614 matches
-
Ceea ce știu este că o astfel de afirmație apodictică este în măsură să devină un oportun prilej pentru o polemică. Sunt tentat să parafrazez în răspăr : „Labirint înseamnă Haos”. Sigur că, din perspectivă strict filosofică, intervenția mea riscă să fie inoperantă, odată ce, din aceeași perspectivă, Haosul poate fi privit ca „un fel de Ordine”. O Ordine paradoxală - în măsura în care este guvernată de o singură lege, cea a lipsei de legi. O Ordine tainică - în măsura în care este inaccesibilă. O Ordine superioară - în măsura în care este o
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
Pe de altă parte, ni se spune cum ar putea să intervină vânătorul, și nu cum intervine. Eroul rămâne cumva „în rezervă”, iar intervenția sa ar fi de ultimă instanță. Doar dacă „armele” magice mânuite de protagonistă se vor dovedi inoperante, abia atunci ar intra în acțiune sulițele vânătorului. Scenariul colindei în discuție pare să fi involuat spre tipul 5 al schemei propuse mai sus. Disproporția dintre rolul principal al eroinei și cel secundar al eroului putea fi impusă sau doar
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
istorică și panoplia mediatică, fiecare etapă a dezvoltării marcînd un simplu popas în circuitul care îl aduce pe om către om, deznodămîntul către origine și spiritul către el însuși. Umanismul teoretic provoacă un angelism al mijloacelor dublat de un cinism inoperant al utilizării. Televiziunea, de exemplu (dar și automobilul, tranzistorul, computerul, bomba atomică etc.), nu e în ochii săi un aparat dotat cu logică și putere proprie (destul de constrîngătoare ca să se impună, în timp, intențiilor celor mai bune sau mai rele
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
de exemplu, se consideră că: - dacă IAC prezintă avantajul unei mari economii de timp, ea rămâne, În schimb, foarte costisitoare (contribuind la creșterea costurilor În Învățământ); - dacă există suficiente certitudini În ceea ce privește eficacitate sa În realizarea obiectivelor cognitive, IAC se dovedește inoperantă În privința atingerii obiectivelor de ordin practic; - dacă prezintă mari facilități În simularea producerii și manifestării unor fenomene, procese, acțiuni etc. ea nu poate Înlocui, totuși, practicile experiențelor și experimentelor de laborator și nici formația prin cercetare de laborator sau de
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
timp scurt, numeroase imagini sau idei, unele fără utilitate, dar printre ele găsindu-se și cele adecvate soluției căutate; 2. plasticitatea Ă ușurința de a schimba punctul de vedere, modul de abordare a unei probleme, când un procedeu se dovedește inoperant (în raport cu alte persoane rigide, care nu se pot despărți de metode vechi, dovedite ca inoperante în acel caz); 3. originalitatea este expresia noutății, a inovației; când vrem să testăm această calitate a cuiva, ea se poate constata prin raritatea statistică
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
cele adecvate soluției căutate; 2. plasticitatea Ă ușurința de a schimba punctul de vedere, modul de abordare a unei probleme, când un procedeu se dovedește inoperant (în raport cu alte persoane rigide, care nu se pot despărți de metode vechi, dovedite ca inoperante în acel caz); 3. originalitatea este expresia noutății, a inovației; când vrem să testăm această calitate a cuiva, ea se poate constata prin raritatea statistică a unui răspuns, a unei idei (desigur, ne gândim la raritatea a ceva util, altfel
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
rău. La care trebuie să adăugăm faimoasa litiază renală care-i transformă în calvar viața de toate zilele, gândul sinuciderii bântuind în mai multe rânduri gândirea acestui om răvășit de suferință. Scund, stângaci, cu un sex micuț devenit foarte curând inoperant, Montaigne se descrie fără complezență. Când printr-o digresiune meșteșugită, mărturisește coincidența dintre metafizica și fizicul său, putem afirma, fără a recurge la cine știe ce extrapolări, că acest trup care gândește trebuie să se împace de bine de rău cu unul
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
ia cunoștință de aspectele sumbre ale personalității acestuia, fiind nevoit să parcurgă un contorsionat traiect de revizuire a atitudinii față de Iosif Vissarionovici. Eroii participă mai mult exterior la dramele provocate de fanatismul politic, iar perspectivismul adoptat ca strategie narativă rămâne inoperant din cauza vehiculării aceluiași set de informații despre un personaj sau altul. Romanul politic este direcționat de scriitor în primul rând ca armă ideologică; sunt înșirate astfel și o serie de comentarii teziste despre colectivizare, revolta anticomunistă din Ungaria anului 1956
LANCRANJAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287743_a_289072]
-
identității colective la cea a specificităților gastronomice, a performanțelor sportive ș.a. Trebuie totuși semnalat În treacăt că o atare proclamare a politicului ca și caz normativ al socialului rămâne Întru câtva abuzivă, În măsura În care, lărgind excesiv conceptul de politic, Îl face inoperant. O memorie socială Într-un volum cu un manifest conținut antiindividualist, Maurice Halbwachs, discipol al lui Durkheim, crede, În La mémoire collective, că nu există memorie individuală, așa Încât avem nevoie de amintirile altor oameni pentru a le corela cu ale
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
cazul lui Gheorghe Ursu, prin ceea ce i s-a Întâmplat (arestarea, tortura, moartea), ceea ce ar fi putut să fie numai supraviețuire, prin jurnalul său limpede orientat Împotriva regimului Ceaușescu, a devenit rezistență. Ovidiu Mircean: Ruxandra, mie mi se pare absolut inoperantă distincția dintre supraviețuire și rezistență. Atâta vreme cât sistemul Își propunea În mod programatic să distrugă individualitatea, orice formă de supraviețuire a individualității presupune Într-o ultimă instanță rezistență Împotriva regimului. Adică, până unde detașăm efectiv un gest manifest În plan social
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
că abordarea cognitivistă de factură neo-weberiană poate rezolva tensiunea epistemică dintre universal și contextual, în domeniul judecăților morale, al fenomenului axiologic în general. (Să observăm, împreună cu sociologul francez, că, dacă universalismul axiologic este cvasiinoperant în analiza realului social, contextualismul este inoperant în știință, fiindcă, dacă totul este atât de local și specific, nu mai putem desprinde nici o regularitate). Soluția cognitivistă propusă de Boudon ar fi: există o raționalitate axiologică, dar nu una general valabilă. Opțiunile valorico-morale ale actorilor sociali vor fi
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
corectă a mesajului. Pentru a putea dezvolta mecanisme optime de direcționare a ascultării eficiente la elevii/studenții noștri, trebuie să includem în cadrul exercițiilor pe care le efectuăm cu ei așa-numitele „capcane”, mesaje care să conțină astfel de elemente, premeditat inoperante în decriptarea corectă a mesajului, cursanții trebuind să le identifice și să le evite în evaluarea mesajelor primite. ¬ Pasul nr. 4: răspunsul. Răspunsul este important în funcție de vectorul de ce persoana în cauză a efectuat activitatea de ascultare? Aici trebuie spus că
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
și a contextului sociopolitic din perioada postdetenție. Trauma detenției a amenințat securitatea personală și a provocat o zdrucinare a sistemului de valori și credințe, precum și a mecanismelor adaptative obișnuite. Adesea, reprezentările despre lume și viață ale victimelor violenței instituționalizate devin inoperante și strategiile de adaptare adoptate ulterior se situează în domeniul psihopatologiei, constând în simptome posttraumatice incluse în diagnosticul clinic de „tulburare de stres posttraumatic” (în engleză, Post-Traumatic Stress Disorder sau, prescurtat, PTSD). Pe de altă parte, oficializarea vieții private și
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
slabei stimulări sau al mediului sociofamilial alterat. Dificultățile de învățare sunt întâlnite frecvent în copilăria mică și mijlocie, dar și la adolescent și adult. Ele apar în activitatea de rezolvare a sarcinilor de învățare și desemnează un comportament inadecvat, ineficient, inoperant, cu randament scăzut. Elevii cu dificultăți de învățare prezintă întârzieri semnificative față de nivelul obișnuit al achizițiilor școlare, în raport cu programa și cu cadrul de referință constituit de majoritatea colegilor. Altfel spus, acești copii prezintă forme de dificultate intelectuală de tip școlar
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
o ipoteză de cercetare literară. Discuția a trecut ușor la un moment dat într-un teren pragmatic și conjunctural, transformând p. într-un „argument” al închiderii și autosuficienței culturale, o evoluție împotriva căreia orice efort al părintelui ideii a devenit inoperant. Plasându-se tot în perspectiva culturală, adepții și discipolii p. au operat însă cu indecență și oportunism transferul conceptului din planul său propriu în unul total inadecvat, dar foarte favorabil satisfacerii unor interese nu numai „de partid și de stat
PROTOCRONISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289046_a_290375]
-
realitatea artistică, reduce toate tipurile creației la un numitor comun, eludează orice clasificări pe temeiuri mai adânci, în ultimă analiză face imposibilă studierea structurilor interioare ale operelor de artă, a stilurilor generale, diferențiate în funcție de ramurile artei, de genuri, de epoci. Inoperant reducționistă e și teoria lui Lucien Goldmann, potrivit căreia s-ar integra în r., largo sensu, și proza lui Alain Robbe-Grillet, a lui Michel Butor, a Nathaliei Sarraute și a altor reprezentanți ai Noului Roman. Încă de la începuturile artei apar
REALISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289156_a_290485]
-
disocieri analitice sau în simultaneități descriptive, ca substrat sangvin al „autenticității”, „lucidității”, „anticalofilismului” sau „documentarismului psihologic”? Ce este acest material, „așa de omogen și ispititor totdeauna”, a cărui acțiune, misterioasă și fascinantă, dizolvă retortele securizate ale laboratorului critic și face inoperant tabloul epistemic - axiomatic și modelator - al retoricii literare? O primă ipoteză trimite, evident, la fluxul modern al conștiinței, teoretizat de William James și devenit, odată cu operele lui James Joyce și ale Virginiei Woolf, o constantă literară a modernității. P. nu
PETRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288780_a_290109]
-
ordinul a 1 %), și a volumului plasmatic (între 10-15 %). Când ADH nu este secretat sau când este ineficace, senzația de sete împiedică survenirea unui bilanț de apă negativ. în clinică situațiile de deshidratare celulară nu survin decât când setea este inoperantă (nou născuți, subiecți comatoși, postoperator, bătrâni, unele boli mintale). în consecință, un bilanț negativ pentru apă și o hiperosmolalitate, se întâlnesc în: • pierderi de apă extrarenală cutanată sau respiratorie necompensate; • pierderi de apă la nivel renal prin absența secreției de
Manual de nefrologie by Maria Covic, Adrian Covic, Paul Gusbeth-Tatomir, Liviu Segall () [Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
efect. O variabilă de acest gen poate fi responsabilă în anumite condiții de o mare parte a variației efectului, iar în alte condiții să nu aibă nici o influență. În acest punct putem înțelege mai bine că teoria cauzală abstractă este inoperantă. Ea trebuie să fie suplimentată cu o nouă teorie (sau un grup de teorii) pe care am putea s-o numim teorie contextuală, concretă. O asemenea teorie are ca obiect explicarea respectivului fenomen într-un anumit context social. Funcția ei
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
atinsă cu mult înainte de dispariția sau modificarea condițiilor care o definesc ca atare. Dacă procesul de căutare este mai îndelungat decât persistența condițiilor în raport cu care starea de optim este definită, lucru ce nu poate fi exclus de principio, legea rămâne inoperantă, lipsită de sens. Ea nu poate prevedea decât o stare care ar putea fi atinsă, eventual, după o perioadă indefinită de căutări, dacă condițiile sistemului ar fi suficient de persistente. Procesul de căutare modifică sistemul. Dacă încercarea unei soluții sau
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
grupurilor sociale. Și acest lucru, așa cum a argumentat Marx, este normal. Chiar și în aceste condiții, este posibilă promovarea idealului obiectivității științifice. Poziția echidistantă, cât și angajarea deschisă reprezintă mai mult un ideal. Ele nu sunt însă o aspirație abstractă, inoperantă, ci un obiectiv realizabil printr-un efort procesual, limitat mereu de presiunea intereselor reale. O societate diferențiată, dacă vrea să fie în același timp și democratică, trebuie să se sprijine pe o sociologie atât angajată, cât și echidistantă. Numai o
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
util să analizăm limitele acestei metode, ce nu poate ea realiza. Tipul de fenomene la care poate fi aplicată. Cu cât ne îndepărtăm de evenimentele a căror substanță este acțiunea individuală, cu atât metoda este mai inaplicabilă, până când devine principial inoperantă. Câteva tipuri de fenomene istorice imposibil de pătruns comprehensiv vor lămuri această afirmație. a) Formele de organizare socială - familia monogamă, cetatea antică grecească, organizarea feudală, sistemul economic capitalist etc. - nu sunt produse conștiente, programe ale colectivității. Ele sunt produse ale
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
neapărat integrabile în vechea imagine cognitivă, făcând-o mai exactă și mai coerentă, ci pot crea adesea mai multă incoerență. Metodele analitice clasice sunt aplicabile la o imagine cognitivă care, deși incompletă și incertă, este coerentă logic. Altfel, ele sunt inoperante. Dificultatea care apare în aceste condiții nu stă în calculul propriu-zis, ci în configurația cunoștințelor care urmează să fie luate în calcul. Presupoziția integrabilității logice a cunoștințelor actuale și potențiale stă la baza unui postulat fundamental al modelului clasic al
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
de decizie, după cum se poate observa, nu asigură în nici un sens optimalitate, ci doar tind către aproximarea ei. Metodele analitice clasice sunt aplicabile doar în condițiile în care imaginea cognitivă, chiar dacă incompletă și incertă, este coerentă logic. Altfel, ele devin inoperante. Metodele analitice actuale, abandonând o asemenea presupoziție, caută să se adapteze acestei situații. Ele includ deci modalități de structurare provizorie a imaginii cognitive, de completare și organizare a ei până la nivelul la care devine tratabilă analitic. Dar, din acest motiv
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
perpetuarea actului redacțional inițial în serii de reluări creatoare), și individuală (cel puțin prin interpretare)” (Considerațiuni pe marginea anonimatului creației populare). În raport direct cu anonimatul stă oralitatea (Observații critice asupra validării euristice a conceptului de „oralitate folclorică”), concept considerat inoperant, aici fiind propusă înlocuirea propoziției „folclorul este oral” cu aserțiunea „folclorul este conservat mnemonic, creat și circulat preformativ, în și prin interpretare, în condițiile unei mentalități specifice”. Tradiția este privită dialectic, demonstrându-se „transformarea lentă a tradiției în contrariul ei
NICULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288453_a_289782]