334 matches
-
relația sa cu (neo)realismul. De exemplu, Keohane și Martin, explicând semnificația teoretică a dezbaterii privind instituțiile, sugerează că teoria instituționalistă subsumează, întru câtva, realismul: Căutând să specifice condițiile în care instituțiile pot avea impact și poate apărea cooperarea, teoria instituționalistă arată în ce condiții sunt valide propozițiile realiste (1995, p. 42). Însă Keohane a susținut în mod constant ideea complementarității celor două programe de cercetare, iar același lucru reiese și din observația lui Powell potrivit căreia multe aspecte importante ale
RELATII INTERNATIONALE by Lucian-Dumitru Dîrdală () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1514]
-
doar într-un sens cantitativ: neoliberalii se orientează cu predilecție înspre alte fenomene internaționale decât cele care țin de securitate. Însă aceasta nu înseamnă că ei neglijează sau recunosc vreo supremație incontestabilă a realismului în domeniul Studiilor de Securitate: teoria instituționalistă ar urma să invadeze gradual și acest domeniu, dominat categoric de realiști.
RELATII INTERNATIONALE by Lucian-Dumitru Dîrdală () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1514]
-
cum am arătat, de la niște premise false, rezultatele nu puteau fi decît pe măsură. Iar ele se mai văd și astăzi, uneori în chip dureros, din păcate. Este ceea ce am numit economia hylotropică. Capitolul 2 INCIPIENTE HOLOTROPICE 2.1. Economia instituționalistă După Primul Război Mondial, o sumă de autori americani se revoltă împotriva marilor doctrine ale epocii, producînd un val contestatar. Părintele lor inspirator pare să fie Thorstein Veblen, autor al unei filosofii sociale aparte, critice la adresa capitalismului. Veblen are o
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
încețoșat" pe care unii l-au intelectualizat ca pe un instrument al bunăstării generale, autoreglator și avînd propria finalitate. Este criticată și proasta coordonare a comportamentelor culturale cu evoluția investițiilor. Sunt invocate ca necesare măsuri fondate pe principii sociologice. Primii instituționaliști se opun vehement utilizării metodelor cantitative în cadrul științei economice. Tezele lor vizează crearea unei economii a bunăstării bazată pe o psihologie behavioristă "științifică" și pe norme obiective. Sunt analizate impactul tehnologiei asupra economiei, oscilațiile cererii, este propus un program de
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
valurile viitorului", "decalaje culturale" ș.a. pentru a demonstra că dezacordurile sociale periculoase ar fi provocate de contrastul dintre tehnologia industrială ce evoluează rapid și ordinea socio-politică ce evoluează lent, ceea ce ar transforma inevitabil economia într-un mecanism planificat. De asemenea, instituționaliștii pun accentul pe cauzele economice ale tensiunilor sociale. În explicarea și depă șirea Marii Depresiuni, ca soluții, ei insistă asupra restric țiilor în calea concurenței, care ar fi dezafectat economia americană, a controlului piețelor și alocării resurselor. Multe din măsurile
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
suferință și pasiuni) și neoclasicilor (Francis Edgeworth, Vilfredo Pareto sau Irving Fisher). De asemenea, este larg cunoscută amprenta psihologică a operei lui John M. Keynes, pe care George Akerlof o consideră o contribuție avant la lettre la economia comportamentalistă. Apoi, instituționaliști ca Wesley Mitchel și John M. Clark sunt apropiați și de comportalism. De asemenea, economiștii din școala austriacă, în primul rînd Friedrich von Hayek și Ludwig von Mises. Momentul, principal poate, de consacrare a econo miei comportamentale l-a constituit
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
2. Teoria repartiției 44 1.6.3. Problema monedei 46 1.6.4. Problema ciclicității în economie 48 1.6.5. Utilitariștii americani 50 1.6.6. Critica analizei utilității marginale 52 Capitolul 2 INCIPIENTE HOLOTROPICE 56 2.1. Economia instituționalistă 56 2.2. Școala suedeză 62 2.3. Economia comportamentală 68 Capitolul 3 ECONOMIA HOLOTROPICĂ VS: NOUA ECONOMIE HYLOTROPICĂ 73 3.1. Tehnologia "neagră" 80 3.2. EUROMÂNIA 84 3.3. Tirania fiscală 87 3.4. Fragilitatea vanității 90 3
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
a folosit și toate dictaturile moderne [...]. Concepția individualistă și concepția organică a societății sunt iremediabil în conflict». Luigi Sturzo: «Poziția mea este categorică: împotriva „sociologiștilor” de felul lui Durkheim, care fac din societate o entitate ce subzistă în sine, împotriva „instituționaliștilor” de felul lui Hauriou, care fac din instituție o entitate ce subzistă pentru sine, împotriva organiciștilor din toate timpurile, care fac din organismele sociale entități ce subzistă pentru ele însele, eu susțin că în realitate societatea reprezintă coexistența indivizilor care
Actualitatea gândirii franciscane : răspunsurile trecutului la întrebările prezentului by Dario Antiseri () [Corola-publishinghouse/Science/100957_a_102249]
-
nivel de analiză (sistemic) (internațional, global) se referă la sistemul internațional în ansamblul său și susține ca variabile independente, în funcție de autor și teoria îmbrățișată, structura sistemului (în special de către neorealiști), dinamica (procesele din sistem) și instituționalizarea sa (în special de către instituționaliștii neoliberali). Prin contrast cu nivelul precedent, al treilea orientează observația și explicația în direcția outside→in [lb. engl. „din afară în interior”], în sensul în care - în formularea lui Waltz - „statele nu acționează, ci reacționează” la presiunile sistemului. Sistemul este
[Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
elaborare a unor demersuri mai puțin parcimonioase, dar poate mai relevante din perspectiva politicii externe. Lucain-Dumitru Dîrdală NEOLIBERALISMUL Programul de cercetare neoliberal s-a conturat, începând cu anii ’80, pe fondul nevoii de reconsiderare și reconfigurare a teoretizărilor liberale și instituționaliste, a căror influență intrase într-un aparent declin. Evoluțiile din politica internațională, în primul rând deteriorarea raporturilor între superputeri în primii ani ai administrației Reagan - se vorbea despre un nou „război rece”, izbucnit odată cu lansarea Inițiativei de Apărare Strategică („războiul
[Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
și a produs rezultate extrem de semnificative în teoria relațiilor internaționale. A persistat, în toți acești ani, o oarecare ambiguitate în ceea ce privește relația sa cu (neo)realismul. Spre exemplu, Keohane și Martin, explicând semnificația teoretică a dezbaterii privind instituțiile, sugerează că teoria instituționalistă subsumează, întru câtva, realismul: Căutând să specifice condițiile în care instituțiile pot avea impact și poate apărea cooperarea, teoria instituționalistă arată în ce condiții sunt valide propozițiile realiste (Keohane și Martin, 1995, p. 42). Însă Keohane a susținut în mod
[Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
relația sa cu (neo)realismul. Spre exemplu, Keohane și Martin, explicând semnificația teoretică a dezbaterii privind instituțiile, sugerează că teoria instituționalistă subsumează, întru câtva, realismul: Căutând să specifice condițiile în care instituțiile pot avea impact și poate apărea cooperarea, teoria instituționalistă arată în ce condiții sunt valide propozițiile realiste (Keohane și Martin, 1995, p. 42). Însă Keohane a susținut în mod constant ideea complementarității celor două programe de cercetare, iar același lucru reiese și din observația lui Powell potrivit căreia multe
[Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
doar într-un sens „cantitativ”: neoliberalii se orientează cu predilecție înspre alte fenomene internaționale decât cele care țin de securitate. Însă aceasta nu înseamnă că ei neglijează sau recunosc vreo supremație incontestabilă a realismului în domeniul studiilor de securitate: teoria instituționalistă ar urma să „invadeze” gradual și acest domeniu, dominat categoric de realiști. Olivia Toderean CONSTRUCTIVISMUL ÎN RELAȚIILE INTERNAȚIONALE Introducere Constructivismul s-a conturat în ultimii ani ca una dintre cele mai noi, inovatoare și des invocate curente teoretice uzitate pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
Sumar. Capitolul analizează evoluția unui aranjament politic local special, un caz rar încă funcțional, dintre democrațiile arhaice sătești din Europa de Est. Documentat în anii ’30 de către Școala Monografică, modelul cutumiar de autoguvernare locală este reinterpretat aici din perspectiva modernă a paradigmei instituționaliste. Demersul aduce o serie de revizuiri înțelegerii naturii, devoluției și supraviețuirii sale și indică faptul că aranjamentul a dovedit în timp o capacitate de adaptare remarcabilă, precum și calități democratice și economice dezirabile. Cuvinte-cheie: obști, evoluție politică, democrație, autoguvernare, analiză instituțională
Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Horia Paul Terpe () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1821]
-
impulsuri civilizaționale pot fi, de la caz la caz: revărsările anuale ale Nilului, o amenințare externă de lungă durată, o anumită descoperire sau invenție etc. Pornind de la aceste remarcabile intuiții, voi redefini termenii antropologici pentru a-i face compatibili cu perspectiva instituționalistă. Cu alte cuvinte, dacă antropologii ar fi avut la dispoziție paradigma instituționalistă, ar fi lucrat în termenii următori: Evoluția instituțională (sau politică) este procesul de creștere a complexității instituționale a unui sistem socioecologic , constând în acumularea fondului instituțional provocată de
Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Horia Paul Terpe () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1821]
-
o amenințare externă de lungă durată, o anumită descoperire sau invenție etc. Pornind de la aceste remarcabile intuiții, voi redefini termenii antropologici pentru a-i face compatibili cu perspectiva instituționalistă. Cu alte cuvinte, dacă antropologii ar fi avut la dispoziție paradigma instituționalistă, ar fi lucrat în termenii următori: Evoluția instituțională (sau politică) este procesul de creștere a complexității instituționale a unui sistem socioecologic , constând în acumularea fondului instituțional provocată de acțiunea colectivă și individuală desfășurată timp îndelungat pentru a capta din ce în ce mai multe
Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Horia Paul Terpe () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1821]
-
scrisă dintr-o perspectivă explicativă marxistă; prin urmare, una dintre dificultățile în a-l urma îndeaproape constă în a distinge informația adunată de completările și interpretările teoretice pe care i le-a adus . Aici reinterpretăm această informație prin lentilele teoretice instituționaliste dezvoltate în timpul scurs de la opera sa, precum și beneficiind de cunoașterea evoluției ulterioare a obștilor din Munții Vrancei. Din punct de vedere dinamic, particularitatea cazuisticii constă în sinuozitatea completă a parcursului instituțional al aranjamentului, care este deosebit de relevantă pentru scopurile cercetării
Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Horia Paul Terpe () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1821]
-
contesta prima parte a tezei (conform căreia expansiunea capitalismului a indus stabilirea drepturilor de proprietate teritorializate), dar va ridica obiecții față de a doua parte (că acest proces a cauzat dizolvarea aranjamentului) și va oferi o interpretare alternativă, dintr o perspectivă instituționalistă, a motivelor dizolvării nivelului confederativ. Se poate deci afirma că direcția generală a devoluției aranjamentului instituțional este cea către privatizare, sub două forme: privatizarea pe sate (teritorializarea, statornicirea hotarelor între sate și descentralizarea decizională, inclusiv scăderea acceptanței autorității confederației) și
Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Horia Paul Terpe () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1821]
-
nu face, de bună seamă, excepție. De aceea nu poate fi o surpriză faptul că mai mulți autori din România au încercat să înțeleagă unele dintre procesele și fenomenele care au avut loc în societatea românească prin utilizarea cadrului teoretic instituționalist . Chiar dacă, din nefericire, instituționalismul de tipul celui promovat de E. Ostrom este încă foarte puțin cunoscut, inclusiv în comunitatea cercetătorilor din domeniul științei politice din România , el are, după părerea mea, cel puțin două utilizări importante. Prima este directă, și
Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Adrian Miroiu () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1759]
-
comunitatea cercetătorilor din domeniul științei politice din România , el are, după părerea mea, cel puțin două utilizări importante. Prima este directă, și anume de a produce explicații noi ale unor fenomene și procese din societatea românească apelând la cadrul teoretic instituționalist. O lupă nouă se așază peste fapte pe care până acum le-am privit altfel (dacă le-am privit!) și le face să apară într-o lumină limpede, chiar diferită. Partea a doua a volumului cuprinde trei studii de acest
Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Adrian Miroiu () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1759]
-
nu este lipsită de dificultăți. În multe cazuri, traducerea conceptelor nu este deloc ușoară: abordarea lui Stahl este vag marxistă, uneori lipsită de componenta comparativă , în timp de cadrul de analiză ostromian este, așa cum am menționat deja, încadrabil în abordarea instituționalistă de tip alegere rațională . Alteori, întrucât obiectivele urmărite sunt diferite, între datele oferite de Stahl nu aflăm informații esențiale (de pildă, cele privitoare la mecanismele de deci zie - vom reveni ulterior asupra acestei chestiuni - în cadrul obștilor ori la nivelul de
Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Adrian Miroiu () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1759]
-
din martie 2011. Deputatul român a fost exclus din grupul social democrat. Capitolul 3 Grupurile politice: între stabilitate și coeziune Creșterea competențelor Parlamentului European a permis dezvoltarea unei importante literaturi asupra instituției și funcționării acesteia. Dacă primele cercetări, de inspirație instituționalistă, erau mai degrabă făcute de juriști și practicieni, o a doua serie de studii, ce s-a dezvoltat tardiv, au avut ca subiect organizarea politică a instituției și a dinamicii sale partizane 1. Aceste cercetări au "pus în lumină rolul
Despre Parlamentul European: democratizare şi democraţie by Nathalie Brack, Ramona Coman, Yann-Sven Rittelmeyer, Cristina Stănculescu [Corola-publishinghouse/Administrative/1399_a_2641]
-
produselor, producției etc., astfel încât să se elimine sectoarele ineficiente și să se salveze partea „sănătoasă” din organizație; informatizarea. Două abordări teoretice distincte, deși cu multe elemente comune ale schimbării organizaționale, merită în mod deosebit menționate: teoriile ecologiei populației și teoriile instituționaliste. Perspectiva teoriilor ecologiei populației pornește de la premisa că există populații de organizații care se află în competiție pentru aceleași resurse într-un mediu economic dat. Numărul celor care supraviețuiesc și au succes depinde de densitatea populației de organizații și de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1908_a_3233]
-
scump plătite de „pionierii” noului mediu. De asemenea, unele organizații se specializează pe o nișă clară, altele folosesc nișe multiple și au totuși succes. Procesul de selecție naturală a organizațiilor presupune deci strategii diferite, adaptate la context. Din perspectiva teoriilor instituționaliste privind organizațiile, schimbarea organizațională este funcție de valorile și normele care caracterizează mediul instituțional în care organizația funcționează. Creșterea capacității de supraviețuire și de dezvoltare a organizațiilor depinde de satisfacerea grupurilor de interese (stakeholders), actorilor care influențează mediul exterior. Precum indivizii
[Corola-publishinghouse/Administrative/1908_a_3233]
-
3, 1994. engl. chief executive officer, CEO. Pentru o analiză detaliată a surselor și formelor de manifestare ale conflictului, vezi sucapitolul 6.2 în M. Vlăsceanu, Psihosociologia Organizațiilor și Conducerii, Editura Paideia, București, 1993. Pentru o analiză detaliată a teoriilor instituționaliste/neoinstituționaliste, vezi Scott, W.R., 2004, Instituții și Organizații, Editura Polirom, Iași; Pop, L.M., 2003, Imagini Instituționale ale Tranziției, Editura Polirom, Iași. Acest capitol include referiri la elemente generale din lucrările: Bryson, 2002; Heiyer și Renden, 2004; DFID, 2002; Baum
[Corola-publishinghouse/Administrative/1908_a_3233]