6,831 matches
-
Și o face nu doar prin preferințele de lector avizat (pe prima pagină a cărții, Toma Pavel se declară cititor pasionat al Etiopicelor, al lui Amadis de Gaula și al Astreei, adică al capodoperelor alexandrine, medievale și pastorale, parcurse cu „infinită delectare”), ci și prin decelarea filonului lor prezent în literatura modernă. Pentru că unul dintre avantajele metodei lui Toma Pavel rezidă în evitarea soluțiilor de continuitate: aceleași forme romanești persistă secole la rînd, cuplul fericit-nefericit din Etiopicele atinge contemporaneitatea, spațiul medieval
Meditații asupra romanului by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/13517_a_14842]
-
în ultima vreme aceeași tactică o aplică și fostul său șef, Miron Cozma, dar acesta măcar are scuza pușcăriașului care vrea să scape din celulă. Romeo Beja, în schimb, folosește șmecherii de infractor care își închipuie că poate scăpa la infinit basma curată. Simțind că Miron Cozma ar putea fi grațiat și că s-ar putea întoarce “vremurile bune”, Beja se bate cu pumnii în piept și anunță inimaginabilul, dacă nu va fi semnată grațierea șefului. Pentru așa ceva, într-o țară
Miron Cozma între Romeo Beja și Ion Iliescu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13583_a_14908]
-
Mircea Constantin Prosper Mérimée - 200 E o prejudecată că a fi stilist înseamnă să încarci frază în broderii infinite ale limbii, să mimezi lucrătura de orfevru pînă la iluzorii străluciri lingvistice. Le style c’est l’homme, si expresia aceasta e adevărată în toată nuditatea ei, nedezmințita în nici o epocă de la antichitate pînă la Tel-Quel-iști. Într-o asemenea ipostază
O condamnare a vanității by Mircea Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13778_a_15103]
-
și oase, id est într-o epicitate de spumoasă natură, funambul grav, "pieton al aerului", de-un haz echivoc, de-o dezabuzare petulantă, gata a rosti vorbe de duh ori a întrupa, prin însuși jocul spontan al ființei, o melancolică, infinită ironie a raporturilor sale cu realul: "Or, domnul Leonid/ în blocul-stup, la catul IX,/ privind, ca într-un glob de rouă/ sau prin ocheane-ntoarse, strada/ cu lungi tramvaie, dedesubt,/ și-ncălecînd, cu gînd abrupt,/ el și cu }epe, balustrada,/ adepț
Duet Foarță-Dimov by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13795_a_15120]
-
politică managerială activă, ofensivă, Voicu Enăchescu și Preludiu au impus muzicii corale românești un stil grațe căruia să dezlege nodul alcătuit din corect și greșit, frumos și urât, autentic și fals. Iar dacă stilul poate fi asemuit unei orgi cu infinite registre la care un maestru trebuie să știe cânta cu cele două mâini ale sale pe tonurile ce sunt doar atunci prielnice muzicii, înseamnă că Voicu Enăchescu dețne acea dibăcie, vorba lui Caragiale, "de a strecura cu o potrivită mișcare
Fraternitate by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/13802_a_15127]
-
sub acuzația de convenție burgheză, umanizează, printr-un aparent derizoriu efect de realitate, o colonie de personaje participante la doar două categorii biografice: eroi sau antieroi; prin cvasiinvizibilitatea ei, toposul muștei revine la sugestia unei absențe obsedante, iar prin numărul infinit pe care-l sugerează, generic, musca, se referă la cel mai banal și, deci, autentic cotidian. Dacă în Lac detectivul Chopin se folosește de muște cărora le implantează microfoane, musca apare, puțin mai tîrziu, tematizată în registru obligat ironic, sub
Literatura de apartament by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/13780_a_15105]
-
o spune din titlu - fragmentar. Nu am făcut decît să scot aici în evidență cîteva interesante - și perene - unghiuri de vedere. Am lăsat, intenționat (sau, poate, pentru că-mi lipsește competența necesară - dar vorbirea e minciună!) deoparte conexiunile posibile - și aproape infinite - cu alte scrieri ale acestui autor și ale altora. M-am concentrat, cît mi-a permis-o spațiul, asupra Fragmentelor despre cuvinte. Fragmente dezghețate, mărturie, între altele, a unei perioade de dezgheț.
Cuvinte despre cuvinte by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/13894_a_15219]
-
mînă cu un puști de nici zece ani, fiul regizorului, căruia îi transmite premiul... Depardieu a vorbit despre cei doi prieteni, a încheiat, lumea aplaudă, dar el se întoarce din drum, ca să mai spună ceva, cu un glas de o infinită tristețe: "Aș vrea să adaug că cei care nu ne iubeau atunci, ne iubesc acum"... Așa se scrie istoria.
Ciao, Federico! by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/13879_a_15204]
-
ar mai putea-o întâlni nicicând, fiind anihilată de civilizație. Pe saltea, goală, cu gura în jos, cu șoldurile rotunde ridicate și spatele ușor curbat, cu fața întoarsă pe jumătate spre el, Teha’amana îl privea cu o expresie de infinită spaimă, iar ochii, gura și nasul se deformaseră, dând la iveală o grimasă de teroare animalică. {i în mâini se cuibărise groaza. Inima îi bătea să-i sară din piept". Această groază în fața spiritului mortului o zugrăvește artistul Gauguin în
Un nou roman al lui Llosa by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/13884_a_15209]
-
dumneavoastră cum stau lucrurile și cum se înșeală singur omul Pentru cel care se află la începuturi � căci sunt mai multe, după cum ați și mărturisit) e greu, dacă nu chiar imposibil, să se găsească cineva cu răbdare și tact infinit care să-l mulțumească, găsind formula magică prin care să-i spună adevărul despre starea și despre valoarea celor scrise de dânsul. Nimeni nu e capabil să prevadă cu precizie ce va fi cu începătorul de astăzi, cum va evolua
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13941_a_15266]
-
artei sale. ( Imaginați-vă spre ex. scara valorică a lui Brâncuși) Conform unei scări medii, nu prea bogată în trepte, lucrul doctorului Dumitresco nu se poate încadra pe nici o treaptă. O operă, presupune un studiu aprofundat, o intrare în tainele infinite ale materiei prin învățarea de a se exprima, prin posedarea științei desenului, prin știința mânuirii culorilor, prin știința organizării suprafeței pânzei, prin știința transmiterii mesajului. Lucrările doctorului nu lasă nici cea mai mică bănuială că autorul lor ar cunoaște câte ceva
Falși ambasadori by Georges Tzipoia () [Corola-journal/Journalistic/13938_a_15263]
-
pornire de la un sens local, raporturi temporale, cauzale și în genere relații abstracte de tot felul, aproape imposibil de descris în cazul expresiilor idiomatice; între aceste relații se creează suprapuneri și ambiguități a căror aducere în discuție poate deschide spații infinite speculațiilor mentaliste, antropologice, etniciste. Analiza lingvistică trebuie totuși să dea seamă și de speculația filozofică, să explice de ce aceste interpretări au fost dacă nu convingătoare, măcar cuceritoare nu numai pentru cel care le-a scris, dar și pentru mulți dintre
“Întru”, azi by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13984_a_15309]
-
muzică la astrofizică, difuzate sub genericul Oglinzi, pe Canalaul ROMÂNIA MUZICAL. Și, cu toate că n-a mai avut "răgazul" să fie supus spiritului său hiper-exigent, pentru că "elitist", îmi îngădui totuși să vi-l ofer spre lectură, în speranța că în acest infinit detaliu se oglindește totalitatea spre care a tins întreaga viață. - Domnule Mihai Mitrea-Celarianu, îmi pare bine că, în sfârșit, ați acceptat să dialogăm! În al doilea rând, mărturisesc că mi se pare destul de dificil să structurez un astfel de dialog
Mihai Mitrea-Celarianu by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/13964_a_15289]
-
pare dificil să abordez o ființă atât de paradoxală, care se consideră în egală măsură de un "optimism incurabil", dar și de o "nostalgie incurabilă" și pentru care universul copilăriei nu încetează să reprezinte un "prezent de grație", un "prezent infinit"- imposibil, chiar inadmisibil de a fi propulsat în viitor ca amintire ? Sunteți dvs. o natură contradictorie, paradoxală, sau paradoxul e doar o aparență pe care vă place s-o afișați pentru a vă "salva" esența de fapt?! - Introducerea dvs. mi-
Mihai Mitrea-Celarianu by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/13964_a_15289]
-
numai că dorm cărămizile fato/ și-n brațe și-n pulpe/ și-n lacrimi uscate,/ și-n lucruri adânci/ în părul tău,// în același muzeu/ dar la etaje diferite/ să păstrăm legătura, bineînțeles". Poezia lui Augustin Cupșa este o aglomerare infinită de mici detalii menite să susțină un sentiment permanent de angoasă. Nu puține sunt însă și nereușitele. între acestea cea mai frapantă este lipsa de inspirație în alegerea titlurilor (inclusiv titlul volumului). Diateza gri, Mecanic/clinic, Rana Uriașului Nostru (sic
O deznădejde cinstită by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/10428_a_11753]
-
meseria armelor știe - sau ar trebui să știe - la ce se expune. În armată, riscul morții se află înscris în primele rânduri ale "îndatoririlor de serviciu". A fi soldat nu mai înseamnă - ca pe vremea comunismului - a te dedulci la infinite jocuri de table, ori la a fi trimis cu dispreț la culesul porumbului și la construcția de diguri din saci de nisip. În clipa de față, a fi soldat înseamnă a accepta să pleci, cu arma în mână, pe oricare
Schisme și cinisme by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10466_a_11791]
-
cu viața pentru o crimă care n-a avut loc încă) și încerci să explici oamenilor din România de azi, anul de grație 2006, secolul XXI, mileniul 3, că un asemenea crâmpei de absurd există la tot pasul în tranziția infinită a unei țări care n-are timp să rezolve o dramă că alta o și pândește de după colț, că frica aceea viscerală, despre care ne vorbește un personaj deloc charsimatic, într-un spațiu sordid, e aproape un sentiment național într-
De ce mi-a plăcut Elisaveta Bam? by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/10460_a_11785]
-
fericire pe ei, scutiți să ne mai asculte și să ne mai înregistreze! După 30 de ani de la însemnările patronului revistei Săptămîna (și după 20 de la unele precizări și adaosuri), jurnalul din revista Saeculum nu produce decît niște triste și infinite mizerii. Locul într-o istorie a literaturii al autorului Groapei este asigurat: în capitolul pe care Eugen Barbu însuși l-ar fi intitulat (vezi Istoria polemică) Niște soldați. Nu de la Ministerul Forțelor Armate, ci de la Departamentul Securității Statului.
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10484_a_11809]
-
stea 4-dimensională s-a prăbușit într-o gaură neagră. Acest nou scenariu postulat de cercetători ar explica de ce cosmosul pare să fie atât de uniform în toate direcțiile. Modelul standard Big Bang afirmă că Universul a explodat dintr-un punct infinit de dens, cunoscut sub numele de singularitate. Totuși, nimeni nu știe ce ar fi provocat această explozie: legile cunoscute ale fizicii nu ne pot spune ce s-a întâmplat în acel moment. „Din punctul de vedere al cunoștințelor actuale din
O nouă teorie extraordinară despre cum a apărut Universul [Corola-blog/BlogPost/94325_a_95617]
-
mediocre. Concertul orchestrei simfonice va debuta cu un preludiu unic în istoria muzicii: cel compus de George Enescu în deschiderea Suitei pentru orchestră nr.1, în do major op.9. Este celebrul Preludiu la unison, o idee genială, o melopee infinită cu caracter cvasi improvizatoric. O întreagă orchestră de coarde va cânta la unison, ca o singură vioară, doar după măsura 80 va apare și un timpan în tremolo, într-o nuanță discretă. Inspirată de monodia cântecului nostru popular, desfășurarea melodică
FILARMONICA BANATUL Avancronica de concert [Corola-blog/BlogPost/94361_a_95653]
-
strigat lumina, spintecând întunericul, Întunericul e osânda mea; Nu e adevărat, i-am răspuns, Osânda ta e nesfârșirea luminii; Acuma știu, A strigat sunetul, fulgerând tăcerea, Tăcerea e osânda mea; Nu e adevărat, i-am răspuns, Osânda ta e zgomotul infinit; Acuma știm, Au strigat cuvintele, biruind nerostirea, Nerostirea e osânda noastră; Nu e adevărat, le-am răspuns, Nu e-adevărat! Osânda voastră Încă nu s-a scris Începutul Toate se învălmășeau în frumusețe, Apele nu se dezlegaseră de nori, Culorile
Poezie by Ion Stoica () [Corola-journal/Imaginative/4543_a_5868]
-
îi lingușesc fără jenă aidoma unor prostituate. Subînțeles Subînțeles e interiorul obiectelor monoton aproape plicticos stînjenitor compromițător precum tot ce ține de spirit așadar căutăm cu patimă doar exteriorul lor imprevizibil cum o junglă amețitor cum odoarea de sînge-a primejdiei infinit. Nu asta-i tristețea Nu asta-i tristețea, ci alta dumnezeiască sămînță a paginii albe gata a rodi fără tine. În vechiul local În vechiul local clipe de cumpănă timpuri ce se strîng cum degetele fantomatice ale unor îndrăgostiți de
Poezii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/4799_a_6124]
-
vis cu noul, Marea-și trimIte sarea înspre șesuri, Cum de se țes rețele de-nțelesuri, Poezia nu-i un cuib? Găsește oul, Fragil și cald, cu pete și eresuri... Săgeată sunt în tolba Ta, Stăpâne! Lansează-mă în spațiul infinit. Să mă întorc în cuibul ce rămâne Vârtej stelar, ce încă nu-i răcit, Eu, pai cules de Tine, dintre grâne. Greu se-ncheagă cuibul printre maluri. Dar în parcări văzut-am rândunici, Cum tatonau firide, plinuri, goluri, Să își
Cuibul by Adrian Popescu () [Corola-journal/Imaginative/5592_a_6917]
-
viața lor fără chin. Și arată-mi drumul. Iov Tot ce aveam s-a spart. Sînt Iov, ar fi trebuit să înțeleg asta. Tot ce aveam s-a spart. O să mai am somn vreodată? Dar vino Tu cu Iubirea Ta infinită, sînt copilul Tău și Tu o știi. Înfige gheara morții în mințile celor care mi-au făcut asta. Ridică-mă și arată-mi alt drum. Chemare Mare ești, Dumnezeule! Și atît de imposibil de frumos! Iar lumea Ta e irespirabilă
Poezii by Marius Ianuș () [Corola-journal/Imaginative/6258_a_7583]
-
și suflă-mă în aer. Ia-mă, Doamne, ești tot ce am avut întotdeauna într-o singură zi Satana mi-a luat tot ce credeam că am. Ia-mă, Doamne, și fă din mine un lucru mic în cerul Tău infinit. Ia-mă, Doamne.
Poezii by Marius Ianuș () [Corola-journal/Imaginative/6258_a_7583]