231 matches
-
filozofice diluate". *6 Totuși, "istoria ideilor" se cuvine salutată de cercetătorii literari, și aceasta nu numai pentru lumina indirectă pe care o mai bună înțelegere a istoriei filozofiei o poate arunca asupra literaturii. Metoda lui Lovejoy reprezintă o reacție împotriva intelectualismului excesiv al majorității istoricilor gândirii. Ea recunoaște că gândirea, sau cel puțin alegerea între feluritele sisteme de gândire, este adesea determinată de anumite principii, de deprinderi mintale mai mult sau mai puțin inconștiente; că adoptarea ideilor este influențată de receptivitatea
[Corola-publishinghouse/Science/85058_a_85845]
-
mod substanțial în secolul IV doctrina creștină a puterii); pentru a reprezenta împăratul ca divus, era nevoie de o conformare a lui la divin, prin virtuțile și funcțiile glorificate, atribute ale zeității în tot ceea ce ea avea demn de onorat. Intelectualismul neoplatonician, pentru care percepția nu presupune niciun afect și pentru care gândirea pură este rezultatul unei eliberări totale din relația cu sensibilul (Moutsoupoulos 44), se desparte aici definitiv de gândirea stoică greco-romană și fondează perspectiva proprie icoanei, inversă și spectaculoasă
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
mai mult de referirea la concretul cotidianului. În Alfabetul straniu în care vă vorbesc (1980), poetul se repliază într-o postură interiorizată, aflată la mijloc de drum între jubilație și angoasă. În poemele în vers liber, marcate de un anumit intelectualism și de manipularea „experimentală” a inventarului imagistic, răsună ecouri din Lucian Blaga, dar și din Geo Dumitrescu sau din alte referințe culturale livrești. E vorba de o poezie comună, întru totul conformă orizontului liric al anilor ‘70, nici novatoare, nici
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285640_a_286969]
-
2. Metode moderne, condiție a reușitei comunicării didactice 2.1. Modernizarea instrucției și educației. Perspectivă istorică Renunțând la promovarea sistemelor educaționale bazate pe principiile intelectualismului herbartian, teoriile pedagogice ale secolului XX au deschis drumul inovațiilor în metodologia instruirii. Modernizarea și adaptarea învățământului la realitățile sociale au fost imperative care au polarizat demersurile teoretice și experimentale. Din travaliul școlilor și al orientărilor pedagogice s-au născut
Metode moderne de comunicare didactică by Molnár Zsuzsa () [Corola-publishinghouse/Science/1633_a_3060]
-
Casa cu retori, îi apare în 1980. Colaborează cu poezii, cronici literare, eseuri la „Echinox”, „Vatra”, „Tribuna”, „Amfiteatru”, „Steaua”, „Apostrof”, „Poesis” ș.a. Casa cu retori aparține optzecismului prin discursivitatea pusă sub semnul jocului insolit, prin combinația de oralitate ironică și intelectualism livresc. Este esențialmente o poezie de limbaj, amuzată de confuzia dintre poezie și proză, dintre imagini și metaforele-concept, dintre lumea imaginară a poemului și lumea reală, cu obiectele ei: „Și dintr-o dată preajma/ se umple de cormorani./ De ce numaidecât de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288659_a_289988]
-
nevăzut. Am iar în față o zi./ Roabă o vreau acelei imagini” (Pentru că sunt prețios). Ceea ce îl distinge de optzeciști este refuzul biografiei și al subiectului: eul poetic și eventualele lui măști sunt depersonalizate, desubiectivizate. În Persoana de după-amiază (1983), intelectualismul inerent liricii de limbaj conduce la un sentiment agonic, al epuizării. Realul este atât de departe, de derealizat, încât pare un „animal fabulos” și de bună seamă înspăimântător. Proliferează detaliile, materiile, substanțele, mai ales cele feminine, iar singura șansă de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288659_a_289988]
-
Afecțiunea/ boala/ complexul/ plângerea lui Portnoy (1969) este un roman ce își permite mai mult decât Herzog al lui Saul Bellow, publicat câțiva ani mai înainte, în același deceniu contestatar și revoluționar. Herzog și Portnoy sunt intelectuali evrei, oscilând între intelectualism și promiscuitate, altruism și individualism, cosmopolitism și respect față de valori tradiționale. Dacă structura romanului lui Bellow este afectată de sumedenia de scrisori imaginare concepute mental de protagonist, în romanul lui Roth, Portnoy monologhează pe canapeaua psihanalistului, făcând destăinuiri legitime în
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
singura pîrghie prin care societa-tea se poate ameliora. Dacă școala imprimă conștiinței tinerilor atașamentul față de adevăr, bine și frumos, aceștia vor fi în măsură să militeze pentru asemenea principii, să constate și să combată abaterile de la ele, încît aristocratismul și intelectualismul să poată deveni fenomene autentice și repere în viața comunității. Pe de altă parte, o societate care privește (numai) spre trecut sau admite că trebuie să se revină la trecut nu are viitor și, de aceea, nu trebuie cultivat ceea ce
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
în cartea How to Read and Why. Gusturile în materie de lecturi, ca și cele în materie de persoane cu care stabilești relații durabile, se bazează pe niște afinități care sunt în primul rând emoționale. Chiar și cele mai rafinate intelectualisme, cele gen dandy, care pot ajunge până la cinism, mie îmi stârnesc în primul rând emoții. Urmează răcoarea reflecției, dar mai intâi răbufnește emoția. Revenind la engleză și la profesoara care o preda, vorbesc despre persoana care a decis orientarea mea
[Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
tip marxist-leninist a avut Întotdeauna În vedere doar avangardă de clasă, ale cărei legături cu clasa de origine trebuiau menținute cu preț: „ruperea de mase”, manifestările de „elitism”, „sectarismul”, „birocrația” de partid puteau constitui păcate mortale, ca și manifestările de „intelectualism”. Pe de altă parte, aceasta elită - vom păstra totuși termenul - a fost contestată ca fiind „falsă”, impostoare și uzurpatoare, după cum o arată chiar folosirea ghilimelelor; printre acuzațiile care i s-au adus, au fost și cele privind apariția de noi
[Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
artă individualista, arta pentru artă și izolarea În turnul de fildeș), proletcultismul nu este În măsură să propună o estetică alternativă decât valorificarea conținutului În detrimentul formei (Mele, 1989, pp. 54-55). Cele două tabere se acuzau reciproc de elitism sau de intelectualism. Proiectul de autonomie pentru intelectualitatea muncitoreasca independența, mergea până la stabilirea unei hegemonii culturale generale, prin importanța acordată artei sau teatrului ca mijloace de democratizare proletara a cunoașterii În cadrul unei viziuni comune asupra lumii. Postulatul culturii proletare, ca și principiul unei
[Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
recunoașterea ignoranței este începutul înțelepciunii are o profundă semnificație din perspectiva modului în care înțelegem societatea"18. În același timp, viziunea noastră este influențată de Hayek, care arată cum "concepția despre omul care-și construiește deliberat civilizația izvorăște dintr-un intelectualism eronat, ce consideră rațiunea umană ca situată în afara naturii,separând cunoașterea și capacitatea de a acționa din experiență (...). Spiritul nu este niciodată capabil să-și prevadă programul"19. Noi, oamenii, ne aflăm în concordanță cu legile naturii și funcționăm împreună cu
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu [Corola-publishinghouse/Administrative/1442_a_2684]
-
prim-planul preocupărilor dramaturgului, se cuvenea înlocuită cu rolul partidului-forță-conducătoare. Nici dosarul scriitorului doctor în teologie nu era deloc strălucit: i se imputa tenta mistică, ba chiar și ceva antisemitism (vezi "Salba reginei") totul pe fondul "ruperii de mase" și "intelectualismului burghez". Răsfățatul teatrelor, prezent, între cele două războaie, pe numeroase scene prestigioase și pretențioase, se străduia să se facă re-auzit. A crezut că-și poate afla locul și, eventual, norocul, în dramaturgia radiofonică pentru copii drept pentru care rotunjea cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
60)"/>. „Inteligența jidanului e curat materialistă, ocupându-se numai În găsirea de combinații care Îi pot mări averea personală fără să facă nici un efort fizic, adică fără să furnizeze nici un fel de muncă productivă”, se spune Într-un articol intitulat „Intelectualismul jidovesc”, apărut În 1922 În ziarul violent antisemit Apărarea Națională, editat la Iași de A.C. Cuza și Nicolae Paulescu. „Astfel se poate explica fenomenul atât de curios că acest popor, [...] care tot timpul de când există s-a Îndeletnicit numai cu
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Înșelăciunii”. „Evreii sunt așa cum erau În Evul Mediu : elemente ale societății dedate la Înșelăciune, Întotdeauna prefăcute și viclene ; ei flatează vanitatea și viciile societății, Îi epuizează resursele și Îi disprețuiesc slăbiciunile” <endnote id="(866, p. 535)"/>. Într-un articol intitulat „Intelectualismul jidovesc” (apărut În 1922 În ziarul violent antisemit Apărarea Națională, editat la Iași de A.C. Cuza și Nicolae Paulescu) se spunea că „inteligența jidanului e curat materialistă, ocupându-se numai În găsirea de combinații care Îi pot mări averea personală
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
rolul ei fiind acela de a determina natura artei prin intermediul unei definiții a artei, care ar consta în enunțarea proprietăților necesare și suficiente a ceea ce este definit. Ca urmare, toate marile teorii ale artei, printre care enumeră formalismul, voluntarismul, emotivismul, intelectualismul, intuiționismul și organicismul, ar converge în tentativa lor de a enunța proprietățile determinante ale artei. Punând problema condițiilor de posibilitate ale definiririi artei, Weitz lansează teza potrivit căreia teoria estetică ar fi eronată în principiu, deoarece ar interpreta radical greșit
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
viața și opera lui Mihai Eminescu, Cernăuți, 1943. Eminescu și Bucovina (în colaborare), Cernăuți, 1943; Melopei, Cernăuți, 1943; Românii în două geografii de Amfilohie Hotiniul și Nicolae Nicolau, Cernăuți, 1943; Două studii literare, Cernăuți, 1944; Dragoste și moarte, Cernăuți, 1944; Intelectualismul lui Eminescu, Cernăuți, 1944. Ediții: Vasile Alecsandri, Pasteluri, București, 1933. Repere bibliografice: G. Călinescu, „Cartea sonetelor”, ALA, 1937, 850; Octav Rusu, „Cartea sonetelor”, „Gazeta bucovinenilor”, 1937, 52-53; G. Călinescu, Anul literar 1937, ALA, 1938, 891; D. Missir, „Cartea sonetelor”, „Revista
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290457_a_291786]
-
context, să-și facă autoportretul de „disident”: prima dispută și ruptură cu Ceaușescu a avut-o în 1971, după vizita acestuia în Coreea de Nord, vizită în urma căreia Iliescu a criticat societatea coreeană dezumanizată. Din cauza acestei reacții, Ceaușescu l-a acuzat de „intelectualism”, retrogradându-l și sugerându-i să se instruiască în sens comunist. „A aplicat cu mine metoda chinezească, a trimiterii la reeducare”, precizează Iliescu în mod hiperbolic și inadecvat (p. 33). După care ar fi urmat diferite stadii ale decăderii politice
[Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
victime și călăi, se presupune. În amplul interviu pe care i-l ia politologul Vladimir Tismăneanu (Marele șoc. Din finalul unui secol scurt, 2004), Ion Iliescu recapitulează succint așa-zisa sa disidență: în anii ’70, Ceaușescu l-a acuzat de „intelectualism” și l-a trimis la „reeducare” la Timișoara și Iași (unde a ocupat tot funcții de apparatcik!). Ideea și conceptul de revoluție din decembrie sunt apărate cu mai puțină vehemență ca în celelalte cărți, dar la fel de ferm: „Contestarea faptului că
[Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
capabil să citeze pe de rost din Scripturi, deși contempla doar cartea naturii, cosmosul invizibil și pe Creator. Călugăr charismatic admirat de filozofii păgâni itineranți, Antonie este lipsit de aerul „ezoteric” al gnosticilor păgâni. Dacă există deci cu adevărat problema „intelectualismului” lui Evagrie, atunci ea îl privește și pe Antonie cel Mare. A condamnat oare Biserica în anul 553, la Sinodul de la Constantinopol, o doctrină hristologică eretică sau mai degrabă o atitudine generală remarcată printre monahii din bazinul Mediteranei? C. Bădiliță
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
b) acceptarea predicației univoce (ființa sau existența devin un atribut calitativ identic pentru orice subiect logic al unei propoziții). Pace Yannaras, acest agnosticism nu are nimic de-a face cu „apofatismul esențialist” specific teologiei creștine. A acuza tradiția occidentală de „intelectualism” pare comod în contextul în care aceleași reproșuri s-au făcut unor importante figuri ale teologiei bizantine. Sfinții Părinți răsăriteni s-au angajat într-o propedeutică de tip filozofic, definind în limbajul gândirii grecești presupozițiile ontologice și aspirațiile metafizice ale
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
de a surprinde consecințele unei ordo amoris care renaște, impactul unei atmosfere dionisiace a cărei orbită se întinde tot mai mult. A recunoaște că în imaginarul și în pre-zenteismul ambiante există un impuls vitalist care pune împreună materialul și spiritualul. Intelectualismul sau raționalismul, încă dominante, cel puțin din punct de vedere instituțional, s-au dedicat întotdeauna separării diferitelor sfere ale naturii umane. Fidelă poruncii biblice (Dumnezeu a despărțit lumina de întuneric), rațiunii îi este frică de acest holism în care fața
by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
a emoției și voinței, pe masa lui de lucru s-au aflat formulate multe alte probleme teoretice și experimentale proprii psihologiei, multe dintre ele rămase mult după aceea nerezolvate. Psihologia se afla la începuturile sale, de aceea orice imputare de intelectualism făcută lui Wundt este nedreaptă. Aceste probleme trebuiau formulate, pentru că temele respective erau în atenția metafizicii vremii, erau formulate ca probleme ale reflectării conștiente, erau de actualitate. Mai mult, cu soluțiile metafizice propuse în materia explicării voinței, la acea vreme
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
poetic al lui Vinea conduce analiza către experiențe lirice și estetici diferite, pe un arc de cerc larg, de la simbolism la avangardism. Inteligența artistică, tot mai pregnantă, devine constrângătoare pentru lirica lui Vinea, spontaneitatea, prospețimea expresiei fiind progresiv cenzurate de intelectualism și - într-o mișcare de retorică dublată - de reflecția asupra lui. Conștiința de sine duce la un exces de abstractizare, iar incursiunea în universul poeziei lui Vinea relevă „o dramă a sterilității”. În schimb, tripticul nuvelistic din Paradisul suspinelor va
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290686_a_292015]
-
semn al "slăbiciunii intelectuale sau ale defetismului practic"21. Dar, așa cum arată M. Florian, "cultul istoriei" s-a ivit tocmai ca o reacție la adresa raționalizării excesive, proprii iluminismului clasicizant: el "a luat naștere dintr-o decepție și oboseală produsă de intelectualism, de cultul Rațiunii"22. (Noi am subliniat deja avantajele "propriei noastre mărginiri". De altfel, vom reveni asupra acestei precarități și a provocării pe care o reprezintă ea pentru asumarea unui destin creator în științele spiritului.) d) Stadiile istorismului Pe temeiul
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]