230 matches
-
întreg determinism istoric o impune. Și mai ales ortodoxismul de emisiune postbelică ce tinde a obstrua europenizarea conștiinței și de a ne readuce cultura, printr-o mistică paseistă, la faza ei de posomorâtă copilărie - neliniștește și incită la reacțiune.” „Formula intelectualismului” este constant promovată de K. prin ancheta deschisă încă din numărul inaugural asupra unor fenomene precum existența unui tip de intelectual autohton, manifestarea unor „direcții noi de intelectualitate pură”, practicarea ortodoxiei, opusă tendinței de integrare europeană, intelectualismul ca formulă călăuzitoare
KALENDE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287699_a_289028]
-
la reacțiune.” „Formula intelectualismului” este constant promovată de K. prin ancheta deschisă încă din numărul inaugural asupra unor fenomene precum existența unui tip de intelectual autohton, manifestarea unor „direcții noi de intelectualitate pură”, practicarea ortodoxiei, opusă tendinței de integrare europeană, intelectualismul ca formulă călăuzitoare în estetică și filosofie. Răspunsurile vin de la Tudor Arghezi, C. Rădulescu-Motru, Dan Rădulescu, N. Davidescu, Radu Dragnea, Mihai Ralea. Reacțiile și ecourile suscitate de anchetă și de articolele apărute sunt relevante pentru direcțiile de gândire din anii
KALENDE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287699_a_289028]
-
și de articolele apărute sunt relevante pentru direcțiile de gândire din anii ‘30: polemica dintre Vladimir Streinu și G. Călinescu referitoare la relația modernism - tradiționalism, analizată pe trei paliere, și anume modernism - tradiționalism (faza literară), estetism - ortodoxism (faza estetică) și intelectualism - misticism (faza ideologică); reacțiile lui Pompiliu Constantinescu (Creștinismul folcloric, Reflexii polemice) la articolul Sensul tradiției, publicat de Nichifor Crainic în „Gândirea” sau la manifestul „Crinului Alb”, unele intervenții din rubrica „Revista faptelor literare” ș.a. K. promovează studii de critică și
KALENDE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287699_a_289028]
-
intelectual... (Sigur, forțele-mi sunt slabe și atunci... unde nu sunt forțe...). Am stat azi-dimineață cam o oră și jumătate să citesc textul cu pixul În mână, ca să-l asimilez, ca să-l diger cât mai bine. În loc să arunce peste bord intelectualismul, cum m-aș fi așteptat din partea unor critici ai textelor academice, Cornel l-a ridicat la puterea a doua. Acum, Cornel nu este un naiv! Oricum m-aș uita la el, nu-l văd naiv! Din momentul În care se
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
Cele trei articole-program, Un cuvânt, scris probabil de M. Dragomirescu, Tradiționalism - modernism de George Dumitrescu și Conspirația clicilor literare de Raul Teodorescu, preconizau o revistă opusă modernismului: „Suntem năvăliți de această boală sub diferite forme, din toate părțile. Sub forma intelectualismului din Italia: pirandellismul; sub forma subiectivismului ironist din Anglia: shawismul; sub forma senzualismului dezmățat și expresionismului german; sub forma misticismului static rusesc; sub forma suprarealismului francez.” Adversară a acestei „boale culturale”, publicația își asuma rolul de a purifica „aerul ciumat
FALANGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286942_a_288271]
-
În perioada când moda literară a impus ca temă raportul scriitorului cu scrisul, D. a tratat poetic inserția creatorului în universul ficțional instituit de limbaj. A experimentat toate atitudinile poetice cunoscute: romantismul gesturilor simbolice, clasicismul formelor disciplinate, barocul căutărilor proteice, intelectualismul ermetizat prin aluzia livrescă și conceptualizarea trăirilor, transa mistică. În prima etapă a creației sale, sub influența baladei romantice germane și a prietenului Radu Stanca, baladist modern, a cultivat mai ales tema metamorfozei în formă baladescă. Această etapă, depășită, a
DOINAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286816_a_288145]
-
tip marxist-leninist a avut Întotdeauna În vedere doar avangardă de clasă, ale cărei legături cu clasa de origine trebuiau menținute cu preț: „ruperea de mase”, manifestările de „elitism”, „sectarismul”, „birocrația” de partid puteau constitui păcate mortale, ca și manifestările de „intelectualism”. Pe de altă parte, aceasta elită - vom păstra totuși termenul - a fost contestată ca fiind „falsă”, impostoare și uzurpatoare, după cum o arată chiar folosirea ghilimelelor; printre acuzațiile care i s-au adus, au fost și cele privind apariția de noi
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
artă individualista, arta pentru artă și izolarea În turnul de fildeș), proletcultismul nu este În măsură să propună o estetică alternativă decât valorificarea conținutului În detrimentul formei (Mele, 1989, pp. 54-55). Cele două tabere se acuzau reciproc de elitism sau de intelectualism. Proiectul de autonomie pentru intelectualitatea muncitoreasca independența, mergea până la stabilirea unei hegemonii culturale generale, prin importanța acordată artei sau teatrului ca mijloace de democratizare proletara a cunoașterii În cadrul unei viziuni comune asupra lumii. Postulatul culturii proletare, ca și principiul unei
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
orientare politică de Nichifor Crainic, R. s-a făcut cunoscut prin agresivitatea cu care susținea legionarismul, „naționalismul integral”, afirmându-se ca adversar al rațiunii, al democrației, exaltând „fapta”, instinctualitatea oarbă. El formulează în termeni categorici ideea unei opoziții absolute între intelectualism și cultură („Între intelectualism și cultură există o antiteză de substanță”). În numele unei iluzorii purități de rasă, a scris violent negativ nu numai despre cartea De două mii de ani a lui Mihail Sebastian, ci și despre Maitreyi și Lumina ce
ROSU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289383_a_290712]
-
Crainic, R. s-a făcut cunoscut prin agresivitatea cu care susținea legionarismul, „naționalismul integral”, afirmându-se ca adversar al rațiunii, al democrației, exaltând „fapta”, instinctualitatea oarbă. El formulează în termeni categorici ideea unei opoziții absolute între intelectualism și cultură („Între intelectualism și cultură există o antiteză de substanță”). În numele unei iluzorii purități de rasă, a scris violent negativ nu numai despre cartea De două mii de ani a lui Mihail Sebastian, ci și despre Maitreyi și Lumina ce se stinge, romanele lui
ROSU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289383_a_290712]
-
viața și opera lui Mihai Eminescu, Cernăuți, 1943. Eminescu și Bucovina (în colaborare), Cernăuți, 1943; Melopei, Cernăuți, 1943; Românii în două geografii de Amfilohie Hotiniul și Nicolae Nicolau, Cernăuți, 1943; Două studii literare, Cernăuți, 1944; Dragoste și moarte, Cernăuți, 1944; Intelectualismul lui Eminescu, Cernăuți, 1944. Ediții: Vasile Alecsandri, Pasteluri, București, 1933. Repere bibliografice: G. Călinescu, „Cartea sonetelor”, ALA, 1937, 850; Octav Rusu, „Cartea sonetelor”, „Gazeta bucovinenilor”, 1937, 52-53; G. Călinescu, Anul literar 1937, ALA, 1938, 891; D. Missir, „Cartea sonetelor”, „Revista
VASILIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290457_a_291786]
-
Casa cu retori, îi apare în 1980. Colaborează cu poezii, cronici literare, eseuri la „Echinox”, „Vatra”, „Tribuna”, „Amfiteatru”, „Steaua”, „Apostrof”, „Poesis” ș.a. Casa cu retori aparține optzecismului prin discursivitatea pusă sub semnul jocului insolit, prin combinația de oralitate ironică și intelectualism livresc. Este esențialmente o poezie de limbaj, amuzată de confuzia dintre poezie și proză, dintre imagini și metaforele-concept, dintre lumea imaginară a poemului și lumea reală, cu obiectele ei: „Și dintr-o dată preajma/ se umple de cormorani./ De ce numaidecât de
PANTEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288659_a_289988]
-
nevăzut. Am iar în față o zi./ Roabă o vreau acelei imagini” (Pentru că sunt prețios). Ceea ce îl distinge de optzeciști este refuzul biografiei și al subiectului: eul poetic și eventualele lui măști sunt depersonalizate, desubiectivizate. În Persoana de după-amiază (1983), intelectualismul inerent liricii de limbaj conduce la un sentiment agonic, al epuizării. Realul este atât de departe, de derealizat, încât pare un „animal fabulos” și de bună seamă înspăimântător. Proliferează detaliile, materiile, substanțele, mai ales cele feminine, iar singura șansă de
PANTEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288659_a_289988]
-
capabil să citeze pe de rost din Scripturi, deși contempla doar cartea naturii, cosmosul invizibil și pe Creator. Călugăr charismatic admirat de filozofii păgâni itineranți, Antonie este lipsit de aerul „ezoteric” al gnosticilor păgâni. Dacă există deci cu adevărat problema „intelectualismului” lui Evagrie, atunci ea îl privește și pe Antonie cel Mare. A condamnat oare Biserica în anul 553, la Sinodul de la Constantinopol, o doctrină hristologică eretică sau mai degrabă o atitudine generală remarcată printre monahii din bazinul Mediteranei? C. Bădiliță
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
b) acceptarea predicației univoce (ființa sau existența devin un atribut calitativ identic pentru orice subiect logic al unei propoziții). Pace Yannaras, acest agnosticism nu are nimic de-a face cu „apofatismul esențialist” specific teologiei creștine. A acuza tradiția occidentală de „intelectualism” pare comod în contextul în care aceleași reproșuri s-au făcut unor importante figuri ale teologiei bizantine. Sfinții Părinți răsăriteni s-au angajat într-o propedeutică de tip filozofic, definind în limbajul gândirii grecești presupozițiile ontologice și aspirațiile metafizice ale
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
secretar al Filialei Moldova a organizației mondiale a scriitorilor (PEN-Club). În volumele Ispita înfloririi (1970) și Culegători în amurg (1976), B. cultivă o specie de ruralism naturalist, înrudit cu al lui Ilarie Voronca și intrat într-o organică simbioză cu intelectualismul, care este mai mult unul de atmosferă reflexivă, de „impresie”. Scrie nuvele și piese de teatru (Primăvara în doi, 1988, Întoarcerea lui Traian, 1990), inspirate din viața și problemele tineretului și axate pe simbol, pe situații-limită sau romantice, realul fiind
BURAC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285950_a_287279]
-
au fost mai Întotdeauna catolicizanți, sau catolicizați, pentru că teologia catolică Îi Încuraja la această opoziție. Acesta a fost Încă un motiv pentru care sfântul Grigore a fost considerat de Biserica ortodoxă ca apărător al Învățăturii ortodoxe, care, În opoziție cu intelectualismul scolastic, fundamentează experiența Întâlnirii cu Dumnezeu a credinciosului rugător. După schisma din 1054, cele două Biserici s-au dispus În ordine de bătaie În spatele a două teologii „luptătoare”: a sfântului Toma D’Aquino și a sfântului Grigore Palamas. Afirmarea propriei
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
mai mult de referirea la concretul cotidianului. În Alfabetul straniu în care vă vorbesc (1980), poetul se repliază într-o postură interiorizată, aflată la mijloc de drum între jubilație și angoasă. În poemele în vers liber, marcate de un anumit intelectualism și de manipularea „experimentală” a inventarului imagistic, răsună ecouri din Lucian Blaga, dar și din Geo Dumitrescu sau din alte referințe culturale livrești. E vorba de o poezie comună, întru totul conformă orizontului liric al anilor ‘70, nici novatoare, nici
BARGAU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285640_a_286969]
-
în ziarul „Libertatea” (1968), și editorial, cu volumul Menire în doi (1970). Așezându-se pe direcția avangardei românești receptate prin grila propriei sensibilități, C. nu refuză nici dialogul fertil cu mari poeți contemporani (Vasko Popa, Nichita Stănescu, Marin Sorescu ș.a.). Intelectualismul său este evident și se traduce nu numai într-o poetică adecvată, ci și în plasarea, uneori, a poeziei pe teritoriul intertextualității. Citatele, tot mai numeroase, din opera altora, invocarea unor personalități ale culturii universale sunt argumente în această privință
CARDU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286106_a_287435]
-
un bătrân. Un intelectual bătrân e un bătrân la pătrat. Femeia știe toate acestea inconștient. De aceea, pe o femeie "fină" mai degrabă o va "cuceri" un domn tomnatic simplu, decât unul tomnatic la puterea a doua. 23. Pentru bărbat intelectualismul femeii, adică, de obicei, bas-bleu-ismul, e ceva oribil, dar inteligența și cultura ei este o calitate. Nu pentru ca să citească împreună cu ea Critica rațiunii pure, dar pentru că inteligența sau, mai exact, finețea intelectuală a femeii este un semn de delicatețe sufletească
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
câteodată, pe culoare. Nedumerit, pufnește: „Ce-i mai trebuie, dom’le, Bibliotecă ăluia. Și încă scrie, tot scrie!“. Tolbaru le consacrase o oră de emisiune acum câteva săptămâni criticului Pompă și altor câtorva ca el, acuzându-l, între altele, de „intelectualism proletcultist“. Râd complice, prostește, desigur, neștiind ce să-i răspund. Am doar imaginea rățuștei de plastic, minusculă, care măcăia într-un lighean, pe lada de portocale pe care o țigancă își etala jucăriile de vânzare. O rățușcă vopsită țipător, întoarsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
fost momentul în care Dryer a născocit un plan pentru a-l scuti pe Harry de necazuri. Cu suptul și fututul mergea o vreme, dar, dacă se putea face cu adevărat indispensabil, atunci cariera lui de artist era asigurată. În ciuda intelectualismului rece al creațiilor sale, Dryer avea un dar enorm ca desenator și colorist. Și-l reprimase în numele unei idei, a noțiunii de artă care punea mai mult preț pe rigoare și precizie decât pe orice altceva. Detesta romantismul care țâșnea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
particularului și fragmentarului - natura pentru greci, activitatea umană pentru idealiști -, fapt ce determină o formă diferită de abordare și de înțelegere a universalității: structura constitutivă a ființei, în primul caz, legea constitutivă a gândirii, în al doilea caz. Atât pentru intelectualismul clasic cât și pentru cel idealist este vorba despre afirmarea posibilității de cunoaștere a realului, numai că această cunoaștere este contemplație pentru greci, judecată și creativitate, pentru idealiști. Cele două teorii își trag seva din aceeași analitică înțeleasă însă în
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
expresie simbolică liturgică. Anticiparea, speranța, realizarea tind să se unească în plinătatea unei experiențe ce nu permite o realizare completă și care, în situația practică a aceluia care o trăiește, respinge orice reducționism psihologic sau sociologic. Judecat de la acest nivel, intelectualismul iluminist sau neoiluminist apare ca nivelare, putere culturală constituită, «lume» față de care se ia distanță, regresie față de conștientizarea rupturii inițiale și eliberatoare. O notă ulterioară, esențială oricărei experiențe religioase, este sentimentul de dependență față de realitatea ideală, sau față de un Absolut
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
de a surprinde consecințele unei ordo amoris care renaște, impactul unei atmosfere dionisiace a cărei orbită se întinde tot mai mult. A recunoaște că în imaginarul și în pre-zenteismul ambiante există un impuls vitalist care pune împreună materialul și spiritualul. Intelectualismul sau raționalismul, încă dominante, cel puțin din punct de vedere instituțional, s-au dedicat întotdeauna separării diferitelor sfere ale naturii umane. Fidelă poruncii biblice (Dumnezeu a despărțit lumina de întuneric), rațiunii îi este frică de acest holism în care fața
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]