684 matches
-
iar acum se pregătea să înfrunte asaltul dușmanului. își dăduse jos de pe cai cea mai mare parte din oameni și îi așezase pe mai multe rânduri în albia râului, în vreme ce cavaleria se răspândise pe maluri și pe drum. Amestecați printre infanteriști, dintre care mulți stăteau cu picioarele în apă, arcașii săi își încercară încă o dată și încă o dată coarda arcului. între timp, hunii își ocupau pozițiile, într-o formație nu foarte diferită de aceea pe care o adoptase Chilperic. Războinicul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
ierbii care flanca albia sa pietroasă și pe acea mai întunecat al brazilor din jur, care alcătuiau fundalul pregătirilor de luptă. în tăcerea apăsătoare din vale, Sebastianus putea auzi limpede, din când în când, fornăitul cailor robuști ai burgunzilor, plescăitul infanteriștilor în apa vadului și clinchetul metalic al armelor lor. Calul care-și scrântise piciorul zăcea acum nemișcat, pe jumătate în apă; încetase și plânsul copilului ce se auzise cu puțin timp înainte; poate că asta însemna - speră Sebastianus - că-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
două sau chiar trei tolbe pline, cum, de altfel, obișnuiau și hunii, cu care aceștia aveau multe în comun. înaintea lor, într-un vacarm de voci și izbituri, lupta se întețise; și era și mai îndârjită în albia râului, unde infanteriștii, din cauza pietrișului de pe fundul apei, se mișcau extrem de greoi. Sulițele hunilor se sfărâmaseră ori se dovedeau inutile în învălmășeala luptei, astfel că puseseră mâna pe săbii și pe buzduganele țintuite cu cuie de fier sau cu dinți de urs, în vreme ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
să lupte pe două fronturi. Bătălia din vecinătatea taberei hune nu se prelungi prea mult. Se zăriră curând grupuri de călăreți ce fugeau trimițând săgeți către urmăritorii lor și traversând într-o goană nebună tabăra răvășită, fără nici o grijă față de infanteriștii care mai rămăseseră pe-acolo; în spatele lor, alți cavaleri cu platoșe sclipitoare năvăleau în galop printre corturile răsturnate, amestecându-se cu fugarii și trecându-i fără milă prin tăișul săbiei. în vreme ce cavaleria romană, victorioasă acum în fața adversarului, inunda tabăra dușmană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
vadul de la Aubis fără probleme, fără să vatăme carele și să piardă mâna de animale pe care mingan-ul le avea cu el. în apropierea unui mic burg, ceva mai la vale, era un pod, însă cercetașii anunțaseră că francii râureni, infanteriști, o lungeau și întârziau să traverseze; de aceea, dată fiind lărgimea râului și adâncimea mică a apei, el hotărâse să câștige timp, părăsind drumul și traversând cu mingan-ul prin vad. Trebuia să se grăbească fiindcă ziua se apropia de sfârșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
și apoi, pe rând, burgunzii lui Chilperic și trupele auxiliare ale reților și alanilor, care constituiau centrul aliniamentului; în dreapta oamenilor lui Sangiban, după alte câteva unități de auxiliari, era dispozitivul vizigoților: o masă compactă alcătuită din zeci de mii de infanteriști și cavaleri cu platoșe, ajutați de scutieri și de sute de servitori combatanți. Privind în spatele său, puțin mai la dreapta, Sebastianus putea să-l vadă pe Magister militum, înconjurat de cei mai înalți ofițeri și de gărzile sale personale, înaintând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
cu pas sigur, în formație de pană, intonând un cântec sumbru, terifiant, și lovind scuturile cu armele. Ca un răspuns, sunară trâmbițele galoromanilor, iar ofițerii lor dădură ordine, cu glas tunător; supunându-se ordinelor, soldații se grăbiră să lanseze javeline. Infanteriștii erau cuprinși de o vie agitație - cu siguranță, neliniștea ce le-o producea lupta pe viță și pe moarte pe care aveau s-o ducă în curând. însă ochiul expert al lui Metronius desluși în rândurile lor nu numai frica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
care, după cum mi-ai ordonat. — Păi, câți soldați au rămas, nu optzeci? - Antonius îi arătă pe soldații din fața lui. Fiecare dintre ei va avea un scut oval, cu marginea tăioasă, și îl va folosi ca pe o secure, așa cum fac infanteriștii, și îi vor ataca pe quazii care încearcă să scape de castrapila. — Planul tău e ingenios, dar ei vor fi mai mulți... Vom reuși, ai să vezi. Urcă pe cal. Castrul era acum departe, în urmă. Se uită la oamenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
reședința la Mainz. Gladius: sabie scurtă, ce permitea lovituri atât cu tăișul, cât și cu vârful. Gymnasium: termen grecesc ce desemnează locul unde au loc activitățile sportive. În epoca clasică, aici se desfășoară și activitățile didactice, muzicale și filosofice. Hoplit: infanterist grec din falangă. Strâns lipit de tovarășii săi, acest soldat aleargă cu o viteză impresionantă, izbind (othismos) linia dușmană în încercarea de a o rupe. Hydraulus: orgă al cărei nume provine din grecescul hydros, „apă“. Presiunea exercitată prin intermediul unor pompe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
austriac, ce sunau astfel: „Colindă prin lume un genunchi buimac e un genunchi și-atât; nu e nici cort, nu-i nici copac, e un genunchi și atât...” În fața lui Noimann nu se afla Însă doar un simplu genunchi de infanterist, ucis cândva În război, ci un picior care-l privea cu insolență. Prin urmare, strania apariție nu constituia rodul unei reminiscențe literare, ci era o apariție de o natură, să zicem, abisală. De altfel, la drept vorbind, stomatologul se aștepta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
după ce s-a Întors de la o petrecere cu prietenii, ajungând acasă, a coborât din pod o femeie gonflabilă, pe care o ținea ascunsă acolo Într-o ladă de zestre, alături de rochia de mireasă a mamei sale și de costumul de infanterist al bunului său tată, decedat pe front; a umflat-o cu o pompă achiziționată din talcioc și s-a băgat cu ea sub pătură. Presimțind că În dormitorul ei se Întâmplă lucruri necurate, Emma Weisser, soția lui de origine normandă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
-ul public nu prea este folosit; În locul său călătorii preferă traversele de cale ferată, liniile mai dosnice și trenurile rămase În parcare. Nu e de mirare, deci, că Întreaga gară arată ca un câmp de luptă abandonat În grabă de infanteriști, cu mulți epoleți lepădați fie pe traverse, fie pe peron. Duhoarea pe care o degajă „epoleții” e atât de consistentă, Încât trece mult dincolo de perimetrul gării, ajungând la Râpa Galbenă, Piața Sfântul Spiridon, unde, Înconjurând măreața statuie a Independenței, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
vreau să te bat! Vrei? — Păi, poț? - Întrebă Mușu sincer. — Hai să vedem! - zice ăla. — Și dacă-ți iau șapca? — Hai să vedem! - insistă tenacele trecător. Așa că s-au Încăierat, dar nu i-au luat decât șapca.) J. Ghințu Anton - infanterist marin „Bă, fraților, io sunt om umblat prin lume și nu găsesc alt chichirez lumii ăsteia decât că poți purta cu tine unde vrei hoitul ăsta de humă. În momentul când trebuie să-l lași sau te obligă cineva că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
murit și nevasta, am dat-o dracului dă plugări și am plecat iar.“ Gelu e singurul care bănuiește că moartea soției e o minciună, prea e spusă În grabă, dar momentul de liniște pe care-l impune cu mare știință infanteristul marin e respectat de toți cei de față. Regula povestirii lui pare să fie totalul dezinteres pentru cei care-l ascultă. Ei nu există, bătrânul pare să povestească direct jarului și flăcărilor din gura cuptorului. Ceva ca o apă Înghețată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
În care erau Înmormântați ai mei aveam și eu câtă aveau și englezii, italienii, grecii și japonezii Îngropați acolo cu orașul Sulina.“ Trebuia să ne dăm seama deja că modul lui de a povesti este cu adevărat cel al unui infanterist. Povestea Înainta pas cu pas, chiar dacă aproape fiecare pas putea Însemna o surprinză, iar noi nu reușeam s-o urmărim decât prin salturi și zig-zag-uri. Era sigur, Însă, că el avea o adevărată știință a provocării acestor salturi. „Nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
și că nu se teme de moarte cu condiția ca moartea să-l surprindă În mers și nu stând pe loc. O dovadă că era chiar așa era floarea galbenă pe care omul și-o pusese la bereta lui de infanterist marin, o țintă perfectă pentru orice trăgător. Din când În când ridica ochii spre cer și zicea; „Doamne, doamne, m-am săturat de pește“ și nimeni nu Înțelegea ce vrea să spună cu asta. Avea un fel de surâs fericit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
În care adevărul Infanteriei Marine ar fi putut să vi se dezvăluie și vouă, În sfârșit, a fost ziua În care un copil cu ochii spălăciți și cu părul blond-cânepiu s-a apropiat, sub ochii voștri, de mutra Încordată a infanteristului Anton Grințu și i-a vorbit Într-o limbă necunoscută mișcându-și capul de la stânga la dreapta cum fac bulgarii când vor să spună da. Râdea și-și clătina capul. Nimeni nu Înțelegea ce e cu copilul ăla acolo și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
s-ar fi și pregătit să plece cu copilul la spital, la Bălăceanca, dar așa... Copilul ăla a fost plasat Însă În tabăra vecinilor și de acolo e foarte posibil să fi nimerit la tanchiștii sau la geniștii maghiari, la infanteriștii italieni sau la Luftwaffe. Va fi ajuns el În cele din urmă și În buncărul lui Hitler (Wolfschanze, Vizuina lupului), așa cum, peste ani, avea să povestească la un pahar de vodcă În schița Mille pardons, madame! a lui Șukșin? Hei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
voi nu-și mai amintea de copilul nebun de pe malul Donețului. Iată-vă scăpați cu toții vii și nevătămați (ba poate vătămați!), stând aici, la căldură, lângă cazanul În care fierbe boasca de corcodușe și struguri a lui nea Anton, fostul Infanterist. În ce fel ați fi putut voi să determinați ca acele lucruri Îngrozitoare să nu se Întâmple? Sau, mai bine zis, cum ați reușit să le dați curs, să le provocați, altfel decât prin propria voastră ignoranță și tăcere? Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
-l cunosc, alții Însă se arată suspicioși și tac. De ce vor fi gândit atunci acești ignoranți tăcuți vor depinde multe lucruri din biografia ulterioară a celor doi, tată și fiu. Anton Încă mai poartă pantaloni militari, foștii lui pantaloni de infanterist marin, cămașa, pulovărul de lână groasă și laibărul sunt făcute de mâna muntencei celei harnice. Unul dintre aceste obiecte de Îmbrăcăminte pare să fie la originea suspiciunii unuia dintre cei care nu i-au răspuns infanteristului la bună ziua. Merg apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
foștii lui pantaloni de infanterist marin, cămașa, pulovărul de lână groasă și laibărul sunt făcute de mâna muntencei celei harnice. Unul dintre aceste obiecte de Îmbrăcăminte pare să fie la originea suspiciunii unuia dintre cei care nu i-au răspuns infanteristului la bună ziua. Merg apoi pe un drum forestier, mai departe, către orășelul despre care Anton știe că se află la 10 kilometri În față. Din când În când se oprește, dă jos rucsacul și-i vorbește copilului, Îi dă sirop
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
domnului căpitan să vă comportați ca adevărați bărbați care au făcut armata - i-a atenționat sergentul... ― Să trăiți, domnule căpitan! Permiteți să vă prezint pe Dumitru Dinsus, sergent în rezervă, fost artilerist, și pe caporalul în rezervă Todiriță Mesteacă, fost infanterist. Dumitru și Todiriță, îmbrăcați în sumane, rămași în poziție de drepți, păreau puțin caraghioși... Căpitanul, un fel de bunicuț îmbrăcat în haine militare, cu tâmplele argintii, privind amuzat pe sub sprâncenele stufoase, a comandat: ― Repaus. Veți merge în încăperea de colo
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
pe hârtia primită. Au rămas cu ochii ațintiți într-ai căpitanului, care îi privea ca un părinte. ― Am respectat rugămintea sergentului care v-a adus la mine și v-am repartizat pe amândoi la o unitate de... artilerie... Ai grijă, infanteristule, să nu mă faci de rușine. ― N-am să vă fac de rușine, domnule căpitan - a răspuns Todiriță vioi. ― V ați făcut o pomană cu noi - a îngăimat Dumitru. ― Acum mergeți la poartă, unde veți afla la ce oră aveți
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
pare armata la tunuri, vere? ― Dacă știam că e atât de grea, nu te mai rugam să mă iei cu tine. La infanterie e drept că cam alergi toată ziua și sapi mereu locașuri de tragere. Da’ una-i locașul infanteristului și alta-i al tunului. Și apoi pușca - chiar de-i pușcă mitralieră - îi de o mie de ori mai ușoară decât un balaur de tun! ― Știi tu cum se spune? ― Cum? ― Că pasărea pre limba ei piere. Așa că, dacă
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
no! ― Noi încî mai sântem feriți cumva, cî nu ni aflăm chiar în țava puști’, da’ saracu’ infanteristu’!... Ci sî faci el când nu ari macar o beldie dupî cari sî sî adăposteascî? ― Mă! Da’ tu nu făcuși instrucție de infanterist? Făcuși. Așa că, înainte de a pleca la atac, îți fixezi lopata Lineman în centură, ca să-ți apere inima. Apoi, când ai făcut saltul înainte și te-ai adăpostit, nu te rostogolești spre dreapta sau spre stânga, ca să nu te lovească inamicul
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]