1,024 matches
-
gândirea lui Blaga e un pericol public! (pe această notă alarmantă se încheia articolul). Furios pe o astfel de speculație aberantă, Blaga riscă atacul la persoană, întrebându-se cine este cel care cutează să vorbească despre românism. De aceea avertizează insidios din primul paragraf: Un fapt trist, dar vrednic de semnalat: sângele mixt începe să ridice glasul! Noi, ardelenii, nu obișnuim să acceptăm lecții de Ťromânismť din partea nimănui, cu atât mai puțin din partea unor oameni cu ascendență amestecată!" Blaga invocă informația
Lucian Blaga și Dan Botta: sfârșit de partidă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11884_a_13209]
-
Gheorghe Grigurcu Numeroase și adesea insidioase au fost modalitățile prin care regimul comunist a acționat, la noi, asupra falsificării creației și conștiinței literare. Aparatului de control reprezentat de cenzură i se adăuga unul de diversiune, urmărind a manipula producția scriitoricească, a o direcționa într-un chip
O antologie recuperatoare (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16049_a_17374]
-
în ceea ce privește colaborarea cu comuniștii și Securitatea nu sînt în chestie, n-au nici o legătură cu poziția față de homosexualitate.") Poate, dar întrebarea rămîne: oricine își poate permite luxul de a se oripila public? 7. Intelighenții (se înțelege că e vorba despre insidioasa și de neînțeles societate civilă, iritanții intelectuali subțiri, GDS-iștii și oricine vă mai enervează vreodată cu aere de cultură înaltă) sînt prost-crescuți (dau în Milică cel căzut definitiv), infantili și, păcatul de moarte, stipendiați din afară. Și totuși, dacă
Scriitorul deghizat în jurnalist by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16095_a_17420]
-
comentarii publice. Încolo, dacă o carte e citită sau nu, cred că cel în cauză se descalifică singur, iar prestigiul se pierde definitiv începând cu cititorii atenți, apoi cu cei îndepărtați. Impostura în critica literară mi se pare cel mai insidios mod cu putință de a scrie. E furt și sinucidere, în egală măsură. O formă de prostituție. Sau, vorba olteanului, cea mai sigură cale de-a trage singur pământ peste tine. Dincolo de a spune da sau nu, preciza Călinescu, un
Insecurități lăuntrice by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2673_a_3998]
-
sau comentator genuin pe siteu-rile de știri pericolele la care se poate expune și modul în care poate fi utilizat sau racolat în acest război informațional. Acțiunea războiului informațional al Federației Ruse în România trebuie să adopte variantele cele mai insidioase și mai puțin vizibile, pentru a nu genera reacții virulente negative. De aceea aici se manifestă componentele războiului de troli, a operațiunilor psihologice, a elementelor de condiționare și mai ales aici și în această etapă se derulează acțiunile de recrutare
LANSARE DE CARTE Războiul informațional: tipizarea agresiunii informaționale a Federației Ruse [Corola-blog/BlogPost/92645_a_93937]
-
să ofere plăcerea momentului, fără să ne lase să cugetam la consecințele îndepărtate. Râul sub forma bolii, a instalării anarhiei în funcționalitatea organismului poate să se instaleze rapid (supradoză de droguri, otrăvire, intoxicație plus infecțiile și accidentele), ori lent și insidios, adică se instalează pe nesimțite. Să ne reamintim că bolile cronice pot fi: tratabile și/sau netratabile (așa numitele boli cauzate fie de păcatele strămoșilor care au comis nedreptăți, crime jafuri, inducerea suferinței) fie de păcatele personale care ar explica
Puterea rugăciunii în fenomenul vindecării [Corola-blog/BlogPost/94202_a_95494]
-
conceperea romanului 6, scriitorul se sprijină, în principal, pe două pârghii care să confere validitate ideologică scrierii: orientează fluxul temporal după o schemă cu substrat sau implicații revoluționare și recurge la clișeul tipologiei negative ca metodă de "înfierare". Proiectarea temporală insidioasă e lesne observabilă în prima ediție a Cronicii (alcătuită din Davida, Bijuterii de familie, Salata și În bătălia pierdută). Scriitorul orientează scheletul temporal al scrierii în jurul a trei (sau patru) momente cheie: căderea partidului conservator (1860), răscoala de la 1907, greva
Cât de tendențioasă este Cronica de familie? Paradoxul unei receptări by Oana Soare () [Corola-journal/Journalistic/8452_a_9777]
-
și simbolism etc. Realismul este subminat de modernism, iar acesta de postmodernism. Un mare scriitor este întotdeauna subversiv, novator, anticanonic. Schimbarea de paradigmă angajează confruntarea a două viziuni diferite despre lume, om și literatură, confruntare care se petrece mai întâi insidios, pe dedesubt. Disidența, ruptura sunt pregătite de insinuări și vagi conspirativități. Un discurs polemic, direct, este anticipat de un discurs ambiguu, oblic. Aceasta este principala diferență dintre disidență și subversivitate - o diferență graduală a discursului critic încorporat în textul literar
Strategiile subversivității by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8470_a_9795]
-
pe mai multe valențe, că așadar avea mai multe identități decît bănuiseși și că, din ele, tu nu o văzuseși decît pe cea cotidiană. Ba, mai mult, că tocmai identitatea pe care nu o bănuiai, tocmai ea ajunsese, în chip insidios și insesizabil, să te influențeze și pe tine. Ceva asemănător am trăit cu Marius Vasileanu. Cu ființa aceasta polivalentă am colaborat la Adevărul literar și artistic fără să mă întreb vreodată de unde-i venea farmecul și fără să realizez decît
Sfiala deșteptăciunii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8508_a_9833]
-
mai adesea nici nu ne dăm seama, căci ne așteptăm la ceva spectaculos și izbitor, la un tremur brusc iscat de o revelație, o variantă de rînd a lui mysterium tremens. În realitate, o influență spirituală e cel mai adesea insidioasă și lentă, precum faza asimptomatică a unei boli pe cale să izbucnească. Abia după ce boala a izbucnit, abia atunci poți să-ți dai seama retrospectiv ce s-a întîmplat, dar, pînă la declanșarea ei, habar nu aveai ce se pregătea să
Sfiala deșteptăciunii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8508_a_9833]
-
să fie obligatoriu de partea lui, regimul comunist s-a mulțumit cu o atitudine ce nu părea deloc periculoasă: dacă nu e pentru, măcar ca literatura să nu fie împotriva lui, să se abțină de la orice ideologie. Dar și așa, insidios, literatura, câștigându-și și apărân-du-și demnitatea estetică, dobândea prestigiul clandestin al puterii simbolice (idealizată pentru că nu avea nimic conjunctural), putere simbolică radiată de cel fără putere reală, puterea zilei și a conjuncturii (detestată). Într-o societate închisă, într-o lume
Literatura evazionistă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8514_a_9839]
-
nu a avut nimic sentimental sau idilic, nici măcar ceva cât de cât pozitiv. România postdecembristă era grevată de păcate ideologice și morale de care părea că nu e capabilă să scape vreodată. Între aceste păcate, antisemitismul rezidual avea o persistență insidioasă. Cum Norman Manea a denunțat imediat după 1990, în eseul Felix culpa, poate prea devreme pentru o societate democratică insuficient structurată, simpatia legionară a lui Mircea Eliade, exegetului i s-a părut că a fost întâmpinat cu multă reticență, poate
Ambiguitățile exilului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8554_a_9879]
-
țărănimii (așa cum au existat pentru Pasărea furtunii, inițial de dimensiunea unei nuvele ample, sau chiar pentru deja taratul Drum fără pulbere; era, de altfel, o caracteristică a epocii). În primul rând, evenimentele înfățișate în nuvelă funcționează ca un ax cronologic insidios, așa cum precizam mai sus. Contextul istoric în care este plasată acțiunea Bijuteriilor... este răscoala din 1907, o răscoală înăbușită; cel din a doua nuvelă (martie 1945) favorizează așa-zisa "reformă agrară"; așadar un eveniment victorios. Apoi, în Vântul de martie
Cât de tendențioasă este Cronica de familie? Paradoxul unei receptări (II) by Oana Soare () [Corola-journal/Journalistic/8430_a_9755]
-
cu fast, ultragiat, silit a intra într-o "subterană" la figurat, dar și la propriu, aidoma unui rîu ce se întrerupe printr-o porțiune subterestră a curgerii sale, autorul Desprinderii de țărm își accentuează solitudinea, acea îndepărtare de semeni, uneori insidioasă, specifică aglomerației din metropolele moderne, atît de postromantice: "La Paris, mai mult poate ca în alte locuri, poți trăi aproape-departe de oameni ce-ți sunt dragi și pe care îi prețuiești ca pe planete paralele... Constați că relațiile cu unul
Clasicul romantic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8141_a_9466]
-
din munți / la adăpost hehei! la adăpost, / pînă cînd într-o zi (obișnuită, desigur / ca ziua noastră de nuntă) / am văzut cum cineva / îmi sapă în carnea tînără o altă față. / Timid la început. Cu indiferență apoi." (Elegie XI) Acțiunea insidioasă a timpului e traumatizantă, provocînd o dramatică punere în scenă a îmbătrînirii, văzută ca un proces al dedublării și chiar al multiplicării chipului și personalității, ce primesc uneori înfățișări teratologice, monstruoase: Astfel am început să trăiesc / în două chipuri deodată
Expresioniști după expresionism by Georgeta Moarcăș () [Corola-journal/Journalistic/8147_a_9472]
-
prin care acum se vedea cerul. Cea mai impresionantă mi s-a părut celebra catedrală Frauenkirche, lipsită de acoperiș, cu pereții asimetric crenelați de gloanțe și de bombe, ciuruiți, lăsând la vedere petice de cer sau bălării care-i năpădiseră, insidios, dușumelele. Și pretutindeni, pe lângă construcțiile agonizante, munți înalți de moloz, fragmente de stucaturi, bucăți de tavan, cioburi de ornamentații, lăsate deliberat, expuse, ca un memento al grozăviilor războiului (te pui cu expresionismul german?). Pe străzi, sumedenie de bărbați în cârje
Dresda by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/3929_a_5254]
-
domnul Antonescu sau la care participă în mod activ vinovații - consecințele producându-se și dezastrul apărând - nu sunt în niciun fel actorii interni, vinovații trebuie căutați în afară”, a completat președintele ICCD, adăugând că ”domnul Antonescu în modul cel mai insidios cu putință, în modul cel mai direct și mai otrăvitor cu putință încearcă să ne spună că străinul este rău și că el este bun, că ce vine din afară este dușman și că domnia sa e prietenul națiunii române, încearcă
MRU: Antonescu are un naționalism agresiv coborât din grota politicienilor de dinainte de 1989 () [Corola-journal/Journalistic/42902_a_44227]
-
ceva, pentru că s-a văzut clar, că orice s-ar Întreprinde și oricât s-ar striga și pe oriunde, nu se face nimic concret, nu se mișcă nimic, se aud doar vorbe frumoase, fluturate pe la urechile "simplilor cetățeni" așa de insidios, că-i fac pe unii chiar să le creadă. Să vedem acum, ce știe "simplul cetățean" despre justiția noastră și dreptatea pe care o Împarte. Simplul cetățean știe că trebuie să muncească (dacă are unde) pe brânci pentru un salariu
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
apare evidentă funcția ludică. "Poiesis este o funcție ludică"3. Zeflemeaua, tonul glumeț, expresiile populare sau de argou ("că-mi plâng și pietrele de milă"; "am tras mereu la fit") se constituie într-un joc inteligent al minții, care alunecă, insidios dar sigur, spre concluzii grave: Apoi, Poezie, Să nu te mai întorci înapoi, Nu facem o nobilă pereche noi doi; Alianța noastră e sfărâmată Și aș vrea, poezie, să nu te mai văd niciodată. Sentința finală se sustrage ludus-ului, deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
unde totul este posibil. Exorcizarea ar duce la pustiire, la nimicirea forței care stă la pândă în confruntarea tensionată cu iluzia. Însă transgresarea acesteia rămâne un deziderat, o speranță fragilă, al cărei contur poate fi ghicit uneori, la o clipire insidioasă din ochi, acolo unde nici nu te aștepți. Această verticalitate amenințătoare poate fi învinsă prin... orizontalitate. Deseori poezia lui Emil Botta se consumă la nivelul unei lupte dintre vertical și orizontal 25. Așa apare "lenea". Poate că este nostalgia unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
nu va fi sacrificată vreodată, în nici un basm, pe când în degringolada malefică a unor personaje ciudate și pe jumătate adormite, alterități ale poetului recunoscute public și imediat blamate, expulzate din lumea onorabilității, nu mai există scăpare. Somnul este o trecere insidioasă și ireversibilă spre moarte: Proorocii afurisiți, înjunghiați în somn... (Prea multă lumină) Ce distanță între somnul lui Botta și somnul lui Blaga, din Laudă somnului (1929), unde totul este liniște și armonie (potențată de amenințarea umbrelor) : Se retrag în pădure
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
etapă pune în lumină eșecul primei încercări. Calculul cade în derizoriu, geometria în anarhie. Se ajunge la o incongruență a formelor, la un imperiu al disparităților, ca atunci când o greșeală minoră de calcul absurdizează rezultatul. Procesul are o evoluție lentă, insidioasă. Mai întâi, linia dreaptă se transformă în cerc: Parcă era un făcut, o dreaptă linie care mă orienta, care arăta direcția spre locul tragediei. (Cel vis frumos) Și apoi: Zadarnic, zadarnic încerc, Numele meu e un fermecat cerc. (Gravitațiuni) Parafrazând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
cobor, În haine negre, cu ochii stinși, zâmbind ușor..." (Domnul Amărăciune) Tanatos-ul poate fi asimilat unui ceremonial mioritic. Sărbătoarea este perfidă, li-niștea aparentă: Dansați în cete un joc galant, cântați, lăute, arcușuri seci, viori pustii, de ce stați mute? Apar șoapte insidioase: Amărăciune, urând viața, mi-a spus în șoaptă: Să te ferești!" Totul ține de o anume regie a coborârii printre oglinzi, al cărei mobil real nu trebuie cunoscut: E gata ceaiul? Toți au venit? Totul e gata? cu o maramă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
ne caracterizează: plecând de la evidența faptului că toți oamenii mor nu reușim să facem pasul logic necesar și să conștientizăm faptul că și noi murim (cu tot ceea ce presupune asta). Suntem sub o nouă formă de dominație a morții, una insidioasă, inaparentă. Murim zilnic tocmai pentru că uităm că suntem muritori, pentru că nu ne proiectăm existența în funcție de acest adevăr ontologic. Succesul ideologiilor se datorează și coerenței propunerilor pe care le avansează. Pentru contemporanul bântuit de dispersia sensului propriei existențe, de puzderia de
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
în contestație. Nici nu ar fi putut fi publicat. Nici romanul lui I. D. Sîrbu nu a fost publicat decât după 1990. Dar, mult prea verbios și prea teoretic, ideologizant-eseistic, Adio, Europa! nu se ridică la înălțimea unor romane care denunță insidios, dinlăuntru, subversiv, regimul comunist, cum ar fi Refugii și Vocile nopții de Augustin Buzura sau Galeria cu viță sălbatică de Constantin }oiu. Diferența de atitudine e considerabilă. I. D. Sîrbu ar fi putut deveni un disident de talia lui Paul Goma
O satiră politico-filosofică by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8727_a_10052]