273 matches
-
necondiționată, nelimitată, este conceptul perfect și cel mai simplu, fiind În același timp ideea cea mai Înaltă, pe care spiritul nostru și-o poate face despre esența divină, chiar dacă nu Într-o stare actuală, fiind ceva ce depășește puterea noastră intelectivă. Prin această demonstrare, care pleacă În principal de la stabilirea infinității ca nucleu al conceptului de Dumnezeu, Duns Scot Încerca să suplinească neajunsurile demonstrative ale argumentului anselmian, care lăsa să se creadă că existența lui Dumnezeu poate fi un adevăr nemijlocit
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
absolut, născut din dialectica vizibil/invizibil; 2. Imaginea-model este reprezentarea logică a realității; 3. Imaginea-fantomă, ca reprezentare psihică, aparține domeniului memoriei, visului, halucinației; 4. Imaginea poetică imprimă creației umane valențe retorice și estetice. Liant ontologic între latura senzorială și capacitatea intelectivă a naturii umane 6, imaginea, ca fenomen complex, dezvăluie nevoia omului, din toate timpurile, de a-și imagina multiple fețe ale lumii percepute. Astfel, imaginația a fost definită ca "facultatea pe care o are spiritul de a produce imagini" 7
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
179 și 193). Dar chemarea universalistă reprezintă până la urmă tentația majoră a filozofiei. Spiritualizarea existenței și sistematizarea lumii prin rațiune ("ordonarea și disciplinarea inteligențelor", după cum afirmă Comte vezi I, nota 181) nu înseamnă altceva decât abandonarea unui mod de concepere "intelectiv teoretic", inductiv, propriu cunoașterii științifice, în favoarea unui model rațional deductiv, propriu filozofiei speculative (vezi și I, nota 185). Noica sesizează foarte bine situațiile de acest tip: "Căci știința nu practică decât modurile intelectiv teoretice ale spiritului, iar a depăși îngrădirea
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
altceva decât abandonarea unui mod de concepere "intelectiv teoretic", inductiv, propriu cunoașterii științifice, în favoarea unui model rațional deductiv, propriu filozofiei speculative (vezi și I, nota 185). Noica sesizează foarte bine situațiile de acest tip: "Căci știința nu practică decât modurile intelectiv teoretice ale spiritului, iar a depăși îngrădirea [universul teoretic închis al științei] înseamnă tocmai a-ți da seama că teoreticul este expresia acestei îngrădiri; că, într-un fel sau altul, el trebuie să lase loc speculativului"180. Apelul la rațiune
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
individuală, voința rămâne atunci "în suspans", iar această favorizează paralizarea durerii din lume3. De altfel, Cioran se simte chemat a recenza iraționalitatea vieții, chemare ce îl transformă într-un "specialist al intolerabilului 4. Situată, ca și moartea, în afară rigorii intelective de vreme ce despre ambele se poate spune orice -, viața este irațională, fiindcă nu-i posibilă decât în absență cunoașterii, a raționalității. Nu trăim decât pentru că ne lipsește cunoașterea, spune Cioran, de îndată ce știm, nu ne mai convine nimic, atâta vreme cât suntem ignoranți, aparențele
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
este ceea ce înfrățește ființele vii, se disting mai multe tipuri de suflet, mai multe grade, în funcție de specie. Animalele de rang inferior nu dispun decît de un suflet nutritiv și vegetativ, iar animalul superior de un suflet senzitiv și de unul intelectiv, care îi supraviețuiește corpului. Carnea moale și pielea fină sunt semnul exterior după care recunoaștem ființele cu spirit. Să-i spunem sufletului pe nume. După Cicero, lumea a fost creată pentru ființele înzestrate cu rațiune: "Aceștia sunt zeii și oamenii
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
caz de malpraxis, vinovăție înțeleasă ca atitudine psihică a autorului faptei ilicite, față de faptă și față de rezultatele ei. Indiferent de abordarea - civilă sau penală - a unei situații de fapt, vinovăția presupune întotdeauna existența a doi factori care se interferează: factorul intelectiv și factorul volitiv. Factorul intelectiv - sau conștiința - este facultatea psihică prin care persoana devine conștientă de dorințele sau trebuințele sale, de modul în care acestea ar putea fi satisfăcute, de mijloacele necesare, de acțiunea sau inacțiunea pe care ar urma
MALPRAXISUL MEDICAL by RALUCA MIHAELA SIMION () [Corola-publishinghouse/Science/1374_a_2741]
-
ca atitudine psihică a autorului faptei ilicite, față de faptă și față de rezultatele ei. Indiferent de abordarea - civilă sau penală - a unei situații de fapt, vinovăția presupune întotdeauna existența a doi factori care se interferează: factorul intelectiv și factorul volitiv. Factorul intelectiv - sau conștiința - este facultatea psihică prin care persoana devine conștientă de dorințele sau trebuințele sale, de modul în care acestea ar putea fi satisfăcute, de mijloacele necesare, de acțiunea sau inacțiunea pe care ar urma să o îndeplinească în acest
MALPRAXISUL MEDICAL by RALUCA MIHAELA SIMION () [Corola-publishinghouse/Science/1374_a_2741]
-
persoana devine conștientă de dorințele sau trebuințele sale, de modul în care acestea ar putea fi satisfăcute, de mijloacele necesare, de acțiunea sau inacțiunea pe care ar urma să o îndeplinească în acest scop1. În etapa în care lucrează factorul intelectiv apare ideea, se cântăresc argumentele și contraargumentele și se ia hotărârea. În urma finalizării procesului decizional, urmează manifestarea de voință, etapa în care acționează factorul volitiv. Factorul volitiv - sau voința - este facultatea psihică prin care sunt mobilizate și orientate conștient energiile
MALPRAXISUL MEDICAL by RALUCA MIHAELA SIMION () [Corola-publishinghouse/Science/1374_a_2741]
-
prejudiciului, răspund solidar față de cel vătămat, dar, între ele, prejudiciul se împarte în raport cu culpa fiecăruia 1. Spre deosebire de intenție - care va fi stabilită relativ ușor, stabilirea vinovăției sub forma culpei prezintă uneori dificultăți datorită particularităților legate de manifestările specifice ale factorilor intelectiv și volitiv. De aceea, doctrina și practica țin cont de aceste particularități prin prisma a două criterii: unul obiectiv și altul subiectiv. Criteriul obiectiv constă, în mod obișnuit, în verificarea împrejurărilor de fapt în care a avut loc actul de
MALPRAXISUL MEDICAL by RALUCA MIHAELA SIMION () [Corola-publishinghouse/Science/1374_a_2741]
-
două volume, Risipele ființei (Editura Fundației Culturale Poezia, Iași, 2005) și Drumul spre Efes (Editura Alfa, Iași, 2008). În textele concepute ca scrisori sau fragmente testamentare lăsate fiului (Întâlnire, Obsesie, Sonată pentru fiul meu), această opțiune de transfer până la urmă intelectiv se justifică întrutotul. Referințe critice (selectiv): Ioan Holban, Salonul refuzaților, 1993; Simion Bărbulescu, în "Convorbiri Literare", nr. 3, 1998; Bogdan Ulmu, în "Cronica", nr. 1, 1998; Constantin Dram, Lumi narative, 1998; Simion Bărbulescu, în "Contemporanul", nr. 2, 2000; Constantin Dram
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Imn Patriarhilor autorul romantic îl plasează la final de stih și îl reliefează prin separarea de regentul sau. În versurile recanatezului durerea, constantă a existenței umane, este alimentată de imposibilitatea omului de a dialogă cu natura, adică de limitele sale intelective și de muțenia celei din urmă. În unele poezii quasimodiene (Apăstătută) tăcerea este generată de întreruperea comunicării dintre eul poetic și natura. Desprinderea ființei din matricea protectoare afectează, la Leopardi, întreaga umanitate, în timp ce la Quasimodo numai procesul intim de creație
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
de texte și a receptorului de texte, printr-o similitudine de etape urmate de fiecare. Vorbim, firește, de un autor model și de un cititor model, care nu presupun și eventualele excepții demne de a fi luate în considerare. Munca intelectivă a cititorului, în receptarea unei opere literare, este cercetată în amănunt de profesorul Jesús Martínez del Castillo 129, care se sprijină, în studiile sale, "pe două versante teoretice fundamentale: perspectiva filosofică a lui Ortega y Gasset și teoria lingvistică a
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
cercetează un fapt cunoscut deja, acela că "ființa umană nu se mulțumește cu trăirea sensibilă a intuițiilor sale (esteză sau complex de esteze 131), ci ea realizează senzațiile și le traduce într-un limbaj interpretabil nu în mod sensibil, ci intelectiv, (...) cunoașterea umană fiind o decompoziție, analiză sau abstracție (...)"132. Dintr-o altă perspectivă, Maria Conti îi atribuie scriitorului și capacitatea de cunoaștere productivă a realului, atribuindu-i posibilitatea dea ieși din gramatica viziunii, condiționată de ansamblul de percepții și de
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
texte, printr-o similitudine de etape urmate de fiecare. Vorbim, firește, de un autor model și de un cititor model, care nu presupun și eventualele excepții demne de a fi luate în considerare. Considerând-o de majoră actualitate, această muncă intelectivă de deconstrucție prin reconstrucție, pornind de la problema suspendării alterității în poezie, ca urmare a scopului poeziei de a se comunica pentru a se comunica și nu pentru a comunica ceva, o punem în relație cu neomodernismul, curent literar artistic, situat
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
Îi dezvoltă gândirea creatoare, Îi conferă Încredere În propriile forțe și În capacitatea sa de a se integra cu rezultate superioare În lumea sa umană și/sau naturală. Formarea abilităților raționale, ale spiritului de sinteză, de analiză, ale celorlalte capacități intelective sunt, În bună parte, rezultatul acestei laturi educaționale. Numai că, excesul de scientism poate și, adesea, chiar conduce la o unidimensionalizare a personalității umane. Întradevăr, putem constata cu ușurință că, pentru marea majoritate a subiecților procesului instructiv-educativ actual, realizarea În
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
se exprimă cu plasticitate: acest altul este depozitarul viselor, al eliberării de cătușele propriei condiții, este stabilitate în fața vieții și a morții, este unirea cu Universul. Această carte este o mărturie sigură că autoarea sa se află la nivelul maturității intelective a cercetării, probată prin modul euristic de consultare a bibliografiei și prin stilul precis, clar și elaborat al redactării. Felicităm Institutul European pentru inițiativa editării acestei sugestive lucrări. Acad. TEODOR DIMA Introducere Lucrarea Morfologia imaginii abordează problematica imaginii în încercarea
Morfologia Imaginii by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
și de punctuație prevăzute de programa școlară; să recunoască și să aplice numai abrevierile cuprinse în „Îndreptarul ortografic, ortoepic și de punctuație” și în „ Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic”; să dovedească sensibilitate și preocupări estetice; să probeze capacități de ordin intelectiv: gândire logică, independentă, critică, creatoare. În raport cu departajarea obiectivelor operaționale menționate, se pot diferenția sarcinile specifice ce se impun realizate la nivelul fiecărei clase, în conformitate cu programele și manualele școlare. În ciclul primar, studierea limbii române are un pronunțat caracter practic aplicativ
ÎNVĂŢAREA SCRIERII CORECTE ÎN CICLUL ACHIZIŢIILOR FUNDAMENTALE (Clasele I – II) by IOANA CHICHIRĂU () [Corola-publishinghouse/Science/1291_a_1944]
-
relevă și ca produs al presei în sfera opinabilului, e necesar să-i atașăm o altă dimensiune asupra căreia insistă M. Angenot în cercetarea sa, și anume cea entimematică, prin care non-dicibilul (sau elipticul) este, de fapt, sursa unei tensiuni intelective, ce transformă discursul în sine într-o provocare pentru cititorul pus în postura de a reconstitui coerența unui ansamblu. Din perspectiva enunțării, discursul polemic explicit este de natură performativă, având ca premise enunțuri constatative referitoare la un adevăr "axiologem (Cornel
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
naște monștri, somnul dialogului naște dogme. Iar dogmele sfârșesc totdeauna prin ceea ce pretind că sacralizează"30. E important de semnalat că, în spațiul românesc, deși s-a observat și subliniat importanța polemicii ca motor al progresului, dar și ca act intelectiv cu o premeditată finalitate estetică, un studiu sistematic al discursului polemic, aplicat publicisticii literare românești, se lasă așteptat. Ca un paradox, tocmai presa cultural-polemică, începând din a doua jumătate a secolului al XIX-lea dă cu adevărat măsura dezbaterilor intelectuale
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
nobil ca metaforă a polemicii literare de înaltă ținută, în care latura spectaculară derivă nu atât din soliditatea raționamentului cât din strategia discursivă de a combina eficient (verbele construiesc dinamic un climax al strategiei ofensive: frâng, dobor, împung, sângerez) dimensiunea intelectivă (argument, definiție) cu cea afectivă (imagine, spirit): "Să-ți frâng mijlocul cu un argument, să te dobor în țărână cu o imagină, să te-împung cu un spirit, să te sângerez cu o analiză și să te vâr până la coapse
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
diasirmului) ocupă, de departe, primul loc. Intrat pe un teren al confruntării directe, polemistul conștientizează faptul că o argumentare punctuală și coerentă orientează factual lectorul, iar recuzita retorică va fi responsabilă de captația afective. Efortul conjugat al amândurora vizează dispoibilitatea intelectivă a terțului și capacitatea sa de a delibera în baza criteriilor etice și estetice, deopotrivă. Apoi, ca semnatar al scrisorii deschise, polemistul își asumă principial o atitudine ostilă, justificată în raport cu ținta sa, practicând atacul frontal, însă, pe de altă parte
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
gândului prin ton, mimică, gestică sau, în scris, prin indici metatextuali. Când aceștia nu există, ironia ambiguizează demersul polemic și pretinde un grad înalt de comprehensibilitate din partea receptorului. O dată în plus, calitatea ironiei determină o selecție a destinatarului pe criterii intelective care traduc, în fond, exigențele ironistului: intelectuală, spirituală, artistică. În discursul polemic, ironia echivalează cu o distanțare strategică față de obiect, adică un tertip care-i permite locutorului să adopte o poziție contemplativă. El se sustrage pentru o clipă turnirului, pentru
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
implică, necesarmente, o focalizare asupra receptorului, pentru că discursul jurnalistic, literar sau nu, este, implicit sau explicit, adresat. Felul în care destinatarul percepe, înțelege și reconstruiește sensul enunțului, angajând, în toate aceste etape, un întreg arsenal cognitiv (în funcție de educație, cultură, disponibilitatea intelectivă și afectivă de a se plasa în orizontul de așteptare al locutorului), este responsabil de valorizarea estetică a, de pildă, literaturii autenticului, dependentă de realul-evenimențial și supusă perimării. Astfel că rezistența în timp a publicisticii scriitorilor, ca literatură non-ficțională, în
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
perspectiva disputei contemporane amintite, statutul de id quo sau id quod al entita tilor interme diare, adică funcția pe care entitățile intermediare o joacă în cadrul procesului de cunoaștere. Datorită atenției sporite pe care exegeza contem porana a oferit-o nivelului intelectiv al cunoașterii, o sarcină aparte a acestui capitol este reprezentată de topografierea diverselor tipuri de interpretări actuale dedi câte epistemologiei tomiste. Rolul acestei topografieri este acela de a ma ghida în încercarea de a propune o nouă interpretare a procesului
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]