5,771 matches
-
Foarte activ și foarte leneș/ sufletul tău în lentoare./ Neștiut, nici măcar bănuit,/ între oglinzi, intri și ieși, ca dintre aripile îngerului/ în spațiul magic-ostil/ a propriei vieți./ Respiri și uiți să respiri/ uimită în dubla imagine/ ce se multiplică la infinit./ Intri ca să scrii/ și ieși ca să citești./ îngerul tău păzitor/ te ține strâns, nedureros,/ de mâna cu care scrii" (Spațiul de manevră). Figurînd o extremă frăgezime morală, înaripații divini traduc o nevoie de protecție, ca și (evident) o ingenuă autoidealizare
Sub zodia "netrăirilor" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12643_a_13968]
-
a penaliza guvernul pentru corupție, acești mulți dar rătăciți, au greșit. Și asta într-o societate în care, cu nici două decenii în urmă, masele alegătoare răspundeau binefăcătorilor lor cu un procent de 99,99% - de fapt, fracția mergea spre infinit, încât pe țară, finalmente, un singur vot s-ar fi înregistrat împotrivă - al unui scelerat. Acum, că dispunem de lecția prezidențială, cu convingerea că marea corupție poate fi teșită la capete, cea mijlocie domolită, cea măruntă potolită, cugetul ni se
Dacă dorim dulce durată by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/12692_a_14017]
-
aglomerația sufocantă de obiecte, de numărul lor, de repetarea lor " zece scaune, patru mese, nu știu cîte pachete cu cărți, două viori, scări, vase pentru apă, căluți din lemn " de repetarea gesturilor, drumurilor de pe scenă, ritualurilor, intrărilor, ieșirilor, multiplicarea la infinit a obiectelor și amintirilor, există o mare și enormă singurătate instalată confortabil în suflet, în adîncimile eu-lui. Agresiunea exteriorului asupra interiorului, din text, se poate descifra în spectacolul lui Tompa Gabor ca o traumă pe care trecutul- puzzle, refăcut din
Orașul minunilor (II) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12762_a_14087]
-
un film de referință, Pulp Fiction. Tot ce-a urmat după aceea, adică Jackie Brown și cele două părți ale idioțeniei numită Kill Bill, ne înfățișează spectacolul jenant al unei minți declasate, în pană de idei și imaginație, reluând la infinit aceleași șmecherii vizând cronologia narării și parodierea grosieră a unor situații de care cinematografia s-a plictisit de multișor. Doar astfel îmi explic rânjetul de satisfacție al acestui personaj completamente iresponsabil, fericit să-și lege numele de încă un scandal
Temperatura nerușinării by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12805_a_14130]
-
sută de mii de titluri noi, apărute la 568 de edituri, îmbogățesc mințile și înflăcărează imaginația unui popor de un miliard două sute cincizeci de milioane de suflete (cifrele sunt din 2003). Cum ți-ai putea închipui că, în acest mic infinit, oamenii trăiesc cu conștiința individualității lor? Dintre cei puțini care o fac, unii trebuie să plece. China este încă o frumoasă promisiune, o fabulă cu prea multe personaje, o grădină imensă cu prea puține flori. Șansa lui Shan Sa s-
Lumini și umbre by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/12819_a_14144]
-
Regele Mihai I, Giordano Bruno. Viață și opera. Cele două volume cuprind primele două dialoguri cosmologice ale gânditorului italian, anume Cină din Miercurea Cenușii și Despre Cauza, Principiu și Unu, seria urmând a fi completată cu celelalte patru dialoguri (Despre infinit, univers și lumi; Alungarea bestiei triumfătoare; Cabala calului pegasian; Despre eroicele avânturi) și cu republicarea traducerii Smarandei Bratu Elian a comediei Lumânărarul. Se poate afirma cu toata hotărârea că această ediție a operelor complete Giordano Bruno reprezintă un eveniment cultural
Studii culturale româno-ilaliene by Monica Joita () [Corola-journal/Journalistic/12436_a_13761]
-
dintr-o irepresibilă conștiință a imperfecțiunii și a eșecului. Formele artei, ale oricărei arte, ca și funcțiile ,terapeutice" ale oricărei narațiuni, sunt astfel de explicat ca reflexe compensative, particulare, ale unei conștiințe a eșecului asumat. Pentru că, dincolo de fascinația și de infinitul narativ al poveștilor, se află sensul lor, tot astfel cum dincolo de erudiția monumentală se află miza ei conceptuală.
În librăriile pariziene - Un succes pe tema eșecului by Ioana Bot () [Corola-journal/Journalistic/11417_a_12742]
-
acum din particular, din rigoarea lui antropomorfă, și se extinde pînă la aparenta disoluție. Insă strategia percepției rămîne, oarecum, neschimbată. Ochiul trăiește în aceeași fluctuație, în aceeași abisală indecizie, constrîns permanent să alerge între parte și întreg. Intre un întreg infinit ca forță de proliferare, ce trece dincolo de constrîngerile fizice ale pînzei, și o parte ea însăși mărturie a întregului prin bogăția sugestiilor coagulate pe un spațiu determinat. Asemenea lui Arcimboldo, Georgeta Năpăruș creează metonimii plastice și redefinește noțiunile în cîmpul
Georgeta Năpăruș - o rememorare by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11463_a_12788]
-
trăire, lista acelor mereu invocate "nu puține privilegii" pe care șaizeciștii, fiecare și toți laolaltă, le-ar fi avut, să facă publică această listă. E bine de știut, e bine de contemplat o asemenea listă, pentru ca să nu se propage la infinit în viitorul nu prea îndepărtat și fatalmente fără șaizeciști, fantoma fără conținut a pretinselor lor privilegii. Cât despre marginalizarea la care ar fi ei supuși, nu e greu să înțelegi că astăzi suntem marginalizați cu toții, indiferent de generație. Tinerii își
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11552_a_12877]
-
întîrziate, nu este mai puțin adevărat că un anume Ťmit parizianť mai există încă, deși este lipsit de orice justificare, pentru intelectualii care au făcut experiențe identice sau analoage cu ale mele" (Prezențe românești..., p. 89). Concluzia: "a miza la infinit pe Paris și pe francofonie este o eroare. Și nu cred nici echitabil, nici tolerabil a primi la infinit lecții, bătăi condescendente pe umăr, refuzuri, observații suficiente și critici neîntemeiate de la oricine, numai fiindcă hazardul a făcut să se nască
Hermeneutica lui Adrian Marino by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/11666_a_12991]
-
justificare, pentru intelectualii care au făcut experiențe identice sau analoage cu ale mele" (Prezențe românești..., p. 89). Concluzia: "a miza la infinit pe Paris și pe francofonie este o eroare. Și nu cred nici echitabil, nici tolerabil a primi la infinit lecții, bătăi condescendente pe umăr, refuzuri, observații suficiente și critici neîntemeiate de la oricine, numai fiindcă hazardul a făcut să se nască în Vest și nu în Est" (id., p. 90). Acesta a fost în adevăr Adrian Marino, acest infatigabil "intelectual
Hermeneutica lui Adrian Marino by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/11666_a_12991]
-
tematic, cît și prin dominanta stilistică, cercetările ei mai recente extind zona de interes în trei direcții mari: una dintre direcții este aceea care îl preocupa și pe Horia Bernea, a tabloului total, a picturii în pictură, a imaginii ca infinit de informații într-un spațiu finit, a cărei sursă istorică ar putea fi nabismul și, în special, marile compoziții ale lui Eduard Vuillard. Cea de-a doua direcție se referă la dialogul cu un teritoriu stilistc destul de larg, în componența
Horia Bernea and Ioana Bătrânu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11706_a_13031]
-
lumea. Din Șocul oxigenului, poem de o stranie frumusețe, merită citate mai întâi niște versuri comparabile cu cele din 11 elegii: "nici nu l-aș numi/ șocul oxigenului, mai curând/ șocul mătăsii și chiar Drumul/ Mătăsii/ pentru că a fost o infinit de tandră/ mângâiere,/ o alungire apoi și o sfâșiere,/ un clopot legat între două cămile/ biciuite ca-n iad și care,/ înlăcrimate de sete,/ pornesc spre orizonturi contrare.// și deodată metalul devine mătase/ și plâns și dangătul moale ca untul
Poemele luminii by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11767_a_13092]
-
în ciuda faptului că împlinirea unei dorințe îl satisface pe moment, întotdeauna obiectivul dorinței pe care l-a socotit pentru o clipă absolut, sfârșește prin a se arăta ca fiind finit și relativ. El crede în mod eronat că poate afla infinitul în acest abis în care se scufundă tot mai mult. Omul încearcă să investească setea lui infinită de iubire ce a fost sădită ontologic în el pentru a fi îndreptată spre infinitul dumnezeiesc, în lucruri finite și mărginite, astfel ajungând
Patima desfrânării şi biruirea ei în viziunea spiritualităţii ortodoxe ( I ). In: Revista Teologică, Serie Nouă, Anul XVIII (90), Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/164_a_93]
-
El crede în mod eronat că poate afla infinitul în acest abis în care se scufundă tot mai mult. Omul încearcă să investească setea lui infinită de iubire ce a fost sădită ontologic în el pentru a fi îndreptată spre infinitul dumnezeiesc, în lucruri finite și mărginite, astfel ajungând la o saturare și o nemulțumire continuă ce se augmentează pe măsură ce acesta repetă plăcerea, socotind astfel că va găsi alinarea durerii. Aceasta o arată Sfântul Maxim Mărturisitorul când zice: ... vrând să scăpăm
Patima desfrânării şi biruirea ei în viziunea spiritualităţii ortodoxe ( I ). In: Revista Teologică, Serie Nouă, Anul XVIII (90), Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/164_a_93]
-
această comuniune, fiecare dintre ele își îmbogățește și își împlinește întreaga ființă, în toate laturile ei și în toate aspirațiile ei; iubirea, este înflăcărată de har și țintește să dobândească Împărăția, și sporind în spiritualizare, îl înalță pe om la infinitul dumnezeiesc. Cu totul dimpotrivă, desfrânarea vădește o iubire egoistă de sine. Ea îl mărginește pe om la sinele egoist și îl închide cu totul față de ceilalți, împiedicând orice formă de comunicare și schimbul de bogăție ființială, pentru că, stăpânit de ea
Patima desfrânării şi biruirea ei în viziunea spiritualităţii ortodoxe ( I ). In: Revista Teologică, Serie Nouă, Anul XVIII (90), Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/164_a_93]
-
în secolul al XIX-lea, încercând să măsoare lungimea țărmurilor Marii Britanii, topografii englezi au ajuns în situația de a obține rezultate din ce în ce mai mari, o dată cu îmbunătățirea preciziei scării. Fiecare denivelare a vreunui golf făcea ca, practic, lungimea conturului să tindă la infinit. Și asta având, cert, o suprafață fixă. Exemplul acesta e aproape un loc comun în preistoria noțiunii de fractal. Insistența cu care, însă, acest termen e adus în prim-plan în ultimii ani și precauția de a nu aluneca în
Patimile cititorului-model - note despre topografia Țiganiadei by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/11791_a_13116]
-
gotic, chirilic, latin și chiar arab) dintr-o curiozitate pur estetică, "pentru a le dibui tîlcul"! Dacă pe G. Călinescu îl deranjează întrucîtva lipsa oricărei erotici, a bucuriei de a trăi, înlocuite de Al. Philippide cu un teribil "simț al infinitului", cititorul comun ar putea fi inhibat de menținerea îndelungă a versului philippidian în aerul tare din "Alpii cugetării pure". Meridionalul veșnic călător prin stele și prin ținuturi boreale nu cunoaște ironia, jocurile gratuității, voluptatea ghidușă a nimicniciei inteligent flecare. Cînd
Aprilie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/11796_a_13121]
-
anii formației lui Brâncuși: Hobița, Craiova, București; Alexandra Parigoris, Drumul Damascului; John Wood, Când nu mai suntem copii: sculptura în lemn a lui Brâncuși c. 1913-25; Matthew Gale, Aforisme selectate. Brâncuși a fost un artist complex, bântuit de neliniști. Tentația infinitului, care e proprie deopotrivă artei și existenței sale umane, nu aduce decât o liniște aparentă, ea generează mai degrabă tensiune și încordare. Expozițiile Brâncuși de la Londra și NewYork au fixat, fără îndoială, o dată importantă în istoria artei moderne și au
Brâncuși la Londra by Ion Igna () [Corola-journal/Journalistic/11823_a_13148]
-
delimitează spațiile de joc, exteriorul și interioarele, traseele fixe sau aleatorii ale acțiunii, imprimînd atmosferei un aer ciudat, un amestec de sfîrșit de lume, în care orice început este amînat, un amestec de zi și noapte, o lîncezeală prelungită la infinit, o stare de provizorat, un interval, cum ar spune Pleșu, un teritoriu pe care trenează melancolia chefurilor și amînarea deciziei de a le pune capat, de a intra în ritmul obișnuit cotidian. Complicitățile, aranjamentele, jocurile de culise se pun la
În căutarea timpului pierdut (II) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12960_a_14285]
-
se întreabă retoric de ce noi românii n-am avut un Thomas Morus, autorul Utopiei și cancelar al Angliei, care a refuzat desfacerea căsătoriei regelui Henric al VIII-lea, fiind ca urmare decapitat. De ce? De ce? Ecoul întrebărilor se poate multiplica la infinit... Bujor Nedelcovici: Jurnal infidel. Ieșirea din exil (1992-1997), Ed. Paralela 45, 2002, 284 pag., preț neprecizat.
O privire ageră by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13040_a_14365]
-
care este adevărul, calea și viața. Ori, și politica, și biserica, în forma ei de instituție, disprețuiesc adevărul - lucru care nu mai trebuie demonstrat întrucât se învață la istorie. Ceea ce-i mișcă pe tirani și teroriști nu este desăvârșirea, nici infinitul și nici măcar idealul, ci banala dorință de putere. Ei caută doar suporturi ideologice pentru a accede în vârful piramidei. Drept dovadă, și Napoleon, și Hitler, și Ceaușescu, mai întâi și-au căutat o ideologie - animați în subconștient de pofta patologică
Absolutul și Relativul by Mihai Bădic () [Corola-journal/Journalistic/13034_a_14359]
-
Numai că românul vedea o sculptură locuibilă. Astăzi, În multe țări asiatice, zgârie-nori, de zeci și sute de etaje, constituie o Înălțare pe verticală destul de amețitoare, dar nu sunt sculpturi. O Întrebuințare utilitară, Constantin Brâncuși i-o conferea doar Coloanei infinitului. Dar viziunea de arhitect se poate descoperi și În cazul multor realizări - de la cele de Început, vezi Rugăciune, până la Monumentalul ansamblu, de la Tg. Jiu. Eminescian vorbind, cei care nu-și deschid ochiul Înăuntru, spațiul nemăsurabil și de necuantificat, nu pot
IDEI DE ARHITECT ÎN AFORISMELE LUI BRÂNCUȘI. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Marian Barbu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1448]
-
mai iubit Treceam pe străzi fără să știu Dac-ai murit dacă sînt viu Oh unui crin umplut cu chit Tija i-am rupt cupa lui grea Lăsat-o-am lîng-o cișmea De fontă gri ce-și picura Amiezile la infinit... Pe urmă iarăși ne-am iubit și-am tot umblat pe la flori mov Tîrîndu-mi trupul ostenit și sufletul și mintea zob și coapselor m-am umilit Rugîndu-mă la amîndouă Să-mi dea măcar un strop de rouă și melcilor ajuns
Romanță by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/9075_a_10400]
-
putință e cineva o boare de slavă atinge floarea reginei crescută acolo pe un colț de univers numele întâmplării e privit cu sfială n-ai de ales lângă tine un fulg își rănește aureola dar cine să scoată din flăcări infinitul ce adie în captivitate să fie cu putință o întrebare un licăr mistuie rodul cu urechea la pândă năvălitorul azi noapte i s-a dat un semn de-nvoială cu dropiile închipuirii pe-acolo va pătrunde prima caravană înfiorând neființa
Poezie by Mihai Răcășan () [Corola-journal/Imaginative/9025_a_10350]