89 matches
-
-i dăm cuvântul criticului: "Când Farfuridi se încăpățânează să se întoarcă repetat la una-mie-opt-sute-douăzeci-și-unu-fix n-o face din tembelism anacronic sau din impuls regresiv neîntemeiat: demersul său oratoric, punctat și de alte borne cronologice semnificative, are vădit sens recuperator și integrist, personajul fiind animat de intenția jalonării cât mai convingătoare a unei linii de continuitate (...) Dacă trecem peste cronologia defectuoasă (de la 48 se revine la 34), generată de profunda tulburare a omului, ideea transpare cu mare claritate. Ceva miez are inclusiv
O scrisoare fetiș by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10072_a_11397]
-
toți acești fasciști balcanici, îi urăște pe musulmani. Și, cu toate că îi urăște pe musulmani, participă la această aventură care te obligă să străbați șase țări locuite aproape exclusiv de musulmani? Sincer, nu înțeleg. Nu e mare lucru de înțeles. Fasciștii, integriștii și naționaliștii recalcitranți nu sunt decât o șleahtă de bolnavi mintali cărora nu le funcționează bine creierul. E clar că, dacă neuronii tăi funcționează, să zicem, în limitele normalului, nu poți fi un vandal extremist. Pornind de la această idee, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
el violent? Subliniați în cartea dvs. că există nenumărate versete blânde, care promovează toleranța față de ceilalți... Violența este conținută în Coran, dacă n-ar fi acolo, lucrurile ar fi foarte simple. Trebuie să admitem că poți fi foarte bine musulman integrist citind pur și simplu din Coran. Problema este de interpretare și de ierarhizare a ceea ce citești. Coranul nu este mai violent decât Biblia, ba chiar mai puțin. În Vechiul Testament există extrem de multă violență, o demonstrează astăzi unii specialiști. Chiar și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2212_a_3537]
-
ținut cont de îndulcirea evanghelică ce se operează față de Tora. Din păcate, astăzi nu această tendință de îmblânzire este pusă în valoare, e mult de făcut în sensul acesta. Singura posibilitate pentru a conjura violența coranică și lectura pe care integriștii o favorizează este de a decanta cele două tendințe: tendința transistorică cu mesajul peren și mesajul care merită neutralizat prin contextualizare istorică. Pentru că atunci când s-a născut Coranul, în spațiul antropologic care e al său, a constituit un progres din
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2212_a_3537]
-
un moment, apoi continuă: — După bac, l-am pierdut din vedere pe Philippe, dar am aflat că s-a sinucis, câțiva ani mai târziu. În fine, nu cred să aibă vreo legătură: dar să fii În același timp homosexual, catolic integrist și regalist e totuși un amestec cam complicat. În fond, Djerzinski Însuși nu fusese nicicând asaltat - Își dădu seama În clipa aceea - de reale frământări religioase. Cu toate astea știa, de foarte mult timp, că metafizica materialistă, după ce demolase credințele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
din nou de călăuzele eliberării lor. Promisiunea salvării terestre, garantată de "socialismul științific", a implantat aparatul totalitar, s-a impregnat în naționalism, a adus noua servitute. Violența culturicidă a procesului de europenizare a lumii a generat un contra-curent de fanatism integrist. Naționalismele, integrismele, revoluționarismele, expansionismele și hegemonismele se dezlănțuie, se combină, se combat, avînd în comun doar ura față de toleranță și satisfacția de a lovi nepedepsite în moalele pîntece european. Totul este în criză în criza planetară, alcătuită din conjugarea unei
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
vălul, ci orice semn religios purtat ostentativ, crucile de o anumită dimensiune, kippa etc. 9. Această măsură, care urmărește menținerea laicității în școli, nu poate fi considerată ca o încălcare a libertăților religioase. 10. Cei care critică legea oferă argumente integriștilor, pentru care libertatea este cea din urmă preocupare. Aceștia sunt "comunitariști", adică îi presează pe musulmani să se închidă în comunitățile lor, în loc să îi ajute să își găsească locul în Franța laică. Argumentele celor care se opun acestei legi 1
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
poate să iasă la suprafață, așa cum s-a întâmplat altădată cu luptele din școli. Anumiți observatori menționează printre emoțiile trezite de această problemă teama, de o parte și de alta. Partizanii legii se tem de agresivitatea și de intoleranța mișcării integriste. Bisericile se tem de o reapariție a războaielor religioase, de excluderea din spațiul public a tot ceea ce ține de religios. Extrema stângă se teme de interzicerea oricărei forme de militare politică în școli etc. Intrăm aici într-un domeniu care
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
presiuni, statele au consimțit ele însele la abandonarea suveranității, în special în cadrul Uniunii Europene. În sfîrșit, cînd dezlegarea conflictului Est-Vest părea să anunțe sfîrșitul confruntărilor ideologice transnaționale, s-a produs iruperea marilor mișcări religioase fundamentaliste și-apoi a altor curente integriste care stau la originea resurgenței naționalismelor de tip etnic. Guvernanții europeni nu sînt singurii care se resimt în urma punerii în discuție a puterii lor reale. La rîndul lor, guvernații au înțeles că mandatarii lor și-au pierdut prerogativele și că
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
spus în deciziile privind orașul? Aveau să fie luați în considerație cei defavorizați, femeile etc.? Se pare că nu, fiindcă rutina politică s-a menținut în virtutea inerției sociale, s-a ajuns la absenteism electoral, la înmulțirea revendicărilor extremiste, la manifestări integriste, mafiote, la incivilități, degradări, violență, revolte, comportamente regresive de tot felul. Politica orașului a rămas marcată de centralism, cu toate încercările de deconcentrare spre nivelul regiunilor și departamentelor, iar restricțiile bugetare de după criza economică din anii 1970 au pus sub
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
Alejandro Pidal y Mar a creat un partid confesional catolic, numit La Unión Católica. Luptele cauzate de orientările politice diferite au provocat discuții publice acide între El Siglo Futuro și La Fe, concretizate prin ruptura din 1888 și crearea Partidului Integrist, al cărui ziar avea să fie El Siglo Futuro. În 1887, din cele 492 de ziare cu subiect politic, 70 erau ale republicanilor. Cele mai importante erau: El Globo, El Solfeo, La Vanguardia, La República, La justicia. Anarhismul (clandestin până în
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
din publicațiile importante din presa catolică a fost, așa cum am mai spus, El Debate, care era de partea conservatorilor și care s-a bucurat de o difuzare bună; a constituit o ocazie pentru ca ierarhia bisericească să se desprindă de presa integristă și carlistă, din ce în ce mai fragmentată. Dintre ziarele carliste, amintim El Correo Español (20.000 de exemplare în 1913); printre redactorii săi se număra Benigno Bolaños, ce manifestase anumite excese verbale în săptămânalul El Fusil, apărut după La Estaca și La Escoba
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
din ce în ce mai fragmentată. Dintre ziarele carliste, amintim El Correo Español (20.000 de exemplare în 1913); printre redactorii săi se număra Benigno Bolaños, ce manifestase anumite excese verbale în săptămânalul El Fusil, apărut după La Estaca și La Escoba. Dintre cele integriste s-a remarcat El Siglo Futuro, care a distribuit între 4.000 și 6.000 de exemplare în 1927. Tot catolice erau și El Universo (1900-1936), cu 15.000 de exemplare în momentele de vârf și La Gaceta del Norte
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
Tiempo și El Nacional. Între cele liberale, Imparcial, El Liberal, El Correo și El Heraldo de Madrid. În sânul carliștilor, se dădea o luptă îndârjită între trei curente, reprezentate de câte un ziar: colaboraționiștii (El Fénix), legitimiștii (La Fe) și integriștii (El Siglo Futuro) (C. Almuina Fernandez, op. cit, p. 140). 175 J.L. Ruiz Sanchez, Prensa y propaganda catolica (1832-1965), Universidad de Sevila, 2002, pp. 22-23. 176 Ibidem, p. 22. 177 Dificultățile au fost diferite de cele existente în România; aici
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]