313 matches
-
bulgarii” din Concorezzo credeau că Maria a fost o femeie adevărată și Isus un bărbat adevărat, el murind cu adevărat, Însă eliberîndu-se de trupul său În timpul Înălțării la ceruri. (Cum ar putea merge la cer acest trup este o problemă insondabilă pentru ortodocși, care nu se poate rezolva decît printr-o suspendare a rațiunii.) Pentru aceștia, Ioan Botezătorul era trimisul Diavolului. Recunoaștem aici credința reformată a lui Desiderius, care Învinge În lupta cu fantaziasmul lui Nazarie și se apropie foarte mult
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
prânz, asta face parte din desfășurarea firească și fericită a zilei. Pentru domni. Aici, e tot timpul prânz, spuse K. (329)". Există așadar la personaje o oboseală care nu este oboseală, o seninătate și un mare calm. Oboseala zeilor este insondabilă. "Iată-l pe zeul tău grec! Trage-l din pat!" Pietro Citati are dreptate să noteze că în Castelul Kafka este mai politeist decât în Procesul. Există o multitudine de creaturi divine cu grade diferite, o ierarhie complicată și la
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
un mod de a fi al voinței omenești, atât de larg încât creațiile noastre pot să iasă idoli sau lucruri după asemănarea demonică. În realitate, nu există concepție filosofică sau religioasă care să acorde omului o mai adâncă și mai insondabilă libertate ca ortodoxia. Am schițat în capitolul precedent liniile doctrinale cum reies din Noul Testament, în legătură cu problema culturii. O cultură, să-i zicem indiferentă din punct de vedere creștin, este expresia libertății haotizate de păcat. O cultură creștină e posibilă când
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
numim inspirație supranaturală se leagă de prezența harică a lui Dumnezeu în suflet. Știm de asemenea că nu există numai aceste două moduri de a lucra, ci multe alte feluri și chipuri. înțelepciunea lui Dumnezeu e inepuizabilă și adâncul ei insondabil pentru mintea omenească. E un mister nepătruns în ce constă deosebirea esențială dintre inspirația naturală și cea supranaturală, deosebire din care se naște un sublim artistic, incontestabil altul decât sublimul mistic. Întrebările ridicate de Charles Du Bos țintesc către acest
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
două dimensiuni extreme ale veșniciei. în epopeea și în tragedia greacă și în general în arta antică, valul existenței se repercutează pe planuri felurite până când, în cele din urmă, se izbește de marginea de sus a Destinului, a tainicei și insondabilei Moira, care încinge laolaltă pe oameni și pe zei, pe muritori și pe nemuritori. În cercul acesta misterios, distingem trei planuri deosebite ale aceleiași viziuni artistice: la mijloc e planul terestru al oamenilor în carne și oase; dedesubt e planul
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
Timpului! Iar alteori olimpienii sunt înfățișați ca progenituri ai principiului acvatic Okeanos. Ei există, prin urmare, în timp, iar în ce privește viitorul lor e o incertitudine cețoasă, fiindcă zeii toți ca și muritorii nu sunt stăpâni pe soarta lor, ci supuși insondabilei Moira, puterea misterioasă care înfășoară Olimpul, pământul celor vii și subpământul morților. Suntem ispitiți să credem că această idee a destinului atotputernic peste zei și peste oameni nu e simbolul necesității naturale, cum o interpretează raționalismul, ci al adevăratului Dumnezeu
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
ieși din st...rile comune majorit...ții Ț de „orbire”, „surzenie” și „adormire” spiritual.... Așa s... ne ajute Dumnezeu! Capitolul 1 Ce este Reiki Spiritul uman e fascinat de mister. Misterul este abisul care stârnește neîncetat neliniștita noastr... curiozitate prin insondabilele ei adâncuri. Cel mai mare mister al infinitului este existența Celui pentru care nimic nu are mister. (Eliphas Lévi Cheia marilor mistere) S... rețineți c... Reiki este un lucru fascinant, care poate schimba viața oamenilor în bine, și sper c
[Corola-publishinghouse/Science/2013_a_3338]
-
fapt, de bun augur. Psihologia colectivă se desface în mărunte interese individuale, grupul ieșind întărit, compact, unit tocmai prin însumarea unor formule de fericire personală. Lazarus va parcurge drumul în direcția opusă: de la certitudinea plată și lucrativă la misterul adânc, insondabil, de la siguranța de sine a înșelătorului la ezitările și tulburările căutătorului unui ideal. Cu Arca bunei speranțe, piesa cu cel mai mare succes de public dintre cele scrise de S., se intră pe terenul predilect al autorului, în însăși formula
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289705_a_291034]
-
tr?i, artistul (�n spe??, arhi-tectul) �?i formeaz? relativ aceea?i cultur? de specialitate. �nc�ț, diferen?ierile stilistice ?în �n prezent mai pu?în de impactul tradi?iei din care se ive?te artistul ?i mai mult de factorii insondabili ai psihologiei individuale, care adesea decid op?iunile �n materie de orientare stilistic?. * * * �n aceste condi?îi, este firesc s? ne �ntreb?m cum se situeaz? realiz?rile arhitecturii rom�ne?ți �n raport cu acest concept de �arhitectur? european
Arhitectura în Europa: din Evul Mediu pînă în secolul al XX-lea by Gilbert Luigi [Corola-publishinghouse/Science/892_a_2400]
-
decurg cu o indolență exasperantă, ce evocă mai mult dezertarea și pierderea neglijentă de sine. Grija supremă și nepăsarea se confundă în ea. Și totul se petrece foarte jos - sub nivelul apei, în domeniul unei derive bazale cu referențiale vraiște. Insondabilă vâltoarea peste care se arcuiește, încrezător, un zâmbet. Arhitecții tocmai discutaseră între ei, pe drum, de muchiile vechilor acoperișuri chinezești, ce se încovoaie către cer aproape de streașină - spre a reconduce înapoi în tării excesul energiilor celeste, după explicația unuia. Alți
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
vine să te mănânc de dragă ce-mi ești, Scufițo! își arătă și Trees colții într-o caricatură de ferocitate. − Aaa, dar chiar te rog să te servești! De tine nu mi-e frică; Ian însă avea ceva de acvariu insondabil, de vas comunicant capabil să dea o rezonanță stranie liniștii doar aparent conținute. Dar să revin: ca să scapi de proteza de care vorbeam trebuie să ai curajul să greșești, să riști, să sari gardul în necunoscut, să faci cunoștință cu
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
să facă jocul toreadorului cu brio. Dar omul poate refuza să se prindă în seria aia studiată de pase definitorii, ce-i regularizează comportamentul prelucrându-l ca pe-o materie primă. Refuzând să răspundă, el rămâne amenințător de compact și insondabil într-o așteptare la pândă; momentul propriu-zis creator al luptei îl constituie contraatacul - restul e căprărie. Și știi ce? Când dau peste asemenea tauri recalcitranți, toreadorii își pierd iute cumpătul și comit greșeli fatale. − Așa să fie, se arătă Trees
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
măsura în care controlul social poate inculca în individ determinări de sine refuzate de destin. Pe harta supărător de nestatornică a emoționalului, Ondine ocupa, în raport cu sentimentul oceanic, poziția Mării Nordului, zăgăzuită în pierdere de vaste amenajări hidrografice, și totuși expusă redutabil insondabilului larg. Împotriva intruziunilor fantomatice, care anunțau scurgerea unui nou interval din timpul de gândire alocat deciziilor majore, își găsise refugiul în mondenitate, mai precis în varianta ei educată, sofisticată - poate, de aceea, și militantă. Când începi să vezi adevărul altora
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
realizează inerția colosală indusă de o asemenea insensibilizare rutinieră la bănuieli. Decretul umanist "nimeni nu e rău, ci cel mult rău înțeles" conjură ce e mai rău în om, căci sfidează pe față puterile malefice latente și, la urma urmei, insondabile ce ne locuiesc. E atât de strivitor în postura dumnezeiască pe care și-o arogă încât provoacă irezistibil la subversiune: vieții nu-i priește străluminarea lui impudică, ce-o banalizează atroce prin pronunțarea-i peremptorie. La auzul lui, viața icnește
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
prin preajmă, cu care se întrepătrund. Visul lui Ondine cu ochii deschiși pe plaja din Cap d'Agde nu făcu nici el excepție: chipul imaterial al bărbosului Olandez zburător se întâmplă să cadă, ca o umbră aruncată prelung din lăuntrul insondabil al femeii, asupra lui Rică cel interceptat de mâna ei din meteorica-i trecere. Cum și el era adâncit în reveria la multașteptata smotoceală a Marietei - și cum, la urma urmei, contactul epitelial cu necunoscuta avea loc într-o regiune
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
desprins definitiv de marasma ne-vederii. A scufunda acest orb în apele compasiunii proprii vine să însemne aici a-i conferi dorința mea taumaturgică de a-și redobândi lumina ochiilor, de a renaște ca văzător, lăsând în urmă evul beznei insondabile. Este momentul când, pe fondul proiecțiilor mele afectiv-învăluitoare, îmi apare din mijlocul interiorității, precum un crepuscul de răsărit înnobilant, imaginea celui care s-a eliberat de suferința ne-vederii, chipul orbului ce nu mai este orb, ce a fost vindecat
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
ce e cuprins în ea stă sub legea sfârșitului și, mai mult, că ea însăși se află sub incidența acestei legi fatale. Evidențele de calcul și analitică științifică ce constată certitudinea stingerii solare sau a întregului univers într-un viiitor insondabil de îndepărtat vin aici să consolideze șansele de adevăr ale pildei istoriei ce ne șoptește, precum înțelepciunea desprinsă din textele Ecclesiastului, că totul este deșertăciune și goană după vânt, lumea omului, dar și întregul cosmos fiind tributare cu un final
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
faptului că așa cum un om, la vârsta copilăriei, percepe și abordează lumea drept un balon-jucărie, tot astfel dragostea este privită și întrebuințată de zeul ei precum o minge de joc cromatic colorată și inscripționată ce închide un conținut de profunzimi insondabile, dar care, asemeni oricărei mingi, ușor se poate rostogoli îndepărtându-se. Și tot astfel, precum pe copil nu îl interesează conținutul interior al mingii, nici Cupidon nu pune preț pe adâncimile de trăire ale dragostei, ci doar pe aspectul ei
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
gordianic” care le diferențiază de altele, imposibil de menținut În același orizont al discuției (ceea ce Eliade nu spune). De aceea, acest tip de cunoaștere pe care Îl propune se va concentra firesc asupra problemei morții, oricum mai gordianică și mai insondabilă decât toate. „Bunăoară, mi se pare că problema morții nu va putea fi soluționată decât «gordianic», adică din afară 1. Nu plecând de la datele biologiei, de la celulă, de la creier, raporturile cu viața sufletească, metapsihicăetc. se va face un singur pas
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
revelate, în timp ce teologia apofatică mărturisește neputința cunoașterii religioase, fixând o limită riguroasă prin chiar utilizarea noțiunilor de infinit și nenăscut. Astfel, în jurul abisului intradivin există un cerc de tăcere. Nu este vorba de o imposibilitate logică, umană, ci de profunzimea insondabilă a ființei dumnezeiești; întunericul inerent credinței protejează taina de nepătruns a proximității lui Dumnezeu. Teoria palamită este elocventă în privința decelării cu acuitate a misticii ortodoxe. Este mistica paradoxală a întunericului dumnezeiesc, rază a luminii sale. De la stadiul cunoașterii umane, Sfântul
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
esenței lucrurilor ca ființe create faptul că cunoașterea lor nu poate fi epuizată de un intelect finit, deoarece cauza acestei abilitări de a cunoaște (luminozitatea, vizibilitatea) are în același timp cu necesitate drept efect aceea de a face aceste lucruri insondabile". Dacă așa stau lucrurile, atunci tomismul Sf. Toma este poate mai aproape de gândirea Capadocienilor decât de tomismul eclectic al teologiilor secolului al XVII-lea. 5 Pr. Rafail Noica, Cultura Duhului, Alba-Iulia, Editura Reîntregirea, 2002, pp. 28-29: Unde duce cultura cuvântului
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
ale civilizației (Zivilisation). Cultura reprezenta noblețea spiritului, ordinea aspirațiilor celor mai elevate, proprii sufletului german, atras în chip esențial de dimensiunea interiorității (Innerlichkeit) și a profunzimii (Tiefsinn) sau de cântul cristalin al vieții cu scânteietoarele sale contradicții, cu bogăția sa insondabilă și copleșitoare. Civilizația era în schimb forța care domină lumea occidentală cu mitul progresului, al economiei, tehnicii și dezvoltării, cu democrația redusă la principiul formal al dreptului de vot și al majorității. Thomas Mann a perceput contrastul într-un mod
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
o întunecă prin ecranul nebuniei și al narcisismului. Cine dorește să le pătrundă sensul nu se poate sustrage unui dificil efort de interpretare și de confruntare, altminteri nu ne-ar mai rămâne decât să le suprimăm, punându-le pe seama caracterului insondabil al rătăcirii mintale. Fragmentul următor conform ordinii cronologice stabilite de Giorgio Colli și Mazzino Montinari, care aici se dovedește valoroasă insistă pe același motiv și îl dezvoltă într-o neliniștitoare secvență care, aproape neschimbată, formează introducerea celebrului capitol " De ce sunt
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
pe Gorgias, Protagoras și pe alți sofiști cu alți ochi; la fel și pe Alcibiade și, bineînțeles, pe Socrate, confiscat complet de Platon. Prăpastia dintre figura istorică reală și ceea ce, după Deleuze, voi numi personajul conceptual este de o adâncime insondabilă. Absența detaliilor asupra unuia sau altuia ar putea face să se creadă că filosoful Academiei profesează cuvinte evanghelice: să luăm mai degrabă travestirea platoniciană ca pe o nefastă perdea de fum interpusă între realitate și ficțiune. Dintr-o persoană, Platon
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
expulzează sau înghite? Este cititul o formă de a spune sau o formă de a asculta? O formă de a te elibera sau o formă de a te înrobi? Să presupunem că există cititori a căror iraționalitate doarme acoperită de insondabile straturi protectoare. Este indiscutabil că distanța dintre magma iraționalității și conștient îl izolează pentru o vreme pe cel din urmă. Ori arta poate trezi vulcanul. Sulfurile se pot urca la suprafață prin sforile artei, ale literaturii în speță. Trezirea este
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]