918 matches
-
se într-un sistem. Poezia este pusă în volume cu litere mici, ca și cum autorul ar vrea să ne semnalizeze, inclusiv gramatical, că lucrurile nu sunt fixate, predictibil, în categorii distincte: majore și minore, centrale și marginale, importante și periferice. Dacă insignifiantul Porcec e dat cu literă mare, a numelui propriu, atotputernicul Dumnezeu apare frecvent cu literă mică. Dincoace de ireverența metafizică, descoperim însă o religiozitate tulbure, rusească, făcând să tremure mâinile și picioarele defăimătorului: „la treizeci și șase, am învățat să
Răul nemuritor by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/2456_a_3781]
-
fundație unde începuse nu știm ce construcție importantă, care, din motive litigioase, a fost abandonată. Abandonată, dar pentru câtă vreme? Sine die, încât să crească o pădure care să ne arate cât de mă- reață e natura și cât de insignifianți, nepăsători și vinovați suntem noi? Chiar nu se poate tranșa litigiul, chiar nu putem să rezolvăm situația astfel încât centrul capitalei chiar să fie centru, iar nu un spațiu fioros, unde să ne fie teamă că ne atacă animalele ieșite din
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/2420_a_3745]
-
pînă în 1957, rămînînd însă un colaborator fidel pînă în prezent, Updike este dovada vie a influenței benefice a presei asupra literaturii. Există în acest volum un farmec distinct, deși greu de explicat, al ne-structuratului, al ocazionalului ca pretext insignifiant pentru a produce un raționament interesant, pentru a da curs unei idei încă șovăielnice, dar atît de vie și de captivantă; un farmec al aleatoriului și arbitrariului care permit conviețuirea unor elaborate studii dedicate prozei lui Hermann Melville ori Vladimir
Gazetăria de substanță by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16829_a_18154]
-
la cea mai gravă, după diagnosticul său, problemă a vremurilor noastre: tribalismul. A judeca oamenii după culoarea pielii sau orice fel de alt indiciu fizic echivalează, conform lui Jason Hill, cu a reduce făptura umană la o serie de aparențe insignifiante. Dar rasismul și discriminarea nu se vor sfîrși niciodată, crede Hill, dacă nu vom descoperi mai adînca lor rădăcină, tribalismul, definit într-un jargon psihanalist ca formă de infantilism în cadrul căreia nevoia de protecție, de a te simți apărat de
Cosmopolitanismul by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16883_a_18208]
-
dragoste. Inclusiv faptul că o parte dintre reprezentantele feminismului oficial sînt atît de grăbite să extindă sfera semantică a unor noțiuni precum cea de "viol" sau "hărțuire socială" pînă la includerea a practic orice fel de acțiune masculină cît de insignifiant conotată sexual, demonstrează, pentru Lipovetsky, că iubirea în sensul romantic al termenului, ca pasiune și dăruire, rămîne teritoriul femeii moderne, așa cum a fost al femeii tuturor epocilor trecute. Explicația pe care o oferă filozoful e subtilă, atît la un nivel
Femei și/sau bărbați? by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16918_a_18243]
-
care le avem în legătură cu ce s-a scris la noi în ultimele decenii. Din păcate, însă, Dan Petrescu nu este exigent, ci acru și batjocoritor. El procedează ca și cum ar avea un complex de inferioritate, ca și cum l-ar nemulțumi propriul loc - insignifiant - deținut în ierarhia literară existentă. Aroganța, disprețul aprioric îl fac adeseori opac față de frumusețea literaturii. Un singur exemplu. Când respinge o carte ca Nostalgia de Mircea Cărtărescu, el nu vede, pur și simplu, în ce constă valoarea ei. Ca dovadă
DAN PETRESCU ENERVAT DE LITERATURA ROMÂNĂ by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16944_a_18269]
-
compar cu el, mă găsesc sărac, de o sărăcie îngrozitoare. Versurile mele sunt ca niște scaieți pe lângă o pădure care vuiește." (Comparația amintește oarecum de un alt poet, Edgar Lee Masters, tradus de cineva, cu acel "mic poet" care scria insignifiante bijuterii "în timp ce Homer și Whitman vuiau pe culmi".) Chiar exagerată modestia nu-i stă rău nici unui creator. În mai 1962, autorul jurnalului își semnalează cu un fel de cruzime: "Azi am împlinit treizeci și nouă de ani. Sunt... foarte bătrân
Despre jurnalul lui Victor Felea by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15860_a_17185]
-
face excepție și, în funcție de nație, pune, cu o ușurință de invidiat, etichete drumeților cu care se întâlnește. Impresiile din Țările Române converg către realizarea unui "portret-robot" al valahului: atent să noteze trasee, nume de localități și alte detalii, concrete și insignifiante, Kunisch pomenește rareori numele vreunei persoane întâlnite. Și totuși, portretul stereotip al valahului rămâne destul de vag, identificabil - în ciuda unor nuanțări - cu cel al balcanicului stereotip: prietenos, om de treabă, voios, amator de petreceri, supus, cu înjurături pitorești, mândru de primitivitatea
Bazarul cu imagini by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15947_a_17272]
-
Leonid, în urma unei supradoze de droguri. Tot repetat, evenimentul se golește de real, devine ficțiune. Și tot el, invitat să țină o conferință despre ,,idealul epicurean în lumea postmodernă", notează că lumea contemporană se bucură de o ,,comunicare instantanee dar insignifiantă", pierzînd arta de a coresponda, de a conversa, de a pregăti și împărți hrana, pentru că ,,nimeni nu mai stă în fața cuptorului dar bucatele sînt insipide" iar ,,tehnologia avansată ne-a permis să funcționăm cu spiritul într-un loc și trupul
La umbra multiculturalismului în floare by Simona Brînzaru () [Corola-journal/Journalistic/15718_a_17043]
-
lui Alexandru Darie), aici exact acea dimensiune a șarmului și virilității, a masculinității, îi lipsește. Atunci, e greu să crezi că două femei îl iubesc, amîndouă ca pe o șansă chiar a salvării din nimicnicie. Și mai puțin credibilă, aproape insignifiantă este Ana Ioana Macaria în Elena Andreevna, pe care n-o înțelege nici în superficialitatea ei, nici în acea frumusețe exterioară care i se întoarce împotrivă, ca un bumerang. Două scene fac excepție: cea cu Serebreakov de pe ponton, cînd își
E la nave va! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16133_a_17458]
-
într-un lagăr de prizonieri. Bărbații și băieții sînt executați în masă, în vreme ce femeile și fetele rămîn în lagăr timp de aproape un an. S. însăși nu este musulmană decît după tată, mama fiind sîrboaică, dar asemenea detalii se dovedesc insignifiante, căci soldații au ordine (sau chef) să distrugă întreg satul, indiferent cine sînt unii dintre locuitori. În lagăr, S. ajunge să facă parte, alături de alte prizoniere, dintr-un fel de harem sinistru, cunoscut sub numele de "Încăperea femeilor". Cele care
Războiul din Bosnia by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16165_a_17490]
-
să expedieze subiectul, Dumitru Micu mărturisește cititorului că a intrat în criză de spațiu și că s-a văzut nevoit să facă o apă și un pământ din contribuția a zeci de critici și istorici literari. Urmarea? În timp ce unui prozator insignifiant ca Vasile Rebreanu i se alocă 57 de rânduri, critici străluciți - Livius Ciocârlie, Mircea Marin, Eugen Negrici, Mihai Zamfir ș.a. - sunt prezentați în câte 3-4 rânduri fiecare. Dumitru Micu, Literatura română în secolul al XX-lea, București, Ed. Fundației Culturale
UN SISIF AL ISTORIEI LITERATURII by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16186_a_17511]
-
a se bucura de frumusețea lor literară. Proza scrisă de Adriana Bittel este marcată de experiența lecturii. Autoarea știe bine ce înseamnă literatura, astfel încât nu se lansează niciodată în istorisiri lipsite de semnificație. Fiecare personaj și fiecare situație, chiar și insignifiante, se eternizează în rama prozei ei, capătă acea luminiscență care deosebește arta de realitate. Experiența lecturii, în afară de faptul că asigură tăietura impecabilă a narațiunii, este de multe ori însuși subiectul prozei scrise de Adriana Bittel. În centrul a numeroase povestiri
Întâlnire cu literatura bună by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16368_a_17693]
-
însăși și viitorul ei soț, compozitorul Pascal Bentoiu). înainte de instaurarea comunismului, în România se trăia cu adevărat. Era viață, nu o caricatură de viață, așa cum ne-a fost nouă dat să trăim. Iată, ca la lumina unui blitz, cum arăta insignifianta Oltenița, o localitate cu 9000 de locuitori: " Era un orășel bogat, cu o viață tihnită; mulți dintre locuitorii săi aveau pământ în împrejurimi, în suprafețe mai mari sau mai mici. Pe străzile mărginite toate cu arbori se înșirau pe atunci
Annie Bentoiu își amintește... by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16481_a_17806]
-
peste crenel. Apoi rîde de gestul acela costeliv"; El rîde gros și hîrșîit"; " Și în sfîrșit a rîs ca să rîdă nebunește." În fine, i-aș mai reproșa în unele cazuri, ambiguitatea și superficialitatea stridentă a abordării registrului reflexiv: "Doar un insignifiant ce își întoarce atitudinea este un ipocrit. Iar ipocriții au o singură dimensiune." Liviu Lungu este un prozator profund, interesant mai ales în spațiul arhitectural al epicului, condus cu inteligență și imaginație. Liviu Lungu, Nikephoros Strede, Ed. Companiei Naționale Administrația
Forță și prolixitate by Dorin Măran () [Corola-journal/Journalistic/16522_a_17847]
-
zilei precum mai tumultoșii săi colegi de generație Nichita Stănescu sau Virgil Mazilescu, Petre Stoica rămîne ceea ce s-ar putea numi un poet "pour les connaisseurs". Antiretorică, poezia sa este una a universurilor minore, a faptelor mărunte și a obiectelor insignifiante care pot defini cel mai bine specificul unei existențe. Pînă la un punct, universul său poetic seamănă cu cel al lui Mircea Ivănescu. La Petre Stoica se simte însă o mai mare participare sufletească. În vreme ce versurile lui Mircea Ivănescu sunt
Viața în paranteze mici by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11877_a_13202]
-
ca o limbă moartă" (ibidem). Disjungem astfel stratul evident cel mai profund al acestui lirism de-o iluzorie simplitate, de un ingenuu-viclean prozaism, purtător de sarcini transcendente. Cu toate că are parte de-o recunoaștere anevoioasă, credem că din pricina jocului îndrăzneț cu insignifiantul, cu inaparența, cu inutilitatea (figuri ale smeririi reflexe) pe care-l practică, precum și a retoricii întoarse spre interior, părelnic sugrumate în melancolicul său rafinament, Constantin Abăluță ne apare neîndoielnic ca unul dintre cei mai importanți poeți pe care-i avem
Paradisul lucrurilor umileParadisul lucrurilor umile by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11880_a_13205]
-
vizibili decât tot pe autorii care, la ora aceea, aveau o oarecare notorietate. Mai mulți autori prezenți în acea antologie au debutat sau au fost publicați ulterior tot la edituri obscure (Versus sau Junimea), căci fără distribuție și în tiraje insignifiante. Cu tot respectul - exprimat deja - pentru editura Brumar, e evident că cele 300 de exemplare cât înseamnă tirajul volumului lui Radu Andriescu nu ajung nici măcar în librăriile orașelor mari centre universitare. La trei ani, așadar, de la antologia lor desantistă - cu
Ultimul bip al lirismului by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11897_a_13222]
-
gesturilor, a mișcărilor exterioare și a imaginilor, descriptivă până la banal, poezia lui Radu Andriescu este, deseori, mult prea statică. Discretele referințe livrești fiind, în câteva poeme, singurele punți de comunicare dintre versurile împietrite în contemplare. Mai mult, secvențe biografice total insignifiante sunt radiografiate insistent, cadru cu cadru. Recuperarea banalului cotidian nu se face prin resemantizare, ci prin denudare. Neajunsul este al formulei poetice, însă asumarea riscului îi revine fiecărui poet în parte. Versuri precum următoarele, din ciclul dimineața pe răcoare, nu
Ultimul bip al lirismului by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11897_a_13222]
-
rol secundar") și patru "tehnice". Acest termen indică o prejudecată cu care mi-e imposibil să fiu de acord, care arată o bistratificare nejustificată a oricărei pelicule: sus e stratul rafinat, cu regie, actori și scenariu, iar jos se găsește insignifianta producție și detaliile tehnice. O astfel de prejudecată mi se pare inadecvată și deficitară. Mai mult, poate altera serios percepția unui film. Să mă explic. Știm cu toții că mediumul cinematografic e responsabil pentru cea mai sintetică dintre arte, pentru cea
Doi mari regizori (II) by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11938_a_13263]
-
fair-play în viața literară. Nu denigrează pe nimeni - dimpotrivă, a scris o carte despre Postmodernismul românesc, în cuprinsul căreia și-a reinventat generația, într-o variantă ideală, pentru a-i face cu generozitate părtași pe toți reprezentanții ei, fie și insignifianți, la beția succesului. Nu se agită ca să obțină funcții, nu dă telefoane agasante - ca atâția alții - membrilor juriilor care acordă premii literare, nu îi hărțuiește literar pe critici, nu îi asediază pe editori. Poziția politică și-a precizat-o - optând
Jos Mircea Cărtărescu! by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16046_a_17371]
-
omenească și poți râde de ea”. Cartea aparține unei specii numite sotie (la origine o piesă de teatru jucată de proști), cultivate ulterior de prozatori ca Gide și alții, cu subiecte derizorii, amuzante și frivole, neserioase și comice, pe scurt, insignifiante. „Insignifianța este, prietene, esența existenței. Respiră insignifianța care ne înconjoară, ea e cheia înțelepciunii și a bunei dispoziții”, scrie Kundera. De ce nu are succes romanul polițist în Israel Se pare că nu doar în România, dar și în alte țări
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/2662_a_3987]
-
totem, iar în cazul Balcicului totemul viu e regina. În fond, chiar dacă Balcicul a fost descoperit de pictori, cea care l-a consacrat a fost regina. Ea i-a dat tivul alegoric. Cazul e exemplar pentru felul cum o așezare insignifiantă capătă rangul unei nobleți spirituale. Suveranul descalecă într-un loc și ia decizia să prindă rădăcini. Din acel moment, destinul locului sare pe altă orbită, ajungînd la o treaptă simbolică ce, în lipsa deciziei suverane, nu ar fi fost atinsă în
Tenha Juvah by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2671_a_3996]
-
dedicate, funcție de cele două căi spre cunoaștere - complementare, în fond - care porneau din aceeași viziune magică asupra universului, numai că una înălța omul la cer, iar cealaltă înălța demonii la om. Pentru a le ilustra opozitiv, Goethe a redimensionat un insignifiant personaj din Faust-ul lui Marlowe, transformându- l pe „servitorul Wagner”, „flegmatic, încet la minte și înclinat spre dezmăț”, cum apare el la Marlowe, într-un demn practicant al căii albe, al științelor oculte. Laborios, modest și virtuos, noul Wagner nu
În biblioteca lui Faust by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/2679_a_4004]
-
sufletești, reflecții stârnite de diferite evenimente, relatări ale faptelor vieții” lor. Este formularea soft. Iat-o și în varianta hard: „...își contemplă la nesfârșit buricul, miniaturiști ai unor migăloase și opulente înflorituri pe marginea unui text altfel îngrozitor de banal și insignifiant (...) nereușind însă decât să se scalde în supa vâscoasă a provincialismului cultural”. Nu e vorba de mine în articol, dar nu pot să nu mă cam recunosc. Întrucât ideea de capodoperă s-a perimat, era normal ca, prin dispariția istoriei
Insemnari by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/2696_a_4021]