413 matches
-
comandate; o Doamnă*, care era dușmana doamnei Marlborough, o informă pe regină de tot ceea ce se petrecuse și o făcu cu atîta răutate, încît regina începu, din acel moment, să o privească pe Ducesă ca pe o favorită a cărei insolență nu o mai putea suporta. Mănușăreasă puse capac supărării reginei prin istoria cu mănușile, pe care i-o înfățișă la modul cel mai mîrșav cu putință. Această plămadă, deși puțin importantă, fu suficientă ca să pună în fermentație toate umorile și
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
un fel stins, aspru, care producea o senzație neplăcută. De parcă cineva Îi arsese corzile vocale cu alcool curat. Din punct de vedere strict formal, tonul individului aceluia era respectuos; dar se ghicea o notă falsă În el. Un soi de insolență, bine disimulată, dar prin aceasta nu mai puțin neliniștitoare. Se uita la mascați cu un zâmbet care era În același timp prietenos și sinistru, mijindu-i de sub mustața tușinată. Nu era greu să ți-l imaginezi schițând același gest, pe când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
afronturi avea să se dedea cu timpul, la el În țară, Buckingham; fapt este că, la noi, numai ospitalitatea și buna creștere a gentilomilor noștri au evitat, nu o dată, ca vreo mănușă să brăzdeze fața englezului ca răspuns la o insolență, Înainte ca problema să fie rezolvată la modul cel mai potrivit, cu martori și cu spada În mână, În zorii zilei, la Prado de los Jerónimos sau la Puerta de la Vega. În ce-l privește pe contele de Olivares, relațiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
sumețise puțin, răsucindu-și mustața. Era limpede că nu-i plăcea să-i fie luate În râs rănile, de nimeni, nici măcar de cel care putea să-l trimită la execuție chiar În clipa aceea. Olivares studie cu curiozitate scăpărarea de insolență ce-i apăruse În ochi, apoi se Întoarse la teancul de dinaintea lui. — Așa s-ar părea, conchise. Deși referințele la aventurile dumitale departe de steaguri sunt mai puțin exemplare decât cele din viața militară... Văd aici o Încăierare la Napoli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
ca Figaro, nu știe nici pe cine să înțeleagă, nici în ce parte să o ia. Cele o sută de mii de guri ale presei și ale tribunei îi strigă în același timp: "Organizați munca și muncitorii./ Extirpați egoismul./ Reprimați insolența și tirania capitalului./ Faceți experiențe asupra bălegarului și asupra ouălor./ Brăzdați țara de căi ferate./ Irigați câmpiile./ Împăduriți munții./ Fondați ferme-model./ Fondați ateliere armonioase./ Colonizați Algeria./ Alăptați copiii./ Instruiți tineretul. Ajutați bătrânețea./ Trimiteți la țară locuitorii orașelor./ Ponderați profiturile tuturor
Frédéric Bastiat - Statul by Bogdan C. Enache () [Corola-journal/Journalistic/7395_a_8720]
-
iubi, chiar în cel mai înalt sens al cuvântului, a dori înseamnă întotdeauna a depinde, adică a fi sclavul dorinței tale". Brummell nu era un libertin, el a știut să se sustragă pasiunii amoroase iar "victoriile sale au avut întotdeauna insolența nepăsării". Și dacă se lăsa uneori răsfățat de emoție, atunci o căuta "pe fundul paharelor, mai intensă, tulburătoare, clocotitoare". Fascinația pe care o provoca se datora mai puțin trăsăturilor fizice și mai mult expresiei pe care o afișa. "S-a
Bicentenar - Barbey d‘Aurevilly, un dandy? by Sonia Cuciureanu () [Corola-journal/Journalistic/7693_a_9018]
-
un Robinson Crusoe. E modul în care înțelege a se salva de frămîntările unei existențe ce se „sălbăticește” progresiv în sensul rău al termenului, prin egoism și rapacitate prin degradarea bunelor maniere: „Fără ochelari opaci nu poți scăpa / de dezmățul insolenței, n-ai ieșit bine în stradă / și o mașină ce trece accelerează / stropindu-te de sus pînă jos // un pieton ce scuipă fără să-i pese / te nimerește pe pantofi” (Cînd îți vine să strigi). Un rousseanism al sensibilității ia
Un poet oximoronic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5742_a_7067]
-
Nu am scris până acum despre poezia ta dintr-un motiv foarte simplu: nu am simțit nevoia să mă desprind de ea. Mai mult, aș zice că, dată fiind calitatea drogului, mi-a fost imposibil. De la primul contact cu forța, insolența, stranietatea versurilor tale, m-am simțit dependent de uraganul pe care mi-l transmiteau ele, învolburându-mi arterele și răscolindu-mi celulele. Ce altceva aș fi putut face decât să aștept cu o nerăbdare masochistă noile doze, căci de patru
Dragă Angela, by Eugen Negrici () [Corola-journal/Journalistic/5394_a_6719]
-
liderii maghiari, atât în România, cât și în Ungaria, nu renunță la politica lor revanșardă. Ei deplâng în continuare tragedia Trianonului, vor autonomie teritorială în Ținutul Secuiesc, ridică monumente dedicate unor criminali de război [...] Domnule Ștefan J. Fay, în fața acestor insolențe, nu trebuie să mai avem nicio reținere în publicarea lucrării Dvs, care ar trebui tipărită în tiraj de masă [•]" 3. Acum vreo paisprezece ani, mă aflam întâmplător în compania lui Octavian Paler, care vorbea cu multă amărăciune despre „transformarea poporului
De amicitia by Anamaria Beligan () [Corola-journal/Journalistic/6493_a_7818]
-
urmărește utilitatea gastronomică a volumului, ci spectacolul lingvistic pe care acesta îl pune în act (pp. 215-219). Un extraordinar vademecum în ritualul studiului de text. Fotografia de pe copertă (făcută în casa lui Jules Verne) îi prilejuiește autorului o glosă despre insolența de a fi adoptat, acolo, clasica postură a căpitanului Nemo, cu brațele încrucișate pe piept, în fața bibliotecii. Insolență? Nu știu cum să zic, dar parcă pe Florin Manolescu gestul îl prinde mult mai bine.
Gemütlich by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6118_a_7443]
-
extraordinar vademecum în ritualul studiului de text. Fotografia de pe copertă (făcută în casa lui Jules Verne) îi prilejuiește autorului o glosă despre insolența de a fi adoptat, acolo, clasica postură a căpitanului Nemo, cu brațele încrucișate pe piept, în fața bibliotecii. Insolență? Nu știu cum să zic, dar parcă pe Florin Manolescu gestul îl prinde mult mai bine.
Gemütlich by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6118_a_7443]
-
Fecioara care ghearele-și/ Chircea și în enigme prorocea! Nicolae Ionel dezvoltă ideea și insistă asupra orgoliului regelui care ajunge să se creadă invincibil, aidoma zeilor. Mai devreme sau mai târziu, toate celelalte personaje îi reproșează lui Oedip trufia și insolența față de cei de sus. Când cumnatul lui cere socoteală cerului pentru nenorocirile cetății, Creon caută să-l domolească amintindu-i nimicnicia condiției de muritor: îi atrage atenția că riscă o pedeapsă cumplită pentru nesocotirea locului menit oamenilor în univers (Ai
Orbire și cunoaștere by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/4670_a_5995]
-
al limbii române, ediția a opta, 1930), „îndrăzneală, cutezanță obraznică” (I.A. Candrea, Dicționarul enciclopedic ilustrat „Cartea Românească”, 1931). Nota negativă e stabilă și deosebește tupeul de îndrăzneală și de cutezanță: e totuși mai slabă decât în cuvintele obrăznicie, nerușinare, insolență sau impertinență. Dintre dicționarele generale curente, DEX și Noul dicționar universal (NDU, 2006) reiau definiția clasică, prin sinonime („îndrăzneală, cutezanță care întrece limita cuvenită; obrăznicie, impertinență”; „îndrăzneală insolentă, nerușinare, impertinență”), iar Dicționarul explicativ ilustrat (DEXI 2007) cuprinde în plus un
Tupeu by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5668_a_6993]
-
am fost premiul întîi vreme de opt ani. Nu era în firea ei să facă așa ceva, să meargă la o școală de-a vreunui copil de-al ei. Poate că, de fapt, P., știind cum mă perpelesc din cauza acestei enorme insolențe, a adus-o la Cluj și-a instruit-o ce să îmi spună. Nu știu. Oricum, Mica îmi aducea, semn al sentimentelor ei față de mine, un buchet uriaș și superb de gladiole vișinii, catifelate. Mica detesta gladiolele. Eu, la fel
Grădina by Marta Petreu () [Corola-journal/Journalistic/5680_a_7005]
-
pusă de ministrul de Externe pe informarea șefului misiunii diplomatice române, Alexandru T. Iacovaky, cu privire la articolul apărut în „Dziennik Warszawski”, intitulat Țara urâtă a unei Regine frumoase. De comun acord cu Ministerul Afacerilor Externe polonez, șocat la rându-i de insolența unui publicist lipsit de caracter (cf. Nicolae Mareș, Lucian Blaga diplomat la Varșovia, Editura Fundației România de Mâine, București 2011, p. 108-111), s-a hotărât ca atașatul de presă să publice nu o dezmințire, ci un protest în toată regula
Distincția regală acordată de Ferdinand lui Blaga by Nicolae Mareș () [Corola-journal/Journalistic/3806_a_5131]
-
de cea matură din Metode, ele nu fac decât să relateze, în stilul neutru de desen naiv, relația accidentată a personajului cu lumea - rămânând, în fond, egal de puerile prin redundanță. Aproape fiecare piesă din volum inventariază mici terorisme și insolențe ale unui soi de domn Goe după majorat, mai crud și mai expresionist. Războiul de uzură cu convențiile sociale se poartă prin sadisme, care, cu tot aerul lor teatral și cu tot programul asumat ironic al autorului, rămân, din păcate
Horror show by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3418_a_4743]
-
și Hugo. Cronica la Mizerabilii e scrisă à contre coeur. Cu adevărat, nu i-a plăcut romanul, pe care, în corespondența privată l-a blamat pentru ecumenismul dulceag. Unei amabilități hugoliene (jungamus extras), Baudelaire îi răspunde, in petto, cu oarecare insolență: „Asta, cred eu, nu înseamnă doar să ne strângem reciproc mâinile. Înseamnă și «să ne unim mâinile pentru a salva neamul omenesc. Dar mie mi se rupe de neamul omenesc, iar el nu și-a dat seama de asta»” (p.
Linia Fondane? by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3135_a_4460]
-
de timp până când adulterul ei se va produce. El exercită asupra ei adevărate presiuni să-și dezvăluie înclinația profundă a înșelătoriei ascunse. Hilda e fidelă, pe deasupra fiind și o admiratoare a artei lui Ludwig, dar nu mai rezistă torturilor și insolențelor soțului. Suportă până când apar tentațiile. Ludwig aduce în casă pe un vechi prieten din copilărie, Petre Ivănescu, ins arătos, dar fără căpătâi și fără moralitate. Hilda își reprimă o vreme atracția fizică față de el, dar în cele din urmă îi
Gelozia maladivă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11185_a_12510]
-
a știut să-i țină în frâu pe unii participanți incapabili să se dezbare de patima monologului, dezbatere unde s-a ilustrat din nou irascibilitatea fostului președinte Ion Iliescu când se formulează opinii care nu-i sunt pe plac și insolența semidoctă și parvenită a lui Gelu Voican Voiculescu; n-am aflat însă nimic nou din această dezbatere, căci ,eroii" s-au limitat să repete locuri comune de mult fumate și să facă abstracție de întrebările serioase și sugestiile timișorenilor, ale
Eterna și fascinanta revoluție by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/10937_a_12262]
-
atingi/ sexul galben al nopții/ cîndva te-am cunoscut printre filele acestea/ chiar înainte de a le da eu însumi foc în alexandria/ cititor orb sînt acum cu pîntecul supt/ pe pieptul meu dezgolit/ un deget arătător/ fără mînă" (Biblioteca devastată). Insolențele articulațiilor defecte nu constituie decît semnele unei iubiri trădate, ale unor entuziasme întoarse pe dos. Poetul se apropie de sfera plinătății vitalului cu o laudă inversată, trecută în înveninare și blasfemie. Dar nu peste tot rețeta despărțirii e atît de
Buba îngerului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10845_a_12170]
-
umanului și ale umanității?!... Iar semnificativ, la cele două personaje-model pe care le-am analizat în treacăt mai sus, nu este numai această superbie maniacală de a transgresa una din majorele interdicții morale ale umanității, dar și reacția lor "după": insolența, calmul neabătut al lui Julien Sorel, chiar și în fața plutonului de execuție, și sentimentul de vinovăție ce tresare la studentul rus, indus de Sonia, dar și de presiunea sau de marele model al creștinismului pravoslavnic. Într-o scriere de-a
Vinovati fara vina by Nicolae Breban () [Corola-journal/Journalistic/10161_a_11486]
-
amintiri, nici propriile succese de-un anotimp și, ce-i mai grav, nici măcar propria poezie. „Pulberea fină”, chiar și ea, se volatilizează de la un rând la altul. Bineînțeles că, o repet, aerul sfidător al acestui ciclu trebuie pus în context. Insolența lui se face simțită doar prin raportare la restul cărții, în care tutelară pare să fie o anume retractilitate. Acolo, personajul principal e tăcerea, o tăcere groasă și incasabilă, atent contemplată și, în consecință, atent scalată: „sunt 24 de grade
Tablou de familie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3876_a_5201]
-
mai știe nici de nume, nici de creație. La fel de bucuroși au fost și colegii săi de generație, între timp rutinați până la irecuperabil. De lumea politică nu mai vorbesc: Andrei Șerban nu se mulțumea să monteze spectacole extraordinare, ci avea nemaiauzita insolență să-și dea cu părerea și despre ce ar fi trebuit să se întâmple în societatea românească! Așa că experiența s-a încheiat în mod previzibil. La unison, actori, regizori, politicieni, jurnaliști și-au adus aminte că Andrei Șerban n-a
Andrei Șerban ca eșec by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/3940_a_5265]
-
ziselor “discuții libere” regizate de Domnia Sa la Consiliul Culturii. Ca atare, el și-a arogat măreața sarcină de custode a moștenirii spirituale a lui Octavian Goga, patronând cu seninătate olimpiană toate edițiile și toate întreprinderile editoriale consacrate acestui scriitor, având insolența să tipărească unele din ele chiar atunci când, după 1990, rolul său de critic literar era demult încheiat, tipărindu-le după același calapod și cu aceeași informație deja depășită. Mai grav este că I.D. Bălan reușește să compromită cu o suavă
Ediție Goga la “Univers Enciclopedic” by Mircea Popa () [Corola-journal/Imaginative/13419_a_14744]
-
că singurul lucru care ne poate face fericiți este contopirea cu ora miraculoasă a tinereții. Cine are chipuri frumoase? Cui îi strălucesc ochii? Pe fața cui pulsația inimii face să iradieze irezistibil dorința de fericire, zborul fantastic al gândului, îndrăzneala, insolența, atacul direct...” Referință Bibliografică: MARIN PREDA-ultimul moralist al literaturii române contemporane / Ion Ionescu Bucovu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1587, Anul V, 06 mai 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Ion Ionescu Bucovu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
MARIN PREDA-ULTIMUL MORALIST AL LITERATURII ROMÂNE CONTEMPORANE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1587 din 06 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/344061_a_345390]