784 matches
-
pe baza celor precedente. În raționament are loc o mișcare a minții de la judecăți cunoscute la judecăți necunoscute, noi. Raționamentul inductiv este un model de gândire umană care este folosit cu precădere în științele empirice, și care constă într-o inferență (operație a gândirii prin care se trece de la un enunț la altul) de la enunțuri singulare (descrieri, observații, experimente, calcule făcute cu anumite mărimi), la enunțuri universale, la ipoteze sau teorii. Prin raționamentul inductiv, gândirea umană poate detecta similaritățile sau/și
Raționament inductiv () [Corola-website/Science/303216_a_304545]
-
generării cunoașterii este a treia operațiune logică presupunând definiția și clasificarea având funcția ordonării cunoștințelor achiziționate prin definire și clasificare. Inferarea este procedeul de gândire prin care din cunoștințe inițiale, obținem o cunoștință nouă. Schema operației de inferare se numește inferență sau raționament. Inferarea se bazează pe existența în cunoștințele inițiale a cunoștințelor rezultate. Ele dobândesc însușirea de a fi noi pentru conștiința celui ce nu le-a înțeles inițial direct din judecățile de la care a pornit. Inferența imediată (nemijlocită) Inferarea
Logică () [Corola-website/Science/297515_a_298844]
-
inferare se numește inferență sau raționament. Inferarea se bazează pe existența în cunoștințele inițiale a cunoștințelor rezultate. Ele dobândesc însușirea de a fi noi pentru conștiința celui ce nu le-a înțeles inițial direct din judecățile de la care a pornit. Inferența imediată (nemijlocită) Inferarea se poate face asupra unei singure judecăți având calitatea de premisă, adică judecată de pornire. Pornindu-se de la ea printr-o operație de gândire obținem o cunoștință, adică o judecată nouă prin explicitarea judecății premiză. Principalele forme
Logică () [Corola-website/Science/297515_a_298844]
-
nemijlocită) Inferarea se poate face asupra unei singure judecăți având calitatea de premisă, adică judecată de pornire. Pornindu-se de la ea printr-o operație de gândire obținem o cunoștință, adică o judecată nouă prin explicitarea judecății premiză. Principalele forme de inferențe imediate sunt următoarele: obversiunea și conversiunea. Obversiunea Obversiunea constă în obținerea dintr-o judecată dată a unei alte judecăți echivalente, dar opusă calitativ, adică dintr-o judecată afirmativă obținem una negativă și invers dintr-una negativă obținem una afirmativă. Exemplu
Logică () [Corola-website/Science/297515_a_298844]
-
al cărei predicat logic este subiectul judecății inițiale. Exemplu: Simbolic și general: „Toți S sunt P” → „Unii P, și numai unii P sunt S”. Natural și concret: „Toți consecvenții sunt oameni” implică „Unii oameni și numai unii oameni sunt consecvenți”. Inferența mediată (mijlocită) Este forma de inferare a unei judecăți noi pornind de la alte două sau mai multe judecăți cu rol de premize. Compoziția raționamentului este următoarea: 1.Cunoștința inițială compusă din două sau mai multe judecăți cu rol de premise
Logică () [Corola-website/Science/297515_a_298844]
-
cuprinde numai legile care depind de formele generale de propoziții și de valorile de adevăr "adevărat" și "fals"; 3. nu cuprinde niciun fel de termeni, operații sau relații determinate (relative la domeniu particular); 4. consideră ca scop al logicii studiul inferenței și a condițiilor ei formale; 5. consideră că orice determinare a termenilor operațiilor și relațiilor, înseamnă trecerea de la forme de propoziții la propoziții despre obiecte determinate și implicit la logica aplicată; 6. operațiile și relațiile logicii sunt studiate numai prin
Logică () [Corola-website/Science/297515_a_298844]
-
formele gândirii, ce pornesc de la judecăți individuale, legate direct de fapte și obțin judecăți cu grade de generalitate crescânde. Sensul inferării este de la judecăți individuale către cele particulare, apoi către cele generale și în final universale. Logica transductivă Este studiul inferențelor cu judecăți de același grad de generalitate. Logica deductivă Studiul derivării judecăților mai puțin generale din judecăți mai generale. Sensul obținerii concluziilor este de la judecățile universale către cele generale, apoi către cele particulare și în final către cele individuale. Nicholas
Logică () [Corola-website/Science/297515_a_298844]
-
justificată de faptul că propoziția A → B este adevărata dacă și numai dacă A ≤ B, V ≤ A → B ⇔ A ≤ B. Existența implicației materiale este deseori considerată că o proprietate inevitabilă a unei latici care permite o interpretare logică din moment ce orice inferența logică utilizează legea "modus ponens".În laticea ortomodulară LQ* un element A → B care îndeplinește (1) și (2) nu există. Putem evita această problemă definind pe LQ operația → prin următoarele două legi : A ∧ ( A → B ) ≤ B (1*) și A ∧ X
Logică cuantică () [Corola-website/Science/335135_a_336464]
-
Scrierile lui Aristotel sunt colectate în șase texte care sunt, în mod colectiv, numite "Organon". În particular, din colecția acelor texte, două, respectiv "Prior Analytics " și " De interpretatione", reprezintă, ceea ce am putea numi, inima tratamentului Aristotelic al judecăților și al inferențelor formale, aceastea constituind partea logică principală a operei lui Aristotel. Asumpția fundamentală a teoriei este că propozițiile sunt compuse din doi termeni - de aici numele "teoria celor doi termeni" sau "logica termenilor" - și că, în consecință, procesul de raționare este
Logica termenilor () [Corola-website/Science/307411_a_308740]
-
mod corect, ca fiind adevărat sau fals. <li>Propoziția esete formată din doi termeni, în care unul (predicatul logic) este "afirmat" sau "negat" despre celălalt (subiectul logic), și poate fi evaluată cu valorile adevărat sau fals. <li>Silogismul este o inferența în care o propoziție sau o judecată(numită concluzie) este consecința necesară a altor două propoziții sau judecăți (numite premise). O propoziție (care în acest context reprezintă judecăți categorice) poate fi particulară sau universală, și afirmativă sau negativă. Azi, primul
Logica termenilor () [Corola-website/Science/307411_a_308740]
-
rol important în anxietate (frică) și se presupune că această interacțiune are rol în efectul anxiolitic al alcoolului (de reducere a fricii) În hipocamp etanolul determina tot amplificarea PPSI mediate de receptorii GABA, dar numai în cazul unor stimulări mici (inferențele nu sunt certe, vezi bibliografie, articolul 3). Hipocampul este o "stație de releu", dar este strâns legată de memoria spațială, si se presupune că acțiunea etanolului în această structură este legată de amneziile ce apar în cazul consumului excesiv de alcool
Efectele etanolului asupra organismului () [Corola-website/Science/302156_a_303485]
-
multe lucruri. Desigur, judecățile de valoare sunt intrinseci științei înseși. De exemplu, știința prețuiește adevărul și cunoașterea. Scopul științei pentru societate și oameni este de a produce "modele utile ale realității". Se spune că este practic imposibil de a face inferențe din simțurile umane pentru a descrie ceea ce de fapt "este". Pe de altă parte, știința poate face "previziuni" bazate pe "observații". Aceste prognoze de multe ori sunt foarte utile societății sau individului care le folosește. De exemplu, fizica newtoniană iar
Știință () [Corola-website/Science/299441_a_300770]
-
într-un volum suficient de mare. Informațiile pot fi folosite pentru a înțelege datele disponibile (statistică descriptivă) sau pentru a descoperi noi informații despre evenimente și relațiile dintre ele (statistică inferențială). Procesul de obținere a informației din date se numește inferență statistică referitoare la unii parametri statistici, sau chiar întregii distribuții probabilistice. Acesta este punctul de vedere mai general adoptat de teoria neparametrică în statistică. În statistica aplicată clasică este preferată ideea de a construi un model statistic cu care se
Statistică () [Corola-website/Science/296547_a_297876]
-
la unii parametri statistici, sau chiar întregii distribuții probabilistice. Acesta este punctul de vedere mai general adoptat de teoria neparametrică în statistică. În statistica aplicată clasică este preferată ideea de a construi un model statistic cu care se pot face inferențe; în majoritatea cazurilor acest model nu este verificat, ceea ce poate conduce la concluzii eronate. Statistica aplicată modernă analizează însă date mult prea complexe, cum ar fi imagini sau structura proteinelor, pentru a se putea mărgini la ideea de modelare. Statistica
Statistică () [Corola-website/Science/296547_a_297876]
-
este posibil ca testul să fie notat greșit și de asemenea celelalte fapte să fie adevărate (privitor la studiu și la ruinare), totuși "apelul la milă" este considerat ilogic când se furnizează o concluzie ce nu decurge pe baza unei inferențe deductive valide.
Apelul la milă () [Corola-website/Science/311927_a_313256]
-
este certă decât în măsura în care ea se concretizează în propoziții logice atomare și se referă fiecare din ele la câte un fapt nedecompozabil deci atomic. Mai mult decât această exigență se cere ca judecățile singulare să fundamenteze judecata în cauză prin inferență, iar în ultimă instanță la baza ei trebuie să stea cel puțin o trăire elementară ca să fie adevărată. Orice alt caz în afara propozițiilor singulare nu poate constitui o propoziție cu sens deci cu valoare de adevărată sau falsă. Deci se
Gnoseologie () [Corola-website/Science/299396_a_300725]
-
o concluzie falsă (cererea de a fi ascultat). O filozofie care neagă și refuză cu severitate existența oricărei autorități, dovezi, infirmări sau justificări, chiar și cele probabilistice și care menține totul deschis criticismului, inclusiv observațiile (adică se refuză chiar și inferența "X a fost observat în mod direct → X este în mod necesar adevărat" ca și apel la autoritate), logica și chiar și poziția sa de de bază, criticismul însuși, este un raționalism pancritic. Fără necesitatea ca vreodată să se apeleze
Apelul la autoritate () [Corola-website/Science/311787_a_313116]
-
într-un semnificant pentru alt semnificat. De exemplu: Aston Martin -> mașină de lux -> James Bond -> agent secret. 2.Abducția- Altă abordare a procesului semnificării presupune analizarea tipului de activități mentale implicat în atribuirea de sens ca un efort complex al inferenței. Această abordare este bazată pe ideea că logica oferă principiile care guvernează validitatea inferențelor. În încercarea de a înțelege rolul interpretantului în procesul de atribuire de semnificații, o serie de cercetători au explorat logica interpretării ca proces inferențial complex, bazat
Semiotică () [Corola-website/Science/307024_a_308353]
-
Bond -> agent secret. 2.Abducția- Altă abordare a procesului semnificării presupune analizarea tipului de activități mentale implicat în atribuirea de sens ca un efort complex al inferenței. Această abordare este bazată pe ideea că logica oferă principiile care guvernează validitatea inferențelor. În încercarea de a înțelege rolul interpretantului în procesul de atribuire de semnificații, o serie de cercetători au explorat logica interpretării ca proces inferențial complex, bazat pe "teoria abducției" a lui Peirce. În contrast cu logica inductivă și deductivă, abducția este procesul
Semiotică () [Corola-website/Science/307024_a_308353]
-
tu quoque" (și tu) a cărui obiecție la argument constă în caracterizarea acestuia ca fiind vinovat de același lucru împotriva căruia argumentează. Argumentele ad hominem sunt întotdeauna invalide în logica silogistică, date fiind valoarea de adevăr a premiselor și validitatea inferenței logice ca independente de persoana care face inferența. Oricum, argumentele ad hominem sunt rar prezentate ca silogisme formale, iar forma lor ține de domeniul logicii informale și al teoriei probelor juridice. Pe de altă parte, teoria probelor juridice depinde în
Ad hominem () [Corola-website/Science/307742_a_309071]
-
argument constă în caracterizarea acestuia ca fiind vinovat de același lucru împotriva căruia argumentează. Argumentele ad hominem sunt întotdeauna invalide în logica silogistică, date fiind valoarea de adevăr a premiselor și validitatea inferenței logice ca independente de persoana care face inferența. Oricum, argumentele ad hominem sunt rar prezentate ca silogisme formale, iar forma lor ține de domeniul logicii informale și al teoriei probelor juridice. Pe de altă parte, teoria probelor juridice depinde în mare măsură de evaluarea credibilității martorilor, inclusiv a
Ad hominem () [Corola-website/Science/307742_a_309071]
-
deci toți oamenii sunt bipezi". Prin urmare valabilitatea logică a unei concluzii depinde de felul argumentării și nu de conținutul său. Acest aspect poate fi descris plastic prin expresiile "falsul implică orice" și "adevărul este implicat de orice". Tipuri de inferențe:
Logică formală () [Corola-website/Science/298008_a_299337]
-
decât o preferință estetică pentru simplicitate. Prin urmare nu poate fi considerată riguroasă. Există abordări matematice legate de aceasta, cum ar fi cele care rezultă din analiza bayesiană și teoria informației care urmăresc să cuantifice simplicitatea. O asemenea abordare este inferența numită lungimea minimă a mesajului. Briciul lui Occam nu afirmă că cea mai simplă explicație este de preferat indiferent de capacitatea sa de a explica neregularități și excepții. Principiul falsificabilității afirmă că orice excepție care poate fi reprodusă în mod
Filozofia științei () [Corola-website/Science/299477_a_300806]
-
atei argumentează că mare parte a teologiei, în particular argumentele pentru existența lui Dumnezeu, este bazată pe gândirea deziderativă deoarece se ia concluzia dorită (că divinitatea sau divinitățile există) și se încearcă demonstrarea adevărului ei pe baza unor premise și inferențe care pot fi analizate ca fiind incorecte, dar care sunt dorite ca fiind corecte în mintea credinciosului. În schimb unii teologi argumentează că de fapt ateismul este un produs al gândirii deziderative, deoarece ateii sunt cei care nu vor să
Gândire deziderativă () [Corola-website/Science/308012_a_309341]
-
Morton White. Teza lui White este că echilibrul dintre principiile dreptății și judecățile particulare bine cumpănite este holistică. Raportarea judecăților despre situații particulare la principiile generale seamănă cu procedeul descris de Goodman, referitor la operația de potrivire a regulilor de inferență la raționamentele particulare. Autorul arată filierele și transformările prin care a ajuns ideea echilibrului reflectiv la Rawls și cum se folosește White de procedeul extinderii pragmatice a tezei Duhem- Quine. Teza holistă spune că "nici o ipoteză nu poate fi tratată
[Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]