500 matches
-
la baza romanului Colonelul de la Ghiol (1996), „roman polimorf”, „prin focul încrucișat al limbajelor”, prin sinteza personaj-narator-autor, sau „roman total” (Stan Velea), în care formele moderne se îmbină cu cele clasice (biografia unor personaje, logica episoadelor), pentru a nu știrbi inteligibilitatea textului. De altfel, textul este programatic construit în manieră postmodernistă și axat pe intertextualitate; în final, autorul atașează o listă a numelor de persoane la care se referă, de la Achile, Aristofan, Aristotel la Roland Barthes, Brâncuși, Bogza sau Topîrceanu și
BARBU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285624_a_286953]
-
arareori, poate niciodată, în sfera esteticului pur: este vorba întotdeauna de un refuz global, cu implicații mai mult sau mai puțin artistice, mai mult sau mai puțin teoretice. Pornit la vânătoarea formelor tradiționale - indiferent de orientare -, cum ar fi ordinea, inteligibilitatea și însăși noțiunea de capodoperă, avangardistul sfârșește adesea prin a uita de viitor, pentru că futurismul teoretic al a. ajunge uneori un simplu pretext pentru utilizarea tehnicilor subversive și subminatoare. Evoluând sub auspiciile refuzului categoric, ale unui „nu” autofondator, a. lansează
AVANGARDA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285502_a_286831]
-
instrumentele lor metodologice, sfârșesc prin a se identifica, toate, cu rezultatele procesului dialectic, ce dizolvă orice element contemplativ noetic, asumând analitica în același proces dialectic. Acțiunea teoretică greacă se structura pe realismul obiectiv, pentru care a cunoaște însemna a vedea. Inteligibilitatea ideii condiționa procesul dialectic-discursiv iar cunoașterea dialectică surprindea raporturile universale și necesare ce făcea inteligibilă ființa și pe care gândirea le reproducea deductiv. Acțiunea teoretică modernă-idealistă se structurează, în schimb, în jurul cunoașterii ca judecată. Judecata este activitatea inițială necondiționată, ceea ce
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
se structurează, în schimb, în jurul cunoașterii ca judecată. Judecata este activitatea inițială necondiționată, ceea ce înseamnă că ea nu este dedusă; locul ideii este luat de structura transcendentală. Analitica, dintr-un sistem de raporturi, devine o lege concretă a activității minții. Inteligibilitatea se identifică deci cu transcendentalitatea. Identificarea gândirii cu ființa, care în cadrul acțiunii teoretice greco-clasice era doar intențională, în idealism devine reală, prin reducerea ființei la gândire și a gândirii la propriile structuri transcendentale. Esența acțiunii teoretice, ca depășire a particularului
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
speculative. Faptul că formele clasice ale reflecției filosofice, analitica și dialectica, pot să dea viață, conform folosirii lor, pe de o parte, sistemelor metafizice închise (cu structură completă), pe de alta, metodologiilor care organizează date diferite între ele, explicându-le inteligibilitatea, relevă complexitatea și ductilitatea contextului. Însăși opoziția dintre utilizările și perspectivele diverse, composibilitatea lor, cel puțin de facto, continuitatea sau rupturile pe care le introduc în discurs, desemnează un anume cadru și lasă să se întrevadă unele perspective, animă, ca să
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
nevoia de a face cunoscut Cuvântul Evangheliei; această manifestare, cu caracter didactic și pedagogic, era realizată prin intermediul rugăciunii în comun și a lecturii textelor sacre, care cereau un ton de voce solemn, caracterizat prin sublinierea unor cuvinte mai importante în vederea inteligibilității textului și a flexiunii vocii spre grav în concluzia frazelor. Acest tip de lectură, gradual, a căpătat un aspect declamatoriu configurându-se, în anumite puncte ale textului, ca o formă de recitativ, asemănător cantilației ebraice, astfel încât sublinierea cuvintelor - cheie a
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
fie modulate în mod accesibil și sobru, ținând cont de cuvântul revelat, și să reflecte cât mai mult posibil semnificația semantică a acestuia, astfel încât să fie antrenată mai mult mintea decât sensibilitatea credinciosului. Tot ceea ce era în plus putea îngreuna inteligibilitatea textului. Dacă în marea majoritate a scrierilor sfinților părinți se manifestă o anumită tendință sceptică față de arta muzicală, în sintonie cu o anumită antropologie de tip neoplatonic, acest lucru se datorează neîncrederii față de plăcerea sensibilă legată de audiția unei melodii
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
primit în inimi și să se aprindă devoțiunea față de El. Din muzică, este combătut ceea ce, la timpul respectiv, părea să constituie un mijloc și o ocazie de deviere. Contrapunctul, mensuralismul, politextualitatea și hochetus devin „pericole” atunci când, duse la exces, dăunează inteligibilității textului și sporesc exhibiționismul. În aceste condiții, era imposibil să se realizeze atât laus Dei, cât și aedificatio fidelium, finalitatea principală a muzicii în cadrul liturgiei. În apărarea comprehensibilității textului se adaugă „integritatea” și „sacralitatea” sa, de unde ostilitatea în fața unor teme
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
sanctorum a intrat în „Corpus juris canonici”, tutelând astfel existența muzicii gregoriene și normativitatea sa până în zilele noastre. Așa se explică prezența sa în cantus firmus din compozițiile polifonice sacre ulterioare. Muzicologic vorbind, anumite problematici delimitate atunci, precum raportul cuvânt-melodie, inteligibilitatea și integritatea textului sacru, raportul sacru-profan sau coerența morală în stilul executiv, vor constitui obiectul de reflecție în toată istoria muzicii sacre. Documentul va rămâne un punct de referință, cel puțin până la Conciliul din Trento (1545-1563), și îl găsim citat
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
de a compune mise și motete pe tema melodiei unui cântec profan (parodia), cu valori de notă dilatate și de nerecunoscut în audiție; - folosirea exagerată a tehnicii contrapunctice și prezența numeroasă a vocilor întrepătrunse în polifonie, împiedicând și îngreunând astfel inteligibilitatea textului liturgic; - inserarea unor fragmente muzicale (motete) în cadrul ceremoniilor, fără a se respecta natura acestora, ori pentru că nu erau bine alese, ori datorită virtuozismului execuției, ori pentru că erau excesiv de lungi; - interpolarea textelor originale cu altele străine, mai mult sau mai
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
uneori s-au prefăcut că se conformează, deoarece, deseori, au omis să semnaleze în titlu proveniența profană a materialelor lor constructive, dând naștere astfel unor serii de mise sine nomine (fără titlu). În sfârșit, Conciliul din Trento a insistat asupra inteligibilității cuvintelor: intercalările și întrepătrunderile polifonice trebuiau simplificate, astfel încât să se respecte, ca o prioritate absolută, dicția clară și corectă a textului liturgic; în fond, era aceeași exigență care l-a determinat pe Papa Ioan al XXII-lea, cu mai mult
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
manieră așa de respectuoasă, încât papa și episcopii și-au schimbat părerea. Chiar dacă Missa Papae Marcelli nu a fost compusă cu ocazia conciliului (a fost scrisă în jurul anului 1562 și coincide cu sfârșitul conciliului), ea cuprinde în mod exemplar calitatea inteligibilității textului invocată de comisia de cardinali care se ocupa de reforma muzicii sacre. A compune în stil polifonic, respectând comprehensibilitatea textului, conform directivelor conciliare, a constituit în acea perioadă modul de a realiza o misă sau un motet. Documente ale
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
și, într-un anumit sens, prin atemporalitatea sa; surprinde nu atât prin ceea ce spune, cât prin naturalul și sublimul control cu care spune. Limbajul polifonic al lui G.P. da Palestrina nu este deosebit de tradiția franco-flamandă, dar se dezvoltă în direcția inteligibilității textului, în baza directivelor sugerate de Conciliul din Trento. Figura acestui compozitor a fost recunoscută de următoarele generații de muzicieni, care au evidențiat contribuția sa la evoluția limbajului muzical (contrapunct, armonie, ritm, melodie, etc.). Stilul palestrinian a fost studiat, în
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
spune că intenția naratorului istoriei lui Avram, Sarai și Agar nu contează. Luându-și această libertate, desigur, Sfântul Pavel adoptă deconstructivismul pentru a se complace în delirul interpretării. Absorbit fiind în revelația lui Dumnezeu, apostolul respectă doar criteriile duhovnicești ale inteligibilității. Biserica procedează în aceeași manieră didactică, eliberată de fixația idolatră asupra trecutului, atunci când citește Cuvântul lui Dumnezeu într-o anumită gradație liturgică. Lectura din cartea apostolului și a Evangheliei este pregătită prin ascultarea profeților și a psalmistului tocmai pentru că aceștia
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
a independenței realității fizice în raport cu subiectul cunoscător, a determinismului intrinsec în relațiile dintre particulele elementare ale unui câmp fizic, a existenței unei limite de separație între două obiecte fizice. Au contraire, școala de la Copenhaga pleda în favoarea unui alt regim de inteligibilitate, revelat de principiile fizicii cuantice: probabilitate, cauzalitate holistică, indeterminism, nonreprezentare intuitivă (spațio-temporală) a fenomenelor subatomice și, mai ales, nonseparabilitate a obiectelor unui câmp fizic (i.e. inexistența unei limite de separație). Pentru că acest conflict privitor la completitudinea aparatului teoretic al fizicii
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
este invizibil, mai cu seamă atunci când spectrul căutărilor noastre nu depășește hotarele lumii. În exterioritatea distantă a lumii, patosul Vieții rămâne imperceptibil. Dar orice revelație a fenomenalității trimite dinspre apariția lucrurilor către autorevelația primară, continuă a Vieții: numai Viața dă inteligibilitate suitei disparate de impresii originare, similare multiplelor iviri ale clipei, abia apoi scufundate în succesiunea cronologică a trăirilor conștiinței. Impresia originară este analoagă condiției punctului adimensional, „întins” pe o suprafață determinată. Posibilitatea impresionabilității conștiinței se ascunde, înaintea oricărei sinteze pasive
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
se naște tirania. Distincția între teologic și politic înseamnă distincție, dar nu separație, așa cum modernii au fost tentați să creadă. Nici sfera seculară nu se confundă neapărat cu orizontul profan al existenței. Subordonarea ierarhică a autorității civile față de criteriile de inteligibilitate ale revelației presupune un set bogat de dezbateri și negocieri. În acest proces de reflecție și acomodare, noțiunea de „război drept” sau „legitim” a rezultat cu incontestabilă frecvență. Or, tocmai împotriva acestor „capete dogmatice” ale creștinismului tradițional se revoltă astăzi
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
și practicilor internaționale. Ipoteza etică presupune că prin cunoașterea științifică se produc și idei care contravin normelor etice, având un rol distructiv în schimbarea realității. De aceea, epistemologia constructivistă propune cunoașterii științifice să conțină "valori" exprimate în termeni de sens, inteligibilitate, eficiență. Ceea ce este pentru oamenii de știință adevărat, aceasta nu presupune că este necesar și moral. Întreaga cunoaștere apelează la meditație etică pentru a realiza consonanța sa cu binele moral din cultura unei societăți. Dacă acest adevăr este o iluzie
Euroarmata şi apărarea României. Analiză de epistemologie constructivistă privind politica de securitate şi apărare comună a Uniunii Europene by Constantin Manolache () [Corola-publishinghouse/Science/1432_a_2674]
-
nou model de analiză și interpretare. Principiul acțiunii inteligente este specific modelării cibernetice și se prezintă ca o replică la "principiul rațiunii suficiente" a lui Liebniz, din epistemologiile pozitiviste și realiste. Conținutul epistemologiei constructiviste are drept caracteristică fundamentală principiul de inteligibilitate. Potrivit lui H.A. Simon (1976), acest principiu al acțiunii inteligente are capacitatea de a construi sisteme cognitive pe baza reprezentărilor simbolice ale cunoașterii umane; el exprimă capacitatea spiritului uman de a elabora și transforma reprezentările inteligibile ale fenomenelor de disonanță-consonanță și
Euroarmata şi apărarea României. Analiză de epistemologie constructivistă privind politica de securitate şi apărare comună a Uniunii Europene by Constantin Manolache () [Corola-publishinghouse/Science/1432_a_2674]
-
de raționare dialogică atâta timp cât ele sunt reproductibile și se permite construirea de cunoștințe valabile în care modelatorul este investit cu responsabilitatea de a comunica și de a învăța. Aceste cunoștințe trebuie să fie argumentate, construibile și reproductibile, care să permită inteligibilitatea lor pentru interlocutorii prealabil informați despre ipotezele epistemologice care legitimează această argumentare. Potrivit acestor proceduri, procesele cognitive pun în aplicare mijloace adaptate la scopurile propuse pe baza unor experiențe anterioare. Forța paradigmei epistemologiei constructiviste constă în capacitatea sa potențială de
Euroarmata şi apărarea României. Analiză de epistemologie constructivistă privind politica de securitate şi apărare comună a Uniunii Europene by Constantin Manolache () [Corola-publishinghouse/Science/1432_a_2674]
-
științific de la epistemologiile pozitiviste și realiste, respectiv, reducționismul determinist. Tocmai această diversitate a paradigmei epistemologiei constructiviste, pe fondul validității ipotezelor fondatoare și în funcție de experiențele cognitive ale subiecului, duce la crearea unor discipline diferite. Ceea ce legitimează epistemologia constructivistă în cadrul principului de inteligibilitate este faptul că se sesizează unul din diversitate, și diversitatea din unul, sau cum spune Edgar Morin se pune în funcțiune Unita Multiplex. În mod concret, este vorba despre recunoașterea contribuțiilor contemporane în paradigma epistemologiei constructiviste, prin care știința și
Euroarmata şi apărarea României. Analiză de epistemologie constructivistă privind politica de securitate şi apărare comună a Uniunii Europene by Constantin Manolache () [Corola-publishinghouse/Science/1432_a_2674]
-
la dispoziția Uniunii capacități civile și militare, precum și forțe multinaționale pentru a contribui la îndeplinirea obiectivelor asumate de către Consiliul Uniunii Europene. 2.2.2.3. Relațiile externe ale Uniunii Europene Relațiile externe ale Uniunii Europene țin cont de principiul de inteligibilitate, aferent epistemologiei constructiviste. Este vorba despre capacitatea de a construi sisteme cognitive pe baza reprezentărilor simbolice ale cunoașterii umane; el exprimă capacitatea spiritului uman de a elabora și transforma reprezentările inteligibile ale fenomenelor și de a oferi răspunsuri pertinente la
Euroarmata şi apărarea României. Analiză de epistemologie constructivistă privind politica de securitate şi apărare comună a Uniunii Europene by Constantin Manolache () [Corola-publishinghouse/Science/1432_a_2674]
-
care negociatorul european este investit cu responsabilitatea de a comunica, motiva și de a convinge. Toate ideile promovate în actul de negociere în relațiile externe ale Uniunii Europene trebuie să fie argumentate, construibile și reproductibile, condiții necesare care să permită inteligibilitatea lor pentru interlocutorii prealabil informați. Potrivit acestor proceduri, procesele cognitive în politica externă a Uniunii Europene pun în aplicare mijloace adecvate pentru atingerea obiectivelor propuse. Domeniul relațional al componentei conceptuale exterioare a Uniunii Europene se dezvoltă în jurul parteneriatelor Uniunii Europene
Euroarmata şi apărarea României. Analiză de epistemologie constructivistă privind politica de securitate şi apărare comună a Uniunii Europene by Constantin Manolache () [Corola-publishinghouse/Science/1432_a_2674]
-
că efectele cunoașterii științifice nu trebuie să afecteze nivelul de moralitate în relațiile internaționale și nu trebuie să distrugă realitatea de pace existentă. Pe acest fond, epistemologia constructivistă propune să se țină cont de valori exprimate în termeni de semnificație, inteligibilitate, eficiență. Ceea ce este pentru oamenii de știință adevărat, nu presupune, în mod automat, că este și moral. De aceea, prin elaborarea normelor etice în cunoașterea științifică trebuie să se realizeze compatibilitatea cu binele moral din cultura societăților naționale și transnaționale
Euroarmata şi apărarea României. Analiză de epistemologie constructivistă privind politica de securitate şi apărare comună a Uniunii Europene by Constantin Manolache () [Corola-publishinghouse/Science/1432_a_2674]
-
de informații din situațiile financiare, principalele aserțiuni sunt: apariție, drepturi și obligații (evenimentele, tranzacțiile și alte aspecte prezentate s-au produs și sunt legate de firma respectivăă, exhaustivitate (toate informațiile necesare prezentării au fost incluse În situațiile financiareă, clasificare și inteligibilitate (informațiile financiare sunt prezentate și descrise În mod corespunzător, iar prezentarea acestora este clar exprimatăă și acuratețe și evaluare (informațiile financiare de altă natură sunt prezentate cu fidelitate și la valorile corespunzătoareă (Messier et al., 2008, p. 40ă. Testarea aserțiunilor
Riscul de fraudă by Ioan-Bogdan ROBU () [Corola-publishinghouse/Science/205_a_255]