1,213 matches
-
de la principii la actul de creație și de la enunț la fapte implică, deloc surprinzător, un șir de discontinuități; proiectul continuu se hipostaziază în secvențe finite și ireductibile, limbajul, în căutarea eficienței, devine inevitabil referențial, iar idealitatea actului de creație este inseparabilă de vehicolul său material, obiectual și, pînă la urmă, fatalmente pîndit de spectrul precarității. Abia în acest moment, al impasului metafizic, dacă i se poate spune așa, Chira își atinge adevărata lui anvergură. Mai ales în texte, indiferent de natura
Alexandru Chira, între transă și silogism by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8993_a_10318]
-
dar conturul poate migra în planul vertical al unei uși, devenind o minusculă gaură a cheii, ca în Tripticul în memoria lui George Dyer, Trei studii ale Isabelei Rawsthorne, 1967 și Pictură, 1978. În toate aceste tablouri, motivul cheii apare inseparabil de contur. Cheia reamintește caracterul artificial al tabloului, care nu este decât o imagine a lumii, dar gaura cheii - sau conturul, membrană de culoare - reprezintă pasajul prin care Figura încearcă să treacă dincolo. Altfel spus, conturul e pasajul prin care
Viața imaginilor, dialogul imaginilor (pe marginea unei expoziții Bacon - Picasso) by Marina Debattista () [Corola-journal/Journalistic/9712_a_11037]
-
absurdului, Ionescu - În căutarea teatrului pierdut...din sine, Ionescu și Dumnezeu: o dragoste cu năbădăi! ș.a.m.d. Apoi, impresionează știința dlui. Dușa de-a Împleti viața dramaturgului, cu opera sa, Într-un portret convingător realizat, mesajul lucrării fiind: sunt inseparabile! Nu putem Înțelege teatrul ionescian, afirmă doctorandul printre rînduri, fără să Încercăm să-l Înțelegem, mai Întîi, pe ilustrul nostru compatriot. Și metoda folosită e una empatică, recunoscută la pagina 5: „bătătorind parcursul unui personaj ne identificăm cumva cu structura
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
contractuală dintre angajat și angajator nu este supusă prevederilor Legii nr. 365/2002 privind comerțul electronic (art. 2, alin. 2, lit. g). Atunci când spunem că munca nu este o marfă avem În vedere faptul că forța de muncă este : a) inseparabil legată de persoana care o prestează, spre deosebire de orice marfă; b) imposibil să fie păstrată; persoana care nu Își pune În lucru la un anumit moment forța sa de muncă, nu o poate utiliza ulterior; În realitate, la o dată ulterioară, se
Intervenţia statului pe piaţa muncii : reglementări naţionale şi europene by Dragomir Ion, Cosmin Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/1207_a_2241]
-
păstrate într-o bibliotecă); Ø Funcția educațională (Funcția educațională a bibliotecii a fost strâns legată de ideea de centru de educație, de universități, de școli, de catedrale, de mănăstiri, fiind, în Antichitate dar și în Evul mediu și în Renaștere, inseparabile); Ø Funcția estetică, frumosul - a constituit o preocupare constantă a ctitorilor de bibliotecă, din Antichitate și până în Europa modernă și postmodernă; Ø Funcția documentară, de cercetare în general, a preocupat încă din Antichitate pe conducătorii bibliotecilor, aceștia fiind, în general
BIBLIOTECONOMIE ÎN ÎNTREBĂRI ŞI RĂSPUNSURI by Nicoleta Marinescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/452_a_876]
-
trăiesc cu adevărat. Cu timpul, mi-am dat seama că EU nu trebuia să adaug nimic la mine însămi ca să devin împlinită. Mi-am dat seama că este inutil să încerc să devin mai bună pentru că bunătatea era o parte inseparabilă a ființei mele, pe care doar trebuia să o eliberez, să o las să iasă la suprafață și să se exprime liber. Acum, în timpul și planul meu de viață am făcut loc lucrurilor frumoase, vise perfecte care cuprind: sănătate, vitalitate
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
fi apăsat pleoapele pe tendonul expus al arătătorului acesteia, suprafața dorsală a penisului erect pe pereții laterali rupți ai vaginului. Accidentul făcuse posibilă ultima și mult râvnita uniune dintre actriță și membrii publicului său. Ultima perioadă petrecută împreună cu Vaughan e inseparabilă, în mintea mea, de exaltarea pe care o simțeam când mă gândeam la aceste morți imaginare, euforia de a fi aproape de Vaughan și de a-i accepta pe deplin logica. În mod ciudat, Vaughan rămase abătut și deprimat, indiferent la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
fi arătat, ceea ce nu s-a întâmplat însă. M-am gândit că aceste desene erau într-o servietă specială, pe care domnișoara o lăsa în birourile închisorii de la o dată la alta, căci ieri - îmi aminteam perfect - nu avea cu ea inseparabilul caiet și nici penarul cu creioane. Dacă aș ști să desenez, m-aș ocupa numai cu studiul formelor obiectelor inanimate - am spus eu cu ton oarecum peremptoriu, căci voiam să schimb subiectul și pentru că, într-adevăr, o înclinare naturală mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
ți se pare o glumă bună? — Irina nu glumește, spune el fără a înălța privirea de pe hârtii, vei vedea. Din aceea clipă, timpul își schimbă forma, noaptea se dilată, nopțile devin o unică noapte în orașul traversat de terțetul nostru inseparabil, o unică noapte ce culminează în camera Irinei, într-o scenă ce ar trebui să fie de intimitate, dar și exhibiționistă și de sfidare; o ceremonie a unui cult secret și sacrificial, oficiat de Irina, care e în același timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
de iarbă era Încrustată În memoria tălpilor ei goale. Klaus, spuse el Încet, aproape fără voie. Să-l Întâlnească tocmai acolo, În mica stepă maghiară, redevenită pustă În ’56 . Îi veni În minte Regina și poarta metalică de la Vorkuta maia, inseparabile În nepotrivirea lor. Ea se uita la el, atentă la fiecare reacție a sa. El Însă nu avea niciuna. Știa că povestea era abia la Început. Și nu se Înșela. După Hungaroring, el urma să se Întoarcă acasă, iar eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
în mii de granule fosforescente. O lovitură năprasnică ca o ghilotină mă doboară mișelește pe la spate, la baza craniului. Îmi simt capul ca o aură, levitând la mare distanță de trup, deși, privite de sus, ele par de-a pururi inseparabile. Nu m-am auzit strigând, dar știu că am strigat... Mă ridic leneș și împleticit după câteva minute, ca o continuare firească a oricărei alternative: mă scutur de zăpadă sau îmi croiesc drum prin norul de praf, fum și reziduuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
schimb. M-am despărțit cu regret de această a doua piele. Înainte de a coborî în pivniță, am întrebat-o dacă-l luăm pe Biscuit cu noi. -Nu, zise ea. El numai aici se simte fericit. Îi dădui dreptate. Biscuit era inseparabil de biotopul său. Ar fi fost ca și cum ai smulge o vestală din templu. În cramă, Sigrid deschise o trapă invizibilă pe care o închise la loc. O galerie pe care o lumina cu o lanternă ne înghiți de-a lungul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
Voi adăuga doar că prinții moștenitori sînt fortificați în puterea lor prin legătura strînsă care există între ei și cele mai puternice familii din stat, dintre care majoritatea își datorează bunurile și grandoarea Casei conducătoare. Poziția lor este atît de inseparabilă de aceea a principelui, încît n-o pot periclita fără să-și dea seama că ceea ce urmează este căderea lor sigură și necesară. În zilele noastre, trupele numeroase și armatele puternice pe care principii le au pregătite atît pe timp
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
cu atît mai mult, ca oamenii să fie virtuoși, pentru că virtutea îi unește și le este absolut necesară pentru supraviețuire, iar crima nu-i poate face decît nesocotiți și-i distruge. CAPITOLUL IX [Despre principatul civil] Nimic nu este mai inseparabil de ființa noastră decît sentimentul libertății; de la omul cel mai cultivat pînă la cel mai barbar, toți sînt pătrunși de acest sentiment. Cum ne naștem fără lanțuri, pretindem să trăim fără constrîngeri. Acest spirit de independență și mîndrie a produs
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
în serviciul principelui, se întîmplă că, vrînd să-și facă rău unul altuia, se contracarează reciproc întruna, iar, în cearta lor, amestecă interesele suveranului și binele poporului. Nimic nu contribuie mai mult la forța unei monarhii decît uniunea intimă și inseparabilă a tuturor membrilor ei și acesta trebuie să fie scopul urmărit de-un principe înțelept. Răspunsul pe care tocmai l-am dat la cea de-a treia întrebare a lui Machiavelli poate fi, întrucîtva, și soluția celei de-a patra
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
mea. Semnele sînt pozitive. Se pare că, inclusiv conform criteriilor lor de investigare, detectare, evaluare și reconfirmare, ființez „in corpore et in persona“, ceea ce Înseamnă că, pentru a grăbi intrarea În posesia sumei lăsate prin testament pe numele meu atașat inseparabil, În urma cercetărilor, corpului și persoanei, eu, și nu altul, sînt invitat să depun, În cutare cont al casei de avocatură londoneze, suma de 6 800 de lire sterline. Testamentul a fost dovedit ca valid, legal, auten tic și inatacabil. Eforturile
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
de spanac". Nu. Bucătăria japoneză își propune nici mai mult nici mai puțin decât să întruchipeze eidos-ul anotimpului la tine în farfurie. Să îți aducă, redus la esență, în adevărul său etern care, pentru că poetul ne avertiza de mult, este inseparabil de frumusețea eternă, universul la o aruncătură de braț. În speță, de bețișor japonez. Să nu simți că execuți un gest banal, dar indispensabil naturii tale umane, acela de a îngurgita vitaminele, proteinele, lipidele, glucidele necesare susținerii vieții, nu, să
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
prin opere, "operele geniale ale umanității" și, nelăsându-se circumscrisă în acest fel la ceea ce se ivește de fiecare dată ca excepție, ea poate din acest motiv să se extindă la viața întreagă, sălășluind în fiecare dintre nevoile sale și inseparabilă de ea. Căci acolo se află ceea ce face din ea o nevoie, adică, în mod precis, ceea ce o predispune la cultură: faptul de a nu fi numai nevoia de ceva de care ar fi în ea însăși lipsită, o simplă
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
pună în pericol cariera politică, îmi face o impresie iremediabil proastă. Îi iubesc pe scriitorii care aici, la Chișinău, țin sus steagul limbii române. Îl iubesc pe Mihai Cimpoi, mereu neclintit în convingerea sa că literatura română este unică și inseparabilă (deși nimeni nu cunoaște mai bine ca el literatura română din Basarabia). Îl iubesc pe Grigore Vieru, pe care îl consider adevăratul ministru al culturii din Republica Moldova. În unele publicații de aici, el a fost numit, cu ură, "spion român
Limba română în dizgrație la Chișinău by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/8064_a_9389]
-
sa critică, ceea ce ar putea însemna, pe de o parte, suficientă aderență la obiectul contemplat pentru a-l "gusta" efectiv, iar pe de altă parte, detașarea necesară unui act critic veritabil, ce găsește calea de mijloc între subiectiv și obiectiv (inseparabile în analiza estetică), criticul fiind și pentru Sebastian, cum spunea Croce, un contemplator de expresii și, în același timp, un om care raționează, iar opera o viață deschisă participării, nu un obiect. Alexandru George - observa: "Sebastian nu scrie "cu pasiune
Un impresionist lucid by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/7883_a_9208]
-
mi-am dat seama, stăpîniți, cu amănunte, cele două Testamente. Z.T.: Totodată, m-a pasionat, cucerit, în "Sigma", alternarea planurilor. Faptul că dublați miza deconstrucției mitului prin însumarea unui roman al scrierii cărții. Romanul naratorului. Formînd împreună un tot inseparabil. Imaginarul în imaginar și, la un loc, prinse în alt imaginar. Un fel de joc de oglinzi... A.E: Acțiunea cărții se întinde pe un spațiu de timp de peste două mii de ani, ajungînd pînă în zilele noaste. De aici, această
Alexandru Ecovoiu: „Orice om caută, într-un fel sau altul, să-și schimbe destinul, atunci când nu-i este prielnic“ by Zoltan TERNER () [Corola-journal/Journalistic/6846_a_8171]
-
ajuns să acopere, în aceeași măsură, nu doar materialul ca substanță, ci și ca formă latentă. Adîncind această analiză, este obligatorie semnalarea unui alt aspect, esențial în ceea ce privește lectura unui demers artistic, și anume acela că materialele și tehnicile specifice sînt inseparabile de un anumit tip de înțelegere a mediului și de o anumită dinamică a gîndirii. Dar dacă gîndirea plastică a unui artist este determinată, în mod curent, de lucrul direct și efectiv cu materialul, în cazul lui Dumitraș ea precede
Sculptura, de la materie la sens (I)(Maxim Dumitraș la 50 de ani) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7941_a_9266]
-
pe veci cea mai bună din mine. Te iubesc și te îmbrățișez Marthe * Baur au Lac, Zürich 31 august Micuțul meu scump Antoine, aștept răspunsul tău, într-o mare lipsă. N-am nimic să-ți spun, însă amintirea ta este inseparabilă de mine și nu ți-o pot spune decât ție. Tu ești tot ceea ce-mi rămâne din Emmanuel - înțelegi tu? Să scriu o carte - să termin Mogoșșoaiaț, să te revăd - sunt acestea proiecte posibile fără el? Mă întreb despre
Martha Bibescu în corespondență by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/7973_a_9298]
-
cumpăra cărți, discuta cu Nina Cassian, Ov.S. Crohmălniceanu, Alfred Margul-Sperber, Alexandru Philippide, trăia auster, frugal, "insensibil la văicărelile izvorâte din lipsuri de ordin material", frecventa grupul suprarealist bucureștean, și alături de Petre Solomon, cu care lucra la Cartea Rusă, forma un inseparabil "solo de Petronom, cu acompaniament de Paoloncel". De ce e atât de potrivit acest joc de cuvinte, unul din multele jocuri de cuvinte prin care Paul Celan, poliglotul, explora limbile în care scria? Pentru că Petre Solomon era într-adevăr "metronomul" acestei
Paul Celan în actualitate by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/7583_a_8908]
-
ajuns să acopere, în aceeași măsură, nu doar materialul ca substanță, ci și ca formă latentă. Adîncind această analiză, este obligatorie semnalarea unui alt aspect, esențial în ceea ce privește lectura unui demers artistic, și anume acela că materialele și tehnicile specifice sînt inseparabile de un anumit tip de înțelegere a mediului și de o anumită dinamică a gîndirii. Dar dacă gîndirea plastică a unui artist este determinată, în mod curent, de lucrul direct și efectiv cu materialul, în cazul lui Dumitraș ea precede
Sculptura, de la natură la sens by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7112_a_8437]