334 matches
-
anumite sensuri ale cooperări și presupun o anumită distribuire a resurselor sociale. Din punct de vedere epistemic, câmpurile echivalează cu introducerea de variabile sociale, politice și culturale În modelul neoclasic al pieței, dar și cu reconsiderarea rolului acțiunii În cadrul teoriilor instituționaliste. Ele sunt structuri de interacțiuni emergente, ordonate social și cultural și se constituie În modele teoretice cu grad mai mare de izomorfism față de patternurilor reale de cooperare Între actori decât piața concurențială sau integrarea ierarhică, fiindcă explică deopotrivă structurile intra
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
constituie un tablou pe cât posibil exhaustiv al interacțiunilor și schimburilor la nivelul câmpului. Modelul propus constituie o analiză instituțională, deopotrivă acțională și relațională a unui spațiu social ce se dorește a depăși limitările modelelor neoclasice, dar și a celor exclusiv instituționaliste, prin introducerea mai multor variabile explicative. Desigur, adăugarea mai multor variabile și „complicarea” modelului Înseamnă un compromis În privința parcimoniei și poate a eleganței formalizărilor matematice neoclasice, dar câștigurile euristice pot compensa pierderile simplității. Argumentul central pe care l-am urmărit
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
spații social-politice ordonate normativ, structural și relațional prezintă un grad mai mare de izomorfism cu patternurile reale decât modelele neoclasice bazate doar pe interacțiunea intereselor pe de o parte (și care ar prezice o volatilitate ridicată) sau a celor sociologice instituționaliste bazate exclusiv pe asumarea unor roluri sociale (și care ar prezice o stabilitate foarte mare), pe de altă parte. BIBLIOGRAFIE Alchian, A., Uncertainty, Evolution and Economic Theory, Journal of Political Economy, Vol. 58, 1950: 211-221. Alchian, A., Demsetz, H., Production
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
voință de finalizare la o supunere ideală față de decupajele și modelajele obiectelor de către organismele de finanțare, în pofida calității anumitor lucrări ce reintroduc instituțiile de dezvoltare ca pe unul din actorii dinamicii raporturilor sociale. Să observăm în paralel că în orientările instituționaliste ale științelor economice, precum și în anumite curente ale sociologiei economice care renaște astăzi sub impulsul lui Mark Granovetter 27, economia este privită ca un spațiu de interacțiuni și de tranzacții care-i egalizează fictiv pe agenții unui joc în care
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
11 Prefața editorului seriei / 13 Cuvânt înainte / 17 Mulțumiri / 23 Lista abrevierilor / 25 Capitolul 1: Introducere / 27 Cadrul teoretic / 30 Operaționalizarea predicțiilor liberale / 41 Structura capitolelor / 49 Capitolul 2: Reevaluarea logicii anarhiei: raționalitate versus reflexivitate / 55 Modelul neorealist / 57 Modelul instituționalist / 60 Modelul liberal / 63 Către o sinteză generală / 67 Concluzii / 74 Capitolul 3: Politica externă germană după Războiul Rece / 77 Neorealismul / 77 Instituționalismul / 84 Liberalism 1: variația internă / 88 Liberalism 2: opțiunile Germaniei / 92 Capitolul 4: Politica externă japoneză după
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
încă nu a atins un consens cu privire la implicațiile teoretice sau la cele practice ale sfârșitului Războiului Rece. Și probabil că nici nu îl va atinge în viitorul apropiat pentru că în interiorul disciplinei există adânci falii teoretice, normative și politice. Realiștii și instituționaliștii au dezvoltat două poziții concurente, în linii mari. Din perspectiva teoretică a instituționaliștilor, după sfârșitul Războiului Rece și dispariția Uniunii Sovietice structura și caracterul sistemului internațional au rămas, practic, neschimbate pentru că în timpul secolului al XX-lea a apărut o diversitate
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
ale sfârșitului Războiului Rece. Și probabil că nici nu îl va atinge în viitorul apropiat pentru că în interiorul disciplinei există adânci falii teoretice, normative și politice. Realiștii și instituționaliștii au dezvoltat două poziții concurente, în linii mari. Din perspectiva teoretică a instituționaliștilor, după sfârșitul Războiului Rece și dispariția Uniunii Sovietice structura și caracterul sistemului internațional au rămas, practic, neschimbate pentru că în timpul secolului al XX-lea a apărut o diversitate de instituții multilaterale, care au avut efecte cruciale și au determinat definirea sistemului
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
timpul Războiului Rece. Costurile asimetrice impuse SUA de acest recul le vor încuraja pe termen lung, probabil, să își adapteze marea strategie sub aspecte fundamentale, pentru a îndeplini cerințele erei post-Război Rece. Această direcție de raționament dezvoltă argumentul propus de instituționaliști, potrivit căruia un "efect de bumerang" va încuraja SUA să revină la canalele multilaterale, din cauza riscului de supraextindere asociat cu urmărirea unei strategii hegemonice. Totuși, raționamentul localizează cauza supraextinderii la nivelul politicii interne și al opțiunilor de politică externă americane
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
și nu o identifică în termenii unei logici funcționale privitoare la costurile administrării sistemului pentru hegemon. Prin urmare, în ceea ce privește dilemele cu care se confruntă politica externă americană în prezent, argumentul prezintă o explicație mai voluntaristă decât cel asociat cu teoria instituționalistă. Lucrarea de față se inspiră în mare măsură din teoria constructivistă pentru a elabora un argument privind caracterul distinct al sistemului internațional după Războiul Rece. Potrivit uneia dintre principalele critici la adresa constructivismului, acesta este nepotrivit într-o analiză empirică a
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
a dat naștere la întrebări privind caracterul general al schimbării internaționale la finalul secolului al XX-lea. "Laboratorul în lumea reală" oferit de sfârșitul Războiului Rece poate fi folosit în prezent pentru evaluarea modelelor sistemului internațional modelul realist structural, modelul instituționalist și modelul liberal. Începând cu 1989 există precondițiile ca aceste teorii să facă un set distinct de predicții cu privire la caracterul general al schimbării după Războiul Rece. Conform modelului neorealist, colapsul Uniunii Sovietice a cauzat o transformare majoră a balanței de
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
cu 1989 există precondițiile ca aceste teorii să facă un set distinct de predicții cu privire la caracterul general al schimbării după Războiul Rece. Conform modelului neorealist, colapsul Uniunii Sovietice a cauzat o transformare majoră a balanței de putere globale. Conform modelului instituționalist, există variații la nivelul tiparelor interdependenței economice și instituționale în întreg sistemul internațional. Conform modelului liberal, începând cu 1989 sistemul internațional este dominat de un nucleu relativ stabil de state democratice liberale. Mai mult, a trecut peste un deceniu de la
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
la scurt timp după sfârșitul Războiului Rece, examinează felul în care SUA și principalele puteri europene s-au folosit de instituțiile internaționale pentru a se adapta la schimbările care aveau loc. Descoperirile prezintă concluzii privind meritele relative ale modelelor neorealist, instituționalist și liberal pentru explicarea efectelor internaționale din această perioadă critică. A doua lucrare este mai recentă, Unipolar Politics: Realism and State Strategies After the Cold War (Kapstein și Mastanduno, 1999). Această lucrare se deosebește de volumul coordonat de Keohane sub
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
riguroasă a ipotezelor. Așadar, adoptăm recomandarea din Keohane ș.a., de a folosi teoriile pentru conceperea unor cadre cu scopul construirii unor cercetări empirice mai sofisticate (Keohane ș.a., 1993, p. 7). De asemenea potrivit lui Keohane ș.a., vom utiliza modelul neorealist, modelul instituționalist și cel liberal (Keohane ș.a., 1993, pp. 3-6). Kenneth Waltz (1979) a formulat sistematic modelul structural sau neorealist. Waltz face distincție între structura sistemului politic intern și structura sistemului politic internațional. Sistemele interne sunt ierarhice pentru că includ un agent central
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
aceste direcții este de dată relativ recentă, și nu toate teoriile pot fi incluse și testate în sfera unui singur studiu. Din aceste motive, în analiza de față operaționalizăm versiunea waltziană convențională a neorealismului și predicțiile asociate cu aceasta. Modelul instituționalist identifică distribuția interdependenței și a instituțiilor internaționale drept variabilă care afectează comportamentul statelor. Potrivit instituționalismului, cooperarea între state este posibilă chiar și în lipsa unei autorități centralizate la nivel internațional. Chiar dacă lipsa unui agent de impunere sporește stimulentele statelor de a
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
și interacțiuni repetate într-un orizont de timp pe termen lung, instituțiile internaționale pot dobândi o valoare crucială pentru statele care își urmăresc interesele naționale. Instituțiile pot facilita cooperarea prin reducerea costurilor de tranzacție, scăderea nesiguranței și modelarea așteptărilor statelor. Instituționaliștii recunosc că relațiile interdependente sunt o premisă importantă pentru cooperarea internațională. Tiparele bine dezvoltate ale interdependenței economice sunt cruciale pentru că ele măresc atât sfera câștigurilor comune, cât și frecvența contactelor dintre state. Astfel, instituționaliștii susțin că teoria lor modelează cel
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
scăderea nesiguranței și modelarea așteptărilor statelor. Instituționaliștii recunosc că relațiile interdependente sunt o premisă importantă pentru cooperarea internațională. Tiparele bine dezvoltate ale interdependenței economice sunt cruciale pentru că ele măresc atât sfera câștigurilor comune, cât și frecvența contactelor dintre state. Astfel, instituționaliștii susțin că teoria lor modelează cel mai bine tiparele cooperării dintre statele industrializate avansate. Și interdependența instituțională poate contribui la facilitarea cooperării dintre state, în cadrul instituționalist. Instituțiile internaționale sunt dificil de creat într-un mediu anarhic. Totuși, odată stabilite, ele
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
cale", în care cooperarea stabilită într-o etapă de început afectează comportamentul din etape ulterioare. În mod tipic, instituțiile apar sub auspiciile unui hegemon. Alternativ, ele reflectă inițial angajamente de alianță într-o anumită distribuție de putere. În general, totuși, instituționaliștii consideră că existența cooperării reflectă urmărirea intereselor naționale, și nu altruismul (Keohane, 1984). Instituționaliștii au reacționat la predicțiile neorealiste privind multipolaritatea emergentă. În acest sens, ei au prezis continuitatea în aranjamentele multilaterale încheiate după 1945 între principalele state. Instituționaliștii fac
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
ulterioare. În mod tipic, instituțiile apar sub auspiciile unui hegemon. Alternativ, ele reflectă inițial angajamente de alianță într-o anumită distribuție de putere. În general, totuși, instituționaliștii consideră că existența cooperării reflectă urmărirea intereselor naționale, și nu altruismul (Keohane, 1984). Instituționaliștii au reacționat la predicțiile neorealiste privind multipolaritatea emergentă. În acest sens, ei au prezis continuitatea în aranjamentele multilaterale încheiate după 1945 între principalele state. Instituționaliștii fac referire la rețeaua densă de alianțe și instituții internaționale care s-a dezvoltat între
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
totuși, instituționaliștii consideră că existența cooperării reflectă urmărirea intereselor naționale, și nu altruismul (Keohane, 1984). Instituționaliștii au reacționat la predicțiile neorealiste privind multipolaritatea emergentă. În acest sens, ei au prezis continuitatea în aranjamentele multilaterale încheiate după 1945 între principalele state. Instituționaliștii fac referire la rețeaua densă de alianțe și instituții internaționale care s-a dezvoltat între puterile occidentale în bipolaritate. Aceste cadre multilaterale au contribuit la stabilizarea relațiilor diplomatice dintre statele industrializate și s-au dovedit a fi utile pentru urmărirea
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
lui Nye a alimentat în mare măsură afirmația înrudită a lui Hans Maull, potrivit căreia Germania și Japonia deveniseră "puteri civile", îndepărtându-se de sfera militară și orientându-se către administrarea multilateralismului și interdependenței (Maull, 1991). Astfel, în contrast cu neorealismul, analiza instituționalistă pune accent pe continuitate, și nu pe schimbare, după Războiul Rece. Totuși, instituționaliștii recunosc că statutul predicțiilor lor variază în Europa și Asia de Est. Un context european occidental este cel mai potrivit pentru analiza instituționalistă, pentru că prezintă tipare bine
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
potrivit căreia Germania și Japonia deveniseră "puteri civile", îndepărtându-se de sfera militară și orientându-se către administrarea multilateralismului și interdependenței (Maull, 1991). Astfel, în contrast cu neorealismul, analiza instituționalistă pune accent pe continuitate, și nu pe schimbare, după Războiul Rece. Totuși, instituționaliștii recunosc că statutul predicțiilor lor variază în Europa și Asia de Est. Un context european occidental este cel mai potrivit pentru analiza instituționalistă, pentru că prezintă tipare bine dezvoltate ale interdependenței economice și instituționale (Keohane ș.a., 1993, p. 6). Unificarea Germaniei
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
Astfel, în contrast cu neorealismul, analiza instituționalistă pune accent pe continuitate, și nu pe schimbare, după Războiul Rece. Totuși, instituționaliștii recunosc că statutul predicțiilor lor variază în Europa și Asia de Est. Un context european occidental este cel mai potrivit pentru analiza instituționalistă, pentru că prezintă tipare bine dezvoltate ale interdependenței economice și instituționale (Keohane ș.a., 1993, p. 6). Unificarea Germaniei și problemele generate de lărgirea Uniunii Europene și a NATO ar putea avea consecințe distribuționale care, la rândul lor, ar putea crește complexitatea
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
Prin contrast, versiunea de liberalism operaționalizată în studiul de față oferă o cale pentru realizarea liberalismului sofisticat în termeni diferiți de cei stabiliți de Keohane. Keohane interpretează realismul ca o teorie raționalistă, iar acest fapt îl încurajează să elaboreze critica instituționalistă. Totuși, realismul poate fi înțeles și ca incluzând o dimensiune reflexivă puternică, datorită concentrării sale asupra proceselor de selectare și socializare, ce decurg din consecințele generative ale anarhiei. Astfel se deschide o a doua direcție a criticii la adresa realismului, mai
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
aliniere, discutate pe larg în literatura de specialitate (vezi Walt, 1984). Huntley compară alinierea, pe care o asociază cu predicțiile liberale, atât cu configurația balanței de putere prevăzută de neorealism, cât și cu inerția instituțională pe care se bazează analiza instituționalistă. Abordarea liberală oferă motive mult mai puternice de optimism cu privire la viitorul politicii mondiale decât oricare dintre aceste perspective, sugerând "un potențial fără precedent ... pentru o pace generală între marile puteri" (Huntley, 1996, p. 70). Ideea că pacea democratică se va
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
În cele din urmă, SUA au adoptat și o preferință față de multilateralism, întrucât acesta le permite mai mult spațiu pentru legitimarea puterii (Kapstein și Mastanduno, 1999, pp. 151-157). De asemenea, tiparul cercetat de Kapstein și Mastanduno pune probleme pentru predicțiile instituționaliste referitoare la tiparele generale ale activității instituționalizate. Mai ales, tendința de aliniere arată că tiparele cooperării internaționale acoperă o arie geografică mai mare decât au anticipat instituționaliștii. În termeni de sferă geografică, cadrul oferit de aliniere pentru o tranziție pașnică
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]