374 matches
-
alte fenomene naturale. 45.4 % își derivă plăcerea din felurile de mâncare sezonale. Nici acum nu v-am convins? Nu începeți să simțiți că, într-adevăr, pentru a exprima această realitate complexă și fascinantă, acest mod de viețuire unic și inimitabil, aflat, de la veșmânt la bucătărie până la arhitectură și teatru, sub zodia esențialului, dar a unui esențial perceput nu metafizic, ci estetic pentru a exprima toate acestea trebuia inventat cireșul japonez, după cum trebuia inventat cuvântul shiki ? Dar nu, vă simt încă
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
denumite natsu (vară) no fubutsushi. Cuvânt imposibil de tradus, format din fubutsu, cumva "peisaj, priveliște încântătoare" și shi, "poezie". Ar fi deci vorba despre peisaje, lucruri, evenimente care țin de vară și care, în diferite feluri, trezesc în tine sentimentul inimitabil, indescriptibil, că ea a venit, că îți dă forță, energie și intensitate. Intră, aici, festivalurile văratice, care se țin din mai până în august în toată țara, țipătul ascuțit al greierilor (sumi), care brăzdează liniștea nopții, contemplarea licuricilor, plutind fantomatic deasupra
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
numai 21 de ani. Evident că proporția neologismelor e mai ridicată decît la alți romantici români, că etimologia lor latină se impune uneori cu stridență, dar nu e absolut nimic de "îndreptat" în acest delicios text, cu savoare și spirit inimitabile. Cum la Codru Drăgușanu nu știm aproape niciodată dacă autorul vorbește serios ori dacă ironizează, se poate presupune că multe neologisme îndeplinesc funcția unei distanțări ironice. Pentru înțelegerea completă a textului, cititorul are nevoie de o anumită cultură lingvistică; aceasta
Rastignacul din Făgăraș, Ion Codru Drăgușanu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7368_a_8693]
-
trăite cu cuvîntul rostit și scris. Această autobiografie vorbită a Hertei Müller, din albumul Noaptea este făcută din cerneală, nu are la bază un text scris dar pînă și în oralitatea ei se dezvăluie emoționant, tulburător - cît de profundă este inimitabila simbioză poetică, wittgen-steiniană aproape, între existență și cuvînt în concepția și creația autoarei. Am aflat între timp, de la responsabilii editurii ' Supposé, că cererile de reeditare a albumului sosesc și din străinătate, însoțite de sugestiile mai mult decît stringente de transcriere
Tîrgul de la Frankfurt - post festum Marginalii esențiale by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/6767_a_8092]
-
Heliade pînă la Bolintineanu, Bolliac ori Alecsandri -, deoarece adaptarea modelului clasic la realitățile românești devenise un exercițiu extrem de răspîndit; totuși Alexandrescu rămîne fabulistul prin excelență, iar fabulele sale, dintre care multe se situează la nivelul capodoperei, poartă o marcă proprie, inimitabilă datorită vocației dramatice a poetului (acesta tradusese în versuri piese precum Alzire și Mérope de Voltaire). Plecînd, evident, de la modele consacrate (universalului La Fontaine, omul secolului XVIII, îi adaugă pe Voltaire și Florian), Alexandrescu tratează fabula ca pe o scenetă
La Fontaine al nostru by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7936_a_9261]
-
e altceva, însă, decât ritual și iarăși altceva decât epifanie. Ea degajă, în fiecare caz, o aură luminoasă de firesc. În ce are mai important, ideea acestui laxism ontologic e moștenită, probabil, din prozele lui Ștefan Agopian, fără ca totuși amprenta inimitabilă a modelului să iasă în evidență. O singură secvență, situată în primele pagini ale Măcelului amintește, aproape rând cu rând, de incipitul bijuteriei narative numite, vetero-testamantar, Tobit: Firește că Angelo ar fi dormit bine-mersi până dimineață dacă un soldat pepenos
Cruzimi în Georgia by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7590_a_8915]
-
ale țării cultura reprezintă veritabila șiră a spinării a vieții comunitare. Or, astfel de lucruri nu pot fi trucate. Există în identitatea adâncă a fiecărui francez o greu de negat particulă de nobilitate spirituală. Acest lucru se simte în grația inimitabilă a felului de a exista în interiorul, și nu în exteriorul culturii. Zilele trecute s-a încheiat Salonul de carte de la Paris. Ca fericit participant la această sărbătoare, n-am putut să nu tresar de bucurie văzând că sunt parte - una
Cine a ucis cultura franceză? (II) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7468_a_8793]
-
volumului pe care îl recomandă. Ion Beldeanu din Chiar dacă? este un poet crepuscular, melancolic, al cărui imaginar oscilează între spleen-ul bacovian al târgului de provincie și argheziana goană după certitudini. Pe vremuri, Jean Gabin interpreta cu vocea sa gravă, inimitabilă, un soi de poem/cântec, despre un individ care toată viața (copilărie, adolescență, maturitate) a fost convins că știe totul, dar care ajuns la vârsta senectuții constată marele adevăr: nu poți să știi niciodată răspunsurile la marile întrebări ale vieții
Melancolii și dileme by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7498_a_8823]
-
a lui Andrei Codrescu pentru acest subiect. Publicată la o editură occidentală de mare prestigiu, cartea lui Andrei Codrescu afirmă răspicat și argumentat legătura protagoniștilor originari din România cu evenimentele care aveau să smintească, poate definitiv, umanitatea. În stilul său inimitabil, ne-a oferit plăcerea unei lecturi palpitante, asemănătoare unui nestins joc de artificii.
Când dadaiștii joacă șah (3) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5721_a_7046]
-
Tov. acad. G. Călinescu era un personaj criticabil, dar nu așa, de oricine. Gloria lui este azi trâmbițată mai ales de generația ‘60, după ce nici precedenta nu l-a uitat, dar s-a delectat mai degrabă speriată cu scrisul său inimitabil, chiar dacă nu și-a mărturisit acest păcat împotriva conformismului absolut la timpul respectiv. Dar seriile de cititori și critici ce vor veni și care în cazul unor neofiți vor folosi documentația ce le-ar fi accesibilă vor face mari eforturi
Revenind la vechi cuvinte noi by Alexandru George () [Corola-journal/Journalistic/5736_a_7061]
-
păcate” (p. 30). Versurile sunt dintr-un Poem de dragoste. Nu de revoltă, nu de moarte. De dragoste! Poezia bună creează mai totdeauna bună dispoziție. Fac o paranteză: acum doi ani, la o lectură de la Muzeul Literaturii, Ion Mureșan scanda, inimitabil, pe mai multe voci (deși toate aparținându-i) Guleratul: „El nu dă exemple,/ dar iată cum trebuie să se fi petrecut faptele:/ în fața cârciumii este dealul cel verde, pe deal sunt cărări/ și patru-cinci mii de chelnerițe coboară dinspre pădurea
Stări de spirit by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5899_a_7224]
-
de viață rece și străină, fără credință și fără cărări de la unul la altul, nici publicul nu mai e public, nu mai respiră, nu mai simte nu mai râde în același timp cum miraculos era odată -când se realiza farmecul inimitabil al întregului - de aceea stufișul nostru de mărăcini e o îngrămădire de scaune care trebuie să stea la pritocit și la procesat pentru a se reedita minunea. Dabija face asta și publicul redevine public cu inteligența interiorizată și cu inima
Cu Pyram în turneu by Rodica Mandache () [Corola-journal/Journalistic/6249_a_7574]
-
română.” (p. 72) În genere, Eugen Simion acceptă toate observațiile lui Călinescu (Creangă nu are sentimentul naturii, nu are fler psihologic, nu are orizont religios), dar se îndepărtează în privința negării individualității. Potrivit lui Eugen Simion, individualitatea lui Creangă stă în stilul inimitabil (ceremonia spunerii) și în conturul inconfundabil al eroului Amintirilor: „Ar fi, desigur, o naivitate din partea noastră să credem că tot ceea ce Creangă povestește în Amintiri i s-a întîmplat, întocmai, copilului din Humulești și că imaginația lui nu are nici o
O minune de povestitor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5268_a_6593]
-
mai la îndemână. Eseu poate scrie, mutatis mutandis, oricine. Eseiști veritabili sunt numai aceia care nu respectă chiar întru totul regula jocului. Fiindcă, bună, rea, regula este o noțiune tehnică. O valoare adăugată. Or, surpriza intelectuală reală e spontană și inimitabilă: „În cadrul acestui tip de analiză nietzscheană a puterii, voința medicală e un paradox. Dar este așa numai dacă ne gândim la puterea masculină. Am auzit odată o fetiță spunând bunicii ei: Îmi place să îngrijesc». Atunci m-am gândit că
Schiță de portret by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5164_a_6489]
-
chiar și autoportretul scris/pictat al unui prozator original care se regăsește, pe rînd, în cel din Scăricică, cel din Italiană, cel din Cerchez și cel din Dochia, păstrînd "patina locului", a unui romantism "cumva desuet și vag alienat" - aerul inimitabil "al orașului dintre coline" -, cum mărturisește într-un scurt cuvînt introductiv la ultima carte, Omul din gard. Personajele lui Val Gheorghiu și naratorul, printre ele, în alaiul dionisiac, sînt oameni istratieni prin trăirile lor pătimașe, mateini prin rafinamentul căutat al
Viețile după Val Gheorghiu by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/6692_a_8017]
-
fi fost necruțător, în cazul când adversarul la al doilea tur ar fi fost Traian Băsescu, crâncen dacă Mircea Geoană, condescendent, când Crin Antonescu. Cu insinuări, neapărat, cu îngrozitoare dări pe față, dar fără măgării - rețeta e un patent personal, inimitabil, conținând elixirul succesului. Vă spun că se poate. Cum nici unul dintre vrăjmași nu știe nimic despre mine, acest handicap urma să-i fie fatal. Ei bine, cu acest imens capital în traistă, cu mai puțin de un procent în urma dlui
Omul fără expertiză by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/6729_a_8054]
-
fost mai nimerit?) lui Roland Barhes. Dar, din cele trei sute, acestea două nu trebuie cu nici un chip sărite! Încărcătura afectivă a valorii. Acesta e trouvaille-ul care-l face pe Lucian Raicu, în Scrisorile din Paris și nu numai în ele, inimitabil.
Inimitabil by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6511_a_7836]
-
Crumb. Cum însă Corpse are relații de adâncime, inclusiv pe lumea cealaltă, până la urmă am putut intra în legătură cu misteriosul artist. Crumb a desenat două coperte, una alb-negru și una color, și ne-a trimis o misivă grozavă, cu scrisul său inimitabil." Iată mai jos și epistola cu pricina: „Vă rog doar să nu vă rupeți în figuri pe desenul meu, adăugându-i alte culori, alte contururi, alte proporții etc. Vă spun asta din cauza tinerilor ăstora de azi, care nu se pot
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6490_a_7815]
-
propria sa poezie, să transforme majoritatea bucăților lirice în Lieder, în al doilea rînd de Wagner, ale cărui versuri, direct condiționate de muzică, au reprezentat pentru Iosif supremul pariu ca traducător. De aceea, versurile lui Iosif ating o muzică interioară inimitabilă. Marea poezie germană joacă deci pentru a doua oară, după Eminescu, rol titular în formarea unui poet român de anvergură. Există un Iosif - poet ardelean și colaborator la «Sămănătorul»; multe bucăți se revendică din această zonă a creației lui, aproape
„Muzică mai presus de orice” by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/6339_a_7664]
-
iuțește pașii după studente pe culoarele facultății, ori ca Mitu Grosu, gros cât o butelie de aragaz, cu speranța că i se va aprinde un ochi la scăpăriciul vreunei repetente” (p. 166). Sunt remarcele lui Piru, rostite în felul său inimitabil. (Vocea aproape ghicindu-i-se printre rânduri). Dar Niculae Gheran recunoaște, în spatele timbrului special, o partitură care-i e, parcă dintotdeauna, familiară. Anecdota despre G.C. Nicolescu (evident, încondeiat mai încolo ca W.C. Nicolescu), presărată cu licențe de tot felul, funcționează
Scrisori în aparté by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4763_a_6088]
-
ceea ce a învățat să admire. S chimbarea la față... e o defilare de modele. Nu un îndreptar, fiindcă rațiunea practică, aceea care ne-ar arăta cum se face, pălește (când nu alunecă în utopie) într-un asemenea muzeu de reușite. Inimitabile, în bună măsură. Așa încât critica seamănă cu biciuirea unui cal oricum doborât de povară. Iar Cioran intră, malgré lui, poate, în șirul interminabil al celor care constată și abandonează. E, acesta, un stâlp al identității naționale. Sancționarea, tristă prevedere a
Vast program... by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5652_a_6977]
-
cuvine să precizez că poeta Ana Blandiana fusese interzisă, în 1961, de către cenzura comunistă, după ce publicase câteva poezii în presa literară. Biograful meticulos se cuvine să cerceteze literatura epistolară a poetei Ana Blandiana spre a recompune portretul unei autentice și inimitabile doamne a literelor române. * Cluj, 27 iunie[1]961 Dragă Victoriță, Probabil pentru că bănuiesc că nici tu nu ești mai parolistă ca mine, îți scriu fără să mă simt prost abia acum. De fapt sunt și foarte lăsătoare. Ceea ce e
Întregiri la biografia poetei Ana Blandiana by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/4822_a_6147]
-
romanului Somnul de veci, avându-l co-scenarist pe însuși William Faulkner. Pertinentă mi se pare și observația că Philip Marlowe nu aparține unei categorii precis definibile, el fiind rezultatul unui necontenit dialog dintre personaj și autor, complici în crearea acelei inimitabile voci a persoanei întâi în care rezidă mare parte din forța de seducție a stilului Chandler. Malcolm Jones amendează și intenția făcută publică de a-l resuscita pe Bernie Ohls, polițistul descris drept „bunul prieten al detectivului”. El are dreptate
Moda continuărilor by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/3708_a_5033]
-
Iași poate fi o pură întâmplare. În ce-l privește pe traducător, Vlad Stroescu, nu știm de unde e. Nici de unde e redactorul de carte, Ada Tănasă. Or fi amândoi concetățenii Coanei Chirița, dacă judecăm după cât de bine îi imită felul inimitabil de a vorbi. Ne-a căzut cu întârziere în mână romanul lui Andrei Makine, Viața unui bărbat necunoscut, apărut la Polirom în 2010. La pagina 77, citim: „Șutov se întoarce în camera lui, târându-și picioarele în ritmul argumentelor care
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3478_a_4803]
-
generație, dintre cei doi, Arghezi a fost, la noi, tot un părinte al modernismului, cel care a sintetizat postromantismul și postsimbolismul, uneori cu delicii parnasiene, într-o viziune absolut originală, și care a influențat mai multe generații, deși a rămas inimitabil. Paul Celan se apucase la un moment dat să-l traducă în germană, alte traduceri sporadice s-au semnalat pe la mijlocul veacului trecut, culminînd cu apariția, în 1963, a unei antologii în faimoasa colecție „Poètes d’aujourd’hui” de la Editura Seghers
Arghezi, într-o superbă traducere franceză by Dinu Flămând () [Corola-journal/Journalistic/3573_a_4898]