8,706 matches
-
spectacolul confruntă meschinăria, cruzimea, ipocrizia oamenilor cu dimensiunea shakespeareană a lumii. Pe scenă funcționează semnele unui univers care se naște, schelăria imensă a decorului imaginat de Vittorio Holtier, în permanentă mișcare, sugerează o structură copleșitoare, alimentată de trăirile și gesturile inșilor ce foșgăie la baza ei. Din caietul program aflu că sursa de inspirație a fost Edificiul din cartea lui Umberto Eco, Numele trandafirului. Prin jocul luminilor, aceleași costume par ba zdrențe, ba straie elegante, ilustrând dinamica internă și schimbând perspectiva
Un vechi fapt divers by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/14044_a_15369]
-
procese de presă și a fost închis un an) și nici nemții (am menționat darea lui afară de la ziarul Ziua). A fost victima intoleranței tuturor, el, care visa la înțelegeri pașnice, neutralități și compromisuri amiabile; a fost tratat ca un ins potențial primejdios pentru stabilitatea statului (atît cel austro-ungar, cît și cel român) și întemnițat ca un borfaș (ultima oară, la 71 de ani), deși era blînd, glumeț și n-ar fi ucis o muscă. Dacă asemenea exagerări mai pot fi
Nedreptățitul Slavici by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14053_a_15378]
-
ospiciului -, ci în emisiunile despre sport ale televiziunilor. Invitați de-a valma, antrenori, arbitri, jucători, șefi de cluburi, chibiți, "acționari majoritari" nu pierd ocazia de-a se da în stambă. Amestecând ca zahărul în ceai democrația și cumetria, adunătura de inși care cu greu articulează două fraze coerente (onoare excepțiilor!) devine brusc vioaie atunci când are prilejul de-a arăta că ei, semianalfabeții, aparțin de fapt lumii bune. Așa s-a ajuns să-i știm după numele mic, diminutiv și poreclă pe
Gura analfabetă a poliglotului by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14054_a_15379]
-
articulează două fraze coerente (onoare excepțiilor!) devine brusc vioaie atunci când are prilejul de-a arăta că ei, semianalfabeții, aparțin de fapt lumii bune. Așa s-a ajuns să-i știm după numele mic, diminutiv și poreclă pe tot felul de inși cărora, altminteri, n-ar merita să le reținem nici măcar numărul de pe tricou. Când nu se gratulează unii pe alții cu apelative gen "Mister", "Cobra", "Briliantul" etc. - am mai scris despre această manie a unor lucrători cu piciorul de a-și
Gura analfabetă a poliglotului by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14054_a_15379]
-
ce îndrăznise, o dată în viața lui, să facă un lucru corect. Povestea nu se termină, firește, aici: după ce, în văzul unei întregi țări "nea Mișu" (ori Gigi, ori...) ne-a demonstrat cu ce ticălos are de-a face, cu ce ins lipsit de șira spinării, cu ce incompetent și cu ce lepră, câteva luni mai târziu îl înalță în funcție! Lecția porcăielii pedagogice își arătase probabil rezultatele: putem fi siguri că timoratul valet n-a mai deschis gura decât pentru a
Gura analfabetă a poliglotului by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14054_a_15379]
-
înfigerii cuțitului, pe la spate, până în plăsele, în "nea Gigi" sau "nea Nelu"-l în fața căruia se ploconiseră doar cu câteva minute mai înainte. Ar fi împotriva logicii ca lucrurile din fotbalul nostru să stea altfel. Când la Federație tronează un ins ce pleznește de încântare că e numit "Nașul" iar la Ligă ne fericește un ex-milițian alintat "Corleone", e clar ce fel de model mental domină jocul românesc cu balonul rotund. Cu diferența că filmele lui Coppola erau populate cu actori
Gura analfabetă a poliglotului by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14054_a_15379]
-
Constantin Țoiu Zilele trecute, am fost martorul unei conversații în metrou între doi inși maturi ce păreau amici, oameni învățați după felul cum vorbeau. Nu pot să neg că nu-mi place să trag cu urechea. E o veche slăbiciune. De altfel, fără acest mic spionaj al micilor întâmplări zilnice, viața ar fi mai
La persoana întâi by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14088_a_15413]
-
total, înverșunat, față de un lucru ori altul; ci doar, ușurel, să te declari numai în disensiune. Eventual cu o persoană șubrezită nu numai de atâtea experiențe contrare, de atâtea belele ori contradicții trăite ori rostite, el fiind de fapt un ins cinstit, un simplu cetățean, cum zice în vorbirea sa veșnic dată la rindea străvechiul dialectician Ion Iliescu...
La persoana întâi by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14088_a_15413]
-
de limbă, deși s-ar putea crede că doar lipsa unei educații temeinice duce la rostirea și scrierea unor cuvinte altfel decât cer normele limbii literare. Se mai nimerește câteodată ca asemenea greșeli să fie săvârșite chiar de intelectuali, de inși ce au avut parte de o educație neîndoielnică și care dispun de o competență lingvistică sporită în comparație cu vorbitorul obișnuit. Subiectul rândurilor de față mi-a fost oferit de două asemenea greșeli "intelectuale", întâlnite din întâmplare într-unul din numerele "României
VOCI DIN PUBLIC () [Corola-journal/Journalistic/14076_a_15401]
-
veche, acela de "precis, bine stabilit, convenit". În greacă, rhetós își are obârșia în aceeași rădăcină cu unul din verbele vorbirii (eíro "a spune, a zice") și se înrudește de aproape cu alte cuvinte precum rhétor "vorbitor, cel care cuvântă, ins priceput în arta cuvântării" și rhetoriké ștékhneț "meșteșugul cuvântării frumoase, retorică", eíron "prefăcut, unul care spune mai puțin decât are în minte" și eironeía "vorbire prefăcută, care nu dezvăluie întru totul gândirea cuiva". Dintre termenii aceștia, au intrat în română
VOCI DIN PUBLIC () [Corola-journal/Journalistic/14076_a_15401]
-
politruc devenit turnător (Boboc?) și a deputatei telenovelisto-peremiste (Buruiană?) când apelează la zugrăvirea acestora. Din punctul meu de vedere ar fi fost mult mai relevant dacă nu ar fi fost transformate în caricaturi ale istoriei; vestimentația și fizionomia neasociate caracterului insului le vor da șansa de a-și descoperi circumstanțe atenuante, de a se considera ființe umane; deci, faptul că unul "era micuț și estropiat și avea pantalonii veșnic prea scurți, lăsând să se vadă elasticul sleit al unor șosete intrate
VOCI DIN PUBLIC () [Corola-journal/Journalistic/14076_a_15401]
-
care cred că o Românie (nu "curată", nu "prosperă", nu "democratică", ci pur și simplu o Românie) nu poate supraviețui decât după ce va fi fost curățată de microbii sereistimii. Comentam împreună cu un vechi prieten, ajuns, printr-o ciudățenie a sorții, ins cu "munci de răspundere" în P.S.D., întreaga tărășenie. Acolo unde eu vedeam ticăloșie, el vedea subtilitate și chiar bună-credință. În plus", a adăugat el, "noi nu suntem sârbii. Ne mai scuipăm, ne mai înjurăm, mai punem mâna pe ciomag, dar
Mălaiul rânced al Securității by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14101_a_15426]
-
Ducând pe «nu» în brațe/ Între Slatina și București/ Între București și Paris/ Între Paris și Tokio și New York,/ Și iarăși Paris.../ Un om mărunțel/ Cu "nu" în brațe.// Nu"-ul său e universal,/ Dar e "d'origine roumaine".// Un ins tot mai șubrezit,/ Ducând în brațe un "nu" tot mai rotund.// Acum a plecat cu el la Dumnezeu/ Și, în drum, tocmai trece din nou/ Prin locurile noastre.// Cel puțin un «da» din «dada»/ E de origine română./ Am dat
Ficțiunea realității by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14112_a_15437]
-
și pe io!" - variantă engleză la strigătura "Asta fată joacă bine/ Și mă-nvață și pe mine!" Revenind, mă gândesc la "surpriza" promisă pe la începuturile Etno Tv-ului: ea este, probabil, sub forma acestor texte insipide, hilare, stupide și fabricate de inși care cred că a te răfui cu unii-alții prin intermediul unui cântec, înseamnă foclor. Nu e!
ETNO TV by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/14125_a_15450]
-
cineva șterge pe jos. Criticii n-au, dacă nu doresc să și-i pună pe scriitori în cap, decît o singură soluție: să le țină cu multă demnitate, de cîte ori e cazul, oala de noapte. Cum se poate deduce, inșii cu mirosul prea fin nu trebuie să spere la o carieră de critici literari.
Oala de noapte () [Corola-journal/Journalistic/14142_a_15467]
-
a măcinat România în secolul trecut o să dispară? - Deocamdată, nu cred. - Nu întrezăriți nici o speranță? - Cum o vrea Dumnezeu și vecinii. - Ce vor face tinerii? - Cei mai buni au trecut și vor trece hotarul; rămânem cu drojdia, cu delatorii, cu inși mici și foarte puțini din stirpea lui Pleșu, Liiceanu, Patapievici, Iorgulescu. Marii matematicieni, marii ingineri pleacă - așa cum au plecat Brâncuș, Eliade, Cioran, Panait Istrati ș.a. - și nici nu am fi avut academicieni precum Dimitrie Cantemir ori Eugen Ionesco. Avem un
Barbu Brezianu: by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14113_a_15438]
-
din avuția statului. Unii au ajuns milionari în dolari, dar destui au falimentat când țâța contractelor cu statul, a privatizărilor cu cântec, a import-exporturilor deocheate s-a dovedit insuficientă pentru prea multele guri ale național-securistimii. Îmi vine în minte un ins, provenind dintr-un târg banatic, nu deștept, nu prost, dar puternic sprijit de organe și avansat fulgerător "la județ". Vremurile i-au îngăduit să facă doi-trei ani de carieră, suficient să-l apuce damblaua băutului. În scurtă vreme, a ajuns
Mutanți în țara lui Ca-și-cum by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14159_a_15484]
-
cu automobile de lux, spre deosebire de omul de afaceri autohton. Așa că nu pot să nu mă întreb și eu de ce au fost luați la ochi străinii în ultimele luni? Repet, e vorba despre străini onorabili, cu afaceri la vedere, nu de inși care ar putea fi bănuiți de legături cu Al Quaida sau cu regimul lui Saddam Hussein. Nu mai are SRI-ul ce să facă? Poate dă o mînă de ajutor Parchetului Național Anticorupție, cu informații mai precise decît anunțurile sibilinice
Supravegherea străinilor by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14213_a_15538]
-
Țoiu În Jurnalul unui scriitor din anul 1873, Dostoievski povestește o mică întâmplare personală trăită la Petersburg. În mizeria unei veri din nordul imperial, cu mult praf, căldură și vodcă, el dă, și nu mai scapă de ei, de niște inși beți înjurând tot timpul. Exact, dar exact ca la noi. Într-o seară târzie de duminecă - povestește divinul prozator - mi-a fost dat să fac vreo cincisprezece pași împreună cu un grup de șase meșteri beți și m-am convins deodată
Substantivul absent din dicționare by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14226_a_15551]
-
România în mediile presupus culte, încălcând orice idee de drepturi de autor. Luptându-mă cu vântul, ajung cu chiu cu vai în fine pe Fifth Avenue, în centru, inima Cetății, artera marilor bijutieri cu vitrine scăpărătoare și unde siluete de inși cu pălării largi, negre, ținute pe cap cu amândouă mâinile, să nu le ia vântul, cu perciuni, cu anterie lungi de tot se zbat în curentul de aer mai violent parcă. Aflu că știința șlefuirii diamantelor merge de minune cu
Note americane (III) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14283_a_15608]
-
când, luând liftul, urcasem rapid spre un etaj sus de tot și când, ușa liftului deschizându-se silențios, o priveliște ca de vis mi se arătă în fața ochilor: apartamentul ultraelegant și Podea înaintea mea, primindu-mă drept în mijlocul lui, un ins înalt, falnic, un ardelean ajuns, un bărbat cum rar se mai vede azi... Nu știam dacă Podea era quaker sau nu. Nu pui însă astfel de întrebări ca prostul, bineînțeles; mai ales că omul îmi arăta o deosebită considerațiune, în
Note americane (III) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14283_a_15608]
-
și, totuși, sunt acolo, în subterană, ca niște noduli care generează energia scripturală. Ei generează și informează visele mele, oniria personală, singurul spațiu în care simt temporalitatea și în care aceasta are într-a-devăr un rol semnificativ. în viața cotidiană a insului care sunt, am impresia că mereu e vineri, că mereu a trecut timpul, că mereu s-a mai dus o săptămână, un timp, un anotimp. E o împovărare cu ceva atât de inconsistent! Copilăria, adolescența? Raiuri, �islande", mai mult sau
Ioan Moldovan "Nu sunt un fan al ideii de generație" by Mihai Vakulovski () [Corola-journal/Journalistic/14980_a_16305]
-
de ore de emisie, de crainici, pe scurt, de vorbitori, limba română a scăpat aproape cu totul de sub control. Nimeni n-a mai urmărit o selecție a vorbitorilor, în funcție de felul cum se exprimă. Au pătruns pe ecran o groază de inși pentru care limba are secrete impenetrabile. Al doilea motiv al degradării exprimării la televiziune este, neîndoielnic, legat de degradarea exprimării la toate nivelele. Întreaga societate vorbește prost. Erorile nu sînt exclusiv ale oamenilor din televiziune. Sînt ale tuturor vorbitorilor publici
Un simpozion incendiar, concluzii devastatoare by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/15056_a_16381]
-
fără jenă ura față de scriitori fie ignorând constant doleanțele sosite din Calea Victoriei 115, fie premiind și promovând până la isterie aceiași și aceiași fideli ai crezurilor omului din Oltenița. Televiziunea a devenit vehicolul principal de promovare a figurilor netelegemice ale unor inși urât îmbătrâniți. Sunt aceiași autori ce-au știut ieri să tundă oaia comunismului naționalist al lui Ceaușescu, iar azi mulg în draci din ugerul (nu atât de slăbănog pe cât se zice) al iliescianismului. Dacă România a scăpat de comunism doar
Doctrina Oltenița by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15039_a_16364]
-
apeleze la computer. Dar, și dacă a făcut-o într-o anumită măsură, incongruența materialului brut introdus în calculator excludea formarea unei idei clare de ce se petrecea în realitate. Mult temuta instituție se dovedește a fi fost o liotă de inși primitivi, agramați sau de-a binelea imbecili, care măcinau un grîu plin de neghină din care scoteau o făină numai bună de aruncat la gunoi. Abuzurile se explică, în primul rînd, prin calitatea inferioară a surselor și prin exploatarea lor
Securitatea și scriitorii transfugi by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15038_a_16363]