173 matches
-
K. Stanzel • Termenii cheie ai analizei teatrului, Anne Ubersfeld • Poetica genurilor literare, Florica Bodiștean • Poetica teatrului modern, Nicoleta Munteanu 1 Înțelegem termenul în sensul său larg, adică cele trei decenii care pregătesc revoluția de la 1789, și cele trei mari mișcări insurecționale care o prelungesc, 1830, 1848, 1870. 1 Roselyne Dupont-Roc și Jean Lallot au propus o nouă traducere a termenului de mimesis, tradus de obicei prin "imitație" (cf. La Poétique, Le Seuil, 1980). Termenul de "reprezentare" este de preferat fiindcă admite
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
297, se simțea amenințată direct în existența să că Imperiu, motiv pentru care a recurs la măsuri serioase de apărare, iar în luna aprilie 1809 a participat la constituirea celei de a cincea Coaliție împotriva Franței, împreună cu Anglia și guvernul insurecțional al Spaniei 298. Soarta armelor nu i-a fost, însă, favorabilă. Încă din primele zile ale ostilităților, armata comandata de arhiducele Carol a fost dispersata de cea comandata de Napoleon, ceea ce l-a determinat pe arhiduce să tatoneze, cu aprobarea
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
tatoneze, cu aprobarea împăratului, posibilitatea încheierii ostilităților. Napoleon nu s-a oprit, însă, din drum, decât la Viena, unde a ajuns la 11 mai 1809, instalându-se la Schönbrunn; acolo avea să rămână timp de cinci luni299. Declanșarea unor mișcări insurecționale în Germania, în primăvara anului 1809, care amenințau securitatea ordinii politice și teritoriale stabilită de Napoleon în spațiul german, l-a determinat să facă presiuni diplomatice asupra Rusiei, pentru a o determina să atace Austria. Alexandru I nu s-a
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
nu mai e ș...ț o plantă cu rădăcinile în aer”, ci poartă „amprenta digitală a tragediei omului de azi”4, sugerează, în acești ani, conștiința necesității unei noi angajări umaniste a creației, dintr-o perspectivă mult echilibrată în comparație cu spiritul insurecțional de la începuturi. E o reorientare ce poate fi observată, mai devreme sau mai târziu, la majoritatea poeților de avangardă. Tovarășii de idei ai lui Voronca - un Stephan Roll, Sașa Pană, Geo Bogza - nu vor face excepție de la regulă. Între asemenea
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
Ploiești a reprezentat, până la urmă, reacția liberalilor radicali Împotriva domnitorului, pentru a-l face pe acesta să urmeze ideile lor politice . Tentativa republicană de la Ploiești nu a Însemnat, În sine, mare lucru. Ea a reprezentat efectul prematur a unor tentative insurecționale, care au situat România Între țările europene, ce au cunoscut ultimele manifestări ale spiritului pașoptist . Conspirația organizată de radicali nu Își propunea, În fond, să instituie un regim republican, ci continuarea monarhiei prin proclamarea drept succesor al lui Carol pe
VINOVAȚI SAU NEVINOVAȚI. PROCESUL POLITIC DE LA TÂRGOVIŞTE (1870). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by IULIAN ONCESCU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1273]
-
imediat din ordinul domnitorului Carol. Cu toate aceste măsuri rapide, până la sfârșitul lunii august arestații au fost eliberați , pentru că „nu s-a găsit nimic care să compromită posițiunea preveniților sau care să denote câtuși de puțin participarea acestora la tentativa insurecțională de la Ploești” . Mersul greoi și rezultatele de moment ale anchetei se datorau parțial abilității lui Eugeniu Carada - creierul moral al acțiunii - care a mers pe jos de la Ploiești la București, apoi s-a ascuns distrugând totodată documentele ce Îl puteau
VINOVAȚI SAU NEVINOVAȚI. PROCESUL POLITIC DE LA TÂRGOVIŞTE (1870). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by IULIAN ONCESCU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1273]
-
populația locală față de armata austriacă (de care se plângea și căpitanul Ioan Tomuț XE "Tomuț" ), În condițiile permanentelor conflicte și acțiuni represive („bătăile sângeroase Între soldați și popor”, Înregistrate prin intermediul Gazetei și În Transilvania), nașterea unor resentimente față de acest focar insurecțional era cât se poate de firească. În plus, constrângerile disciplinei cazone, ca și ambianța formativă a armatei imperiale, onoarea militară și devotamentul față de dinastie, toate acestea Îi determinau pe ostașii ardeleni să Își Îndeplinească obligațiile În mod ireproșabil. Adeseori, atitudinea
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
a) Gheorghe Bibescu b) Ioniță Sandu Sturdza c) Barbu Știrbei d) Tudor Vladimirescu 4) Marcați litera corespunzătoare răspunsului pe care îl considerați corect: Revolta armată a lui Tudor Vladimirescu are un caracter predominant: a) social b) militar c) politic d) insurecțional 5) Marcați litera corespunzătoare răspunsului pe care îl considerați corect: Sfatul domnesc era înlocuit de un sfat administrativ prin: a) Regulament Organic b) Cererile norodului românesc c) Convenția de la Paris d) Statutul Dezvoltător al Convenției de la Paris 6) Marcați litera
ISTORIA ROM?NILOR TESTE PENTRU ADMITERE LA ACADEMIA DE POLITIE by DORINA CARP () [Corola-publishinghouse/Science/83159_a_84484]
-
de interes: geografia umană, geografia electorală, partidele politice, politica românească și europeană. DINU GUȚU este absolvent de științe politice (studii de licență și masterat) la SNSPA și doctorand în antropologie. A publicat Revoluția ultrașilor. Antie tatism, violență simbolică și potențial insurecțional în cadrul fenomenului Ultras. DANA IRINA IONIȚĂ a obținut titlul de doctor în științe politice la SNSPA cu teza Formarea coalițiilor în Europa Centrală și de Est. În prezent este asistentă de cercetare în cadrul SNSPA. Domenii de interes: competiția politică, teoria
PREZENTAREA AUTORILOR. In: Competenţa politică în România () [Corola-publishinghouse/Science/796_a_1564]
-
în capitolul Elementele fondului intim străin. Libertatea, care face și ea parte din elementele fondului intim-străin, fiind deci și ea o determinație fatală a ființei noastre, este, spre deosebire de toate celelalte limite care ne constituie de la bun început, o limită emancipată, „insurecțională“, o limită capabilă la rândul ei să creeze limitații. Limba română are privilegiul de a exprima, prin aceeași familie de cuvinte, activitatea libertății și rezultatul acestei activități: „hotărârea“, ca esență a libertății (aleg, decid, hotărăsc), se soldează de fiecare dată
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
-mi pierd orice rădăcină. Însă acest mod de a considera setul de limite primit - contestarea unei forme anume în care ești fixat sau contestarea a tot ce te fixează - este opera tardivă a libertății, care ajunge să funcționeze revizionist sau insurecțional, înlăuntrul unui model cultural bine determinat (umanismul, romantismul). Divorțul față de ceea ce a devenit al tău printr-o conferire străină, precum și insatisfacția care îl însoțește nu dau regula felului în care eu îmi consider hotarele primite. Cel mai adesea elementul care
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
și nu de povară; a-ți pune întrebarea cu privire la sursa ei și la dăruitor; a-ți pune întrebarea privitoare la utilizarea ei; și, mai presus de orice, a iubi libertatea. „A iubi libertatea“ nu înseamnă aici a iubi acel elan insurecțional care face ca indivizii și popoarele să se ridice împotriva celor care le-au răpit libertatea. Pentru ca acest sens al iubirii de libertate să fie cu putință, trebuie mai întâi să existe iubirea de libertate: eu pot să mă mut
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
și a căderii care o însoțește. Tragicul nu se naște aici din persistența cu care o conștiință ireductibilă încearcă să depășească o limită insurmontabilă. „Depășirea limitei“ este un concept modern de tip romantic, care se naște în contextul unor înțelegeri insurecționale ale libertății, desprinse deci de ideologia fatalistă care emana din ipostazele destinului antic, din Ananke, Tyche sau Moira și din proiecțiile ei târzii, renascentiste (Fortuna labilis și Fortuna maligna). Pentru eroul antic, existența unei limite insurmontabile nu constituie o provocare
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
2 decembrie 1989 apare Volumul XXXIII de ecologie Umană în care sunt prefigurate obiectivele Societății. La mijlocul lunii decembrie au loc manifestări violente de protest împotriva sistemului totalitarist care au dus la răsturnarea regimului în data de 22 decembrie 1989. Mișcări insurecționale au avut loc la București, Timișoara, Sibiu, Iași... La Iași un grup de protestatari a răspândit afișe în care se condamna partidul comunist iar populația orașului Iași era chemată să se adune la un miting de protest în Piața Unirii
ALBUM CONSEMN?RI REPORTAJE 1989 - 2002 by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/83887_a_85212]
-
război (1914-1920), și pune la încercare competența foștilor ofițeri țariști, cât și loialitatea lor față de noua putere. în fruntea armatei I-a de cavalerie, Budionnîi se distinge în lupta contra armatelor albe ale lui Denikin și Wranghel, și contra armatei insurecționale din Ucraina condusă de anarhistul* Mahno, fost aliat temporar al roșilor; corespondentul de război Isaac Babel a publicat de altfel relatarea, devenită faimoasă, a companiei din Polonia din 1920, sub titlul Cavaleria roșie (1926). La rândul său, Tuhacevski este însărcinat
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Roșie*, în vara anului 1920, împotriva Poloniei. Numai că operațiunea se încheie cu un eșec, care urmează celui al revoluției din Finlanda, în 1918, celui suferit de Bela Kun care preluase puterea în Ungaria, în 1919, și celui al tentativelor insurecționale din Germania între 1919 și 1923, din Estonia, în 1924, și din Bulgaria, în 1925. Internaționala comunistă și Europa Dacă, după moartea lui Lenin, Troțki* continuă să vizeze la „Statele Unite Socialiste ale Europei” care ar fi „forma politică a dictaturii
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
pe forță. Generalul Sanjurjo încearcă, încă de pe 10 august 1932, să dea o lovitură de stat care însă eșuează; în acest timp, anarhiștii* din Federația Anarhistă Iberică (FAI) și anarhosindicaliștii din CNT se lansează, la rându-le, în trei tentative insurecționale infructuoase, în 1932-1933. PC spaniol (PCE), decapitat de Stalin*, care tocmai a demis patru dintre principalii săi conducători, nu reprezintă decât un grupuscul, în comparație cu Partidul Socialist (PSOE) și cu federația sindicală a UGT, principalii susținători ai guvernului. Ca urmare a
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
datorează, în parte, crizelor politice care, în primăvara și în vara 1937, sfâșie tabăra republicană. La Barcelona, de pe 3 până pe 7 mai, lupta pentru putere din Catalonia, moralul scăzut din cauza proastei aprovizionări și presiunea stalinistă contra POUM provoacă o mișcare insurecțională. Ordinea este restaurată cu prețul a 400 de morți și 3.700 de arestări, în majoritate din rândurile CNT și ale POUM. Consecința politică va fi căderea guvernului Caballero, la inițiativa PCE și a centrului socialist, înlocuit de un guvern
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
are relații foarte proaste după dezvăluirile referitoare la masacrul de la Katyn*; lăsând Wehrmachtul să-i zdrobească pe insurgenți, sovieticii stabilesc un raport de forțe în favoarea lor și în aceea a Comitetului de la Lublin pe care-l controlează. în afara Poloniei, voința insurecțională a comuniștilor nu pare să fie nicăieri pusă sub semnul îndoielii, dar rezultatele sunt foarte diferite. Cazul școală este acela al Bulgariei, unde comuniștii sunt relativ slabi. Pe 5 septembrie 1944, URSS declară război acestei țări, cu care continuă totuși
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
participând la guvernare, PCF și PCI încearcă să modifice raportul de forțe în favoarea lor. Ca și în Belgia, Grecia sau în alte țări, ele desfășoară cam aceeași gamă de acțiuni: greve, manifestații și încăierări, presupuse a duce la o explozie insurecțională. Dar, oricât de puternică ar fi mișcarea de Rezistență, nu ea duce la izgonirea ocupanților din aceste țări. Un studiu detaliat al cazului francez arată că din 227 de orașe recenzate, numai 5 (2%) au cunoscut o adevărată insurecție; în
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
5 (2%) au cunoscut o adevărată insurecție; în alte 30 (13%) populația a rămas pasivă, chiar dacă Forțele Franceze din Interior (FFI) au putut da impresia că Rezistența a fost agentul Eliberării. în sfârșit, în 192 de orașe (85%), eșecul voinței insurecționale a PCF este categoric. Insurecția din Paris nu trebuie, așadar, să ascundă absența insurecției naționale: poporul francez nu s-a perceput ca învingător ci, înainte de toate, ca spectator. Este adevărat că trebuie ținut cont și de geografie. La sud de
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
23 octombrie 1923 la Hamburg, pe 1 decembrie 1924 la Tallin, în Estonia, pe 13 noiembrie 1926 în colonia olandeză Batavia, pe 21 martie 1927 la șanhai și în decembrie 1927 la Canton. IC merge chiar până la a publica manuale insurecționale redactate sub pseudonim de ofițeri a Armatei Roșii*: cel al lui Alfred Langer, apărut în Germania în 1928 - Drumul victoriei. Arta insurecției armate - sau cel al lui A. Neuberg apărut în 1931 în Franța sub titlul Insurecția armată. Totuși, eșecurile
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
și să-l proslăvească pe șeful lor, Stalin. „Fiu mai vârstnic al Bisericii comuniste”, PCF se aruncă fără menajamente în această nouă politică. Exploatând un grav disconfort social, acesta declanșează, în 1947 și 1948, importante greve care capătă uneori valențe insurecționale. Denunță pericolele care, din punctul său de vedere, amenință independența națională: astfel, va practica cu iscusință o convergență cu gaulliștii pentru a împiedica înființarea Comunității Europene de Apărare în 1954. Se angajează în lupta pentru pace, strângând laolaltă personalități venite
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
importantă din punctul de vedere al comuniștilor, cucerirea unor posturi în ierarhia rezistentă trebuie conjugată cu implicarea populației. Inițiativele lor militare prezintă un crescendo - mai întâi grupulețele urbane și atentatele, apoi maquis-urile rurale și ambuscadele, în sfârșit, baricadele și tentativele insurecționale -, dar, mai ales, trebuie să fie înțelese în dubla lor dimensiune, militară și politică. Realiști, cei mai mulți dintre rezistenți non-comuniști nu au în vedere ample operațiuni militare decât în coordonare cu armatele anglo-saxone ori sovietice și, în așteptarea acestui moment propice
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
în Italia, în Cehoslovacia sau în Franța, insurecțiile milaneză, pragheză și pariziană demonstrează, din perspectiva comuniștilor, că poporul s-a eliberat singur, că este, prin urmare, stăpân pe propriu-i destin și că forțele care l-au călăuzit în lupta insurecțională au legitimitatea necesară pentru a-l conduce și pe calea eliberării de ocupația nazistă, iar apoi spre libertate. REVOLUȚIE în sensul modern, termenul „revoluție” trimite la bulversări - revoluție industrială, a moravurilor, biologică, comunicațională etc. - care provoacă o modificare semnificativă a
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]