277 matches
-
la fix, în miezul bătăliei. // Somele, toate-s un «morman de GAZDE» / De spirite ce-adesea-și schimbă soma / deși e-același chip brăzdat de brazde / Alt spirit te privește din aceeași somă!»“ (Suflete și întrupări) Iar altele sunt pur și simplu ininteligibile și nu pot fi clasificate: „Atunci când ansamblurile suflet-om vor putea accesa liber / la memoria tuturor rădăcinilor de suflet cu suporți decedați / se va produce ÎNVIEREA MORȚILOR.“ (Așa fi-va) Dar toate ilustrează un mod stângaci, involuntar amuzant, de a
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
în fața cuiva copleșit de necazuri nu ține loc de emoție estetică. Autoarea nu scrie bine sau prost. Ea scrie altceva decât literatură. Nimic, nimic, nimic Ceea ce scrie Elena Radu seamănă cu filozofia. Sună a filozofie. Dar este, aproape în întregime, ininteligibil. În mod special, cea mai recentă carte a Elenei Radu, Azi, vom trece Rubiconul (Rafet, București, 2007), referitoare (probabil) la implicațiile integrării României în Uniunea Europeană, reprezintă un imens galimatias. Cine se ambiționează să o citească de la prima la ultima pagină
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
produce poezie. Emil Stănescu își face, la un moment dat, un scop în sine din a folosi, în câte un poem, numai cuvinte care încep cu dis sau cu ghi sau cu rev ș.a.m.d. Textul care rezultă este ininteligibil. Iar comunicarea nu se realizează nici meta-semantic (prin muzica sau grafica versurilor), întrucât atenția cititorului este confiscată de performanța prozaic-rebusistică: „dar montând pe un monticul / monahala monarhie / - monobloc monumental - / ce s-a monolitizat / monocerii lui libèrus / - monadele monarhiei - / au montat
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
povești au ceva firesc și verosimil, par întâmplări decupate din realitate („Cain l-a ucis pe Abel“ etc.), de care se deosebesc numai și numai prin faptul că iradiază sens. Întâmplările povestite de D.D. Ursache sunt cu totul bizare și ininteligibile, făcându-te să crezi că autorul le-a inventat pentru a ilustra situații numai de el cunoscute: „După strania dispariție a Pâșului, cineva a pus pe urmele lui Frăția, iar la scurt timp a apărut zvonul: de mai multe zile
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
infirmități: absența temperaturii și a surîsului lecturii, atot puternicia pustiului emoțional, ergo, nici o bîlbă, nici un tre molo. O deosebește și o monstruozitate: prefacerea textului În voce poate ajunge la viteze uluitoare, pînă la limita de rupere a sensului, pînă la ininteligibil. Mașinii nu-i pasă, ea sporește ritmul sub imboldul transmis tastelor de buri cele celor zece degete, niciodată mai puține. Este una dintre tehnicile de scriere și de citire ale orbilor, cea mai recentă, cea mai eficientă, Întemeiată pe abilitățile
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
istorializează și se esențializează de fiecare dată în Ipseitatea unui individ și sub forma acestuia. Faptul că suntem astfel, iar nu indivizi empirici, câteva fragmente ale universului obiectiv legate de acesta potrivit unor conexiuni multiple, meniți aceluiași destin orb, la fel de ininteligibili ca și el, ci, dimpotrivă, ființe vii ce încearcă sentimentul de sine și, astfel, fiecare pentru sine, lenta mutație a dorinței suferinde în înfăptuirea deplină în care Ființa începe a se simți pe sine în simpla bucurie a faptului de
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
reprezintă de fapt Coproprierea originară a Corpului și a Pământului în sânul vieții. Pe de altă parte, în calitate de reprezentare a sa, ea o deteriorează grav prin faptul că: 1) trăgând acțiunea în afara mediului său ontologic propriu, o face în sine ininteligibilă; 2) sfărâmând unitatea internă a desfășurării imanente a corpului organic, ea proiectează în exterioritatea reprezentării, ca tot atâtea elemente disparate, "cauza", "efectul", "mijloacele", "scopul", "relația" lor devenită ea însăși ininteligibilă, adică categoriile gândirii raționale în poziția și locul celor ale
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
acțiunea în afara mediului său ontologic propriu, o face în sine ininteligibilă; 2) sfărâmând unitatea internă a desfășurării imanente a corpului organic, ea proiectează în exterioritatea reprezentării, ca tot atâtea elemente disparate, "cauza", "efectul", "mijloacele", "scopul", "relația" lor devenită ea însăși ininteligibilă, adică categoriile gândirii raționale în poziția și locul celor ale Corpului. Totuși, dacă o astfel de concepție asupra tehnicii se revelează astăzi ca funciarmente improprie, nu este numai din cauză că ea operează deplasarea praxisului din locul înfăptuirii sale reale în cel
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
cedează locul unei dezvoltări tehnice autonome și care tinde să controleze procesul de producție în ansamblul său, ordonându-l și organizându-l după bunul său plac. În așa fel încât 3) individul este confruntat cu o transcendență din ce în ce mai opacă și ininteligibilă. Pe de-o parte, ansamblul medierilor prin care se înfăptuiește procesul material de producție potrivit modalităților prefigurate ale diviziunii muncii i se impune acesteia ca o totalitate imensă aflată în fața sa și în sânul căreia trebuie să i se găsească
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
autorilor suceveni. Unii dintre ei au valoare, alții nu. Ioanid D., de exemplu, scrie stângaci și confuz. Referindu-se la comentariul critic pe care Alex. Ștefănescu l-a consacrat cărții lui Eugen Negrici, Iluziile literaturii române, el compune câteva fraze ininteligibile: "Ne lipsesc, sesizează Alex Ștefănescu, diverse Ťclișee ale limbii de lemn din spațiul vieții culturale", care n-au cum să fie decât puse la colț. Fără susținere ori, mai exact, fără motivare reală devine și afirmația potrivit căreia România Ťeste
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7444_a_8769]
-
necesare investiturii, este cartofor, vorbește buruienos, invocându-l pe Necurat la tot pasul, neezitând să-și lipească o palmă zdravănă precum cârja arhierească peste curul țeapăn al Benignei, nu acordă mai multă importanță defunctului. Rugăciunea sa este o bâlbăială scurtă, ininteligibilă, iar înmormântarea o făcătură, sicriul fiind încărcat într-o căruță de transportat bălegarul în care proprietarul auzind cui îi este destinată a mai aruncat câteva găleți de balegă proaspătă. Ceea ce face filmul lui Juan Carlos Falcón remarcabil sunt personajele, construite
La „giudețul” femeilor by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6810_a_8135]
-
obișnuite sau prin simulări pe calculator. De aceea, nu există nimic care să poate fi înțeles și care în același timp să nu fie sensibil. Sensibilul este totodată inteligibil, iar dacă există un univers invizibil, acela ne este în întregime ininteligibil. Că un lucru devine inteligibil abia din clipă în care ni-l putem reprezenta este chiar premisa metodologică a Madeei Axinciuc. Căci autoarea nu se mulțumește să explice discursiv ce anume înseamnă, la Maimonide, imaginația, profeția, providența sau inițierea în
O călăuză de încredere by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7562_a_8887]
-
Daniel Cristea-Enache În Absolventul, memorabilul film al lui Mike Nichols și rol al lui Dustin Hoffman, o scenă, inițial, ininteligibilă furnizează cheia întregii povești. Revenit acasă, la părinții care așteaptă lucruri mari de la el, proaspătul absolvent Benjamin Braddock se vâră... într-un costum de scafandru și apoi în piscină, lăsând cantitatea de apă să filtreze prea multele sfaturi și învățături
Din dragoste by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7542_a_8867]
-
sau parafrazează indicațiile didactice ce însoțesc, în manuale, schițele de compuneri școlare, pentru a sugera că textualizarea se reduce, de cele mai multe ori, la o simplă mecanică, fără a putea transmite intensitatea pasiunii. În consecință, pentru ceilalți, aceasta din urmă rămâne ininteligibilă: "Care e sensul următoarelor cuvinte? (a) țipetele patimii (b) cuantum (c) șomeră./ Ai cunoscut vreodată pe cineva cu ochii/ de sticlă pisată? Dacă da, descrie./ Dacă nu, ai vrea? De ce?/ Recitește poemul și fii atent la ultimele versuri. De ce nu
Imaterialitatea pasiunii by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/7280_a_8605]
-
suflat sau din ce cauză a apărut umflarea, fizicienii nu pot răspunde. Răspunsul lor e metodologic: distribuția uniformă a materiei în univers are nevoie de un stadiu de evoluție în care volumul să crească foarte repede. Explicația e ireproșabilă, dar ininteligibilă pentru mintea noastră. Alegînd un alt exemplu, să recunoaștem că "fiziologia" unei găuri negre rămîne un mister. Pînă de curînd ni se spunea că tot ce cade în vîrtejul ei nu mai poate scăpa din captivitate, apoi am aflat că
Vidul demiurgic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7358_a_8683]
-
Enigma a fost rezolvată de Dragoș Moldovanu în studiul deja menționat, Influențe ale manierismului greco-latin în sintaxa lui Dimitrie Cantemir: hiberbatul (1969): d-sa dovedea cu argumente peremptorii că dislocările sintactice care confereau mai mult decât orice un caracter "bizar", "ininteligibil" etc. sintaxei lui Cantemir erau rezultatul aplicării conștiente, intenționate a unei figuri de stil, folosite încă în literatura greacă și latină (în special în perioada decadentă, "manieristă", a acestora) numită în greacă hiperbat, iar în latină uerbi transgressio. Desigur, această
Enigma lui Dimitrie Cantemir by Petru Vaida () [Corola-journal/Journalistic/7251_a_8576]
-
criticului, faptele de repetiție sunt deopotrivă fapte de succesiune, căci dacă repetiția cere necesitate universală, iar succesiunea cere apariția ineditului individual, atunci înțelegerea trecutului cere cuplarea universalului cu particularul. Altminteri, dacă totul în istorie ar fi variabil, trecutul ar fi ininteligibil. Căci fără repetarea unor tipare comune istoria nu ar putea fi înțeleasă, cum tot la fel fără ivirea unor cazuri particulare, trecutul ar fi de o monotonie plicticoasă. Nimic nu e pînă într-atît de insolit în istorie ca să nu poate
Istoria valurilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5723_a_7048]
-
apăsarea, autorul plătind tribut constrîngerilor vremii. Din acest motiv, capitolele despre Războiul de Independență, despre Primul Război Mondial și despre perioada interbelică sunt datate: limbajul autorului devine evaziv, tonul capătă o prudență mergînd pînă la opacitate, iar firul istoriei devine ininteligibil: regii sunt tratați aluziv, mișcarea socialist-muncitorească e privită ca o promisiune a viitorului, iar Marea Unire e făcută de popor din elan socialist. Cît despre capitolul destinat Bucureștiului în anii regimului socialist, paginile pot fi sărite spre a nu pierde
Reședința domnească by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6166_a_7491]
-
nu e de a-mi dezbrăca inima-n fundul gol, ca la doctor. Adevărata mea viață nu e accesibilă cuvintelor. Cochilia nu este și nici nu reprezintă viața melcului. Dacă este o proiecție a acesteia, regulile acestei proiecții sunt imens, ininteligibil complicate. Doar regulile, ele, seamănă cu viața, nu și proiecția. De fapt, cochilia are rolul să protejeze viața, cât timp ea zvâcnește încă, băloasă, în interiorul ei. Când viața dispare, abia atunci poți duce jurnalul ăsta la ureche ca să auzi vuietul
Profesiunea mea, literatura (I) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5396_a_6721]
-
decât să scandeze odată cu mulțimea: Au-gus-tin Po-pes-cu! Au-gus-tin Po-pes-cu! Din nefericire, multe poeme sunt nu numai imnuri de glorificare (a autorului, a fântânii, a orice altceva), ci și colecții de simboluri obscure. Poemul despre moară, de exemplu, asurzitor-imnic, rămâne și ininteligibil: Mișcarea roade întârjit și tace./ Împinge ne-ntrerupt, ca pe vâltoare,/ Destinul lumii însetat de soare,/ În mările absentelor soroace.// Tu, moara mea, i te-ai sustras pitită,/ După roșața sfiiciunii tale,/ Stropită de comorile astrale,/ Pe chipul strâmb, pe chica
Tichia de mărgăritar by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/6660_a_7985]
-
își îngăduie a cocheta cu eșecul, cu îndoiala, cu angoasa. Aidoma entităților naturii, care-și găsesc echilibrul în „pactul" organic încheiat cu misterele, ființa auctorială înaintează în viață sub pavăza unei inefabile garanții. Departe de-a duce la o inhibiție, ininteligibilul constituie un stimul: „însă ea / continua să meargă / cu dinții cu unghiile croindu-și drum / căzînd ridicîndu-se ridicîn-du-se / ea continua să privească / înțelegînd tot mai puțin" (s-au spus destule). Stăpînă pe acest mediu al concretului testat printr-o diversitate
Nostalgia concretului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6376_a_7701]
-
cuvenit coribanților. Definiția poeziei dată de abatele Bremont, consacrată la noi de prelegerile de estetică ale lui Călinescu („poezia e treapta premergătoare rugăciunii") surprinde tocmai miezul mistic al trării poetice. În loc să se roage, poetul bîiguie sunete cadențate, sensul lor fiind ininteligibil și totuși transmițînd ceva: o emoție pe care cititorul o percepe sub forma unui fenomen intelectual, adică o mișcare pe care imaginația cititorului o articulează după reguli intrinseci minții sale. Nu există emoție decît acolo unde cuvintele declanșează în cititor
Dicteu din înalt by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6355_a_7680]
-
minunat film al lui Tom Hopper. Albert, ducele de York, viitorul George al VI-lea (Colin Firth) are o problemă stânjenitoare deopotrivă pentru un actor și pentru un rege. Este bâlbâit într-o asemenea măsură, încât discursurile sale devin complet ininteligibile, de un penibil care se reflectă discret pe fețele ascultătorilor săi. De fapt, ducele nu poate pur și simplu articula cuvintele, iar poziția socială îl obligă să transmită mesaje către cetățenii englezi. În momentul în care fratele său mai mare
Jucându-l pe regele George al VI-lea by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5787_a_7112]
-
în fapt de corul mare, reprezentant al mulțimii (II). Indicațiile de regie evidențiază atmosfera opresivă și pun în lumină analogiile cu perioada comunistă: după ieșirea din scenă a lui Oreste și a Aglaiei, răsună o cuvântare agitată, puternică - cuvinte deformate, ininteligibile, din difuzoare. Are loc o adunare a poporului, ulterior, cuvântarea se termină, ovații prelungite - tot din magnetofon (II). Atena lui Oreste și Cleon este un stat totalitar și se înrudește peste veacuri cu alte regimuri dictatoriale. Cadrul antic și mitologic
Mit și actualitate by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/5535_a_6860]
-
ori pleonasmele nesuferite care răvășesc vorbirea noastră cea de toate zilele. O școală neglijentă în materie de limbă română, urmată de cura de televiziune cotidiană a majorității românilor, degradează exprimarea publică până la prefacerea limbii literare într-un idiom grosolan și ininteligibil. Ceea ce ar trebui făcut contra acestui masacru este o monitorizare atentă a limbii din mass-media și din presa scrisă. Ar fi necesar ca fiecare ziar să aibă un colector de greșeli din coloanele proprii, pe care să le facă publice
Cultura limbii by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5051_a_6376]