518 matches
-
el. Shelley, poetul ale cărui versuri sensibile și umaniste au emoționat nu numai pe adolescenți, a pus întotdeauna ideile înaintea oamenilor, viața lui fiind o "mărturie a lipsei de suflet" de care uneori pot fi însoțite ideile. Tolstoi, a cărui ingratitudine și răceală au fost din plin resimțite de Turgheniev, scrie Johnson, "este alt exemplu despre ceea ce se întâmplă când un intelectual urmărește idei abstracte pe socoteala poporului." Jean-Paul Sartre era, ca majoritatea intelectualilor de frunte, un "suprem egoist" și "expert
Operã și artist by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/7945_a_9270]
-
sau ucenicia reală a libertății par a rămâne de domeniul visului sau al... cehilor - J3, 33). În același timp, a fost dezamăgită de surprinzătoarea nerecunoștință a celor pentru care luptase atâta vreme, odinioară plini de aprecieri ditirambice la adresa ei ( Nu ingratitudinea mă miră (nu mai au nevoie de noi să-i apărăm, lansăm etc.), ci schimbarea atât de rapidă și de uluitoare la față - J3, 5). În pofida acestor grave decepții, s-a hotărât să revadă locurile natale amintindu-și că, la
Exilul, după exil by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/7527_a_8852]
-
Ne aflăm așadar în posesia unui eșantion reprezentativ din stufoasa literatură operativă ce s-a adunat de-a lungul deceniilor în jurul persoanei lui Noica. Și se cuvine să ne întrebăm cum o putem judeca. Spun asta gîndindu-mă că o stranie ingratitudine a memoriei culturale face ca posteritatea unui autor să nu țină seama de dorințele lui antume. Cu alte cuvinte, dorința expresă a lui Noica a fost ca cercetătorii să-i ignore în chip deliberat biografia, ceea ce înseamnă că ingratitudinea noastră
„Obiectivul“ Noica by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7121_a_8446]
-
stranie ingratitudine a memoriei culturale face ca posteritatea unui autor să nu țină seama de dorințele lui antume. Cu alte cuvinte, dorința expresă a lui Noica a fost ca cercetătorii să-i ignore în chip deliberat biografia, ceea ce înseamnă că ingratitudinea noastră pare să atingă, în cazul lui, un prag neașteptat de dureros. Pe de altă parte, volumele ce-i alcătuiesc dosarul de Securitate, oricît de abjecte ar fi în privința intruziunii în viața lui privată, reprezintă o cronică amănunțită a biografiei
„Obiectivul“ Noica by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7121_a_8446]
-
sale. Și atunci cum să nu te întrebi dacă editarea lor este o greșeală culturală sau, dimpotrivă, dacă, publicîndu-le, nu săvîrșim o pia fraus - o greșeală pioasă - în urma căreia imaginea filozofului are de cîștigat. Pe scurt, încălcîndu-i dorința, ne arătăm ingratitudinea sau, din contră, ne dovedim interesul față de memoria lui? Dacă ar fi să dăm ascultare dorinței sale testamentare - într-o însemnare publicată postum, în 1988, în revista Viața românească, Noica le cerea exegeților să-i caute spiritul exclusiv în opera
„Obiectivul“ Noica by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7121_a_8446]
-
taină a lui Petru Cimpoeșu însuși, un fel de Iunia Poenaru c'est moi. Numele fetei nu e ales întâmplător. Abia sosită în fundul acela de Moldovă, ea se prezintă cu exces de scrupul ortoepic: „și mă întreabă, iertându-mă pentru ingratitudinea de care dau dovadă: - ei, ce mai fac proaspeții ingineri, cum au dormit, cum li se pare la noi? Punea mai multe întrebări deodată fiindcă n-avea nevoie de un răspuns, ele deja constatau, veneau în urma răspunsului, chiar acesta le
Dallas by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6044_a_7369]
-
Vianu. Este drept, această „schimbare la față" se produsese după anii de detenție și după „reeducare", în ființa unui om „fragil", care nu avea puterea de rezistență a Maestrului său. Dar „domnul Papu" - devenit celebru - a mai adăugat o culpă: ingratitudinea. După eliberarea din închisoare, într-un interviu, fostul asistent dezavuează pe profesorul care l-a ocrotit și ajutat (fusese chiar martor al apărării în procesul ce i se intentase!): „De cîte ori nu m-a strivit cu covîrșitoarea sa personalitate
Vianu și Vianu (II) by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/6047_a_7372]
-
îi sînt rupte de pauze lungi, de tăcere și abandon, încărcate de prostrație și dezamăgire. De obicei diariștii suferă de un orgoliu demiurgic de tip incurabil, încredințați fiind că, atinși măcar de o aripă a geniului, neizbînda le vine din ingratitudinea contemporanilor. Rar se întîmplă să dai peste un spirit care să fie convins că înzestrarea lui nu face doi bani. Acesta e cazul lui Samuil Rosei, al cărui jurnal îl citești cu înghițituri mici, mustăcind de plăcere estetică și rugîndu-te
Scribendi cacoethes by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5212_a_6537]
-
o resimțea pentru o trupă de actori din epocă (trupa Lupescu). Alături de grupul de saltimbanci, Conta, intrat în pielea sufleurului, va bate țara timp de doi ani, fără a mai da pe acasă și fără a simți vreo remușcare pentru ingratitudinea filială. O coincidență tulbure face ca peste trei ani la aceeași escapadă sub coviltir actoricesc să se dedea un tînăr cu porniri poetice, care semna cu numele de Eminescu și în a cărui minte plicticoșenia uceniciei școlărești putea fi părăsită
Plectrul fatalității by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4782_a_6107]
-
dacă au fost înscrise înainte de notarea cererii sau acțiunii de reducție ori raport. Articolul 26 Dacă liberalitatea s-a făcut cu sarcini sau sub condiție, în textul intabulării se va face mențiune despre această. Cererea de revocare a liberalității pentru ingratitudine se va putea notă în cartea de publicitate funciară. -------------------------- A se vedea, de asemenea, art. 829 și urm. și art. 930 și urm. C. civ. -------------------------- *1) Hotărîre definitivă, potrivit art. 377 C. proc. civ. Articolul 27 Dacă în contractul de
LEGE Nr. 242 din 12 iulie 1947 pentru transformarea cărţilor funciare provizorii în cărţi de publicitate funciară. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/106098_a_107427]
-
vedere". De asemenea, Cărtărescu respinge teoria președintelui că SMURD este creația mai multor oameni, nu doar a lui Arafat. "Serviciul SMURD a fost, de la înființarea lui, una dintre extrem de puținele certitudini din viața noastră. Și este o uriașă dovadă de ingratitudine să nu-i recunoști medicului Arafat meritul creerii și coordonării sale, vorbind numai despre <banii populației>. Nu am uitat vremurile în care Traian Băsescu, ministru al transporturilor, punea la fiecare capăt de pod și pe fiecare petic de drum reabilitat
Cărtărescu: Preşedintele Băsescu face greşeli peste greşeli, se comportă ca o navă în derivă () [Corola-journal/Journalistic/46441_a_47766]
-
trebuit, și mai ales un spirit coagulator, care a adunat la un loc intelectuali care altmineri, în țară, erau recunoscuți pentru discordia pe care o cultivau. Dar ce este uimitor este că buna lui credință nu s-a micșorat în fața ingratitudinii celor pe care i-a ajutat. Mulți dintre cei pe care ia sprijinit i-au întocmit note informative la Securitate sau l-au supus biciului calomniei. Și totuși, șicanele sau delațiunile nu l-au descurajat, ucenicul lui Robert Ernst Curtius
Mecena de pe Dreisam by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5853_a_7178]
-
dinastia și a oferi României liniștea de care are nevoie. Este uluitor, gândindu-ne ce lideri a avut țara noastră după 1947, ce nivel cultural și ce simț al răspunderii față de națiune avea monarhia română în 1926. Și e întristătoare ingratitudinea cu care tratăm și azi această instituție. Textul Reginei Maria ne deschide o fereastră către viața cotidiană a suveranilor noștri și ne livrează o lecție morală și politică: aceea că, pentru a conduce o națiune, cultura personală este obligatorie. Ea
„Criza dinastică“, în jurnalul Reginei Maria by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5485_a_6810]
-
pace încheiate după Primul Război Mondial. În Scrisoare din Paris - publicată în „Vremea” din 4 iunie - sunt analizate situația din Franța și declarațiile lui De Gaulle, potrivit cărora Franța alunecă spre comunism, corespondentul condamnându-l pe general pentru „aroganță” și „ingratitudine”. Paul Ștefan publică, în „Vremea” din 11 iunie, articolul de fond Faza hotărâtoare, din care reținem: „... iată ceea ce ne impune realitatea, marea realitate a războiului intrat în faza lui hotărâtoare. [debarcarea și deschiderea celui de al doilea front n.n.] Să
George Ivașcu, cronicar de război, la ziarul „Vremea“ (1941-1944) (continuare din numărul anterior al revistei) by Pavel Țugui () [Corola-journal/Journalistic/3671_a_4996]
-
cu datoria, în virtutea imboldului de a-și rafina predispozițiile în ciuda împrejură- rilor. Asta înseamnă că talentul le stă în discrepanță cu simțul moral, grija de a-și cultiva înclinația ducînd la neglijarea convențiilor. Artiștii nu au principii, sub imperiul unei ingratitudini care, conservîndu-le geniul, îi îndepărtează de oameni. Se înțelege că e vorba de indolența spiritului superior, care își sacrifică contemporanii în numele împlinirii unui dar. Entelehia artistică e mai puternică decît norma morală, și ar fi sinucidere crasă ca, în loc să se
Contrapunctul al XVIII-lea by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3712_a_5037]
-
fie incinerat și urna cu cenușă să fie așezată într-un loc știut doar de cei șase participanți la ceremonia funerară. E felul în care urmașul lui Bach în materie de înlănțuire riguroasă a sunetelor a înțeles să răspundă la ingratitudinea contemporanilor. La Erich Bergel, geniul a făcut casă bună cu principiile, de unde și plăpînda notorietate cu care s-a ales în final.
Contrapunctul al XVIII-lea by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3712_a_5037]
-
colecție de hiperbole care atrag prin excesul nuanțelor și amuză prin neclintita siguranță de sine, în condițiile în care autorul era deja cu un picior în groapă. Sunt două trăsături care dau autorului un aer de superbie nefirească: dizarmonia și ingratitudinea. Dizarmonia îi vine din timbrul strident, de diapazon crăpat, Nietzsche fiind un liric tăios, fără moliciuni de sintaxă și fără încetineli de ritm, al cărui stil stă în expresia sacadată, intermitentă, cu sens punctual, fără pretenția unei continuități de idei
Gheara leului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3836_a_5161]
-
artistul din el îl surclasează pe gînditor, ce rămîne de pe urma lui fiind stilul, acea „gheară a leului“ ce însuflețește cuvintele prin viteza asociațiilor și prin ritmul alert. Nietzsche e copios în figuri de stil și precar în argumente. În schimb, ingratitudinea îi vine din acea stihie care, împingîndu-l în prăpastie, îi insuflă sentimentul apoteozei. La o privire sumară, ingratitudinea e forma de nerecunoș- tință pe care o arăți binefăcătorilor, dintr-un impuls de a răsplăti sprijinul prin răceală sarcastică. La o
Gheara leului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3836_a_5161]
-
însuflețește cuvintele prin viteza asociațiilor și prin ritmul alert. Nietzsche e copios în figuri de stil și precar în argumente. În schimb, ingratitudinea îi vine din acea stihie care, împingîndu-l în prăpastie, îi insuflă sentimentul apoteozei. La o privire sumară, ingratitudinea e forma de nerecunoș- tință pe care o arăți binefăcătorilor, dintr-un impuls de a răsplăti sprijinul prin răceală sarcastică. La o privire mai minuțioasă, ingrat e cel care s-a rupt de grația numenului, nimerind în debusolare stingheră. Ingratul
Gheara leului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3836_a_5161]
-
luați cu împrumut și nerestituiți. Transfer - extorcările de fonduri la edituri și instituții. Transfer - contractele frauduloase și manoperele bănești. Transfer - abandonul odraslei sale, abandon folosit practic și speculat literar. Transfer - fuga duioșilor părinți în diaspora expedientelor disperate. Transfer - înșelăciunile, prefăcătoria, ingratitudinea, schimbarea la față, hohotul cinic al trădătorului, evlavia de comandă a mironositului. Și, firește, Transfer trebuie să fi fost și furtul focului sacru de către Prometeu, pentru ca Transfer să se numească și faptul că, nemaiavând deocamdată ce fura, Petru Dumitriu își
Ion Vinea: Un pamflet inedit by Elena Zaharia-Filipaș () [Corola-journal/Memoirs/16016_a_17341]
-
responsabilități venite pe linie de partid l-au scos la răstimpuri. Directoratul în Ministerul Culturii, asumat riguros, în ciuda periodicelor și inexplicabilelor rotiri (de la teatre la edituri și de acolo la cinematografie) e rememorat cu bunele și relele lui. Nu cu ingratitudine (dovadă referirile atașante la Constanța Crăciun), dar cu obida celui care știe bine că locul lui e în altă parte. Spuneam însă că forța nebănuită a inteligenței e adevăratul subiect al acestei cărți. În mod evident, Paul Cornea s-a
Interpretarea unui destin by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2935_a_4260]
-
dar aveau să moară în deșert, înghițiți de nisip sau înghesuiți în grote în care, laolaltă, morți și muribunzi, li s-a dat foc”. Decepția conducătorilor etniei jertfite a fost cu atît mai mare cu cît s-a asociat cu ingratitudinea regimului Junilor Turci pe care l-au ajutat să acceadă la putere, considerînd că va sista prigoana ordonată de sîngerosul sultan Abdul Hamid. Dar n-a fost așa: „Vartkes efendi, viitorul deputat de Erzerum îl ascunsese în locuința sa, în timpul
Un soi de epopee by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3377_a_4702]
-
certificat de poștă.) 9 Neprețuită Zizi, ca să nu zic ingrată Zizi. Cum? carevasăzică tu ești aceea care așteptai, după ce direct și indirect am încercat zadarnic să pricep în câte chipuri ai putea să mă trădezi. Se surpă pământul de atâta ingratitudine; nu mai ești sigur nici de ziua de mâine. Ușurință, ușurință, numele tău e Zizi. Înregistrez totuș cu satisfacție impresionanta declarațiune că ai renunțat definitiv la cei 275 de tipi. Ce chezășie îmi dai însă? Numai aud numărul și inima
O idilă giocosa by Nicolae Mecu () [Corola-journal/Journalistic/3012_a_4337]
-
voi mai putea spune că am fost ajutat numai de ai mei, deoarece am primit din bugetul școlii 3 un ajutor de 250 de franci, cu care voi ajunge cu bine la capăt. Chiar fără ei, ar fi fost o ingratitudine de care nu mă simt capabil să mă arăt nemulțumit, mai ales înaintea domniei voastre, la care am găsit totdeauna ascultare și sprijin. După o mai atentă cercetare a materialului de la Simancas am constatat că rapoartele de la Constantinopol, dacă există
Din corespondența lui Alexandru Ciorănescu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/4783_a_6108]
-
nu însoțești;/ Încă trăind, tu viața o petreceai mai multă/ Sorbind în armonia a cetelor cerești,/ Unde, ostaș, d-aicea acol-ai și grăbit". Fragmentul selectat conține două motive cu o frecvență semnificativă în lirica romantică: 1. motivul neînțelegerii și/ sau ingratitudinii contemporanilor/filistinilor față de poet; 2. motivul apartenenței poetului la patria celestă. Primul motiv confirmă structura dualistă, contradictorie a insului romantic, oscilînd perpetuu între a fi solitar și a fi solidar. Evocîndu-l pe Cîrlova, Heliade scrie, de fapt, despre sine, anticipînd
I. Heliade-Rădulescu - 200: Viziuni poetice by Gabriel Onțeluș () [Corola-journal/Imaginative/15245_a_16570]