320 matches
-
o oarecare măsură, fondatorul proiectului științelor despre om. El nu este lipsit de raționalitate: după cum notează Dan Sperber, „Întrucât variațiile culturale nu corespund În mod semnificativ unor variații genetice, cu cât culturile variază mai mult, cu atât devin mai puțin inteligibile În termeni de moștenire filogenetică” (Sperber, 1974, p. 491). În consecință, determinarea culturală a activităților definește omul mai mult decât presupusa sa natură, aceasta neexistând decât ca obiect al antropologiei fizice. Etnologia are deci misiunea să explice diversitatea nesfârșită a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
s-a întors și a spus: ŤÎmi pare rău, n-am reușit. N-am putut să reduc problema la nivel de începător. Asta înseamnă că n-o înțelegem cu adevărat.ť" Morala e simplă: a putea să reduci dificilul la inteligibil este indiciul profunzimii gîndirii. Altfel spus, semnul după care poți să-ți dai seama dacă ai înțeles o problemă este putința de a o prezenta pe înțelesul tuturor. Criteriul acesta nu poate da greș, căci pe baza lui poți despica
Sacerdoţiul fizicii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9854_a_11179]
-
corabie creștină să transporte păgâni, și nu ca sclavi la vâsle, ci găzduiți În cabina căpitanului? Și, În plus, sub acel Însemn macabru. Lor le fusese Încredințat tezaurul imperial. Și ce Însemna Împărăția Luminii? Și totuși, În scriere exista ceva inteligibil. Numele acela, Credincioși ai Iubirii. Secta din care făcuse și el parte În tinerețe, grupul secret angajat În luptă cu despotismul papilor. Gânduri frenetice și pasiuni de iubire. Nu mai aflase nimic despre ei de când plecase pentru a se dedica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
priori contradictorii constă în negarea de către Eudoxiu a separației dintre o lume sensibilă și o lume inteligibilă. Pentru filosoful hedonist, Forma este imanentă lucrurilor sensibile. Aceasta nu rezidă în afara materialității sale, ci în ea. Nicio participare a sensibilului terestru la inteligibilul celest, nicio degradare a ideii în materie, nicio transcendență a principiilor genealogice, ci o lectură care face un pas înainte în direcția lui Aristotel. Pentru că autorul Metafizicii n-ar renega considerarea Formei drept o calitate potențială a Materiei. Afirmându-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
de construcție permite o adevărată soteriologie, în special în problema morții. -6- Moartea morții. în opoziție cu fabula din Phaidon al lui Platon care susține nemurirea sufletului, imaterialitatea acestuia, dualismul, separația dintre trup și suflet, pe principiul distincției nete dintre inteligibil și sensibil, dintre cer și pământ, Epicur își bate joc de cei care afirmă inconsistența materială a sufletului. Căci, pentru a imagina infernuri și paradisuri, damnațiuni și păcate, pedepse și destine post mortem, pentru a te teme de zei sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
Explicativ. Descrierea se concentrează pe întrebările: cum și de ce. Prin urmare, contează finalitatea evenimentelor și consecințele lor, motivele și intențiile celui care a provocat evenimentul. Scopul principal îl reprezintă acea explicație oferită de ziarist, prin care evenimentele lumii pot deveni inteligibile pentru cititor (vezi P. Charaudeau, 1997, p. 45). Ar fi o mare greșeală să reducem informația doar la știre, cu toată mulțimea variantelor ei. Presa, în integralitatea tuturor genurilor practicate de ea, pornește invariabil de la informație, de la acea primă și
[Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
nostalgicii. Lucrurile care s-au Întâmplat după terminarea Războiului Rece indică nu „sfârșitul”, ci reașezarea istoriei În alte cadre, În alte paradigme, În mod cert mai „anarhice”, mai imprevizibile decât ne-ar plăcea nouă - care avem pasiunea sensului pur, limpid, inteligibil - să fie. Trăim o istorie pe care câteodată nu o Înțelegem, o istorie care se sustrage Înțelegerii - și așa trebuie să rămână. Nu o istorie irațională, ci transrațională. Pentru mine, anarhetipul asta Înseamnă: un transarhetip. S-ar putea Însă, la fel de
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
fel... Desigur, avem aici de-a face cu un început de definire a Pro-Părintelui, dar această propunere de soluționare recurge la cuvinte care trebuie definite și ele: Eonii, de exemplu. Să purcedem: Eonul se definește ca fiind emanația provenită din inteligibilul pur. Pe principiul metaforic, el utilizează registrul spațiului - punct, linie, plan, volum - pentru a se exprima în acela al timpului - clipă, zi, an etc... Delirul miroase puternic a platonism și regăsim în asta deliciile filosofiei, în mod deosebit ale teologiei
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
priori contradictorii constă în negarea de către Eudoxiu a separației dintre o lume sensibilă și o lume inteligibilă. Pentru filosoful hedonist, Forma este imanentă lucrurilor sensibile. Aceasta nu rezidă în afara materialității sale, ci în ea. Nicio participare a sensibilului terestru la inteligibilul celest, nicio degradare a ideii în materie, nicio transcendență a principiilor genealogice, ci o lectură care face un pas înainte în direcția lui Aristotel. Pentru că autorul Metafizicii n-ar renega considerarea Formei drept o calitate potențială a Materiei. Afirmându-și
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
de construcție permite o adevărată soteriologie, în special în problema morții. -6- Moartea morții. în opoziție cu fabula din Phaidon al lui Platon care susține nemurirea sufletului, imaterialitatea acestuia, dualismul, separația dintre trup și suflet, pe principiul distincției nete dintre inteligibil și sensibil, dintre cer și pământ, Epicur își bate joc de cei care afirmă inconsistența materială a sufletului. Căci, pentru a imagina infernuri și paradisuri, damnațiuni și păcate, pedepse și destine post mortem, pentru a te teme de zei sau
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
plasează discuția dincolo de mode și timp. Rainer Maria Rilke "a făcut din poezia sa un mijloc de acces către esențe și prin aceasta poezia își atingea propria esență și menire; dar prețul împlinirii a fost sacrificarea cuvântului cu sensul lui inteligibil, singura punte pe care omul o poate arunca spre haosul nonsensului". De mult, modernismul a devenit "un conformism deja intolerant"; etichetele nu mai corespund conținutului: "suprarealismul continuă să fie un "modernism", deși nimic nou nu s-a produs în acest
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
eficacitatea optimă. În acest sens, pictorul nu are nimic de spus. Ca dovadă, el pictează în loc să vorbească și să scrie. Dar ceea ce ne arată el ne "vorbește" și ne insuflă dorința de a ne exprima, nouă, gângavilor. De la sensibil la inteligibil, se produce o emulație. Cuvintele se pot strădui, dacă nu să recreeze farmecul, cel puțin să retranscrie imaginea și efectele ei, ecourile și derivele ei în noi. Ceea ce au făcut scriitorii sau poeții greci, latini, clasici cu frescele și tablourile
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
bună odată ce ți-ai însușit principiul helenic: doar Forma însuflețește. Plotin, după Platon, chiar a diabolizat latura carnală a imaginii, imagine pe care o scuză totuși deoarece oferă, prin simpatie, un fragment din sufletul lumii. Adevărul imaginii, spune el, este inteligibilul. De aceea ea trebuie contemplată nu cu ochii trupului, ci cu "ochiul dinlăuntru" (endon blepei). Partea malefică a imaginii este, în schimb, tot ce poate ea conține sau sugera din spațiu, umbră, profunzime; brutul care se interpune între modelul ideal
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
forme fractale care renasc una dintr-alta, repetându-se progresiv, precum un fagure de miere. În esență, teoria fractalilor reduce la algoritmi geometrici obiecte care par rezultatul hazardului (țărmul unei ape, unicitatea formei unui arbore oarecare etc.), dar care devin inteligibile prin această modalitate de cercetare. Potrivit teoriei, nu putem găsi, în natură, nici un fragment de materie omogenă cu o variație uniformă a proprietăților, de la un punct matematic la altul. Astfel, susține Mandelbrot, noțiunile geometriei euclidiene nu pot reprezenta adecvat formele
by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
de cunoaștere. În primul rând sunt enunțate cele cinci simțuri care consideră sunt considerate că realizează legătura dintre materialitate și componenta psihică umană. Ulterior sunt amintite componentele ce țin de natura umană "impulsive" și cele raționale care leagă omul de inteligibile. "Sunt cinci simțuri: văzul, auzul, mirosul gustul, tactul. Mișcării impulsive în aparține facultatea de a trece de la un loc la altul, de a mișca tot corpul, de a vorbi și de a respira. Acestea sunt în puterea noastră de a
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
În acest context s-au dezvoltat diferite modalități de a vedea cunoașterea. Bonaventura identifică "întreita modalitate a teologiei: simbolică, proprie și mistică"136. În cazul analizei simbolice se realizează cunoașterea pornind de la lucruri, în cazul celei proprii reprezintă cunoașterea celor inteligibile, iar cea mistică pornind de la extazul supranatural. Modalitatea simbolică de cunoaștere subliniază faptul că natura este privită ca semne ale divinității. Ființa trebuia cunoscută ca ansamblu în toate părțile ei "ca parte și întreg, ca imperfectă și perfectă în potență
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
iar lucrul se deosebește de formă ca aparentul de real, sau ca interiorul de exterior"32 putem deduce o lume duală alcătuită din sensibil și inteligibil. Forma nu aparține suprafeței naturii, de sensibil, ci de interiorul ei, care aparține de inteligibil. O astfel de interpretare este de neacceptat pentru opera lui Bacon. Trebuie căutată o altă perspectivă. Aceasta o găsim datorită concepției lui asupra naturii. Concepția filosofului englez nu este una substanțialistă, ci mai degrabă una atomistă. În acest caz forma
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
noastre? Putem cunoaște toate lucrurile ce vor fi găsite ca făcând parte din universul cogito-ului cartezian. Nimic din ce depășește acest univers nu intră în sfera adevărului. Până la urmă acest univers este vast, cuprinzând lucrurile sensibile, dar și pe cele inteligibile. În acest univers lucrurile introduse de cogito, adică de percepția "clară și distinctă" a realității, vor duce la adevăr, restul elementelor intrând în zona erorii. Prin meditația a patra au fost introduse în creație două noi elemente, două facultăți prin
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
se ocupe de realitățile cele mai depărtate de cogito: lucrurile materiale și, implicit, corpul omenesc și a relațiilor existente între noile elemente și cele vechi. Aducerea acestor structuri în lumina creatoare a cogito-ului este dificilă, deoarece ele sunt depărtate de inteligibil, de lumea gândirii. Pentru a ajunge la acestea trebuie să identificăm acele modalități specifice de operare ale cogito-ului care îl pune în legătură cu res extensa. Cogito-ul, după cum am precizat deja în meditația a doua, nu este simplu. Pentru a juca rolul
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
Trupul joacă un rol important în cunoaștere. El este suportul mijloacelor prin care se poate ajunge la cunoaștere. Aceasta îi asigură un rol privilegiat în creație: acela de centru al naturii. Aici intervine un element nou ce simbolizează raportul dintre inteligibil și sensibil: natura. Dacă aceasta poartă rolul de argument pentru a accepta elemente noi în sfera cogitatelor, ea mai joacă încă un rol: reglarea raportului dintre exterior și interior. Natura reprezintă, pe de o parte, complexul lucrurilor sensibile legate între
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
cu alte semnificații pentru fiecare personaj, ca și mitul însuși". Studiind problema numelor proprii din nuvela În curte la Dionis, Sabina Fânaru afirmă că, datorită caracterului motivat al numelui, personajul este plasat într-un univers originar, aflat "sub semnul semnificativului, inteligibilului și al adevărului". Numele de familie au funcție de identificare și de depășire a cotidianului, precum și de evocare, convertind înțelesul lingvistic denotativ în înțeles logic, argumentativ și sensul în semnificație de gradul al doilea. Astfel "desemnatul din planul real este absorbit
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
același radical (nucleul mitic al numelui) care desemnează soarele stă la baza celor două cuvinte, a antroponimului și a sărbătorii, pe care le regăsim alăturate în sintagma Ileana Sânziana (Cosânzeana). Pentru Matei Călinescu numele personajelor din Noaptea de Sânziene devin inteligibile prin utilizarea mitologiei solstițiale, iar faptul că numele personajului feminin din acest roman este purtat și de eroina din Nuntă în Cer este interpretat ca semnificativ 37. Personajul feminin al poveștii lui Mavrodin vine din cealaltă poveste, a lui Hasnaș
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
nu suntem întru totul de acord cu punctele de vedere ale esteticii tradiționale, care își găsea cum putea pârghia metafizică a frumosului. E adevărat că principiul ei, după care atât natura cât și arta revelează deopotrivă invizibilul în vizibil sau inteligibilul în sensibil, e mai aproape de sensul teologic al frumosului. Dar, după cum am observat, inteligibilul acesta conceput ca o idee abstractă și impersonală echivalează cu o ficțiune idealistă, ceea ce e cu totul altceva decât Dumnezeu ca frumusețe absolută și creator al
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
își găsea cum putea pârghia metafizică a frumosului. E adevărat că principiul ei, după care atât natura cât și arta revelează deopotrivă invizibilul în vizibil sau inteligibilul în sensibil, e mai aproape de sensul teologic al frumosului. Dar, după cum am observat, inteligibilul acesta conceput ca o idee abstractă și impersonală echivalează cu o ficțiune idealistă, ceea ce e cu totul altceva decât Dumnezeu ca frumusețe absolută și creator al frumuseților din lume. Din concepția esteticii tradiționale, acceptabilă întru totul e ideea că în
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
este evocarea momentului primordial din facerea lumii. Contemplația estetică a naturii e de ordin sensibil. Dar ce se întâmplă ca s-o putem numi și religioasă totodată? Se întâmplă un proces de deplasare în sus, de convertire a sensibilului în inteligibil sau în spiritual, adică o trecere de la creatură la Creator. Cum nu suntem însă în domeniul filosofici, unde asemenea trecere se face pru eșafodajul raționamentelor logice, ci în domeniul estetic, unde trecerea nu e posibilă decât prin intuiție însoțită de
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]