186 matches
-
nimic, tortura provine din îndoială, din epuizarea psihică pe drumul presupunerilor. O tiranie a "posibilităților închipuite" pare a lega finalul (misterios) al Irinei de romanul următor, al Ioanei. Desfăcut din îmbrățișarea castă a Ioanei, bărbatul se pregătește pentru ritualul său insomniac. "Vechile scene" ale vieții celor doi, imaginile unui trecut apăsător, descoperite cu voință, procură naratorului sentimentul coincidenței sensibile a celor două euri temporale distincte, suprapunere reflectată oarecum paradoxal, cu deplină luciditate. Ferit de "emoțiile prezentului", decantat interior și lăsat să
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
Întrebarea rămâne dacă PSD-ul chiar a sperat vreo clipă că politețea și rigoarea dlui Geoană pot câștiga pentru partid scaunul de primar al Bucureștilor. Greu de aflat răspunsul. În ceea ce-l privește, cred că dl Geoană n-a devenit insomniac întrebându-se: „Ce mă fac, dacă nu câștig?”. Mai degrabă cred că întrebarea care l-a hăituit a fost: „Ce mă fac, dacă înving?”. Nu este treaba mea să căinez un candidat ori altul, dar întrebarea de principiu rămâne - e
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
am urmat eu acolo cursurile, au alternat doi directori, dintre care unul (nu cel care mă convocase) a fost poetul patriot și creștin Ovidiu Hulea: pletos și având agățată de gât lavalieră neagră, cu ochii adânciți în orbite, cu cearcăne insomniace, cu privirile fulgerând rătăcitoare. Astfel de schimbări de directori se datorau probabil unor schimbări politice (la plecarea mea din Aiud, se instalase un al treilea director). Cum eu însumi poetizam sârguincios, așternând cu versuri nicidecum promițătoare (refrenul celor trei sau
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
pentru a seculariza viziunea sa asupra concupiscenței, adap tând-o la studiul moravurilor și coborând-o la nive lul unei „psi hologii“ fără tenebre? Concepute sub ocrotirea nopților lipsite de somn, fără nimic supărător luminos în ele, Cugetările, frământări ale unui insomniac, ale unui spirit care se zvârcolește și se cris pează în beznă, nu vor fi niciodată, nu zic înțelese, ci simțite de aceia care nu văd clar decât în plină zi. Se exprimă în ele o dezolare care nu se
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
blocul meu din Berceni, dintr-un lift curat, nefolosit noaptea pe post de WC public. Cu toate gunoaiele adunate în saci și cărate la prima oră în containere închise. M-am închipuit ieșind noaptea în Parcul Tineretului, într-o călătorie insomniacă, salutată de un polițist care rula încetișor cu mașina pe alei să-mi vegheze plimbarea: Bună seara doamnă! Totul e în regulă? Vă simțiți bine? În acea utopie mâncarea, curățenia din jur, circulația sigură, igiena, țânțarii, șobolanii, lifturile, mijloacele de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
nu este moartea - tragică este nașterea noastră!” Or, eu, fiind la modul definitiv și, ar putea zice unii, la modul „imbecil”, un vitalist, nu puteam intra În dialog cu un sceptic organic și „histeroid”, cum era și cum se proclama insomniacul, rătăcitorul, genialul fecior de popă din Rășinari. Interzis de cenzorii și activiștii culturali comuniști vreme de decenii, spre rușinea noastră, Încă o dată - sub același regim, Sârbii, Ungurii și Polonezii Îl publicau! -, Cioran se află azi „pe masa de disecție” a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
Dacă pui ase menea întrebări ți se răspunde cu un soi de mândrie perversă: „Pauză? Dar noi lucrăm și pe 24 decembrie și pe 30. La noi e foc continuu!“ Alături de această euforie a trebăluielii, intră în joc și o insomniacă patimă achizitivă; trebuie făcute cumpărături: cadouri, alimente, brazi, jucării, locuri la restaurant, la munte sau la mare. Vacanța ar trebui să fie o pajiște calmă, reconfortantă, senină, o adiere de contemplativitate. În realitate, seamănă cu piața Obor. A face, în
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
administra singur supraviețuirea, fiecare se concentra asupra lui însuși și asupra apropiaților săi. Resemnarea, duplicitatea și decizia spontană de a îndura totul în tăcere țineau loc de morală și de instinct politic. După revoluție, organul somnolent al judecății a devenit insomniac. Am redescoperit voluptatea uitată a opiniei critice, satisfacția de a amenda, de a pune la zid și de a cere socoteală. Tranziția a devenit apogeul plăcerii de a bombăni. Toată lumea judecă pe toată lumea, toată lumea valorifică maximal dezacor dul. Opoziția dă
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
îmi spunea, cândva, un important istoric de artă. Un altul se justifica printr-o aiuritoare prudență: „Dacă scriu și public, mi se fură ideile.“ O cauză semnificativă a neputinței de a scrie e, alteori, orgoliul născător de hiper-exigență. Perfec ționismul insomniac, spiritul autocritic dus până la demolarea de sine sfârșesc prin a paraliza respira ția liberă a verbului. Foaia albă devine, astfel, un memento al riscului de a nu fi la înălțime, o amenințare cu efect castrator. Monumental în tenacitatea cu care
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
estompat în timp ce stăteam pe verandă pe un scaun. Mă înfășurasem într-o pătură și am ieșit pe verandă să stau pe scaun. Când cerul deveni un imens ecran alb, m-am uitat în sfârșit spre casă cu privirea mea de insomniac, în timp ce locatarii de-abia începeau să se trezească. Blândețea neutră a exteriorului contrasta cu ceea ce zăcea înăuntru și n-avea nici un sens să mă întorc, deși am simțit ceva care mă atrăgea într-acolo, un soi de forță care mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
pe care nici măcar el nu-l putea identifica și nu și-l putea extirpa. Mai grav era că nici nu știa de unde provenea acel corp străin: de la accidentul din munți? De la coșmarul repetat care îl făcuse să devină un incurabil insomniac? De la duelul lui cu marea? De la Clara cea dispărută? De unde? O asculta absent pe Georgiana, încuviințând din când în când, fără să audă prea bine ce-i spune. Dar, la un moment dat, deveni atent la chipul ei îmbujorat, pe
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
iar înlăuntrul ei era o mlaștină vâscoasă din care nu se putea dezmetici să iasă. Cum adică, nu plecarea mamei ei declanșase totul? Cum adică, ea însăși, Clara Martin, o adolescentă de 17 ani, declanșase to tul, prin scrisul ei insomniac? Ea declanșase nu numai accidentul lui Eduard, ci și plecarea mamei sale? — Vrei să știi de ce ne-am despărțit? o întrebă domnul Martin, tremurând din tot corpul, incontrolabil și aproape țipând. A fost, în final, decizia mea! I-am spus
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
Ierunca, Semnul, 100-102; Ovidiu Nimigean, Patetica dlui Patapievici, „Timpul”, 1996, 8; George Pruteanu, Eseurile împotrivirii, „Dilema”, 1996, 173-174; Liviu Antonesei, În jurul „cazului” Patapievici, „Sfera politicii”, 1996, 40; Gheorghe Grigurcu, Gloria sus răsare, RL, 1997, 3; Borbély, Xenograme, 65-70; Ileana Ioanid, Insomniacii veacului, București, 2001, 195-217; Adrian Miroiu, Un eseu: „Omul recent”, OC, 2002, 102; Ion Bogdan Lefter, Pe altă spirală a istoriei..., OC, 2002, 102; Paul Cernat, Catedrala fundamentalismului diafan, OC, 2002, 103; Livius Ciocârlie, Măsura lucrurilor, RL, 2002, 9; Virgil
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288712_a_290041]
-
House of Sleep/Casa somnului (foarte cunoscut și apreciat și în România), din 1997, ne dezvăluie un Jonathan Coe extrem de subtil, ieșit din sfera marilor teme sociale, culturale sau politice și intrat pe culoarul strîmt al explorărilor subliminale (clinica pentru insomniaci, unde se desfășoară acțiunea, a și fost comparată, în comentariile anglo-saxone, cu un subcon știent multi-etajat, expus analizei intense). Ultimele două romane publicate de autor pînă în prezent, The Rotters' Club/Clubul putregaiurilor (Clubul putregaiurilor a inspirat, în 2005, un
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
Rășinari nu pregetă să-și sancționeze frații negativi de la Paris, tip Celan sau Lucien Goldmann (sociologul și teoreticianul literar marxist născut în România). Știind că este informat asupra trecutului său prolegionar, Cioran i s-a împotrivit printr-o "campanie sistematică". Insomniacul, evazionistul, depresivul, fantasmaticul Cioran, minat de infantilismul său funciar, își va disimula bibliografia în limba română prin avatarul parizian sau renașterea stilistică în limba franceză, datorată și coabitării cu profesoara Simone Boué, materna și discreta sa "țiitoare". Opera lui franceză
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
am visat că nu mai știu/ dacă moartea mea e înger sau drac/ dacă în cer s'au ivit stele sau ghimpi,/ Dacă luna e lună sau vultur sau rac?" (Balançoir). Mai mult decît simple vedenii, vădind, în lumea închipuirilor insomniacilor, o nebunie cu metodă. Descîntece distrugătoare, de om care se face că-i mai pasă, leagă duhuri și viețuitoare: "Voi, pescărușilor/ Ungeți cu smoală pragul și clanța ușilor/ Crima cînd o lua-o la sănătoasa/ tîrască după ea lucrurile, casa
Semnul lunii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6747_a_8072]
-
geneziac recondiționat prin fiorul rafinat al contemplației: „Răbdătoare, gravitatea egalizează/ nesăbuințele geometrice, împotmoleș te/ poliedrii delirînd de spumă// dar grea, vertiginoasă cum e greața,/ din orizont, Luna exasperează/ malefica feminitate a mării” (Valul concav). Poetul e obsedat de stihia timpului insomniac, depersonalizant în chip expiator, reflex al unui destin asumat: „Anii îți păruseră drum,/ lumea - o insomnie de pași” (Ambră). La fel de întinderea marină, cu suflu originar dar și cu primejdiile terifierii precum un zbucium ambiguu între primordialități și cădere: „Încet, te
Aidoma unui submarin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2435_a_3760]
-
într-un alt text, încăpător, al realității cu adevărat devoratoare. Altceva dă, însă, farmec povestirii, în întregul ei. E vorba de erotism și senzualitate. Mai bine zis, de erotismul acvatic (prezent și în cel mai recent roman al său - Femeile insomniacului), de un lirism aparte: marea, „frecându-și, leneș, trupul de malul nisipos” sau „În apă, ființa mea se împrăștie și se adună continuu, fiecare moleculă mi se transformă într-o gaură de pește care aspiră și filtrează apa. Uneori, apa
Despărțiri în game diferite by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3011_a_4336]
-
un sculptor nebun, proiectant de mausolee înghețate, cu tot cu efecte speciale, și un funcționar bâțâind, Topârceanu, sâcâit, mai mult decât amenințat, de frig și ceață, se despart cu aceeași bucurie aproape comică de „zilele babei". Iată întoarcerea cocostârcului, așteptat cu nerăbdarea insomniacului care nu știe dacă se mai face dimineață: „El vine, se înalță, în cercuri line zboară/ Și, răpide ca gândul, la cuibu-i se coboară;/ Iar copilașii veseli, cu pieptul dezgolit,/ Aleargă, sar în cale-i și-i zic «Bine-ai
Două primăveri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6466_a_7791]
-
șefilor de televiziuni pentru orele nocturne destinate culturii. La originea preferinței stă deobicei teama de rating. Noaptea, cine-l vede? Dar ziua... Poate este și încredințarea acelorași șefi că intelectualii - în care ei identifică audiența exclusivă a emisiunilor culturale - sînt insomniaci. În al doilea rînd, autorii de emisiuni nu sînt totdeauna stăpîni pe emisiunea lor. Există destui trepăduși cu funcții (mai ales la TVR) care au grijă să numere invitații din emisiuni ca să vadă dacă raportul 75%-25% dintre putere și
Culturale by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/14662_a_15987]
-
ideea întruchipată, ca și mine, ești incredibila răsplată mie pentru nașterea și rătăcirile mele, și pentru credința în Dumnezeu, și pentru obidă. Sora mea - viața a fost închinată femeii. Stihia obiectivității s-a îndreptat spre ea cu o dragoste maladivă, insomniacă, întunecătoare de minți. Ea s-a măritat cu altul. S-ar putea continua: în consecință, m-am însurat și eu cu alta. Dar eu, cu tine vorbesc. Tu știi că viața, oricum ar fi ea, e întotdeauna mai nobilă și
Avanpremieră editorială - Rilke - Țvetaieva - Pasternak - Roman epistolar -1926 by Janina Ianoși () [Corola-journal/Journalistic/10814_a_12139]
-
pe marginea propriei discipline, încetează să mai fie fizicieni: nu mai vorbesc normal, nu se mai gîndesc la lucruri normale și, într-un cuvînt, încep să fie filozofi. Pe scurt, își pun întrebări în privința fundamentelor existenței și fac figura unor insomniaci cărora nelămuririle teoretice le-au spulberat liniștea. A doua cauză pentru care ți-ai dori să te strecori în lumea cărții, preschimbîndu-te într-un personaj al ei, ține de stofa protagoniștilor. Regula de care ascultă pedagogia umană e cea a
Simetria cea binecuvîntată by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8304_a_9629]
-
omul era apartenent al Ideii, nefiind nevoie a o deduce din actul contemplației. Trăia prin Idee și se rostea prin ea. De reținut că somnul este un factor al fisurii ontologice, care avea să distrugă androginia, pe care doar geniul insomniac ar putea-o regenera. După cum rezultă din comentariile a numeroși autori vechi și contemporani, două trăsături par a fi proprii geniului: melancolia și saturnismul. Aristotel distinge (în Problemata, XXX) două spețe de melancolici: una produsă de umoarea rece (bilă neagră
Ideea de geniu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17443_a_18768]
-
mai degrabă, statutul unei asociații a patronilor de presă, nu a jurnaliștilor." l TRIBUNA nr. 57, ca de obicei, un număr consistent, cu multe cronici și eseuri interesante scrise de Carmen Vlad (De la timp, la temporalitate), Ovidiu Pecican ( Despre tribunul insomniac), Horia Lazăr (Eros, dizidentul), Rodica Marian ș.a., precum și un interviu luat de Claudiu Groza lui Mircea Ghițulescu prilej pentru criticul dramatic să dezaprobe cam pripit munca tinerilor: În ce îi privește pe tinerii regizori, și mă refer la cei sub
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12038_a_13363]
-
Să-l surprindă. Tot așa și luna. În toate fazele împlinirii ei, în toate formele ei, unele ciudate, stranii, bolnăvicioase, vulnerabile, alteori, plină de forță, de mister, de ludic, cu o vrajă tandră, irezistibilă. Fiecare apariție cheamă alte imagini. Sînt insomniacă, noctambulă. Memoria mea a devenit lunatică. Ea este trezită de chipul lunii și-mi aduce în fața ochilor amprente recente sau nu ale întîmplărilor mele. Lună plină cu halou, un tren, aburii apelor năvălind peste mine, lună plină clară, imensă, suită
Sindromul Zacharias by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11238_a_12563]