179 matches
-
m-a dat întotdeauna gata, el știe că nimicul meu/ e sămînța nimicitorului care vrea să mă știe mut”. Să fie prin urmare o transcendență ratată? Un asemenea Dumnezeu antropomorfizat pînă la sufocare e unul bivalent. Solidar cu neajunsurile și insignifianța creaturii, ceea ce îl îndeamnă la clemență, poate apărea nesatisfăcător prin repetarea speculară a acestora. Unei calități îi răspunde prin urmare o deziluzie, provocînd un blocaj. E o divinitate apropiată de cea care stăpînește deopotrivă Binele și Răul, responsabilă de ambele
O criză a transcendenței by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4232_a_5557]
-
drept "un poet bun, cursiv, cu plinătate a frazei lirice". Cumva, pândit de un manierism precoce. Când Alex. Ștefănescu remarcă la poetul Gabriel Chifu omul complet, armonios, capabil să celebreze și orașul și natura și dragostea și singurătatea și măreția insignifianței, ne reîntâlnim cu Gheorghe Grigurcu observând în aceeași lirică prezența atât a îngerilor, cât și a demonilor. Adică, o dualitate mai mult. Identic, Al. Cistelecan salută "o poetică care regăsește sacralitatea nu doar în splendoarea și grandoarea ei, ci și
Poet în veacul XXI by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/11930_a_13255]
-
tineri, acceptau să lucreze fără limită de timp, chiar și opt, chiar și zece ore pe zi! Mai multe luni în șir. A meritat. Verva muzicală, cea scenica, se împlinesc într-o caligrafiere impecabila a întregului spectacol, până la detaliile aparent insignifianțe. Cu o luminozitate, cu o simplitate, cu o forță a comunicării ce aparțin capodoperei absolute în genul teatrului muzical în acest sfârșit de secol. Dinamică însăși a vietii de concert, în Elveția, se realizează în limitele unor conveniente acceptate, quasi
Elvetia muzicienilor români by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/17718_a_19043]
-
acasă/ uita ce-nseamnă sîrgul gurii"; dușmănia dintre Brăila și Galațiul natal oglindită în situația vînzătorului de semințe de Brăila pe strada principală din Galați etc. De multe ori însă efectul e ratat prin disproporția dintre amploarea concluziei (moralei) și insignifianța evenimentului care o declanșează. Lumea de la Dunăre, undeva între spațiul rural și cel urban, se arată prin cîteva locuri privilegiate: ceainăria de pe strada Frumoasă colț cu strada Tecuci, un colț de stradă pe lîngă farmacia Troia, malul fluviului, grădina bunicului
Culise și ironii by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/16610_a_17935]
-
literatura română (situat cu mult deasupra unor mediocri-precum Slavici ori Caragiale!) etc.etc. ar putea compune o antologie comică, dacă n-am ști că, bolnav de mania grandorii, personajul credea cu tărie în ceea ce spunea. Conștient la tinerețe de propria sa insignifianță, din care a făcut toate eforturile să se salveze, Duiliu Zamfirescu își pierde treptat luciditatea pe măsură ce, avansînd în vîrstă, constata că onoruri de toate ordinele îl copleșeau. Considerat romancier înainte de toate, scriitorul a visat inițial să se afirme în poezie
Scriitorul politicos: Duiliu Zamfirescu (fragment) by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5970_a_7295]
-
miracolul se chircise. Iar atunci când umbra tot mai neguroasă a pesedismului a ocupat culoarele, antecamerele și iatacele regale, totul s-a ruinat. Înafara câtorva indivizi cu interese precise, a unor nostalgici ori trepăduși, rândurile susținătorilor monarhiei s-au subțiat până la insignifianță. Evident că vina principală o poartă familia regală însăși. Uitând să spună "nu", exponenții ei principali au acceptat să devină anexele diverselor forțe politice dispuse să facă "țal!" în schimbul unor servicii mai mult sau mai puțin avuabile. Intrarea intempestivă în
Monarhie sau Republică? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7239_a_8564]
-
ei maladiilor naționale. Și cum ar scăpa, când în revistele de specialitate românești "tonul este mohorât, fraza boantă, lexicul imposibil, autismul profesional fără scăpare"? Așadar, problema e mai largă. Specialiști sau publiciști, savanți sau comentatori, cu toții împart responsabilitatea stării de insignifianță și obsolescență a produsului final - cultura publică. Dacă luăm în considerare că în vârful piramidei tronează Marele Vinovat, Statul însuși, "anacronic și imbecil, ș...ț adăugând tuturor acestor clivaje mișcătoare opoziția dintre cultura oficială, care are atributul de națională, și
Mission: Impossible by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12345_a_13670]
-
literaturii române, de clivaj sporit și datorită noii societăți orientate antioccidental, o poetică a romanului existențialist, bizar, absurd, enigmatic și patetic, în universul minor și sentimental al prozei provinciale, cu puternice urme rurale, regionale, ardelenești. O umanitate de o semnificativă insignifianță și de o anumită distincție, în lipsa ei de anvergură și omogenitate, alcătuită din mărunți meseriași, comercianți sau intelectuali bovarici, are ca particularitate generică neputința de a comunica, mutual sau personal. Sunt făpturi infraumane, chinuite ori strivite de gândirea care le
Proza lui Aurel Dragoș Munteanu by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/9724_a_11049]
-
N-am ce face dacă apar în ochii unora cu boiul Crailor de Curtea Veche. Cartea îmi dă o ținută și apucături anume. Când sunt pe Pod, încerc să consonez cu ele, să trec prin turma bucureșteană ca un leopard; insignifianța nu e deloc potrivită. Rolul nu-mi displace, dar îl duc greu în cafenea, unde nu rumegă respectuoase ierbivore ca afară, latră șacali. Ce vreau să spun? Că fără notarea mea intimă, fără jurnal, nu pot fi dezvăluit, nu pot
Primăvara pe Pod by Ion Iovan () [Corola-journal/Imaginative/8733_a_10058]
-
de funcționar umil, anxios, inapt de decizie, așadar cu totul nepotrivit epocii și situației ivite, și pus să răspundă de organizarea unui ambițios combinat industrial. El nu rezistă în escaladarea excelenței impostoare, în fapt neînțelese, și revine la umilința și insignifianța comună, atât de potrivită și de omenească, în ceea ce-l privește. Al doilea pasaj, 1975, este tot un roman al industriei, pe structura anchetei. Aici sunt investigate accidentele de la un pasaj de cale ferată. Regăsim aceeași recurentă propensiune către metaromanesc
Proza lui Virgil Duda by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/12519_a_13844]
-
senzația pe care-o ai e de dispariție a oricărei ierarhii. Pentru consumatorul de blog, relatarea despre tragediile din Fâșia Gaza sunt la fel de importante (sau neimportante) ca evocarea fugară a unui apus de soare. Aduse la același numitor comun - al insignifianței - ele se așază ca mărgelele pe ață, reflectând din ce în ce mai palid realitatea lumii. Impregnați de propriile fandacsii, bloggerii riscă să deraieze de pe orbita normalității. Universul paralel construit cu fiecare nouă postare îi împinge într-un soi de nevroză a comunicării cu
Cine sunt și ce vor blogger-ii? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7700_a_9025]
-
totdeauna diferite ca sex. Interesante sunt în proza lui Breban răsturnările de raporturi și rupturile de personalitate, trecerea câte unui personaj de la un mod de manifestare la altul, cu totul diferit, de la slăbiciune la forță, de la rațiune la nebunie, de la insignifianță la opusul acestei condiții. Sunt personaje brebaniene care întâi își arată o față, mai apoi alta, opusă celei dintâi, prin răsuciri care surprind. Nu-și pierd totuși, manifestându-se astfel, consistența tipologică, ba tocmai aceste răsuciri, aceste schimbări abrupte de
Cealaltă putere by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/11407_a_12732]
-
Sofia! N-ar fi de mirare ca în 2003 cabinetul Adrian Năstase să ia decizii răsunătoare și în legătură cu necesitatea curățării cu furtunul a statuii lui Eminescu din fața Ateneului sau referitoare la donarea câte unui semn de carte fiecărei biblioteci județene. Insignifianța preocupărilor celor care iau decizii în domeniul culturii este dezolantă. Și este și indecentă, dacă o raportăm la anvergura afacerilor proprii ale unora dintre ei.
Improvizație legislativă în cultură by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14300_a_15625]
-
el chiar pare să întoarcă spatele dimensiunii metafizice. În ,macrotextul 1" său - acest Canzoniere completat și refăcut toată viața - este decantată o frumusețe ascunsă, dar terestră. Iar bătălia interioară este nu atât o sublimare cât o etalare a luptei cu insignifianța și cu vidul. Totul poate continua și totul poate reveni la început, în acest armistițiu al duratei. Se revine obsesiv spre la origini, acolo unde cuvintele, s-ar putea presupune, încă mai erau niște oglinzi pentru inima ,surprinsă" a omului
Umberto Saba și "privilegiul durerii" by Dinu Flămând () [Corola-journal/Journalistic/10893_a_12218]
-
gemene, de vreo minge de cauciuc spartă și abandonată lîngă un stîlp, uneori plină cu apă de ploaie... Toate astea încercam să le și scriu, de obicei cînd soseam, pe întuneric. A doua zi mă miram!" O poetică, deci, a insignifianței, reflectînd un spirit ce se vrea umil, aservit realului în poză de copist, cîtuși de puțin un vizionar tumultuos, rebel, deși nelipsit de un sîmbure de subversiune ce-i aromează textul... Cu totul diferit ni se înfățișează, de pildă, Nicolae
Cum scriu autorii români? (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7849_a_9174]
-
și-și mai argumentează o dată convingerea: "Notația la modul subiectiv o consider un abuz și am impresia că foarte multe jurnale nu cuprind nimic, pentru că esențialul s-a petrecut între cele două minute notate. (...) Toate mișcările exterioare sunt de o insignifianță dezesperantă. Trupul stă pe loc, numai gândul se învârtește. Acesta trebuie transcris, însă pentru aceasta creația obiectivă e mult mai potrivită. Toate anecdotele fraților Goncourt sunt inutile, pentru că le poate oricine inventa și nu era nevoie de atâtea relații pentru
Defaimarea jurnalului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12234_a_13559]
-
internarea forțată a lui Candid într-un ospiciu amintind de celebrul roman 1984 al lui George Orwell. Folosind o astfel de tehnică narativă a avalanșei, a "bulgărelui de zăpadă" autorul reușește să reprezinte, prin ecorșeuri, o întreagă lume. Neconcordanța dintre insignifianța tramei și amploarea fantasmatică, absurdă a faptelor declanșate, deși a generat unele reproșuri din partea criticii, se corelează perfect cu intențiile autorului: lumea, cu imperfecțiunile și utopicele ei perfecțiuni, cu sistemul socio-politic alienant, nu poate fi distrusă, discreditată decât prin supralicitarea
"La condition roumaine" by Antonio Patraș () [Corola-journal/Journalistic/16470_a_17795]
-
luată, întotdeauna, ad litteram, ci citită din interiorul ei, care poate contrazice primele impresii, impunându-se, precum un negativ, în fața aparențelor. Confesiunea, așa cum este și scrisul, în genere, nu înseamnă transparență. Clamându-și pe un ton suspect de umil insuficiența ori insignifianța scandaloasă a propriei persoane („nu sunt bună de nimic,/ pe cine ar mai putea interesa / întunericul meu/ din care/ țâșnește/ urină” sau „sunt praf și pulbere/ sunt vid/ sunt nimic/ cu majusculă/ dacă vreți astfel/ și vă satisface/ mie îmi
Dependența de confesiune by Dan Cristea () [Corola-journal/Journalistic/3446_a_4771]
-
limbaj incomprehensibil pentru neinițiați, universitățile au dobândit apanajele sectarismului îngust moștenit din tradiția bolșevică. Reciclând într-o păsărească ridicolă banalitățile domeniului, adepții lui Chomsky, Eagleton, ŽiŽek, Badiou și ai deja clasicilor Derrida și Foucault s-au autocondamnat la marginalitate și insignifianță. Nu trebuie să ne mire că singura lor construcție demnă de remarcat în ultimele decenii e un fel de etică generalizată a resentimentului. În acest context, un fapt care în alte împrejurări ar fi trecut fără a face valuri, a
Autostrada care nu duce nicăieri by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5446_a_6771]
-
combate o umflare neașteptată a inflației. "E o politică economică proastă. Puțin se împușca singur în picior", crede Anders Aslund, un economist al Peterson Institute for Internațional Economics în Washington. Un oficial american spune că măsurile punitive ale Rusiei sunt insignifianțe pentru economia SUA. "Practic, Rusia a impus sancțiuni împotriva propriilor cetățeni", a spus el. America a exportat mâncare și alte produse agricole în valoare de 1,3 miliarde de dolari în anul fiscal 2013, potrivit Departamentului american pentru Agricultură. Oficialii
Putin i-a pedepsit pe ruși: efectul-surpriză al sancțiunilor by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/82095_a_83420]
-
fatală lui Pătrășcanu, care îi va aduce, finalmente, moartea prin împușcare. Deocamdată, în iulie 1951 trimite, prin organele de anchetă, o scrisoare secretarului general, adică inamicului său de moarte, în care relatează, după trei ani și trei luni de la arestare, insignifianța acuzațiilor ce i se aduc, argumentînd, pe larg, nevinovăția lui. Dar tot ce suferise pînă atunci în anchetă (dăduse 250 de declarații, cele mai multe noaptea) erau floare la ureche. În septembrie 1952, un maniac dezumanizat, Șoltuțiu, preia conducerea anchetei, îndeaproape controlat
Procesul Pătrășcanu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15765_a_17090]
-
elite și un critic-fotograf (Cistelecan) cu instinctul formulei memorabile " flash-uri incomode și acide care cad pe detaliul esențial al unui portret literar. Trecând la discuția "modern-antimodernist-postmodern", în care artileria grea (Lyotard, Vattimo, Baudrillard) bombardează de zor biata "epopee a insignifianței" instalată în mizerabilul paradis poetic delabrat și derealizat, Al. Cistelecan scoate, la repezeală, din mânecă o "listă a lui Hassan" ad-hoc, numai bună de aplicat în caz de "narcoză (cronică, n.a.) a identificărilor livrești" cu metaforizare narativă acută și nostalgie
Adulație în cerc restrâns by Cătălin Sturza () [Corola-journal/Journalistic/12716_a_14041]
-
anilor '80 s-a ofilit cu totul. În timp ce statura lui Al. Cistelecan a crescut continuu, astfel încât, astăzi, el e cotat, pe bună dreptate, între cei mai respectați critici literari ai țării, Virgil Podoabă s-a scufundat în anonimat, într-o insignifianță pe care, cu toată sinceritatea, o regret. Probabil că am fi ieșit liniștiți la pensie, probabil că Virgil Podoabă ar mai fi publicat câteva volume pe la edituri parcă dinains căutate pentru lipsa de rezonanță și performanță, și probabil că, revăzându
"Oierii" lovesc din nou by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10818_a_12143]
-
dezlănțuită împotriva unora din vârfurile intelectuale trădează o imensă neîncredere în cultura română ca atare. Cantonați îndărătul unor metereze meschine, vag marxizante, o seamă de personaje, profund afectate de neputința de a ieși din cercul obscur unde i-a proiectat insignifianța operei, vorbesc de ,vetustețe", de ,respingerea modernității" și de blocarea ,dezbaterilor de idei". Afirmații una mai gogonată decât alta. E păcat că un critic în al cărui talent am crezut multă vreme ajunge să papagalicească astfel de poncife resentimentare. Însă
"Oierii" lovesc din nou by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10818_a_12143]
-
compus din „sunete jealnice, eleghii căialnice și traghicești ca acestea prin poticile a tuturor munților...”, autorul cîntă pe coarda tragică; inventînd discursurile mincinoase ale Hameleonului, impune varianta elegiacă; numeroase pasaje melancolice se bazează pe meditații asupra soartei omului și a insignifianței experienței umane. Cantemir face apel la singurul gînditor-artist care l-a precedat în literatura noastră și parafrazează poemul Viața lumii al lui Miron Costin. „A lumii cînt cu jele cumplită viață, Cum să trece și să rupe, ca cum am
Barocul pe malul Bosforului: DIMITRIE CANTEMIR by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/4073_a_5398]