419 matches
-
coridoarele lungi ca cele din fabrică și săli enorme de clasă cu fiece personaj și germene omenesc, ca să își consolideze cunoștințele și să devină Americani, cel puțin ăsta era planul. În acest amestec era frumusețe - într-o proporție bună - și insolență de adolescent cu coșuri și fețe pe care se citea paricidul, inocența celui care mestecă toată ziua gumă, materie primă care să se transforme în muncitori și funcționari, stabilitate daneză, inspirație de macaronar, geniu matematic stăvilit de catar; erau copii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
și poate și pentru că bătrâna purta un fel de colier făcut din piese din aur care semănau a dinți de urs grizzly și acest lucru îmi amintește de niște creaturi supranaturale. Era cărunt, gros, morocănos și avea genul acela de insolență care uneori afectează privirea ca atunci când ești orbit de lucirea zăpezii, și care te face să crezi că există o calitate arctică în a deține un milion de dolari. Cel puțin un imigrant care s-a trezit milionar în timpul Crahului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
între profesioniștii călătoriilor. Aterizăm. Peste o jumătate de oră vom pleca. peste ocean Zburăm peste oceanul pe care l-au traversat cândva căutătorii de aventuri și de aur. Un Cortes și ceilalți spanioli din Estremadura, "leagănul conchistadorilor", care recunoșteau cu insolență că n-au mers în America să are pământul. Săgeata gotică devenise catarg de corabie. Alchimiștii îi cedaseră locul lui Columb. Acum, omul nu se mai amăgea că ar fi în stare să creeze aur. Mai realist decât cei ce
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
lor ofilită. Prometeu a fost coborât de pe munte și transformat, ca la Gide, în fabricant de chibrituri care ține conferințe având un vultur pe umăr, iar sfinxul îi face cu ochiul lui Oedip. Să ne indignăm? Ar fi inutil. Pe deasupra, "insolența" aceasta nu e lipsită de interes. "Demitizările" au înlăturat multe podoabe false pe care respectul convențional și osificat le-a aruncat peste mituri. Și, nu o dată, în "cadavrele" vechilor mituri a fost resuscitată, prin sensuri noi, o licărire, neașteptată, de
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
sînt deschise toate porțile face femeia un gest deznădăjduit. Vreți să-l dau eu afară? s-a oferit tînărul asistent, gata să-și etaleze condiția fizică. A, nu! a intervenit femeia, temîndu-se de scandal. Vreau să văd pînă unde merge insolența clasei noastre muncitoare a șoptit spre cei doi -, apoi îl dau singură de urechi afară și vin la Operă. Sper să ajung la timp. O rafală puternică de vînt lovește geamul din plin, făcîndu-l să scoată un sunet de contrabas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
din cap, cu fața învăluită de urma unei dureri. E-adevărat, Doina; a fost dată afară din învățămînt atunci cînd bunicul tău...; cineva dăduse o declarație că ea a luat peste picior clasa muncitoare "vreau să văd pînă unde merge insolența clasei noastre muncitoare", spune Săteanu cu privirea pierdută dar, te rog să mă crezi! zice, uitîndu-se în ochii fetei n-am fost eu acela. Tace, lasă privirea în farfurie și continuă să lovească bucata de carne cu colții furculiței, în vreme ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
tînărul de la seral; s-a gîndit la el toată noaptea, cu ciudă, apoi cu ură și a sfîrșit prin a-l invoca pătimaș, fără să-i fie clar dacă îi dorește răul, pentru că a spus-o directorului (de declarația cu "insolența" avea să afle mult mai tîrziu, cînd soțul i-a fost reabilitat post-mortem), sau se gîndește la el numai să aibă un punct de sprijin în noaptea de coșmar, ce nu se mai sfîrșea. A treia zi, seara, soneria a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
de către unul dintre cei care au cercetat dosarul soțului: "Am fost prezent, și o pot spune și în instanță, sub prestare de jurămînt, că soția acestui reacționar a luat în derîdere clasa muncitoare, afirmînd: "vreau să văd pînă unde merge insolența (și cuvîntul era subliniat) clasei noastre muncitoare."" A uitat, căci în sufletul ei reînviase o flacără veche; a mers în dormitorul Mariei (abia atunci a înțeles, dureros, că ei dorm separat) și a încercat s-o îmbuneze. Puțin îmi pasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
cu viscol, cînd..." Înțepenește cu ochii asupra lui și-n urechi îi răsună vorbele celui care a analizat, cu nouă ani în urmă, dosarul soțului: "Am fost prezent, și-o pot spune și în instanță, sub prestare de jurămînt, că... insolența..." Vorbe frumoase, dificile, greu de crezut să le fi scris un muncitor care nu știa nici cuvîntul "scuze", înlocuindu-l, după o scurtă bîlbîială, cu "iertare". Am! țipă unul din băieți, trăgînd de broboadă, rupînd-o pe bătrînă din firul gîndurilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
stea zile și nopți la spital; ajunsese să doarmă în cabinetul ei; puțin o interesa că Theo se chinuie cu Doina... Hm! Dar eu cum de-am putut?! Și doar eu o născusem. Și declarația aceea: "sub prestare de jurămînt", "insolența". Prea de tot! Dacă-l întreb, cred că nici acum nu știe prea bine sensul cuvîntului. În esență, Theo a rămas un necioplit. Maria putea să facă din el..., dar nu s-a ostenit deloc; a intrat în căsnicie cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
auto, lîngă profesor. Trebuie să-l întreb dacă și el a avut biletul reținut. Ce vrea Maria? O fi aflat că el a dat declarația? Da-da! El a dat-o, era cu Maria în salon cînd am zis de insolență... Cum de nu m-am gîndit pînă acum?! Alții cădeau, el se ridica... Ia să văd unde-i, să-l întreb... E foarte mult pînă la ziuă... Și dacă mor aici... Poate el scapă, să spună că Doina-i a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
eu, care l-am venerat pe tatăl ei, de la care am învățat atîtea... În nici un caz nu cred c-ai învățat de la soțul meu să dai declarații ca acelea aflate la dosarul lui! Și despre mine ai declarat că afișez insolență față de elevii de la seral, "față de toți cei proveniți din rîndurile clasei noastre muncitoare, forța de elită..." îi strigă bătrîna, apoi o rupe la fugă spre ușă, dincolo de care, tupilată, stă cățelușa. Odată ușa deschisă, cățelușa o zbughește afară în zăpadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
picioarele ei și să se zbenguie, mișcându-și voluptuos fundulețul negru cu alb, de parcă s-ar fi pregătit pentru un salt, îl ridică iar și-l așeză pe genunchi, unde Zet se instală comod, privindu-l pe Brian cu o insolență amuzată, foarte personală. — Am putea locui la un hotel mic. — N-am bani de aruncat pentru hotel. — Atunci, dacă plecăm numai pentru o zi... — Ce rost are să plecăm pentru o zi? Pierdem pe drum o jumătate de zi la dus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
și de autoritate. Trăsătura de caracter întreține, poate, o legătură foarte îndepărtată cu dorința abderitană de a se elibera de temeri și angoase: să presupunem așadar dorința unei terapii materialiste de a crea o suveranitate inoxidabilă, chiar și cu prețul insolenței cinice. Astfel, în prezența lui Nicocreon din Salamina, un tiran din Cipru care amenință să-l pedepesească pentru șotiile sale punând să fie zdrobit într-o piuă, Anaxarh răspunde că satrapul poate să-l condamne la o asemenea pedeapsă, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
clacheze chiar și pe cele mai curajoase animale. Devin o nălucă În clipa În care văd un echipaj de miliție care e, Într-adevăr, Însoțit de soldați din miliția militară. Aerul de lipsă de ocupație pe care Îl arată cu insolență miroase a pericol, le- aș putea fi obiect de distracție cu uniforma mea mică, cu pantalonii care nu reușesc să stea În bocanci și lasă manșeta izmenelor la vedere. Nu prea știu la ce să mă aștept, poate că exagerez
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
-l copleșească. El zâmbi însă cu vechea lui detașare patriciană. Mă îmbrățișă. Era acum șeful „Serviciului de muncă și salarii” al unei întreprinderi din orașul vecin, făcea naveta, căci aici nu găsise nici un serviciu. Deși ar fi putut părea o insolență, îl întrebai cu cea mai devotată afecțiune, cum se simte în noua situație în care se afla. El, continuând să zâmbească, mă luă de braț, și mergând alături îmi spuse: - Nu mi-a fost ușor. Principalul este detașarea... Dar asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
magic. Te.... —Tembeli! chiui copilul, Întinzând o mână dolofană. Având În vedere că avea În jur de trei ani, lui Ruby și lui Chanel le era perfect clar că spusese asta fără nici cea mai mică urmă de sarcasm sau insolență. Mama lui nu vedea lucrurile din perspectiva asta. Chiar În clipa În care mama era pe cale să izbucnească de nervi, Chanel veni spre ea și o Întrebă dacă ar putea duce copilul În zona de joacă. Zona de joacă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
de abilitatea, neobosit inventivă, cu care reprezentanții domnului știau să dobândească bunăvoința protectorilor turci prin mijloace ca spionajul, mituirea și propaganda. „Toată Poarta s-a pornit pe cerut“, această exclamație este confirmată la fiecare pagină de lista darurilor pretinse cu insolență de dregătorii otomani, mari și mici: blănuri, giuvaeruri, ceasuri și, la un moment dat, chiar „două-trei roabe frumoase“13. Denunțurile și zvonurile se acumulează frenetic, atât cu privire la situația din țară, cât și despre evenimentele, oricât de neînsemnate, din Fanar. În
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
să nu cedeze complet? În urma maltratărilor dure, mulți arestați au trecut prin infernul deznădejdii. Mare parte dintre ei au rezistat însă, prin solidaritate, prin credință, prin viclenie (s-au prefăcut a fi cedat în fața anchetatorilor) sau chiar prin revoltă și insolență în fața celor care îi agresau fizic și psihic. Nu puțini au fost cei care mai întâi au încercat să-și păcălească anchetatorii și să-i manipuleze, chiar dacă au fost descoperiți ulterior. Gavrilă Filichi, a cărui mărturie este cea mai amplă
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
cum se comportă trupul și nervii lui Cioran atunci când sunt ținuți în frâu? „Ori de câte ori îmi stăpânesc o criză de furie sunt fericit, triumf literalmente, dar furia înăbușită se răzbună și mă chinuie în ascuns” (I, 114). La frizer, revoltat de „insolența” nevestei frizerului, simte cum „i se urcă sângele la cap”. „Dar, o spune în continuare Cioran, contrar obiceiului meu, am tăcut. Acest triumf asupră-mi a fost atât de neașteptat că mi-a produs o mare satisfacție” (I, 295-296). La
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
neputința de a suporta anonimatul, Cioran e conștient că în spatele violenților stă lipsa de încredere în ei înșiși. Fragilitatea aceasta, de nebănuit poate la acel Cioran al tinereții care-i ataca pe toți, cu o artă studiată a scandalului și insolenței, e unul dintre resorturile de care trebuie să se țină seama. „Orice om care se înfierbântă și ridică glasul trădează, spune Cioran, o lipsă de încredere în sine” (I, 255). Altundeva: „Fondul disperării este îndoiala de sine” (I, 15) sau
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
să-l întâlnească. Cioran îi trimite un răspuns violent. Peste ceva vreme, notează: „Sorana a răspuns la scrisoarea mea. Răspunsul ei e cum nu se poate mai nobil. A înțeles că sunt nefericit, văzând și simțind ce era fals în insolența mea, în refuzul meu de a o vedea” (II, 328). Până și lacrimile, la Cioran, sunt „agresive” (III, 183). Nefericirea, dar, poate, chiar frica provoacă accesele de „nervozitate apocaliptică”. După ce citise undeva că Nero ar fi fost „personificarea cruzimii”, Cioran
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
cu ocazia zilei mele de naștere și vă interzic în mod deschis să faceți același lucru. Să trăiești decenii de-a rândul o existență, așa cum a fost și mai este a mea de trăit, este privit de dumneavoastră ca o insolență, pe care împotriva tuturor mi-am permis-o și mi-o mai permit încă... și anume, fără să mă gândesc, cum poate ați gândi dumneavoastră, dacă ați putea gândi. Sigur că dintotdeauna ați avut chef să cercetați gospodăria lui Grollfeuer
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
de la filosofii materialiști antici, Irineu din Lyon îi ocărăște ca fiind indivizi care profesează filosofia lui Epicur și indiferența cinicilor... Atomismul nu li se potrivește defel gnosticilor care cred ca și platonicienii în existența sufletelor imateriale capabile de transmigrație, dar insolența asocială și imorală a discipolilor le-ar veni ca o mănușă! Unii istorici reperează mici comunități gnostice în secolul al VIII-lea în plin Ev Mediu timpuriu, o adevărată șansă, întrucât triumful neîmpărțit cu nimeni al creștinismului face periculoasă practica
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
și de autoritate. Trăsătura de caracter întreține, poate, o legătură foarte îndepărtată cu dorința abderitană de a se elibera de temeri și angoase: să presupunem așadar dorința unei terapii materialiste de a crea o suveranitate inoxidabilă, chiar și cu prețul insolenței cinice. Astfel, în prezența lui Nicocreon din Salamina, un tiran din Cipru care amenință să-l pedepesească pentru șotiile sale punând să fie zdrobit într-o piuă, Anaxarh răspunde că satrapul poate să-l condamne la o asemenea pedeapsă, dar
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]