35,526 matches
-
lectura, ce fac ele e să transforme lectura în obiect de vânzare astfel ca să devină ceva rentabil pentru întreprinderea X. Dar interesul pe care-l are un librar de a face cunoscute anumite cărți, de a promova o anumită curiozitate intelectuală, de a împărtăși taine, toate astea nu contează pentru întreprinderile de pe marile suprafețe comerciale. La început, desigur printr-o manevră comercială, ele vor vinde și poezie, mici opuscule pe care le cunoaște doar librarul. Dar de îndată ce micul librar dispare, de îndată ce
Alberto Manguel: Profesia, cititor by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/14807_a_16132]
-
un potențial sufletesc de impresionabilitate deosebită". Ar fi neserios să urmărim congruența textului poetic modern cu mentalitatea colectivităților: Nu construim așadar pe scheme psihologice universale, după tipul credinței iluministe în repartiția egală a rațiunii între oameni. Mai puternice (...) decît diferențele intelectuale sînt varietățile noastre de sensibilitate". Un alt reproș de sorginte tradiționalistă vizează o presupusă lipsă de tradiții a poeziei moderne. Trecînd peste ceea ce socotește a fi "predecesorii falși" ai "ermetismului" și anume prețioșii, gongoricii, eufuiștii (chestiunea e, oricum, discutabilă!), Șerban
Despre poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14848_a_16173]
-
Nicolae Manolescu Un critic literar a sărit ca ars cînd a citit într-un interviu al meu că operele literare ies treptat din actualitate ca să devină obiect de studiu. Mă amuză această naivitate jucată ca o feciorie intelectuală. Nu mai auzise colegul meu de o atare discriminare? I se părea defavorabilă clasicilor, răpindu-le obligația de a rămîne modele? Lucrul sigur este că interpreta ideologic o simplă constatare, ca și cum ea ar aduce atingere prestigiului marilor valori. În realitate
Actualitatea lecturii și studiul by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14890_a_16215]
-
ar aduce atingere prestigiului marilor valori. În realitate, experiența ne arată că toate valorile suportă o mutație, cum spunea E. Lovinescu, adică o schimbare, care le scoate încet-încet din cîmpul sensibilității estetice spre a le fixa în acela al înțelegerii intelectuale. Cînd eram tînăr, mă îndoiam de teza lovinesciană. Astăzi îi dau perfectă dreptate. E. Lovinescu demonstra în mod convingător cum schimbarea criteriilor morale, de exemplu, afectează receptarea artistică a Iliadei (el se referea la bătălia dintre Achile și Hector), silindu
Actualitatea lecturii și studiul by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14890_a_16215]
-
obținută cu ajutorul zeilor, intrați pe terenul de luptă și luîndu-i partea în mod deschis. Schimbarea criteriului etic, în acest caz, are o consecință majoră asupra lecturii: face oarecum de neînțeles măreția eroului, vitejia lui; și pretinde recuperarea, pe calea cunoașterii intelectuale, a situației cu pricina. În bună măsură, literatura veche are nevoie de glose, cum se spune în limbaj filologic, spre a fi înțeleasă. Nu numai anticul Homer, dar și medievalul Dante, nu numai puțin cititul astăzi Milton, dar și "contemporanul
Actualitatea lecturii și studiul by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14890_a_16215]
-
se păstrează. Doar că ea trece prin cunoaștere. Nu ne mai raportăm absolut direct la conținuturile și formele din poeme ori din ficțiuni concepute în funcție de alt cod decît al nostru. Sensibilitatea nu ne mai ajunge. Avem nevoie de un efort intelectual. Asta e tot. Actualitatea lecturii nu este... eternă. Toate operele devin, mai devreme sau mai tîrziu, obiect de studiu. Ceea ce nu interzice plăcerea lecturii lor. O potențează, adesea, în ochii cititorilor avizați. E drept că numărul celor care citesc pur
Actualitatea lecturii și studiul by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14890_a_16215]
-
Tudor Vianu. Exaltate, admirative, amănunțite cele despre Călinescu, scurte și seci cele despre Vianu. Parcurgînd acest jurnal liniar se vede însă și cum se degradează imaginea magistrului. Fără să fi demonstrat niciodată vreo apetență pentru bîrfa literară, pentru cancanurile lumii intelectuale, jurnalul lui Radu Petrescu reține însă în 1956 o notație care nu poate fi decît reflexul unei imense dezamăgiri: "aflu că acum aproximativ un an G.C. a fost găsit de nevastă-sa la Dora Litman, noaptea, în izmene. Institutul fusese
Viața privată în "obsedantul deceniu" by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14870_a_16195]
-
o naște nebunia își poate găsi un larg câmp de referință, aceasta este viața lui Hölderlin. Și creativitatea hölderliniană. Cum spune Jaspers: înaintea căderii în nebunie, toate gândurile presimt căderea și încearcă să o împiedice. Presimțirea căderii focalizează toate energiile intelectuale, ,,mentale" - le transfigurează. Pe fondul acesta asistăm la momentele de hiperluciditate, de genialitate - de creativitate uluitoare. Activarea ,,profunzimilor". Dar și căderea este creatoare. Aici e cazul să introducem în analiza noastră un concept deja utilizat de cercetători - îndeosebi de Svetlana
Bicentenar Nikolaus Lenau: O profunzime nouă by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/14885_a_16210]
-
și în ce privește mai vechea ierarhie a științelor: " Ipoteza mea este că așa-numita criză a lui Eminescu la Berlin - dacă nu refuzăm acest termen tare înainte de a-i fi dovedit inadecvarea - are la rădăcina ei (și) un "rău" de natură intelectuală - analizabil ca atare, dacă nu chiar elucidabil. E vorba de un criticism de tip scientist care s-a impus în gîndirea sa, atacîndu-i unele dintre presupozițiile cele mai prețioase. Cum am mai spus, în anii studiilor la Universitatea Friedrich-Wilhelm, tînărului
Despre Eminescu, așa cum trebuie by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/14897_a_16222]
-
corolar spiritual al sistemului democratic, unica bază rezonabilă a libertății: În ansamblu mă găsesc de partea unui mod de filosofie istorică în care pluralismul supradeterminării (al cauzelor multiple) alcătuiește o morfologie culturală, un joc dialectic al valorilor religioase și economice, intelectuale și politice, toate laolaltă înfruntîndu-se dar și colaborînd, în și prin acest joc constituin-du-se viața indivizilor, ca și viața grupurilor. Aceasta e, firește, însăși realitatea, după cum o pot eu înțelege. Iar în acest sens, libertatea crește dintr-o potolită acceptare
Un româno-american (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14900_a_16225]
-
a existat o disidență artistică al cărei rol în dizolvarea comunismului nu merită a fi subapreciat. Asta nu mai ține de subiectivitatea noastră, ține de istorie. E curios că tocmai criticii tineri, care pun preț pe pragmatism, pe "eficiența" atitudinilor intelectuale, nu interpretează corect rolul jucat de literatură în spulberarea mitologiei comuniste. E adevărat, desigur, că intelectualii au vorbit deseori în pustiu. Și Voltaire, și Diderot, și Jean-Jacques Rousseau au vorbit în pustiu la vremea lor, dar din asta a ieșit
Scriitorii vechi și criticii noi by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14943_a_16268]
-
latini, dar care, deși a făcut carieră cu acest sens, nu înseamnă nici pe departe obiectivitate așa cum e înțeleasă de noi, modernii. Exact din aceste motive, ediția îngrijită de Gheorghe Ceaușescu e un excelent și foarte util instrument de formare intelectuală. în general, studiul introductiv și capitolul despre "Anul celor patru împărați" se adresează unui public destul de avizat, însă notele și indicele prozopografic, oferind multe date de realia, de istorie și mentalități romane (căci în special textele istoricilor latini sînt pline
Istorii care se repetă by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/14946_a_16271]
-
unor ignoranți periculoși. ( Am scris, mai mult, un microscop despre manualul de "română" al unui anume inspector Marin Iancu. Sînt convins că inspectorul Iancu e și acum inspector, iar manualul său zburdă fericit prin licee, zăpăcind elevii sau provocîndu-le indigestii intelectuale cronice. Ba nu m-aș mira dacă dl Marin Iancu m-ar da în judecată pentru că i-am prejudiciat și îi prejudiciez imaginea.) Sîntem o țară liberă în care și un bou se poate înscrie la doctorat cu șanse mari
Uimiri de ministru by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14962_a_16287]
-
În literatura științifică am rămas înapoi: studiile istorice sunt aproape pierdute, studiile limbistice sunt de-abia susținute". Cauza acestei disproporții? Înlănțuirea logică a unui foarte întins șir de idei, și aceasta este știința, este o treaptă mai târzie a dezvoltării intelectuale și cere o tărie mai mare a gândirii abstracte decât se găsește astăzi în majoritatea capetelor noastre" (Literatura română și străinătatea II). În 1908 adăuga noi pagini însemnărilor mai înainte pomenite în care arăta cu satisfacție că domeniul istoriei a
Un tratat de istorie eșuat by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/14966_a_16291]
-
cu un nume frumos: memorii suedeze, memorii pe care numai un străin trăind în Suedia le-ar putea numi așa, un străin care trăiește schizofrenic în două locuri, sau chiar mai multe, inconștient, dar controlat, mereu conștient, autodisciplinat, prin efort intelectual, de diurnul vieții suedeze. Renè s-a trezit foarte tulburat, strigându-mi: Unde ești? Ce faci acolo? Vino lângă mine!" Apoi mi-a povestit privindu-mă adânc, chiar în ochii ochilor mei: Eram la Paris, nu știu în ce an
Jurnal suedez by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/14879_a_16204]
-
vorbe. Și ce vorbe! Articolul e delirant, o morișcă de încriminări, ofense și injurii. În ce mă privește, recunosc că el pune capăt unei iluzii și anume aceea că dl Popescu își va reveni într-o zi din neagra pasă intelectuală prin care trece, nu va mai elogia mitocănia și batjocori elitismul, se va spăla pe față și se va bărbieri ca să se trezească la o gîndire și la o exprimare civilizată. (N.M.) P.S. Și ca și cum n-ar fi destul atîta
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15284_a_16609]
-
liber - dar liber într-o societate ale cărei reguli nescrise nu le cunoșteam, liber de o libertate abstractă. în același timp, această libertate era vitală pentru gîndire, pentru ceea ce aș numi "respirația minții". întărit astfel, am putut explora anumite zone intelectuale și ideologice care, în țară, nu erau propriu-zis interzise, dar erau inimaginabile. Una dintre marile descoperiri subiective pe care le-am făcut a fost lectura sau, cu un termen pe care l-am folosit în cartea mea Rereading (1993), carte
Matei Călinescu "În exil m-am simțit liber - într-o societate ale cărei reguli nu le cunoșteam" by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/15272_a_16597]
-
cele exercitate în cazul comunismului. La București, în anii '30, mai jucau și atracțiile vag revoluționare, vag mistice și vag frivole a ceea ce Alexandru George a numit "bolșevismul alb". A fi de extremă dreaptă devenise și o formă de snobism intelectual. Și acum ipoteza promisă: dacă ar fi ajuns la Paris, cum ar fi privit Sebastian o întîlnire cu fostul prieten, acum un exilat aproape pauper? Că Sebastian murise în preziua plecării lui în Franța, Eliade aflase de la fratele acestuia, cum
Matei Călinescu "În exil m-am simțit liber - într-o societate ale cărei reguli nu le cunoșteam" by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/15272_a_16597]
-
e, în termenii lui Lovinescu, generația care ne-a sincronizat cu Occidentul, generația care, cu o metaforă diferită, ne-a pus pe aceeași lungime de undă cu Occidentul și ne-a arătat că nu suntem condamnați la un etern provincialism intelectual. Evident, mai existau exemple de reputație internațională și din generația precedentă. Dar geniul singular al lui Brâncuși, transcendent și în raport cu nivelul și preocupările artei Occidentale a vremii sale, se valida numai pe el însuși și devenea tot mai limpede inaccesibil
Matei Călinescu "În exil m-am simțit liber - într-o societate ale cărei reguli nu le cunoșteam" by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/15272_a_16597]
-
fără societatea civilă a anilor '30 care, de n-ar fi început războiul în 1939, ar fi putut împiedica derapajul de extremă dreaptă tot așa cum, după război, a putut pentru o bucată de vreme să opună o rezistență morală și intelectuală considerabilă terorismului comunist. Regăsirea generației '27 - a spiritului ei creator, spre deosebire de politica ei dezastruoasă - n-ar trebui să fie și regăsirea unei situații ideologice polarizate între o dreaptă cu tendințe-ispite extremiste și o stîngă slabă, aproape inexistentă, inventată pentru a
Matei Călinescu "În exil m-am simțit liber - într-o societate ale cărei reguli nu le cunoșteam" by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/15272_a_16597]
-
și consoanelor îi asigură o anume eufonie, un timbru specific, particular fiecărui mare poet. " Odă (în metru antic)" este un poem care debutează prin versul pe care l-am analizat mai sus: exemplu tipic de punere în lumină a fațetei intelectuale, noționale, a cuvintelor. Cu alte cuvinte, este un vers care îngăduie iubitorului de poezie să susțină că poetul "a văzut idei". Eufonia - cu totul absentă din acest vers - este suplinită de accentele descărnate ale ritmului de factură clasică, extrem de adecvat
Versul celor patru superlative by Ștefan Augustin Doinaș () [Corola-journal/Journalistic/15300_a_16625]
-
armatele engleze. Întîmplările războiului, ascensiunea și extinderea comunismului îi motivează hotărîrea de a alege exilul. Se deprinde pe încetul cu surpările interioare și cu semnificația drumurilor de durată, care au însemnat retragerea de pe scena intelectualității românești și impunerea în mediile intelectuale europene și americane. Autor de proză și poezie, romanul Dumnezeu s-a născut în exil i-a adus în 1960 celebritatea. Trăiește o nemărginită risipire vitală, răspunzînd numeroaselor solicitări pe plan mondial, pe care le satisface în ritmul omului organizat
Sfîrșit de exil by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15321_a_16646]
-
n-au fost niciodată nu le prea lasă timp și energie pentru a lupta cu adevărații semănători de vânt din țară. Listei deja lunguiețe a "antisemiților", "anti-democraților" și "anti-occidentalilor" i-a fost adăugat de curând numele celui mai de succes intelectual român al momentului, H.-R. Patapievici. Sigur că e mai comod să scrii articole "îngrijorate" că nu știu care turnură de frază a învinuitului sugerează ochiului vigilent invizibile primejdii pentru o ființă umană abstractă, decât să răspunzi unor atacuri la baionetă cât
Servește: Vadim. La preluare: Csurka by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15385_a_16710]
-
de una din "ideile primite" referitoare la organizarea, într-un foarte scurt timp, a arabilor, la unirea unor triburi prin credință într-o armată care aproape a cucerit lumea, se impune să admitem că arabii au avut întotdeauna o elită intelectuală notabilă. Cu cît este mai nobil, mai rafinat arabul este mai introvertit, mai ascuns de lume. Doar prin tradiția nobiliară discretă se explică rafinamentul care a caracterizat curtea de la Bagdad a lui Harun al-Rașid în secolul al VIII-lea. De
Imamul ascuns by Viorica S. Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15380_a_16705]
-
civilizația europeană, au existat însă excrescențe maligne. Ignorate în mod suveran secole la rând, ele tind să-și ia, în zilele noastre, o anumită revanșă. Ismaeliții extremiști - pentru că despre ei e vorba, nici nu par a fi auzit de rafinamentele intelectuale ale curților din Bagdad, Damasc, Alep, Cordoba. Secta extremistă a șiiților, ramură importantă alături de suniți, a Islamului, a apărut încă din secolul al VIII-lea; numele lor vine de la un Ismael, fiul dezmoștenit al celui de al șaselea imam șiit
Imamul ascuns by Viorica S. Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15380_a_16705]