea vitelor de muncă, de multe ori cu mult sub prețul corect, numai să scape de înscrierea forțată în infamantul „colhoz”. Gospodăria Agricolă Colectivă „7 Noiembrie” din Vaslui, la o defilare de 1 mai a „oamenilor muncii” (1963) c tii au mai adăugat una: interzicerea pârlirii porcilor și confiscarea pieilor crude, în așa fel încât, bieții oameni, nici opinci nu
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
Sovietică cea mai frecventă acuzație era cea de spionaj, în octombrie 1950 a fost organizat un imens proces al tuturor fruntașilor minorității maghiare, acuzați de spionaj pentru puterile occidentale. Au urmat procesele implicând ambasadele: americană, britanică și franceză, apoi procesul infamant care acuza Vaticanul că n-ar fi decât un cuib de spioni și multe altele. Sute de persoane au fost condamnate la moarte. Executarea lor era făcută publică doar câteva zile mai târziu. Cei mai mulți dintre cei arestați au rămas în
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
cum să înțelegi matale. Mă uimește cum cu Mirel vorbesc incredibil de politicos. Cum ajung acasă, devin brusc simțit. Între ai mei, în București, vorbesc îngrozitor de porcos. Deși ar fi multe de spus și cu vorbitul ăsta. Folosind cuvintele alea infamante, le benignizezi, le introduci în legalitate. Le distrugi potențialul distructiv. Subversivitatea lor nu mai e operantă. Le folosești pentru a le face de râs. 13. Scafandrul După ce mă externasem, erau zile întregi când nu schimbam o vorbă cu nimeni. Doar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
imediat după Revoluție, când a fost în Germania, îi făcuse cu ochiul o canapea de pe marginea străzii și și-ar fi dorit s-o ia în mașină, dar nu mai era spațiu. Dar, oricum, nu înțelegeam ce e așa de infamant aici. Și canapea, televizor, tot un drac. - După ce că facem magazinu’ ăsta aicea ca să vă fie tot vouă bine, să aveți toate la nas, să nu mai dați bani până-n oraș, ne faci de tot căcatu’ în cartea aia! Să vină
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
izmana morții, ba cămăși de mătase cu imprimeuri talmudice. Se înconjoară de tembeli agitați pe care-i declară oameni de vază, pentru ca, atunci când îl zguduie o nouă criză a bolii lui Calache, să-i excomunice, lipindu-le pe frunte etichete infamante sau adevăruri pe care le nega pe când excomunicații erau încă în grațiile sale. Și-a început cruciadele post-decembriste întocmind „liste ale rușinii”, el, emblema celei mai crase nerușinări. Cere curajuri imposibile și virtuți fără limite. Cu toate acestea, stenograme care
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
contactat de cel puțin două ori de reprezentanți ai Securității care l-au lăsat să înțeleagă că aceste cercetări erau de fapt cu totul și cu totul minore și că el ar putea să fie scutit imediat de această anchetă infamantă, cu condiția să accepte să ajute autoritățile în celelalte cercetări, majore, care priveau activitatea subversivă a grupului Noica... și, bineînțeles, de fiecare dată Mihai a declinat aceste propuneri. Ancheta de la Moravuri a durat neobișnuit de mult, dat fiind că lotul
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
și a familiei? A.R. Cum spuneați, întrebarea a fost în bună măsură epuizată pe parcursul discuției. Totuși, hai să recapitulăm. Din al Doilea Război Mondial mi-au rămas spaimele. Am fost dată afară din liceu pe criterii rasiale, am purtat infamanta stea galbenă în piept, fratele meu a fost trimis întâi la deszăpezire, iar pe urmă într-un lagăr de muncă. Tata a pierdut totul, mama s-a îm bolnăvit, a vândut mobila și toate lucrurile frumoase din casă. Am fost
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
de rânduri, toți Amorașii cu aripioare tran dafirii din mitologia păgână, cum și toți Îngerii cu robe albe și aripi lungi, până-n călcâie, ai credinței creștine.) Nimic, prin urmare, nu le repugnă femeilor din tot catalogul socotelilor, practicilor și rătăcirilor infamante, depra vante și degradante. Le patronează, le depozitează, le instigă și le pro pagă. Iar dacă nu iei seama din timp la tine și la capcana lor dulce, te de-vas-tea-ză! Sufletește! Fiziologicește. Organicește. Mai mult decât o sclavie pentru bietul
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
anumit oportunism, mai corect spus un anumit simț al oportunității. Trebuie să știi ce e oportun de făcut pentru ca o valoare să se poată afirma și menține. Valoarea poate fi în speță viața ta proprie - nu e în principiu nimic infamant în asta, depinde doar de natura și prețul compromisului. Uneori, cea mai oportună soluție e intransigența intratabilă. Alteori, o oarecare maleabilitate, un tact al tranzacțiilor abile. Intransigența nu trebuie să fie căpoasă, îndărătnică, ci lucidă, degajată, curajoasă și demnă. Maleabilitatea
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
director al Teatrului Național, om bătrân - mi se pare o obrăznicie superbă, magnifică. Dar această obrăznicie proclamă sacra insolență și curajul de-a spune adevărurile în față ; abia de atunci e posibil marele comic, divulgant al prostiei și, mă rog, infamant al prostiei. Nu-l implic pe Ion Ghica în această diatribă, pentru că Ion Ghica este un scriitor extraordinar și foarte înrudit cu Caragiale, dacă le analizăm spiritul și stilul. Dar mi se pare că startul ăsta este formidabil. Și este
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
sare revine egal și ritmat. Eu mă gândesc la tine, mă gândesc cu spaimă și uneori cu liniște: „Îmi feresc copilul și trebuie să fie așa“. Îmi vorbea azi cineva de heimatlos (fără țară, fără pașaport) ca de un lucru infamant. Lăsam vorbele să cadă cu dispreț. Vorbele ce valoare mai au. Și „Faptele“ dureroase și ucigătoare au alură de tragedii grecești. Iubito, fii fericită. Atâta vreau. Să știi ori când că eu am știut ce vine - că nu ne vom
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
atestă aceasta, spre dezamăgirea multora care se așteptau probabil la un plus de detalii biografice, sentimentale, la o mai vivace luare de poziții - nu numai sociale! -, la o mai radicală dezgolire a persoanei autorului, indiscreții și portrete În vitriol, dezvăluiri infamante, reglări de conturi, văicăreli personale, reproșuri făcute societății, secolului și zeilor! Eul meu, dacă vreți, mai ne-inhibat, cu adevărat liber, se află În cărțile mele de ficțiune. Am vorbit mai sus, pe larg, despre libertate și-mi arătam preferința
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
lui Dan Ciachir, care nici măcar n-a polemizat cu mine. El a scris, eu am scris, dar în paralel; el niciodată, nu a răspuns obiecțiilor mele. S-a dovedit mai închistat decât Sfântul Sinod, lucrând cu o listă de adjective infamante, adresate unei entități adstracte - fiecare lucrează cu o proiecție imaginară despre feministe. Un asemenea personaj, cum e Dan Ciachir, nu este curios să cunoască o feministă reală: eu mai degrabă am intrat în dialog cu teologi ortodocși. Cred că am
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
zvârcolire de bestie încolțită. Va înceta vreodată comunismul să mai bântuie spectral prezentul? Fără îndoială! Mai mult, sper că manifestări de felul celei din Parlament nu vor mai exista. A fost poate ultimul spectacol, grobian și nedemn, ca o pecete infamantă. "A trebuit să treacă un timp pentru ca lumea să se așeze, să se facă o decantare chiar în sânul clasei politice. Astăzi există o generație de tineri politicieni, care caută să modeleze vechiul discurs" Unii dintre colegii dumnea-voastră au optat
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
Voltaire, prieten cu Frederic al II-lea; sau Diderot, „ateul”, Montesquieu, care propune „Împărțirea puterii În stat”, dând astfel o tribună majoră tocmai acelor „pături sărace”, care, iute, Încep să se chivernisească. Nietzsche a țintuit drastic aceste „pături” sub denumirea infamantă de tschandala, intușabilii Indiei, și a prezis că „dacă aceștia vor face revoluție, ea se va Îneca Într-o baie de sânge!”. Intușabilii Europei care, după autorul lui Zarathustra, „vor strica buna ordine a lumii”, răvășind straturile sociale vechi, acel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
au părut necesare atingerii acestor scopuri. Până târziu, În senectute, după mii de pagini publicate și sancționate de critica de prestigiu și de un lectorat destul de larg, de divers, aparținând unor generații diferite, nu reușesc să scap de această etichetă, infamantă În ochii multora, de „ambițios”. Ba, un critic prestigios, care mi-a dat impresia, ani În șir și În momente sociale dificile pentru mine și scrisul meu, de a-mi fi prieten și de a-mi Înțelege, de a fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
sau cei care au avut de suferit de pe urma cenzurii comuniste. Nu e o ironie să afirm că scriitorii cei mai prizați erau cei care nu publicaseră nimic după război; a fi publicat de o „editură comunistă” era deja o performanță infamantă - se uita cu bună știință că nu existau alt fel de edituri! -, iar orice premiu literar era, ipso facto, un premiu „comunist”. Urmau apoi scriitorii care nu fuseseră membri de partid sau care nu avuseseră nici un fel de rang În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
dar cu siguranță era și o metodă de intoxicare, de tulburare În plus și de slăbire a vigilenței noastre. Epitetul „securist” a pătruns năvalnic În vocabularul și mentalul nostru și al mass-mediei - așa cum, Înainte de război, epitetul de „hoț” era cel infamant! - și a ajuns să Însemne, prin abuz semantic, cu mult mai mult decât semnifica el la origine. Și astfel, noțiunea de „oportunist” și cele de „informator” și „provocator” s-au topit una’ntr-alta; ba, În unele avalanșe imprecative, În ziare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
Noi, cei mărunți, urma să fim trimiși la detașamentele disciplinare de muncă. Ne-a scăpat decanul de atunci, profesorul Gavril Istrate. Dar pe dosarele noastre, care ne însoțeau pretutindeni unde mergeam la muncă, a fost pusă o ștampilă necruțătoare și infamantă, de "dușmani ai poporului". În ce mă privește, am fost declarat "bandit" de către un activist care primise "sarcina" de a face curățenie în facultate. Norocul meu a fost să îi am profesori pe Alexandru Dima, I. D. Lăudat, Gavril Istrate, care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
în mediul rural sau de a desfășura activități în aceste zone. Ei au mai fost supuși unor numeroase restricții care au pus în pericol posibilitatea lor de a-și câștiga existența. Evreii nu mai puteau purta nume românești și, după infamantul model german al legilor de la Nürnberg, convertirea la creștinism oferea prea puțină protecție față de măsurile discriminatorii care îi vizau pe evrei. Acest decret-lege cerea adoptarea unor regulamente speciale privind educația pentru evrei, de la școala primară până la cea profesională și studiile
Al doilea război mondial : Holocaust, rasism, intoleranţă şi problema comunităţilor evreieşti din România şi Italia : ghid pentru predarea istoriei holocaustului în liceu, cu ajutorul platformei on line by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101009_a_102301]
-
de învățăturile unuia din cele două grupuri. Am fost asigurat că aceia care au încercat să le știrbească puterea au plecat capul sub zeflemisirea de care au avut parte sau au sfârșit în temniță sub falsă învinuire, dar atât de infamantă încât să-i dezonoreze pentru totdeauna. Ori și-au pierdut viața în accidente extrem de ciudate. Terminasem de ceva vreme cina, când un slujitor a venit să-l vestească pe Giuliano despre sosirea primilor oaspeți, doi senatori. Ne-am spălat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
al nebuniei și incurabilitatea acesteia; caracterul misterios și frica pe care o inspiră boala mintală; ideea că orice bolnav psihic este o ființă răufăcătoare și periculoasă pentru societate; tendința de a considera bolnavul mintal incapabil de orice activitate normală; caracterul infamant al nebuniei. 5. Metode și obiective Având la origine un caracter interdisciplinar, igiena mintală își alege metodele din domenii diferite, de predilecție medico-psihosociale, corespunzător cu obiectivele pe care și le propune. Principalele obiective pe care și le propune acțiunea de
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
faptul de a fi fost internat sau operat pentru o boală somatică nu influențează practic cu nimic biografia individului. Se consideră un accident ca oricare altul; societatea îl compătimește pe bolnav și-l ocrotește. Din nefericire, însă, boala psihică este infamantă. Modificând personalitatea, alienând individul de lume, ea va face ca societatea să aibă rezerve sau chiar o atitudine de respingere fățișă față de bolnavul psihic. Pe aceste considerente, internarea este refuzată atât de bolnav, cât și de familia acestuia. Sunt însă
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
o Bibliotecă Centrală și un post de radiodifuziune completau acest patrimoniu spiritual remarcabil. La Chișinău s-a realizat, grație eforturilor lui Gala Galaction și Vasile Radu, a doua mare traducere a Bibliei din cultura noastră. / " Nu reparasem drumurile"? Altă acuză infamantă, din fericire fără suficient fundament. După 106 de "oblăduire" rusească, țarismul lăsase doar 150 km de șosele continue. În doar două decenii românii au construit 312 km șosele, cu 4105 poduri; în plus, s-au construit și pavat numeroase drumuri
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]