977 matches
-
despre tine, Alma, uneori nu știu unde ți-e locul. Dacă zâmbești sau dacă plângi. Poți fi într-o mie de locuri din Orașul Gri în care pașii mei n-au reușit să mă mai poarte. Poate umbrele noastre s-au intersectat insesizabil în amurg. Dar nu te-am zărit. Te-am privit însă, în absență, în ochi și am avut senzația că te-am atins pentru o clipă: Răsăritul meu. Timpul alunecă peste noi ca un râu liniștit, furând câte puțin din
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
mereu la un pas de a exista, fără ca tu însuți să realizezi asta. Ești condamnat să privești, să participi și să aplauzi, ceea ce devine numai problema ta. Teatrul continuă să trepideze, să-și ia un avânt aiuritor și să renunțe insesizabil, atingând uneori ca o boare culisele propriei existențe, pe care, încăpățânat, și-o refuză. Eugen Simion observa: "Orice element trecut în poezie capătă prin această ridicare la putere simbolică o nuanță de sublimitate metafizică. Prozaicul adverb înăuntru devine un majestuos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
un aur preacurat. (Iluzoria) Prezența incredibilă, neașteptată, induce ideea existenței ochiului lui Dumnezeu lipit de fereastra lumii. Totul este irizat, estompat, poate și dintr-o imensă discreție. Atingerea privirii de imaginea din oglindă este neapărat inițiatică, dar numai pentru o insesizabilă clipă. Imediat se convertește în alte imagini care își caută un alt făgaș. Dramatică este mișcarea de interiorizare pe care se străduiește să o realizeze "actorul". Prea mult fast, prea multă strălucire în afară îl sperie. Spectacolul suprem al vieții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
deloc simplu pentru el. Și nici pentru ceilalți: să-l înțeleagă și să-l accepte.” Clara îl scutură de mână cerându-i răspunsuri la întrebări noi, ce delimitează un microcosmos colorat, cu lucruri și ființe regrupate după analogii sau diferențe insesizabile pentru mintea adultului. Profesorul încearcă să intre în joc, făcând eforturi serioase pentru a-și reprezenta „limita admisă” a imaginației copilului la vârsta de trei-șapte ani. Și iar compară, plasat în propria copilărie: un văr cam de aceeași vârstă, taxat
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
nimeni care să o facă, fiindcă furtuna nu dădea semne că ar fi încercat să se retragă prin alte părți, jeepul semăna cu o jucărie aruncată la voia întâmplării pe versantul abrupt. Țopăia, într-o rostogolire mută, lăsând urme aproape insesizabile în locurile unde atingea peretele muntelui, fu o călătorie lungă, aproape interminabilă, chiar și radioul se opri la un moment dat, anulând indiferent vocea inconfundabilă a lui Falco, apoi mașina se înfundă în zăpadă, cu un geamăt stins, sparse stratul
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
Casa Păpușilor, în vreme ce alături de ea, întinși pe o pătură cadrilată, părinții ciocneau pahare cu vin roșu. Se vedea în spate creasta unui munte, acoperită cu un capișon alb. Fetița avea ochi albaștri și privea direct către pictor. O undă aproape insesizabilă de mirare se putea citi în ochii ei... Majordomul își privi ceasul pe care îl scoase dintr-un buzunar al vestei. Promit, Lady Esmeralda. Promit... Finalul Dispariția celor doi hoți nu a mirat, bineînțeles, pe nimeni. Mulți anticipaseră de foarte
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
mine. Vroiam să prind secunda, oricât de ușoară, de superficială, de (aparent) banală. Culoarea unui fluture, ca și mireasma unei flori, are țâșnirea ei unică într-o clipă. Cealaltă clipă aduce altă mireasmă, altă rază, alt surâs. Există o indiferență, insesizabilă doar pentru oameni, a luminii de acum și cea ce-mi bate foaia și zidul casei după ce-am terminat fraza asta! Cred că obiectele simt mai bine! Ceașca mea de teracotă galbenă trăiește-n pereții ei zmălțuiți mii de
Un viciu nepedepsit by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8725_a_10050]
-
mine. Vroiam să prind secunda, oricât de ușoară, de superficială, de (aparent) banală. Culoarea unui fluture, ca și mireasma unei flori, are țâșnirea ei unică într-o clipă. Cealaltă clipă aduce altă mireasmă, altă rază, alt surâs. Există o indiferență, insesizabilă doar pentru oameni, a luminii de acum și cea ce-mi bate foaia și zidul casei după ce-am terminat fraza asta! Cred că obiectele simt mai bine! Ceașca mea de teracotă galbenă trăiește-n pereții ei zmălțuiți mii de
Un viciu nepedepsit by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8725_a_10050]
-
asumare, față de teatru și față de viață m-au fascinat, m-au făcut să meditez. Îl privesc, pe scenă sau nu. O forță inepuizabilă. Totală. Absolută. Nici urmă de trișare, de eschivare. Și în gesturile mari, ample, și în cele mici, insesizabile, uneori. De cîte ori sînt la Veneția, la Roma, la Craiova, la teatru, la film, pe străzi înguste sau, dimpotrivă, foarte largi, de cîte ori văd pe geam, în vreo cîrciumă, nuntași zglobii, de cîte ori ascult marea în septembrie
Despre Victor Rebengiuc by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8821_a_10146]
-
stătătoare a formei, Max Dumitraș sfîrșește, previzibil pentru temperamentele insațiabile și pentru caracterele neliniștite, prin a ceda amîndurora. Astfel, discursul lui artistic devine unul integrator și totalizator, atît în ceea ce privește latura creatoare, morală și expresivă, cît și aceea tehnică și materială. Insesizabil, dar în mod fatal, el trece de la un gen la altul, de la un limbaj la altul, de la un material la altul, de la o tehnică la alta, de la o atitudine la alta și de la o viziune la alta cu un soi
Max Dumitraș sau despre sculptura Zen by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9825_a_11150]
-
Benn potrivit căreia n-ar exista decît două transcendențe verbale înrudite, "teoremele matematice și cuvîntul ca artă". Poezia aspiră spre echivalarea sa cu o construcție numerică, numerele fiind în vederile pitagoreicilor principii materiale (presocraticii se rezemau mereu pe materie), cu toate că insesizabile sub raport empiric: "Anselmus ce crezi că a fost/ acel număr l-am întrebat/ pe Anselmus: o fi fost/ Fiara? Un Diablero? Dimineața/ pe lîngă ape oamenii plătiseră/ mulți bani ca să vadă proporția aceasta" (13 ianuarie 2006). De unde un hieratism
Reveria conceptelor by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9992_a_11317]
-
și vioi, eram la fel de rapizi... când eram entuzismați, eram la fel de emotivi... când eram neîncrezători, eram la fel de bănuitori... și mârâiam la fel... În plus, am început să învățăm unul de la celălalt. Atribuțiile și capacitățile lui mi s-au împrumutat și mie, insesizabil: mi se părea că văd lucrurile altfel, pădurea îmi părea plină de umbre și mistere, observam mult mai multe și parcă stăteam mereu la pândă, simțind că imprevizibilul existenței nu se îndepărta niciodată... spațiile întinse îmi trezeau instincte inexplicabile, simțeam
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2901]
-
pe urmele noastre, pândindu-ne pe furiș. Ne-am continuat drumul, deși se întunecase și umbrele se lungeau prin pădure, iar copacii păreau să ne pândească la rândul lor, deși erau neclintiți în zăpadă, aveam impresia că mergeau cu tot cu rădăcini, insesizabil, ținându-se după noi, tiptil. Iar când priveam în urmă, se prefăceau nemișcați. Într-un târziu, ne-am oprit, pentru că nu se mai vedea nimic în față. Eu merg să investighez pe-aici prin preajmă, m-a anunțat Regele Lup
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2901]
-
asta... Apoi o să ne întoarcem acasă. Și licuricii au zburat bucuroși că erau liberi, sclipind prin întunericul pădurii și aruncând lumina lor deasupra zăpezii. În urma lor, s-au adunat din nou copacii, cu rădăcinile lor misterioase, foșnind și mutându se insesizabil. După un timp, Regele Lup a apărut și a mârâit, adulmecând imediat: Au fost niște licurici pe-aici. Apoi a căscat, liniștit și în clipa următoare a ciulit urechile, devenind atent. Copacii foșneau rădăcinile și întreaga pădure părea să pândească
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2901]
-
și ne obișnuiserăm deja să discutăm, și era o complicitate plăcută între noi. Doar de câteva minute, i-am răspuns. Ea a surâs mai mult, și curiozitatea i-a sclipit în ochi pentru o clipă. Era ceva ce o entuziasmase insesizabil la prezența mea, nu-mi dădeam seama ce, ca și cum știa ceva despre mine dinainte, dar abia acum mă vedea prima oară. Ai venit din oraș, nu? Da, din oraș. Ea s-a mai gândit câteva clipe, simțeam că ar fi
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
ea acolo... era ceva inevitabil, care se petrecea de la sine... Ea deținea această forță a unui fenomen absolut fantastic, aproape ireal - pentru că realitatea nu mai era aceeași, atunci când apărea ea. Iasomia era un fel de zeiță nedeclarată, în felul său insesizabil, și capacitatea ei de a schimba realitatea era un adevăr care se petrecea chiar fără să facă ea nimic anume, absolut nimic în mod special, numai prin faptul că se afla într-un anumit loc, la un moment dat, acel
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
supranaturale, sau că i-ar fi păsat în vreun fel de ceea avea să se mai întâmple în continuare cu solzii de dinozaur... părea să nu mai aibă chef de acel basm adevărat din jurul nostru, care acum își pierdea strălucirea, insesizabil... de ce? N-am înțeles. Iar ea părea să înțeleagă și mai puțin, sau să nu-i pese deloc să înțeleagă și să-și explice. Era ca și cum ar fi vrut să se retragă din tărâmul fantastic, pentru a redeveni o persoană
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
care crescuseră până la jumătatea copacilor și se încălziseră de la soarele din timpul zilei... O vreme, eu am încercat să nu adorm, pentru a păzi copiii de vreun eventual dinozaur sau altceva, însă livada era pustie, nu se auzea decât foșnetul insesizabil al ierburilor... Se întunecase de tot, și numai solzul de la șapca mea sclipea în întuneric, ca un licurici. Când am deschis ochii, am observat că eram în poienița unde fuseserăm în dimineața precedentă, și de unde ne transferasem în tărâmul fantastic
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
cu 28% mai puține locuințe ca în 2008. Diferențele dintre județe au fost mult mai marcante. În 2011, aproape două treimi din locuințele nou-construite au fost predate în județul Timiș, în schimb în județul Caraș-Severin activitatea de construcție a fost insesizabilă, cu un procent de 5,2% din totalul locuințelor date în folosință în regiune. Între 2008-2011 în regiunea Vest s-au construit în medie 3,8 mii de locuințe anual, majoritatea - aproape 60% - în județul Timiș. În privința numărului de locuințe
PRINCIPALELE CARACTERISTICI SOCIO – ECONOMICE ALE REGIUNILOR DÉL-ALFÖLD – UNGARIA ŞI VEST – ROMÂNIA, 2008 – 2011 by ed. Sorin BELEA, Zsolt KOCSIS -NAGY Zoltán VÉGH () [Corola-publishinghouse/Administrative/91540_a_92395]
-
sună cornul lunii celei noi, surditatea pământului doarme somn faraonic, totul cade în ea ca într-o gaură neagră și se prinde în capcane ce n-au dezlegare. atotputernică, noaptea devoră totul și pe sine cu fierbințeală. nouă ne sucombă, insesizabil, grăuntele de somn în care am sperat ca într-o izbăvire. lucrurile se fisurează, în timp ce, nevăzut, se primenesc, cască în noi buzele rănilor ca pe niște răsărituri prea timpurii, prea verzi pentru a putea fi tămăduitoare. osmoză când vei auzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
metalurgiei a avut consecințe nebănuite. Prima a fost de natură peisagistică și funciară întrucît au răsărit dintr-o dată, pe coasta dealului, pe malul Dunării sau în inima Bărăganului, niște schelării apocaliptice din metal negricios - în care ficțiunea științifico-fantastică se amesteca insesizabil cu viziunile coșmarești medievale - ce au dizlocat dintr-o singură lovitură sute de hectare de pămînt arabil, a cărui scoatere din circuitul agricol trebuia compensată de productivitatea sporită a spațiilor verzi din fața blocurilor și a rondourilor pentru flori din fața caselor
Mic dicționar socio-artistic by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9435_a_10760]
-
o fărîmă pe baza căreia nu putem formula generalizări plauzibile. Ca să nu mai pomenim de amănuntul bulversant că ceea ce fizicienii înțeleg prin materie nu ocupă decît 5% din universul observabil și că restul e ocupat cu ceva întunecos și deocamdată insesizabil căruia teoreticienii îi spun "materie întunecată", și despre care tot ceea ce pot să ne spună este că formațiunea cu pricina nu e alcătuită din nici una din particulele depistate pînă acum de instrumentele fizice. Și atunci să ne mai îndoim că
Răul de infinit by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8178_a_9503]
-
spațiul despre care e vorba în acest caz nu are trei dimensiuni decît pentru ochiul nostru, căci el poate avea foarte bine cu mult mai multe, atîta doar că ele, în raport cu putința noastră de a le percepe, sînt atît de insesizabile încît pentru experiența cotidiană putem spune că aceste dimensiuni nu au realitate. Iată cum arată un univers subatomic a cărui înțelegere cere în mod obligatoriu sprijinul analogiilor.
Punct și cîmp by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9612_a_10937]
-
avea loc doar dacă bunul a pierit ori a fost trecut în domeniul privat, ori a încetat uzul sau interesul public. Ele sunt: inalienabile (de care nu te poți atinge), imprescriptibile (nu operează prescripția de nici un fel asupra lor) și insesizabile (nu fac obiectul unei sesizări). Dreptul de proprietate publică se dobândește prin: achiziții publice; expropriere pentru cauză de utilitate publică; donație sau legat, dacă devine bun de uz ori de interes public; convenție cu titlu oneros, dacă devine de uz
Noţiuni juridice de bază utile pentru mediatori şi mediere redate şi comentate by Mihaiu Şanţa () [Corola-publishinghouse/Law/1772_a_92273]
-
foarte descurajant (la prima vedere) aspect rectiliniu. Într-adevăr, de la Povestirile cu înjurături la O limbă comună sau paginile de jurnal publicate postum diferențele sunt neînsemnate: aceleași întâmplări și fapte diverse, reluate parcă mereu, pe un ton identic, cu variații insesizabile. Dar ceea ce se pierde privind lucrurile din imediata apropiere, pe suprafețe mici, se câștigă, în schimb, dacă facem câțiva pași îndărăt și încercăm să prindem întregul. Aceasta și e, de fapt, cea mai potrivită opțiune de lectură - pentru că, citite împreună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]